Fond funciar. Sentința nr. 708/2015. Judecătoria PIATRA-NEAMT

Sentința nr. 708/2015 pronunțată de Judecătoria PIATRA-NEAMT la data de 03-03-2015 în dosarul nr. 708

Dosar nr._ - fond funciar –

Cod operator date 2720

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA P. N.

SENTINȚA CIVILĂ NR. 708

Ședința publică din data de 03.03.2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE – A. - DUMITRIȚA M.

GREFIER - C. B.

Pe rol se află soluționarea cauzei civil privind pe reclamantul I. M. și pe pârâții INSTITUȚIA P. JUDEȚULUI N., M. P. N. PRIN PRIMAR și C. L. AL MUNICIPIULUI P. N., având ca obiect fond funciar (anulare ordin prefect/hotărâre consiliu local și constituire drept de proprietate).

Dezbaterile cu privire la fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 17.02.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța a dispus amânarea pronunțării soluției pentru data de astăzi.

După deliberare,

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 23.07.2013, sub nr._, reclamantul I. M. a chemat în judecată pe pârâții INSTITUȚIA P. JUDEȚULUI N. și M. P. N., PRIN PRIMAR, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea în parte a Ordinului P. JUDEȚULUI N. nr. 82/28.02.2006 și a Hotărârii nr. 268/27.10.2005, emisă de C. L. al municipiului P. N., în sensul obligării emitenților la constituirea dreptului de proprietate în favoarea reclamantului, în calitate de moștenitor al defunctului I. M. pentru întreaga suprafață de teren pentru care a formulat cerere.

În motivare, reclamantul a arătat că, în calitate de moștenitor al defunctului I. M. (decedat la data de 20.02.1980), a formulat cerere de constituire a dreptului de proprietate și eliberare a titlului de proprietate pentru suprafața de 1.117 mp teren categoria curți-construcții, situată în municipiul P. N., ., din măsurători 1.308 mp.

Potrivit Deciziei nr. 484/15.11.1975, a Comitetului Executiv al Consiliului Popular al municipiului P. N., suprafața de 500 mp, situată în municipiul P. N., ., a trecut în proprietatea statului, față de împrejurarea că autorul reclamantului urma să cumpere imobilul casă de locuit de la numita C. I. E..

La data de 27.11.1975, s-a materializat vânzarea menționată anterior, în contract făcându-se mențiunea că terenul aferent construcției a trecut în proprietatea statului.

În realitate, suprafața de teren măsura 1.308 mp, dar nici la data trecerii terenului în proprietatea statului, nici la momentul încheierii contractului de vânzare – cumpărare nu s-a întocmit nicio o schiță care să ateste suprafața reală.

Deși reclamantul a formulat cerere de constituire a dreptului de proprietate pentru întreaga suprafață de teren deținută în anul 1975, prin adresa nr._ din data de 09.12.2005, emisă de către pârâtul M. P. N., PRIN PRIMAR, i s-a comunicat că, prin Hotărârea nr. 268/27.10.2005, emisă de C. L. al municipiului P. N., s-a aprobat propunerea de atribuire în proprietate a moștenitorilor defunctului I. M. a terenului în suprafață de 500 mp, precum și faptul că hotărârea împreună cu documentația tehnică au fost înaintate la INSTITUȚIA P. JUDEȚULUI N. în vederea emiterii Ordinului P.. În această adresă, s-a făcut mențiunea că, pentru restul de teren, nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate, însă nici respectiva hotărâre, nici Ordinul P. nu i-au fost comunicate. I-a fost comunicată doar adresa nr._ din data de 06.03.2006, în care este menționat Ordinul P. JUDEȚULUI N. nr. 82/28.02.2006.

A precizat că stăpânește întreaga suprafața de 1.308 mp teren, încă din anul 1975, când autorul său a cumpărat casa de locuit. Astfel, reclamantul figurează în rolul fiscal cu întreaga suprafață de teren pentru care plătește impozite și taxe.

În condițiile în care reclamantul nu a fost de acord cu această constituire parțială, procesul – verbal de punere în posesie nu a fost întocmit nici până în prezent.

Reclamantul a mai precizat că actele contestate prin prezenta acțiune, respectiv Ordinul P. JUDEȚULUI N. nr. 82/28.02.2006 și Hotărârea nr. 268/27.10.2005, emisă de C. L. al municipiului P. N. i-au fost comunicate abia la data de 01.07.2013, la solicitarea expresă a beneficiarului.

În drept, au fost invocate prevederile Legii nr. 18/1991 republicată și ale art. 194 și urm. din Codul de procedură civilă.

Acțiunea este scutită de la plata taxelor de timbru

În dovedire, reclamantul a depus la dosar, în fotocopie, următoarele înscrisuri: carte de identitate, contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 3890/27.11.1975, de notariatul de Stat Județean N., Decizia nr. 484/15.11.1975, a Comitetului Executiv al Consiliului Popular al municipiului P. N., Decizia nr. 485/15.11.1975, a Comitetului Executiv al Consiliului Popular al municipiului P. N., autorizație pentru înstrăinare construcție, plan situație, certificat, carte imobil, autorizație pentru executare de lucrări, certificat de atestare fiscală, corespondență părți, plan de amplasament, adresa nr._/17.09.2013, adresa nr. 3166DI/08.04.2015, eliberată de Direcția de Taxe și Impozite a municipiului P. N., certificat de sarcini.

Pârâtul M. P. N., PRIN PRIMAR a formulat la data de 23.09.2013 întâmpinare (filele 38-40) prin care a invocat pe cale de excepție tardivitatea prezentei acțiuni în conformitate cu disp. Legii nr. 18/1991, fiind depășit termenul de 30 de zile de contestare a Ordinului P..

Astfel, la data de 16.03.2006, reclamantul a semnat de primire adresa nr._ din data de 06.03.2006, în care este menționat Ordinul P. JUDEȚULUI N. nr. 82/28.02.2006, fiind invitat să semneze procesul – verbal de punere în posesie premergător emiterii titlului de proprietate.

Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii.

În motivare, pârâtul a arătat că, în conformitate cu disp. art. 36 alin. 1 din Legea nr. 18/1991, terenurile aflate în proprietatea statului, situate în intravilanul localităților și care sunt în administrarea primăriilor, la data prezentei legi, trec în proprietatea comunelor, orașelor sau a municipiilor, urmând regimul juridic al terenurilor prevăzute la art. 26. În alin. 2 se prevede că terenurile proprietate de stat, situate în intravilanul localităților, atribuite, potrivit legii, în folosință veșnică sau în folosință pe durata existenței construcției, în vederea construirii de locuințe proprietate personală sau cu ocazia cumpărării de la stat a unor asemenea locuințe, trec, la cererea proprietarilor actuali ai locuințelor, în proprietatea acestora, integral sau, după caz, proporțional cu cota deținută din construcție, iar în alin. 3 se menționează că terenurile atribuite în folosință pe durata existenței construcțiilor dobânditorilor acestora, ca efect al preluării terenurilor aferente construcțiilor, în condițiile dispozițiilor art. 30 din Legea nr. 58/1974 cu privire la sistematizarea teritoriului și localităților urbane și rurale, trec în proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosință a terenului, proprietari ai locuințelor.

Pârâtul a precizat că, în raport cu dispozițiile legale anunțate mai sus, terenul în litigiu se încadrează în categoriile vizate de norma juridică și, astfel, în mod corect a fost emis Ordinul P. prin care s-a decis atribuirea în proprietate către moștenitorii defunctului I. M. (reclamantul I. M. și numita A. S.) a suprafeței de 500 mp teren deși în fapt părțile stăpânesc 1.117 mp, deoarece această suprafață a fost preluată de stat, iar în folosința autorului reclamantului a fost atribuită doar suprafața de 100 mp.

În drept, s-au invocat disp. art. 205-208 din Codul de procedură civilă.

În dovedire, pârâtul a depus la dosar, în fotocopie, documentația care a stat la baza actelor contestate.

La data de 15.10.2013, reclamantul a depus la dosar răspuns la întâmpinarea depusă de pârâtul M. P. N., PRIN PRIMAR (filele 57-58), prin care a solicitat respingerea ca nefondată a excepției de tardivitate deoarece atât Ordinul P. JUDEȚULUI N. nr. 82/28.02.2006 cât și Hotărârea nr. 268/27.10.2005, emisă de C. L. al municipiului P. N. i-au fost comunicate abia la data de 01.07.2013, în timp ce adresele menționate de pârât în întâmpinare și despre care reclamantul a recunoscut că le-a primit doar amintesc de cele două acte contestate fără a face dovada comunicării efective.

Reclamantul a arătat că pârâtul se contrazice când afirmă în întâmpinare că întreaga suprafață de teren a trecut în proprietatea statului și se află în administrarea primăriei de la data intrării în vigoare a Legii nr. 18/1991, deși prin adresa nr._/17.09.2013, i-a comunicat că cererea sa nu poate fi soluționată favorabil deoarece în proprietatea statului nu a trecut întreaga suprafață de teren.

La termenul de judecată din data de 09.12.2013, instanța a unit cu fondul cauzei excepția de tardivitate invocată de pârât prin întâmpinare.

Pârâta INSTITUȚIA P. JUDEȚULUI N. a formulat la data de 25.02.2014 întâmpinare (filele 123-126) prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a celuilalt pârât raportat la disp. art. 36 din Legea nr. 18/1991, în forma anterioară republicării, care prevedeau că propunerea de atribuire în proprietate se făcea la vremea respectivă de consiliile locale. În consecință, se impune introducerea în cauză a CONSILIULUI L. AL MUNICIPIULUI P. N..

A solicitat, de asemenea, admiterea excepției de tardivitate invocată de celălalt pârât.

Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii raportat la disp. art. 36 alin. 3 care prevede că terenurile atribuite în folosință pe durata existenței construcțiilor dobânditorilor acestora, ca efect al preluării terenurilor aferente construcțiilor, în condițiile dispozițiilor art. 30 din Legea nr. 58/1974 cu privire la sistematizarea teritoriului și localităților urbane și rurale, trec în proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosință a terenului, proprietari ai locuințelor, iar conform art. 24 alin. 11 din același act normativ suprafața terenurilor aferente casei de locuit și anexelor gospodărești nu poate fi mai mare decât cea prevăzută în actul de atribuire provenit de la consiliul popular sau primăria din localitatea respectivă.

A solicitat respingerea capătului de cerere având ca obiect obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată în condițiile în care nu se poate reține culpa sa procesuală.

În drept, s-au invocat disp. art. 201 și urm. din Codul de procedură civilă.

La data de 11.03.2014, reclamantul a depus la dosar răspuns la întâmpinarea depusă de pârâta INSTITUȚIA P. JUDEȚULUI N. (filele 140-142), prin care a solicitat să se dea eficiență disp. art. 208 din Codul de procedură civilă, iar această pârâtă să fie decăzută din dreptul de a invoca excepții și de a invoca probe.

A solicitat respingerea ca nefondată atât a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. P. N., PRIN PRIMAR față de disp. art. 21 alin. 1 și 2 și art. 62 alin. 1 din Legea nr. 215/2001, dar și a excepției de tardivitate invocată de celălalt pârât.

La termenul de judecată din data de 17.06.2014, instanța a făcut aplicarea disp. art. 208 alin. 2 din codul de procedură civilă și a decăzut pe pârâta INSTITUȚIA P. JUDEȚULUI N. din dreptul de a invoca excepții relative (de ordine privată) și de a invoca probe. În consecință, după ce a pus în discuția părților, instanța a respins ca nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. P. N., PRIN PRIMAR. La același termen de judecată, față de solicitarea instanței de clarificare a cadrului procesual din punct de vedere al părților, raportat la prevederile art. 78 alin. 2 din Codul de procedură civilă, reclamantul a solicitat introducerea în cauză a CONSILIULUI L. AL MUNICIPIULUI P. N., în calitate de pârât, iar instanța a luat act de modificarea cadrului procesual în acest sens.

La data de 19.09.2014, pârâtul C. L. AL MUNICIPIULUI P. N. a depus la dosar întâmpinare (filele 160-161) prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei P. N. raportat la disp. art. 10 din Legea nr. 554/2004, în condițiile în care Hotărârea nr. 268/27.10.2005, emisă de C. L. al municipiului P. N. este un act administrativ emis de o autoritate publică locală; urmând ca instanța competentă, respectiv Tribunalul – secția de contencios administrativ să se pronunțe cu privire la prematuritatea și inadmisibilitatea acțiunii.

La termenul de judecată din data de 02.12.2014, față de ordinea de soluționare a excepțiilor, instanța a respins ca nefondată excepția necompetenței materiale a Judecătoriei P. N., invocată de pârâtul C. L. AL MUNICIPIULUI P. N., apreciind că, în condițiile în care prematuritatea și inadmisibilitatea acțiunii erau incidente doar în ipoteza declinării cauzei, acestea nu privesc prezenta cauză, fiind străine de natura pricinii (civilă, iar nu administrativă).

În temeiul disp. art. 255-258 din Codul de procedură civilă, instanța a încuviințat, pentru părțile prezentei cauze, proba cu înscrisuri iar, pentru reclamant, și proba cu expertiză tehnică – specialitatea topografie și proba testimonială.

Raportul de expertiză a fost atașat dosarului cauzei la data de 24.03.2014 (filele 148-149).

La termenul de judecată din data de 17.02.2015, instanța a audiat pe martorul A. A., declarația sa fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei – fila 180.

În baza rolului activ reglementat de art. 22 din Codul de procedură civilă, instanța a solicitat pârâților să facă dovada modalității de comunicare către reclamant a actelor contestate, fiind depusă la dosar adresa nr._ din data de 06.03.2006 (fila 81), respectiv s-a indicat că Hotărârea nr. 268/27.10.2005, emisă de C. L. al municipiului P. N. nu a fost comunicată deoarece este un act care a fost înaintat Instituției P. spre validare, neproducând în mod direct efecte juridice (fila 83).

Analizând și coroborând susținerile părților și înscrisurile existente la dosar, instanța reține următoarele:

În considerarea dispozițiilor art. 248 alin. 1 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură precum și a celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei, instanța va analiza cu prioritate excepția de tardivitate, invocată de pârâtul M. P. N., prin primar, prin întâmpinare.

În analiza excepției, instanța reține că, în conformitate cu disp. art. art. 53 din Legea nr. 18/1991, hotărârile comisiei județene asupra contestațiilor persoanelor care au cerut reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate privată asupra terenului, conform dispozițiilor cuprinse în cap. II, și cele asupra măsurilor stabilite de comisiile locale se comunică celor interesați prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, iar împotriva hotărârii comisiei județene se poate face plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, în termen de 30 de zile de la comunicare. Art. 54 din același act normativ prevede că dispozițiile art. 53 alin. 1 se aplică și în cazul în care plângerea este îndreptată împotriva ordinului prefectului sau oricărui act administrativ al unui organ administrativ care a refuzat atribuirea terenului sau propunerile de atribuire a terenului, în condițiile prevăzute în cap. III, dispozițiile art. 53 alin. 2 rămânând aplicabile.

Pârâții nu au făcut dovada comunicării cu confirmare de primire actelor contestate către reclamant, singurele înscrisuri comunicate fiind adresa nr._ din data de 09.12.2005 (fila 22) și adresa nr._ din data de 06.03.2006 (fila 23), emise de către pârâtul M. P. N., PRIN PRIMAR în care sunt menționate atât Ordinul P. JUDEȚULUI N. nr. 82/28.02.2006, cât și Hotărârea nr. 268/27.10.2005, emisă de C. L. al municipiului P. N., dar fără a se face vorbire de comunicarea efectivă a acestor înscrisuri decizionale, conform dispozițiilor legale menționate mai sus.

Pârâtul M. P. N., PRIN PRIMAR a recunoscut în ceea ce privește Hotărârea nr. 268/27.10.2005, emisă de C. L. al municipiului P. N. că nu a fost comunicată deoarece este un act care a fost înaintat Instituției P. spre validare, neproducând în mod direct efecte juridice (fila 83).

Având în vedere că atât Ordinul P. JUDEȚULUI N. nr. 82/28.02.2006, cât și Hotărârea nr. 268/27.10.2005, emisă de C. L. al municipiului P. N. au fost comunicate cu confirmare de primire reclamantului abia la data de 01.07.2013 (filele 24-25), iar acțiunea a fost formulată la data de 23.07.2013, instanța apreciază ca fiind neîntemeiată excepția de tardivitate, urmând a o respinge ca atare.

Reclamantul I. M. și numita A. S., în calitate de moștenitori ai defunctului I. M., decedat la data de 20.02.1980 (astfel cum atestă certificatele de moștenitor nr. 325/01.04.1980 și nr. 85/27.01.1992 – filele 47-48), au formulat cerere de constituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de teren situată în municipiul P. N., . – fila 44.

Analizând cronologic succesiunea faptelor, instanța reține că, potrivit Deciziei nr. 484/15.11.1975, a Comitetului Executiv al Consiliului Popular al municipiului P. N. (fila 10), suprafața de 500 mp, situată în municipiul P. N., ., despre care se face mențiunea că este teren aferent construcției care se înstrăinează și că se învecinează cu proprietate CAP la N, cu ., cu B. I. la V și cu G. S. la E, a trecut în proprietatea statului, față de vânzarea construcției ce urma să aibă loc.

În aceeași zi, de 15.11.1975, prin Decizia nr. 485, Comitetul Executiv al Consiliului Popular al municipiului P. N. decide că se atribuie autorului reclamantului în folosință, pe durata existenței construcției, suprafața de 100 mp, situată în municipiul P. N., ., pe durata existenței construcției, însă sunt menționați aceiași vecini, respectiv: proprietate CAP la N, ., B. I. la V și G. S. la E (fila 11), nefiind întocmite schițe.

De asemenea, în autorizația pentru înstrăinare construcție de la fila 12, sunt menționați aceiași vecini pentru terenul aferent construcției ce urma să fie înstrăinată, fără a fi specificată suprafața.

La data de 27.11.1975, s-a materializat vânzarea între numita C. I. E. și autorul reclamantului, în contract făcându-se mențiunea că terenul aferent construcției a trecut în proprietatea statului (contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 3890/27.11.1975, de Notariatul de Stat Județean N. – fila 9).

În realitate, astfel cum rezultă din concluziile raportului de expertiză care se coroborează cu declarația martorului audiat în cauză, suprafața de teren reală, aferentă construcției achiziționată de autorul reclamantului măsura 1.128 mp (împrejmuirile fiind aceleași în anul 1975, ca și în prezent), un început de dovadă constituind atât schița de la fila 115 (care configurează terenul deținut în proprietate de vânzătoarea C. E.), dar și adresa nr. 3166DI/08.04.2015, eliberată de Direcția de Taxe și Impozite a municipiului P. N. de la filele 167-168 care atestă identitatea terenului deținut inițial de vânzătoare, apoi de familia I., deși suprafețele indicate relevă abia în 1992 suprafața reală, faptică.

Instanța reține că martorul audiat în cauză, vecin al reclamantului din anul 1965, deci dinaintea transferului de proprietate, a confirmat că dimensiunea actuală a terenului stăpânit de reclamant, aferent construcției achiziționate de părinții săi în anul 1975, este aceeași cu întinderea terenului stăpânit de vânzătoare care, după înstrăinare, nu a mai păstrat în stăpânire nicio porțiune din terenul în litigiu.

Deși reclamantul a formulat cerere de constituire a dreptului de proprietate pentru întreaga suprafață de teren deținută în anul 1975 (în condițiile în care decizia de atribuire a terenului în folosință în suprafață de 100 mp menționa aceiași vecini ca în decizia de transfer al terenului în proprietatea statului, respectiv ca în schița de la fila 115), prin adresa nr._ din data de 09.12.2005, emisă de către pârâtul M. P. N., PRIN PRIMAR, i s-a comunicat că, prin Hotărârea nr. 268/27.10.2005, emisă de C. L. al municipiului P. N. (fila 26), s-a aprobat propunerea de atribuire în proprietate a moștenitorilor defunctului I. M. a terenului în suprafață de 500 mp, precum și faptul că hotărârea împreună cu documentația tehnică au fost înaintate la INSTITUȚIA P. JUDEȚULUI N. în vederea emiterii Ordinului P..

La data de 28.02.2006, a fost emis Ordinul P. JUDEȚULUI N. nr. 82 (filele 27-28), prin care s-a decis atribuirea în proprietate către moștenitorii defunctului I. M. (reclamantul I. M. și numita A. S.) a suprafeței de 500 mp teren, situată în municipiul P. N., ., învecinată cu C. N. la N, cu teren Primărie P. N. la S, cu . și cu teren Primărie P. N. la E.

Art. 36 alin. 3 din Legea nr. 18/1991 prevede că terenurile atribuite în folosință pe durata existenței construcțiilor dobânditorilor acestora, ca efect al preluării terenurilor aferente construcțiilor, în condițiile dispozițiilor art. 30 din Legea nr. 58/1974 cu privire la sistematizarea teritoriului și localităților urbane și rurale, trec în proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosință a terenului, proprietari ai locuințelor, iar alin. 4 prevede că dispozițiile art. 23 rămân aplicabile. Acest din urmă text reglementează că sunt și rămân în proprietatea privată a cooperatorilor sau, după caz, a moștenitorilor acestora, indiferent de ocupația sau domiciliul lor, terenurile aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădina din jurul acestora, determinate potrivit art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990 privind unele măsuri pentru stimularea țărănimii. Suprafețele de terenuri aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădină din jurul acestora sunt acelea evidențiate ca atare în actele de proprietate, în cartea funciară, în registrul agricol sau în alte documente funciare, la data intrării în cooperativa agricolă de producție. În cazul înstrăinării construcțiilor, suprafețele de teren aferente prevăzute la alin. (2) sunt cele convenite de părți la data înstrăinării, dovedite prin orice mijloc de probă.

În conformitate cu disp. art. 36 alin. 6 din Legea nr. 18/1991, atribuirea în proprietate a terenurilor prevăzute de alin. 2 – 5 din același act normativ se va face, prin ordinul prefectului, la propunerea primăriilor (respectiv a consiliilor locale, conform prevederilor în vigoare la momentul adoptării hotărârii contestate), făcută pe baza verificării situației juridice a terenurilor. Propunerea primăriei este verificată din punct de vedere al legalității și al temeiniciei de către Prefect, în conformitate cu disp. art. 24 lit. a din Legea 340/2004, privind instituția prefectului.

Ca punct de plecare în această ipoteză specifică de constituire a dreptului de proprietate este tocmai art. 30 din Legea nr. 58/1974, stabilindu-se în practica judiciară că teren aferent construcției este doar porțiunea de teren pe care se regăsește construcția propriu – zisă, anexele gospodărești, precum și curtea folosită pentru normala exploatare a construcției de restul parcelei. Astfel, terenul agricol (grădină, livadă etc.) care a trecut în proprietatea statului ca urmare a practicii administrative cu privire la înțelesul noțiunii de teren aferent va fi restituit fostului proprietar.

Deși art. 36 alin. 3 prevede că dobânditorul construcției poate dobândi doar proprietatea asupra suprafeței care a format obiectul actului de atribuire a dreptului de folosință, adică 100 mp în mediul urban, aspect invocat și de pârâți care au motivat deciziile atacate prin faptul că, pentru restul de teren, nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate, iar conform art. 24 alin. 11 din Legea nr. 18/1991 suprafața terenurilor aferente casei de locuit și anexelor gospodărești nu poate fi mai mare decât cea prevăzută în actul de atribuire provenit de la consiliul popular sau primăria din localitatea respectivă (text care nu este aplicabil deoarece în speță nu avem de a face cu un teren care să fie situat în intravilanul localităților și care să fi fost atribuit de cooperativele agricole de producție, potrivit legii, cooperatorilor sau altor persoane îndreptățite, pentru construcția de locuințe și anexe gospodărești), instanța reține că, în conformitate cu disp. art. 23 alin. 21, cu titlu de excepție, se poate dovedi prin orice mijloc de probă, în cazul înstrăinării construcțiilor, dimensiunea exactă convenită de părți a suprafețelor de teren aferente construcțiilor ce s-a dorit a fi transmisă(acest text se aplică indiferent dacă zona a fost sau nu cooperativizată motivat de necesitatea asigurării funcționalității unei gospodării și a interpretării textelor de lege în spiritul Legii nr. 18/1991).

În această ipoteză, deși art. 36 alin. 4 prevede că dispozițiile art. 23 rămân aplicabile, alin. 21 are prioritate față de alin. 1 care reglementează că sunt și rămân în proprietatea privată a cooperatorilor sau, după caz, a moștenitorilor acestora, indiferent de ocupația sau domiciliul lor, terenurile aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădina din jurul acestora, determinate potrivit art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990 privind unele măsuri pentru stimularea țărănimii. În consecință, suprafețele de teren pentru care se poate dispune constituirea dreptului de proprietate în această ipoteză specifică a unor terenuri intravilane categoria curți-construcții pe care se află situate construcții care au fost înstrăinate, terenuri cu privire la care intenția comună a părților a fost de a fi înstrăinate în întregime, pot depăși 1.000 mp, suprafață maximă determinată în conformitate cu art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990.

În speță, s-a făcut dovada cu prisosință a dimensiunilor exacte a terenului aferent construcției înstrăinate de numita C. E. autorului reclamantului. S-a făcut, așadar, dovada intenției comune a părților din contractul de vânzare – cumpărare de transmitere a întregii suprafețe de teren către dobânditorul construcției care, ulterior, a construit și o anexă pe terenul aferent construcției, fără vreo opoziție din partea vânzătoarei care, nu și-a rezervat niciun drept asupra terenului. De altfel, din configurația casei și a anexei pe schiță, rezultă că nu există posibilitatea ca vânzătoarea să-și fi rezervat vreo parte din teren fără să aducă atingere normalei folosințe a construcțiilor.

Mai mult decât atât, s-a făcut dovada prin raportul de expertiză care se coroborează cu certificatul de atestare fiscală de la fila 20 că întreaga suprafață de teren de 1.128 mp (aflată, de altfel, într-o zonă cooperativizată) pentru care moștenitorii defunctului I. M. plătesc impozite și taxe și pe care o stăpânesc din anul 1975 (iar nu doar 100 mp cum apare în actul de atribuire în folosință) are categoria curți-construcții. Din analiza schiței întocmite de expertul desemnat în cauză rezultă că suprafața de 500 mp propusă și validată de pârâți spre atribuire reclamantului și surorii acestuia nu poate fi în niciun caz aferentă construcției în litigiu de vreme ce cuprinde doar o parte din casa ce a fost cumpărată de autorul reclamantului în anul 1975 – fila 149.

Prin decizia în interesul legii nr. 1/1997, fosta Curte Supremă de Justiție a reținut că întinderea dreptului de proprietate asupra terenului aferent unei construcții, dobândite prin cumpărare sub imperiul Legii nr. 58/1974, poate fi determinată prin deducerea intenției părților din convenție și din ansamblul probelor administrate, iar ordinul emis de prefect în aplicarea prevederilor art. 36 alin. 6 din Legea nr. 18/1991 (fostul art. 35 alin. 6) este supus controlului judecătoresc, întrucât nu face parte din categoria actelor administrative exceptate de la acest control. Dacă legiuitorul ar fi dorit ca dobânditorii construcțiilor să li se atribuie dreptul de proprietate doar cu privire la terenul primit în folosință, ar fi reglementat regimul juridic aplicabil restului terenului. În lipsa unor asemenea prevederi, întinderea dreptului de proprietate asupra terenului aferent unei construcții dobândite prin cumpărare prin efectul Legii nr. 58/1974 poate fi determinată prin deducerea intenției părților din convenție și din ansamblul probelor administrate.

Față de considerentele expuse mai sus, instanța va admite acțiunea, astfel cum a fost precizată și va anula în parte Ordinul P. JUDEȚULUI N. nr. 82/28.02.2006 și Hotărârea nr. 268/27.10.2005, emisă de C. L. al municipiului P. N..

Pe cale de consecință, va dispune atribuirea în proprietate către reclamantul I. M. și numita A. S. (ambii fiind moștenitorii defunctului I. M., iar acțiunea formulată de reclamant, având natura unui act de administrare va folosi și surorii acestuia care a participat inițial alături de reclamant în cadrul procedurii de constituire a dreptului de propriertate) a suprafeței de 1.128 mp teren categoria curți-construcții, situată în municipiul P. N., ., învecinată cu C. N. la N, cu moșt. def. C. C. la S, cu . și cu Agromec SA la E, identificată prin raportul de expertiză de la filele 148-149 care face parte din prezenta hotărâre.

În baza disp. art. 453 din Codul de procedură civilă și raportat la principiul disponibilității părților, instanța va respinge capătul de cerere formulat de reclamant având ca obiect plata cheltuielilor de judecată de către pârâți, ca nefondat având în vedere că nu se poate reține reaua credință a pârâților sau culpa procesuală în condițiile cazului concret de față care nu se întemeiază pe o practică unitară de interpretare a art. 36 alin. 3 din Legea nr. 18/1991; mai mult decât atât, instanța reține și că pârâții au decis atribuirea în proprietate pentru terenul aferent construcției care a trecut în proprietatea statului, respectiv 500 mp deci, pentru o suprafață mai mare decât cea de 100 mp, cât i s-a dat autorului reclamantului în folosință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge ca nefondată excepția de tardivitate, invocată de pârâtul M. P. N., prin primar, prin întâmpinare.

Admite acțiunea precizată, având ca obiect anulare ordin prefect/hotărâre consiliu local și constituire drept de proprietate, formulată de reclamantul I. M., CNP_, cu domiciliul în P. N., ., județul N., în contradictoriu cu pârâții INSTITUȚIA P. JUDEȚULUI N., cu sediul în P. N., . nr. 27, județul N., M. P. N., PRIN PRIMAR și C. L. AL MUNICIPIULUI P. N., cu sediul în P. N., . nr. 6-8, județul N..

Anulează în parte Ordinul P. JUDEȚULUI N. nr. 82/28.02.2006 și Hotărârea nr. 268/27.10.2005, emisă de C. L. al municipiului P. N..

Dispune atribuirea în proprietate către reclamantul I. M. și numita A. S. a suprafeței de 1.128 mp teren categoria curți-construcții, situată în municipiul P. N., ., învecinată cu C. N. la N, cu moșt. def. C. C. la S, cu . și cu Agromec SA la E, identificată prin raportul de expertiză de la filele 148-149 care face parte din prezenta hotărâre.

Respinge capătul de cerere formulat de reclamant având ca obiect plata cheltuielilor de judecată de către pârâți, ca nefondat.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.

Cererea de apel se va depune la Judecătoria P. N..

Pronunțată în ședință publică, azi, 03.03.2015.

Președinte Grefier

A. - Dumitrița M. C. B.

Red./Tehn. A.D.M./30.04.2015

Tehn. C.B./30.04.2015

Ex. 6

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Fond funciar. Sentința nr. 708/2015. Judecătoria PIATRA-NEAMT