Succesiune. Sentința nr. 4431/2015. Judecătoria ORADEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4431/2015 pronunțată de Judecătoria ORADEA la data de 05-05-2015 în dosarul nr. 4431/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA ORADEA
SECȚIA CIVILĂ
Sentinta civila Nr. 4431/2015
Ședința publică de la 05 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE N. M. L. G.
Grefier M. A. B.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe reclamant M. M. - CU D..ALES și pe pârât M. C. M., pârât M. D. M., pârât S. M. D., având ca obiect succesiune
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nimeni
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul ca instanța a amânat pronunțarea pentru aceasta data, cauza fiind reținuta spre soluționare la data de 28.04.2015, încheierea de ședința de la acea data făcând parte integranta a prezentei hotărâri
INSTANȚA
Prin cererea de chemare in judecata inregistrata la data de 30.01.2015 sub nr de dosar_, reclamantul M. M. in contradictoriu cu pârâții M. C.-M., M. D.-M., SZIMUCZ M. - D., a solicitat:
Sa se constate caracterul simulat al Declarației autentificate de B.N.P. I. G. H. sub nr. 1846/05.09.2014, al Certificatului de moștenitor autentificat de BNP I. G. - H. sub nr. 56/05.09.2014 (în parte) și al Actului de partaj voluntar autentificat de BNP I. G. -H. sub nr. 1848/05.09.2014 (în totalitate), în realitate întocmirea acestui ansamblu de acte juridice reprezentând un act de donație cu sarcini,
Sa se dispuna revocarea donației pentru neîndeplinirea sarcinii;
Sa se constate nulitatea absolută parțială a Certificatului de moștenitor autentificat de BNP I. G. - H. sub nr. 56/05.09.2014, în sensul cuprinderii reclamantului în categoria moștenitorilor acceptanți, în calitate de soț supraviețuitor, revenindu-i cota parte de ¼ din 1/2 din imobil (în total 5/8 din întreg);
rectificarea înscrierilor de carte funciară în sensul celor de mai sus.
cu cheltuieli de judecată.
În fapt, arata ca prin perfectarea actelor juridice contestate, a înțeles să renunțe la cota de 1/4 din 1/2 ce-i revenea din succesiunea de pe urma soției sale, M. D., având în vedere că defuncta era proprietară pe cota-parte de 1/2 din imobilul înscris în C.F. nr._ Oradea, situat în mun. Oradea, ., jud. Bihor, acesta constituind bun comun, în favoarea pârâților.
În urma discuțiilor avute cu pârâții, au convenit transferul proprietății asupra întregului imobil pe seama acestora, în schimbul întreținerii sale, pe care aceștia au promis că o vor presta, respectiv a lichidării creditului contractat în nume personal. De altfel această obligație a pârâților urma să fie transpusă într-un act notarial, conform înțelegerii.
Ulterior încheierii actelor contestate, asigurat fiind de către pârâți ca ele sunt necesare transpunerii în plan juridic a învoielii, aceștia au manifestat un comportament amenințător la adresa sa, în repetate rânduri fiind acuzat de moartea fostei soții și asigurându-l că îi vor lua tot și nu îi vor mai permite accesul în imobil. Studiind cu atenție actele juridice a constatat faptul că acestea nu cuprind obligația pârâților de întreținere și de lichidare a creditului, doar transferul dreptului de proprietate asupra imobilului pe seama lor. Orice discuție pe marginea acestui aspect se soldează în mod consecvent cu injurii din partea pârâților și amenințări grave, motiv pentru care comunicarea cu aceștia a devenit imposibilă.
Aceste manifestări constituie motive clare de revocare a donației pentru ingratitudine, conform art. 1023, lit. b) pentru injurii grave față de donator. În prezent, arata ca nici dreptul de uzufruct nu îl poate exercita asupra imobilului, ei fiind cei care se ocupă de acesta.
Faptul că actele întocmite sunt simulate îl dovedește împrejurarea că el nu a părăsit locuința conjugală după moartea soției ale, care a avut loc pe data de 14.07.2014, ceea ce echivalează cu o acceptare tacită a succesiunii, astfel cum este prevăzută la art. 1108 C. clv., și anume: când succesibilul face un act sau fapt pe care nu ar putea să îl facă decât în calitate de moștenitor. Locuirea în continuare în imobil constituie un astfel de fapt, iar actul de renunțare la cota de ¼ din 1/2 constituie un act care nu putea fi făcut decât în calitate de moștenitor.
Având în vedere faptul că nu a avut niciun beneficiu în urma renunțării, evidențiază din nou donația simulată prin actul de partaj voluntar imobiliar.
În ceea ce privește lipsa unui act secret, aceasta se justifică prin imposibilitatea morală a preconstituirii unui înscris, prevăzută la art. 309, alin. 4, pct. 1, date fiind legăturile foarte apropiate cu pârâții, aceștia fiind copiii sai. Astfel cum Curtea Supremă de Justiție a statuat în decizia nr. 2546 din 14 noiembrie 1997, nu poate fi nici o îndoială că relațiile ce există în mod obișnuit între rude apropiate, firești sau prin alianță, între soți ori între prieteni vechi, sunt incompatibile cu comportări din care ar reieși o lipsă de încredere a unora față de alții cum ar fi aceea de a pretinde întocmirea unor înscrisuri pentru constatarea operațiunilor juridice ce intervin între ele.
În drept, invoca prevederile art. 1023, 1108 C. civ., art. 305, art. 194 și urm. C. proc. civ.
Paratii, prin întâmpinare solicită respingerea acțiunii ca neitemeiata .
Cu privire la Declarația autentificată sub nr. 1846/05.09.2014 la BNP I. G. H., arată că aceasta a fost încheiată în fața notarului public și a reprezentat voința expresă, solemna si de necontestat al tatălui lor, prin care în calitate de soț supraviețuitor a declarat că " nu a făcut nici un fel de acte fapte de acceptare expresa sau tacita sau forțată a succesiunii defunctei M. D., decedată la data de 14.07.2009, succesiune față de care a înțeles să rămână străin".
Acesta declarație a fost dată în formă autentică fără a fi constrâns de nimeni, cu respectarea condițiilor de valabilitate cerute de art. 1120 NCC, motiv pentru care nu se poate susține și nici dovedi caracterul simulat al declarației.
Cu privire Ia caracterul simulat al actului de partaj voluntar, la momentul încheierii actului nu au convenit cu tatăl lor să încheie un act de donație cu sarcini, deoarece nimic nu ii împiedica la acel moment să încheie un contract de donație cu sarcini dacă asta ar fi fost voința tatălui lor.
Niciodată nu au avut vreo înțelegere cu tatăl lor prin care să se oblige la intreținerea acestuia sau la achitarea creditului contractat în nume personal de acesta, care ar fi urmat să îmbrace forma unui alt act notarial ulterior.
Intenția și dorința reclamantului a fost neechivocă de renunțare la moștenire, precum și de cedare a cotei lui de proprietate de 1/2 parte din imobilul care a făcut obiectul succesiunii, în favoarea nolorastră, fapt ce s-a materializat prin actul de partaj voluntar.
Aceasta dorință a tatălui lor s-a datorat faptului că la data încheierii actului partaj voluntar, era recăsătorit cu o altă femeie cu care locuia la domiciliul acesteia.
Nu s-a pus niciodată problema încheierii unui act prin care ei să se oblige la intreținerea acestuia, deoarece această obligație de întreținere si-o asumă în orice situație, fiind fiii acestuia față de care au afecțiune și toată recunoștința.
La data încheierii actului de partaj voluntar, ca de altfel și acum, tatăl lor este un om tanăr și sănătos, care pe lângă pensie realizează și alte venituri și care nu are nevoie de intreținerea lor.
Singura înțelegere dintre ei cu ocazia încheierii actului de partaj, a fost aceia ca ei să dobândeasca nuda proprietate asupra cotei sale de 1/2 parte din imobil, acesta urmând să beneficieze de dreptul de uzufruct viager.
Cu ocazia încheierii actului, acesta a declarat în mod expres că nu are și nu va mai avea de formulat față de ei vreo pretenție bănească sau de altă natură. De asemenea a declarat că consimte în mod expres la întăbularea dreptului de nudă proprietate în favoarea copiilor săi, așa cum li s-a transmis prin acest act, iar acest act de partaj are caracter definitiv și irevocabil.
S-a mai stipulat faptul că înainte de semnarea actului, a citit personal cuprinsul acestuia, constatând că el corespunde voinței lor libere și neviciate și stăruie la autentificarea lui.
Actul de partaj voluntar nu poate fi revocat pentru neîndeplinirea sarcinii, deoarece în cuprinsul acestuia nu s-a înscris nicio sarcină pentru ei, care eventual să condiționeze valabilitatea actului.
Actul îndeplinește condițiile prevăzute de art. 1011 din NCC, respectiv imbracă forma unui act autentic, si este indeplinita si conditia cauzei, a scopului reclamantului de a-i gratifica..
Conform art. 1015 NCC, donația se bucură de principiul irevocabilității, întrucât legiuitorul a statuat că donația nu este valabilă doar atunci când cuprinde clauze prin care donatorul poate sa o revoce prin voința sa.
Totodată nu sunt indeplinite condițiile cerute de lege pentru revocarea donației pentru neîndeplinirea sarcinilor sau pentru ingratitudine.
Nu se poate susține că au atentat la viața donatorului, sau ca se fac vinovați de fapte penale sau injurii grave la adresa acestuia și nici de refuzul de a-i asigura cele necesare intreținerii sale.
Niciodată nu au manifestat niciunul dintre ei o atitudine defăimătoare la adresa tatălui lor, nu i-au adresat nici injurii și nu au săvârșit acte de violență împotriva sa, dimpotrivă în toată perioada s-au comportat ca adevărați fii ai acestuia, purtându-i respect și grijă.
Se impune a vă arata ca acesta are acces nelimitat în imobilul în care a locuit până la data la care s-a recăsătorit cu cea de a doua soție, în acesta casă la ora actuală nu locuiește nimeni, astfel că nu corespunde adevărului susținerea făcută în cuprinsul acțiunii că nu-i permit accesul în locuință.
În imobilul care a făcut obiectul actului de partaj imobiliar și care se compune din două corpuri de clădire, nu locuiesc pârâții M. C. M. și Szimucz M. C., care sa-1 împiedice în vreun fel în folosința imobilului, iar pârâtul M. D. M. are reședința în Spania și doar de aproximativ două luni a revenit în țară și locuiește în corpul de clădire mai mic în care tatăl lor nu a locuit după decesul mamei lor.
În toată acesta perioadă tatăl noslortru a intrat și a plecat din imobil când a dorit, având o relație bună cu pârâtul M. D. M., precum și cu ei.
Instanta a incuviinat pentru parti rpoba cu inscrisurile de la dosar, proba cu interogatoriul reclamantului (fila 46), a paratilor M. D.-M. (fila 49), SZIMUCZ M.-D. (fila 48), M. C. M. (fila 50), proba testimoniala, in cauza fiind audiati martorii B. I. (fila 52), B. S. (fila 53), I. P. (fila 64) si Palut I. (fila 62).
Analizand actele si lucrarile dosarului instanta retine urmatoarele:
La data de 14.07.2009 a decedat numita M. D., fosta sotie a reclamantului si mama paratilor.
In urma decesului acesteia, partile au dezbatut scecsiunea, fiind incheiat certficatul de mostenitor 56/05.09.2014 (fila 11) prin care s-a stabilit ca mostenitori in urma defunctei M. D. sunt paratii in calitate de fii, in cote de 1/3 fiecare, iar reclamantul este strain de succesiune prin neacceptare. Se mai specifica faptul ca nu s-a inregistrat nici o renuntare la succesiune.
Anterior, in aceeasi zi, la data de 05.09.2009, reclamantul a dat o declaratie in fata notarului, autentificata prin incheierea 1846/2014, prin care confirma cele mentionate in cuprinsul certificatului de mostenitor, referitor la faptul ca nu a efectuat nici un fel de acte sau fapte de acceptareexpesa, tacita sau fortata a succesiunii defunctei M. D. (fila 10).
Tot in data de 05.09 2009, partile au incheiat un act de partaj voluntar imobiliar autentificat sub nr 1848/2014, prin care reclamantul a cedat dreptul de nuda proprietate asupra cotei de 3/6 (1/2) din imobilul constand in casa si teren in suprafat de 1439 mp situat in Oradea . jud. Bihor inscris in CF_ cadastral_-C1 provenit din CF_ Oradea in favoarea paratilor, in cote egale de cate 1/3 pentru fiecare parat. In favoarea reclamantului s-a stabilit un drept de uzufruct viager, mentionandu-se ca nu are si nu va avea de formulat fata de parati vreo pretentie baneasca sau de alta natura.
Din nr incheierilor de autentificare, rezulta ca ordinea actelor juridice autentificate mentionate mai sus este urmatoarea: prima este declaratia, urmeaza certificatul de mostenitor si ultimul este actul de partaj.
Din interpretarea art. 1175 C.civ. rezultă că simulatia este o operațiune juridică ce presupune existența concomitentă între aceleași părți a două acte juridice: unul public prin care se creează o aparență juridică ce nu corespunde realității și unul secret, care corespunde voinței reale a părților și prin care acestea modifică în tot sau în parte aparența juridică creată prin actul public. Urmare a acțiunii în simulație, se înlătură efectele contractului aparent, singurul contract eficient rămânând contractul secret.
Pentru a putea fi în prezența unei simulații, esențial este ca cele două acte juridice să fie contemporane adică actul secret să fie încheiat concomitent sau anterior celui public.
Părțile pot face dovada simulației, în principiu, doar printr-un contraînscris. În speță, instanța are în vedere, pe de o parte, calitatea părților de rude în linie dreaptă, astfel încât în speță devin incidente prevederile art.1198 pct. 1-3 C.civ., referitoare la imposibilitatea materială a preconstituirii probei scrise, la care practica a adăugat și imposibilitatea morală, care decurge din raporturile de rudenie.
Insa, pe de alta parte, nuse paote face abstractie de faptul ca în speta există cerințe de validitate cu privire la formă derogatorii de la dreptul comun, dat de forma autentica ad validitatem a contractului de donatie, astfel incat simplul acord de voințe nu este suficient pentru a exista simulația.
Din aceasta perspectiva, instanta concluzioneaza ca atat certificatul de mostenitor nr.56/05.09.2014, cat si actul de partaj si Declarația autentificate de B.N.P. I. G. H. sub nr. 1846/05.09.2014 reprezinta vointa reala a reclamantului, in speta nefacandu-se dovada unui contrainscris ce sa reflecte o alta vointa a partilor, respectiv existenta unui contract de donatie cu sarcini cum sustine reclamantul. Simulația este o instituție ce prevede reguli proprii, potrivit căreia, forma scrisă a contraînscrisului este cerută imperativ atunci când această formă este cerută pentru însăși valabilitatea acestui contract, precum în cazul contractului de donație conform art 813 C.civ. Nulitatea donatiei pentru vici de forma, pentru lipsa formei autentice poate fi invocata de orice persoana si nu poate fi inlaturata in nici un fel, nici macar prin invocarea impedimentului moral. Aceasta vointa a legiuitorului este evidenta avand in vedere scopul unui asemenea contract, care de regula se incheie tocmai in considerarea relatiilor de apropiere dintre partile contractante.
Proba deghizarii, pentru parti si succesorii lor universali ori cu titlu universal (art.1175 C.civ) se face prin contrainscris sau inceput de dovada scrisa (art.1197 C.civ) care poate fi completata cu martori si prezumtii. Insa in speta nu s-a facut dovada nici a unui contrainscris, si nici a unui inceput de dovada scrisa.
Totusi, instanta in considerare si faptul ca raportat la prevederile art.845 C.civ, exista o prezumție de gratuitate în cazul actelor juridice de înstrăinare cu titlu oneros încheiate în favoarea unui succesibil în linie dreaptă făcută cu rezerva uzufructului viager.
Insa in speta, instanta apreciaza ca aceasta prezumție nu este aplicabila in speta, intrucat instrainarea nu s-a facut cu titlu oneros. In plus, deghizarea nu poate fi invocata de chiar cel ce a operat si consimtit actul juridic.
Totusi, chiar trecand si peste acest inconvenient, instanta apreciaza ca aceasta prezumtie a fost răsturnată oricum în cauză, reclamantul insusi recunoscand la interogatoriu faptul ca declaratia autentificata sub nr 1846/2009 a reprezentat vointa sa proprie, recunoscand deci faptul ca nu a savarsit fapte de acceptare a mostenirii.
Simpla ramanere in domiciliul conjugal, dupa decesul fostei sotii, nu releva cu necesitate acte de acceptare tacita a succesiunii, atata timp cat sederea sa in acest imobil poate imbraca si forma tolerantei din partea paratilor, conform art.689 C.civ). Iar dupa incheierea actelor notariale, locuirea sa in imobil reflecta exercitarea dreptului de uzufruct. Simpla plata a taxelor si impozitelor cu privire la imobil, desi de regula apreciate ca acte de accpetare tacita a succesiunii, nu poate in speta sa reflecte cu necesitate aceasta atitudine a reclamantului fata de mostenire, ea putand lesne fi interpretata in sensul acceptarii unei obligatii morale de plata a acestor sume ca urmare a exercitarii folosintei asupra imobilului.
Din nici una dintre probele administrate in cauza nu rezulta ca in speta s-ar fi pus vreodata problema unei donatii cu sarcini a reclamantului catre parati, toti martorii indicand ca se urmarea doar ca bunurile sa revina copiilor, putandu-se astfel concluziona doar o eventuala donatie indirecta, simpla (desi pentru a exsita o donatie, se impunea cu necesitate ca prioritar sa se fi acceptat succesiunea). Atat martora B. I., cat si martorul B. S. au aratat ca au fost de fata la incheierea certificatului de mostenitor, insa nici un moment nu s-a pus in discutie incheierea unui contract de donatie. Tot acestia au declarat ca nu au observat nici un moment vreo presiune din partea paratilor la adresa reclamantului in vederea incheierii acestor acte juridice. De altfel si martorul I. P., propus tot de reclamant, a aratat ca stie din discutiile purtate cu reclamantul ca acesta dorea sa lase totul copiilor, tot ceea ce ar fi realizat impreuna cu fosta sotie in timpul casatoriei cu aceasta pana la decesul acesteia.
Acesta din urma este singurul martor care a declarat ca paratii s-ar purta necuviincios cu reclamantul, tatal lor, insa instanta nu poate da curs acestei probe atata timp cat nu se coroboreaza cu nici una dintre celelalte probe administrate in cauza. T. ceilalti martori audiati in cauza au relatat faptul ca paratii se poarta frumos cu reclamantul, ca fiica acestuia, parata, l-a ingrijit dupa decesul mamei lor. La fel de adevarat pare a fi si faptul ca reclamantul nu a mai beneficiat de sprijinul paratilor ulterior casatoriei acestuia cu noua sotie, avand in vedere ca prin faptul casatoriei, acesta nu se mai afla in nevoie, locuind cu noua sotie.
Prin urmare, chiar luand in considerare varianta intelegerii dintre parti conform sustinerilor reclamantului, respectiv existenta unui contract de donatie cu sarcini (desi legea cere imperativ conditia formei solemne si pentru sarcina donatiei), instanta constata ca in speta nu se impune revocarea acesteia pentru ingratitudine.
Cauzele de revocare a donatiei pentru ingratitudine sunt limitativ enumerate de art.831 C.civ: atentat la viata donatorului (ceea ce nu este cazul in speta), apoi delicte, cruzimi sau injurii grave, si ultima situatie, refuzul de alimente.
Nici ultima situatie nu este incidenta in cauza, reclamantul insusi recunoscand in fata instantei ca nu se afla in nevoie in prezent si nu are nevoie de ingrijire zilnica, solicitand intretinerea doar pentru viitor, pentru cand se va impune, in prezent fiind prematura.
Cat priveste injuriile grave, instanta retine ca petru a fi incidenta institutia revocarii donatiei pentru aceasta situatie, se cere ca faptele sa aiba o gravitate ridicata, ce urmeaza a se aprecia de instanta de la caz la caz. Simplele certuri insa intre parti, indicate de martorul I. P., nu atrage revocarea donatiei.
F. de toate aceste considerente, instanta apreciaza ca in speta nu se poate retine existenta unei simulatii, existenta unui contract de donatie cu sarcini, astfel incat va respinge actiunea in intregime, reclamantul fiind si ramanand strain de succesiune prin neacceptare.
In ceea ce priveste cheltuielile de judecata, raportat la art.453 C., retinand culpa procesuala a reclamantului, instanta constata ca cererea paratilro din aceasta perspectiva nu este sustinuta de nici una dintre probele administrate in cauza.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Respinge ca neintemeiata actiunea formulata de reclamantul M. M., având CNP_, cu domiciliul procesual ales în Oradea, ., ., in contradictoriu cu paratii M. C.-M., având CNP_, cu domiciliul în corn. Brusturi, ., jud. Bihor; M. D.-M., având CNP_, cu domiciliul în Oradea, ., jud. Bihor și reședința în Spania, SZIMUCZ M.-D., având CNP_, cu domiciliul în mun. Oradea, ., ., ., jud. Bihor.
F. cheltuieli de judecata.
Cu apel in termen de 30 de zile de la comunicare care se va inregistra la Judecatoria Oradea.
Pronuntata in sedinta publica din 05.05.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
N. M. L. GHERMANMONICA A. B.
Red tehnored NG
6 ex.06.05.2015
4 .>
M. C. M.
M. D. M.
Szimucz M. D.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 4416/2015. Judecătoria ORADEA | Obligaţie de a face. Sentința nr. 4422/2015. Judecătoria ORADEA → |
|---|
