Plângere contravenţională. Sentința nr. 1608/2015. Judecătoria PIATRA-NEAMT
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1608/2015 pronunțată de Judecătoria PIATRA-NEAMT la data de 08-05-2015 în dosarul nr. 1608
Dosar nr._ -plângere contravențională-
Cod operator
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA PIATRA N.
JUDEȚUL N.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1608
Ședința publică din 08.05.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – P. B.-judecător
GREFIER – E. E.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind plângerea contravențională formulată de petentul B. F.-D., cu domiciliul în Piatra N., st. Plevnei, nr. 1, F13, . în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului N., cu sediul în Piatra N., ., jud. N..
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei civile de față, grefierul de ședință învederând instanței următoarele:
- cauza este la primul termen de judecată ;
- procedura de citare este legal îndeplinită ;
În temeiul art. 131 alin. (1) Cod procedură civilă instanța constată că Judecătoria Piatra N. este competentă general, material și teritorial, să soluționeze prezenta cauză, având în vedere dispozițiile art. 126 Constituția României, art. 2 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară precum și art. 94 pct. 1 lit. j) din codul de procedură civilă și 32 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Instanța în temeiul art. 238 Cod procedură civilă estimează durata necesară pentru cercetarea procesului în primă instanță ca fiind 2 luni astfel încât procesul să fie soluționat într-un termen optim și previzibil.
Procedând la verificarea termenului de introducere a plângerii contravenționale, obligație ce-i revine în conformitate cu art.34 din O.G. nr. 2/2001, instanța apreciază că plângerea contravențională este formulată în termen deoarece procesul verbal a fost comunicat la data de 20.11.2014, iar plângerea contravențională a fost înregistrată la data de 03.12.2015, fiind respectat termenul de 15 zile prevăzut de lege.
Cu privire la proba cu înscrisuri solicitată de petent și intimat, instanța apreciază că proba este admisibilă, legală, pertinentă și concludentă, putând duce la dezlegarea pricinii în fond cu privire la situația de fapt și în consecință, în temeiul art. 258 raportat la art. 255 Cod procedură civilă încuviințează pentru petent și pentru intimat proba cu înscrisuri .
Nemaifiind cereri de formulat, probe de administrat și excepții de invocat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și reține cauza în pronunțare.
S-au declarat dezbaterile închise, după care,
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța reține următoarele:
1) Cererea de chemare în judecată:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 04.11.2014, sub nr. de dosar_, petentul B. F.-D. a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal . nr._ încheiat la data de 24.10.2014 de agent constatator din cadrul Serviciului Rutier N..
În motivarea plângerii, petentul a arătat că în fapt, la data de 24.10.2014 se deplasa pe ruta Războieni-Hanul A., DJ 208G, la volanul autovehiculului_, și a fost oprit de un echipaj de poliție care i-a cerut actele la control.
Petentul susține că, din eroare i-a înmânat agentului asigurarea ./01/TO/XZ nr._, care expirase, deși avea încheiată asigurarea obligatorie auto, nr. RO/01/TO/XZ_.
În concluzie, petentul solicită admiterea plângerii contravenționale și anularea procesului-verbal.
În drept, petentul a invocat aplicarea dispozițiilor OUG nr. 195/2002.
În dovedirea plângerii, petentul a depus la dosarul cauzei procesul-verbal . nr._ încheiat la data de 24.10.2014 de agent constatator din cadrul Serviciului Rutier N. și polița de asigurare de răspundere civilă auto RCA nr. RO/01/TO/XZ nr._ și nr. RO/01/TO/XZ_ și chitanțe.
Plângerea contravențională a fost legal timbrată, fiind achitată taxă judiciară de timbru de 20 lei, conform art. 19 din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
2) Întâmpinarea formulată de către intimat:
În apărare, intimatul a depus la dosarul cauzei la data de 05.02.2015, prin serviciul Registratură, întâmpinare prin care a arătat că achiesează la cererea petentului.
3) Aspecte procesuale:
În ședința publică din data de 08.05.2015, instanța apreciind ca fiind admisibile, legale, pertinente și concludente, putând duce la dezlegarea pricinii în fond cu privire la situația de fapt și în consecință, în temeiul art. 258 raportat la art. 255 Cod procedură civilă a încuviințat pentru petent și pentru intimat proba cu înscrisuri.
4) Soluționarea fondului cauzei
Analizând actele și lucrările dosarului precum și susținerile părților, instanța reține următoarele:
În fapt, din cuprinsul procesului-verbal . nr._ încheiat la data de 24.10.2014 de agent constatator din cadrul Serviciului Rutier N., rezultă că petentul a fost sancționat contravențional cu amenda în cuantum de 1.000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 64 din Legea nr. 136/1995.
Pentru a dispune sancționarea contravențională, agentul constatator a reținut că la data de 24.10.2014 petentul a condus autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ fără a avea asigurarea de răspundere civilă valabilă la data de 24.10.2014.
4.1.În drept, potrivit art. 17 din O.G. nr. 2/2001 lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, a faptei săvârșite și a datei comiterii sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.
Aplicând aceste dispoziții legale la situația de fapt reținută în cauză, instanța verificând procesul-verbal . nr._ încheiat la data de 24.10.2014 de agent constatator din cadrul Serviciului Rutier N., din punct de vedere al legalității, apreciază că sunt respectate cerințele imperativ-limitativ prevăzute de lege, sub sancțiunea nulității, care ar putea fi luate în considerare și din oficiu.
4.2.Din punct de vedere al temeiniciei procesului-verbal contestat, instanța reține că fapta contravențională pentru care petentul a fost sancționat este prevăzută și sancționată de art. 64 din Legea nr. 136/1995, potrivit căruia constituie contravenție și se sancționează cu amenda 1.000 lei la 2.000 lei și cu reținerea certificatului de înmatriculare a autovehiculului, până la prezentarea documentului privind încheierea asigurării încălcarea de către persoanele fizice sau juridice a obligației de asigurare prevăzute la art. 48 și 56.
Conform art. 48 din același act normativ ,,persoanele fizice sau juridice care au în proprietate vehicule supuse înmatriculării/înregistrării în România, precum și tramvaie au obligația să se asigure pentru cazurile de răspundere civilă ca urmare a pagubelor produse prin accidente de vehicule în limitele teritoriale de acoperire și să mențină valabilitatea contractului de asigurare prin plata primelor de asigurare, precum și să aplice pe parbrizul vehiculului sau în alt loc vizibil din exterior vigneta”.
În ceea ce privește forța probantă a procesului-verbal, instanța apreciază că, în măsura în care fapta contravențională reținută în sarcina petentului a fost constatată personal de către organul de poliție, acesta beneficiază de o prezumpție relativă de adevăr, făcând dovada asupra stării de fapt reținute, până la proba contrarie.
În stabilirea aplicabilității art. 6 din CEDO în cadrul procedurii contravenționale, instanța are în vedere jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care, definind în mod autonom noțiunea de acuzație în materie penală, în raport de cele trei criterii alternative stabilite, calificarea în dreptul intern, natura faptei și natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate, a statuat că scopul interpretării date dispozițiilor art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului, în sensul că noțiunea de "acuzație în materie penală" include și domeniul contravențional, a fost acela de a asigura aceeași garanții procesuale celor învinuiți de săvârșirea unei contravenții ca și celor învinuiți de săvârșirea unei infracțiuni (Sporrong și Lonnroth contra Suediei - 1982; Ozturk contra Germaniei - 1984; Lutz contra Germaniei - 1987), neputând lipsi dintre acestea prezumpția de nevinovăție instituită prin art. 6.2 din Convenție (A. contra României, 4.10.2007)
Totodată, instanța are în vedere și Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată în cauza N. contra României din data de 18.11.2008 în care Curtea a reamintit că în materie penală, problema administrării probelor trebuie privită prin prisma paragrafelor 2 și 3 ale articolului 6, iar sarcina probei revine acuzării, dubiul profitând persoanei acuzate. În plus, acuzării îi revine sarcina să îi prezinte persoanei în discuție capetele de acuzare care i se impută în scopul de a-i acorda acesteia ocazia să își pregătească și să își prezinte apărarea în consecință precum și de a oferi probe suficiente pentru a-și fundamenta o declarație de vinovăție. Totodată, Curtea a mai reamintit că, potrivit unei jurisprudențe constante, jurisdicțiilor naționale le revine în principal sarcina de a aprecia elementele de probă administrate în fața lor și de a se pronunța asupra pertinenței acelor probe pe care părțile doresc să le propună în vederea administrării. Deși Convenția garantează în art. 6 dreptul la un proces echitabil, aceasta nu reglementează admisibilitatea probelor ca atare, materie care intră în sfera de competență a dreptului intern. Curtea a reamintit că sarcina sa constă în aceea de a cerceta dacă procedura litigioasă privită în ansamblu, inclusiv modul de administrare a probelor a avut un caracter echitabil.
Față de jurisprudența Curții de contencios European, instanța apreciază că sancțiunile contravenționale aplicate în baza prevederilor Legii nr. 136/1995 au adresabilitate generală, au caracter represiv și punitiv.
În raport de motivele expuse mai sus, instanța concluzionează că prezumpția relativă de adevăr de care beneficiază constatările personale ale agentului constatator nu este de natură a aduce atingere dreptului la un proces echitabil al petentului, sub aspectul prezumpției de nevinovăție, aplicabil și în cadrul procedurii contravenționale, deoarece prezumpțiile ca probe indirecte, nu sunt în principiu contrare Conventiei. Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku c. Franței, Curtea a reținut că prezumțiile sunt permise de Convenție, dar nu trebuie să depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării (paragr. 28).
Aplicând aceste dispoziții legale la cauza dedusă judecății, din cuprinsul procesului-verbal . nr._ încheiat la data de 24.10.2014 de agent constatator din cadrul Serviciului Rutier N. coroborat cu declarația petentului, rezultă că la data de 24.10.2014 petentul a condus autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ fără a avea asupra sa asigurarea de răspundere civilă valabilă la data de 24.10.2014.
Astfel, sub aspectul laturii obiective, elementul material al contravențiilor s-a materializat prin omisiunea petentului de a avea asupra sa polița de asigurare de răspundere civilă auto RCA valabilă la data de 24.10.2014
Urmarea imediată a faptei săvârșită de către petent, constă în lezarea valorii sociale care asigură desfășurarea în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective.
Legătura de cauzalitate dintre fapta săvârșită de petent și urmarea imediată, rezultă, ex re, din însăși săvârșirea acțiunii incriminate.
Sub aspectul laturii subiective, atitudinea psihică a petentului față de faptă și urmările acesteia îmbracă forma vinovăției în modalitatea intenției indirecte deoarece a prevăzut rezultatul faptei sale și deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii acestuia.
Față de cele expuse, instanța apreciază că sunt îndeplinite cumulativ elementele constitutive ale faptei contravenționale prevăzută și sancționată de art. art. 64 din Legea nr. 136/1995, iar conduita petentului se situează în sfera ilicitului contravențional, ce constituie temei al răspunderii contravenționale.
În ceea ce privește sancționarea petentului, instanța reține că prin procesul-verbal petentul a fost sancționat contravențional cu amenda în cuantum de 1.000 lei.
Referitor la individualizarea sancțiunii, instanța va avea în vedere criteriile prevăzute de art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001 care prevede că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
În concret, instanța apreciază că fapta comisă de petent prezintă un grad de pericol social relativ scăzut avându-se în vedere circumstanțele reale ale acesteia respectiv, modalitatea de săvârșire, de urmarea produsă și anume lezarea valorii sociale care asigură desfășurarea fluenta și în siguranță a circulației pe drumurile publice, și care asigură un climat de ordine și liniște publică necesar desfășurării normale a activității economice și social-culturale și promovarea unor relații civilizate în viața cotidiană, precum și atitudinea petentului care a recunoscut și regretat săvârșirea faptei. Astfel, în măsura în care petentul s-a manifestat în sensul înțelegerii faptei săvârșite, a recunoașterii acesteia, instanța apreciază că periculozitatea acestuia este scăzută.
La aprecierea gradului de pericol social al faptei, instanța a avut în vedere și atitudinea petentului care a recunoscut săvârșirea faptei și, deși este adevărat că aceasta recunoaștere nu înlătură caracterul contravențional, nu se poate ignora atitudinea sinceră a acestuia. Astfel, în măsura în care petentul s-a manifestat în sensul înțelegerii faptei săvârșite, a recunoașterii acesteia, instanța apreciază că periculozitatea acesteia este scăzută. În același sens, instanța a avut în vedere și faptul că petentul a dat dovadă de bună-credință, în sensul că avea încheiată polița de asigurare de răspundere civilă auto RCA valabilă de la data de 18.09.2014 până la data de 17.03.2015.
Față de împrejurările expuse mai sus, instanța apreciază că scopul sancțiunii contravenționale poate fi atins și fără executarea amenzii deoarece înlocuirea acestei sancțiuni cu una nepecuniară, este în măsură să creeze convingerea petentului că săvârșirea de noi fapte similare va determina repercursiuni considerabile pentru acesta.
Față de aceste considerente, instanța apreciază că sancțiunea aplicată petentului depășește gradul de pericol social al faptei ceea ce aduce atingere principiul proporționalității sancțiunii contravenționale cu gradul de pericol social al faptei, iar scopul sancțiunii contravenționale poate și atins prin aplicarea unei sancțiuni cu avertisment având în vedere și dispozițiile art. 7 din O.G. nr. 2/2001 potrivit cărora avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă și poate fi aplicată și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.
Față de considerentele de fapt și de drept expuse, instanța apreciază că plângerea contravențională formulată de petent este întemeiată cu privire la individualizarea sancțiunii si prin urmare o va admite, în parte. În aceste condiții, instanța va dispune modificarea procesului-verbal . nr._ încheiat la data de 24.10.2014 de agent constatator din cadrul Serviciului Rutier N. în sensul că va înlocui sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 1.000 lei cu sancțiunea avertisment, și în consecință va exonera petentul de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 1.000 lei. Se vor menține celelalte dispoziții ale procesului-verbal.
În temeiul art. 7 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor va atrage atenția petentului asupra pericolului social al faptei și îi va recomandă ca pe viitor să respecte dispozițiile Legii nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările.
In temeiul art. 453 Cod procedură civilă și al principiului disponibilității, instanța va luat act că părțile nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE,
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul B. F.-D., CNP:_, cu domiciliul în Piatra N., st. Plevnei, nr. 1, F13, . împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 24.10.2014 de către agent constatator din cadrul Serviciului Rutier N. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului N. cu sediul în Piatra N., ., jud. N..
Modifică procesul-verbal . nr._ încheiat la data de 24.10.2014 de către agent constatator din cadrul Serviciului Rutier N. în sensul că înlocuiește sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 1.000 lei cu sancțiunea avertisment, și în consecință exonerează petentul de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 1.000 lei.
Menține celelalte dispoziții ale procesului-verbal.
În temeiul art. 7 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor atrage atenția petentului asupra pericolului social al faptei și îi recomandă ca pe viitor să respecte dispozițiile Legii nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România.
Ia act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel la Tribunalul N. în termen de 30 zile de la comunicare.
Conform art. 471 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă cererea de apel se depune la Judecătoria Piatra N..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 08.05.2015.
Președinte,Grefier,
P. BoțuElena E.
Red.P.B/26.06.2015
Tehnored EE/6.08.2015
4 ex/
| ← Pretenţii. Sentința nr. 1607/2015. Judecătoria PIATRA-NEAMT | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1609/2015.... → |
|---|
