Plângere contravenţională. Sentința nr. 1903/2015. Judecătoria PIATRA-NEAMT
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1903/2015 pronunțată de Judecătoria PIATRA-NEAMT la data de 26-05-2015 în dosarul nr. 1903
Dosar nr._ - plângere contravențională –
Cod operator 2720 (O.G. nr. 37/2007)
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA PIATRA-N.
JUDEȚUL N.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1903
Ședința publică de la 26 mai 2015
Instanța constituită din:
Președinte – L. M. - judecător
Grefier – F. B.
Pe rol se află judecarea plângerii contravenționale promovată de petenta S.C. G. L. S.R.L. în contradictoriu cu intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit reprezentanții petentei și ai intimatului.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:
- procedura de citare este legal îndeplinită;
- cauza este la primul termen de judecată.
În considerarea dispozițiilor art. 131 alin. 1 Cod de procedură civilă, instanța își verifică din oficiu competența și se consideră competentă general, material și teritorial, în soluționarea cauzei, având în vedere dispozițiile art. 32 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 și O.G. nr. 37/2007.
În temeiul art. 34 alin. 1 teza ultimă din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor care prevede că nu sunt aplicabile dispozițiile din codul de procedură civilă referitoare la suspendarea judecății, instanța pășește la judecarea în fond a cauzei.
În considerarea dispozițiilor art. 237 alin. 2 pct. 7, art. 255 alin. 1 și art. 258 alin. 1 Cod de procedură civilă, instanța încuviințează proba cu înscrisuri, solicitată implicit atât de către petentă, cât și de către intimat prin depunerea lor la dosar, apreciind-o pertinentă, concludentă și utilă pentru soluționarea prezentei pricini.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și nici probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare, potrivit art. 394 Cod de procedură civilă.
INSTANȚA,
Deliberând asupra plângerii contravenționale de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 20.01.2015, sub nr._, petenta S.C. G. L. S.R.L. a contestat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din 30.12.2014, solicitând instanței anularea acestuia și înlăturarea sancțiunii principale a amenzii în cuantum de 8000 lei. În subsidiar, a solicitat înlocuirea amenzii contravenționale cu avertisment.
În motivarea în fapt a plângerii, petenta a arătat că procesul-verbal este lovit de nulitate absolută întrucât au fost încălcate prevederile art. 16 alin. 7 și art. 19 alin. 1 și 3 din O.G. nr. 2/2001, în sensul că agentul constatator nu a permis societății petente, prin reprezentant, să facă obiecțiuni cu privire la cele constatate și nici nu a indicat motivele pentru care nu este semnat de un martor. A susținut că petenta nu numai că a fost lipsită de dreptul de a formula obiecțiuni, dar procesul-verbal a fost întocmit ulterior constatării contravenției, la data de 30.12.2014 și nu la data efectuării controlului din 19.12.2014. Prin urmare, chiar dacă la fața locului s-ar fi aflat reprezentantul legal al societății, tot ar fi fost lipsit de posibilitatea inserării în procesul-verbal a obiecțiunilor întrucât procesul-verbal a fost întocmit la o dată ulterioară, în lipsa societății. A mai arătat că de aici apare și lipsa motivelor pentru care nu a fost întocmit și în prezența unui martor, fiind lesne de înțeles că justificarea potrivit căreia „toți martorii sunt agenți constatatori” este o interpretare abuzivă a prevederilor legale, permițând agentului constatator să întocmească procesul-verbal după bunul plac, în lipsa petentei, a martorilor și când consideră de cuviință.
A mai invocat nulitatea procesului-verbal întrucât la descrierea faptei contravenționale, agentul constatator trebuia să indice temeiul de drept material care statuează caracterul contravențional al faptei. Astfel, pentru fapta reținută în sarcina transportatorului a fost indicat Ordinul MTI nr. 980/2011 în loc de HG nr. 69/2012, art. 4 pct. 61.
Pe fondul cauzei, a susținut că la data controlului deținea toată documentația legală necesară efectuării transportului, iar lipsa plăcuțelor a fost complinită prin existența înscrierilor necesare de către producătorul autotrenului.
În ceea ce privește perioada minimă de odihnă, a susținut că aceasta a fost respectată, chiar din cuprinsul procesului-verbal rezultând că numitul D. M. V. a condus autocamionul între orele 10:35 și 12:29, respectând în totalitate prevederile legale la care agentul constatator a făcut referire în procesul-verbal.
A adăugat că procesul-verbal nu probează prezumtiva faptă, iar prezumția de nevinovăție nu este înlăturată. A invocat practica CEDO și art. 6 din Convenție, în sensul aplicării prezumției de nevinovăție în materie contravențională, asimilată materiei penale, cu consecința obligației pentru agentul constatator de a face dovada celor afirmate în procesul-verbal de constatare a contravenției. Pe cale de consecință, în lipsa unor probe temeinice din care să reiasă realitatea susținerilor agentului constatator, procesul-verbal de contravenție nu poate înfrânge prezumția de vinovăție.
Față de pericolul social redus al faptei, având în vedere și că petenta se află la prima abatere de acest gen, a apreciat că sancțiunea aplicată este mult prea severă, solicitând înlocuirea amenzii contravenționale cu avertisment.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe O.G. 2/2001 și art. 194 din Codul de procedură civilă.
În dovedire, petenta a solicitat proba cu înscrisuri, fiind anexate, în copie, următoarele: procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din 30.12.2014, formular de control în trafic, nota nr._ cu privire la deficiențele constatate în urma controlului efectuat în trafic în ziua de 19.12.2014.
La solicitarea instanței, petenta a achitat taxa judiciară de timbru în cuantum de 20 lei.
La data de 11.02.2015, intimatul I. de S. pentru Controlul în Transportul Rutier a depus întâmpinare, la filele 20-28 din dosar, solicitând respingerea plângerii și menținerea procesului-verbal.
În motivarea în fapt a întâmpinării, intimatul a arătat că, la controlul ISCTR efectuat în trafic în data de 19.12.2014 ora 12:29, pe DN15, km 345, loc. Costișa, jud. N., asupra autovehiculului cu numărul de înmatriculare_, utilizat de . și condus de conducătorul auto D. M. V. ce efectua un transport rutier contra cost de mărfuri în trafic național, s-a constatat faptul că operatorul de transport nu a asigurat echiparea autovehiculului cu plăcuțe din care să rezulte masele și dimensiunile maxime admise/autorizate astfel că autovehiculul cu numărul de înmatriculare_ (autoutilitara N2) nu era echipat cu plăcuțe din care să rezulte masele și dimensiunile maxime admise/autorizate, respectiv începând cu data de 01.01.2014, termenul limită de la care devine obligatoriu dotarea cu plăcuțe se stabilește individual pentru fiecare vehicul în parte, și este a zecea zi calendaristică după data la care trebuie efectuată prima inspecție tehnică periodică care a fost efectuată la data de 14.11.2014 – 14.11.2015, conform anexei din certificatul de înmatriculare, respectiv până la 25.11.2014, conform OMTI 1567/2013.
A arătat că abatere constituie contravenție potrivit art. 4 pct. 61 din HG nr. 69/2012, potrivit căruia „Următoarele fapte reprezintă încălcări grave ale prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 și ale Ordonanței Guvernului nr. 27/2011 și constituie contravenții, dacă acestea nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să constituie infracțiuni: 61. nerespectarea de către întreprinderea de transport rutier în cont propriu/operatorul de transport rutier a obligației de a asigura echiparea autovehiculelor cu plăcuțe din care să rezulte masele și dimensiunile maxime admise/autorizate ale acestora”, fiind sancționată potrivit art. 7 alin. 1 din HG nr. 69/2012, potrivit căruia „(1) Contravențiile prevăzute la art. 4 pct. 1 - 12, 14, 19 - 22, 25 - 61 și 77 se sancționează cu amendă de la 4.000 lei la 6.000 lei, care se aplică operatorului de transport rutier sau întreprinderii de transport rutier în cont propriu român/române sau străin/străine, după caz.”
Având în vedere abaterile săvârșite, inspectorii au aplicat sancțiunea contravențională.
A invocat art. 134 din Ordinul nr. 1640/08.11.2012, potrivit căruia „(1) În scopul facilitării controlului vehiculelor care sunt utilizate de întreprinderile de transport în cont propriu sau de operatorii de transport rutier, aceștia au obligația dotării acestora cu plăcuțe din care să rezulte dimensiunile și masele maxime autorizate ale vehiculului, după cum urmează: a) plăcuța producătorului în care sunt menționate masele maxime autorizate ale vehiculului; b) plăcuța în care sunt menționate dimensiunile vehiculului. (2) Plăcuța producătorului este aplicată de producătorul vehiculului sau de reprezentantul acestuia conform Ordinului ministrului lucrărilor publice, transporturilor și locuinței nr. 211/2003 pentru aprobarea Reglementărilor privind omologarea de tip și eliberarea cărții de identitate a vehiculelor rutiere, precum și omologarea de tip a produselor utilizate la acestea - RNTR 2, cu modificările și completările ulterioare. (3) Plăcuța în care sunt înscrise dimensiunile vehiculului respectă cerințele prevăzute în anexa nr. 46 și se aplică de Regia Autonomă "Registrul Auto Român" într-un loc accesibil în apropierea plăcuței producătorului. (4) Dimensiunile care se înscriu de Regia Autonomă "Registrul Auto Român" sunt cele determinate în urma efectuării măsurătorilor pe vehicul. (5) În cazul în care dimensiunile vehiculului nu mai corespund cu cele indicate pe plăcuță, operatorii de transport rutier/întreprinderile de transport rutier în cont propriu au obligația de a solicita modificarea datelor înscrise pe plăcuță în mod corespunzător. (6) În cazul vehiculelor care nu mai sunt dotate cu plăcuța producătorului sau această plăcuță este deteriorată ori este confecționată artizanal, se aplică de Regia Autonomă "Registrul Auto Român" într-un loc accesibil o plăcuță care include informațiile înscrise pe plăcuțele menționate la alin. (1) și care respectă cerințele prevăzute în anexa nr. 46. (7) În cazul prevăzut la alin. (6), masele maxime autorizate care se înscriu de Regia Autonomă "Registrul Auto Român" sunt cele menționate în cartea de identitate a vehiculului."”.
Totodată, a arătat că Ordinul MTI nr. 1567/24.12.2013 prevede la art. 28 alin. 7 că, începând cu data de 01.01.2014, termenul limită de la care devine obligatorie dotarea cu plăcuțe se stabilește individual pentru fiecare vehicul în parte și este a 10-a zi calendaristică după data până la care trebuie efectuată prima inspecție tehnică periodică pentru menținerea în circulație în conformitate cu prevederile legislației în vigoare.
Cu ocazia aceluiași control s-a constatat o a doua contravenție care se referă la nerespectarea perioadei minime de odihnă zilnică redusă cu două ore sau mai mult deoarece conducătorul auto a prezentat la control în trafic un certificat de desfășurare a activităților sale conform căruia el desfășura o altă activitate decât condusul până la ora 10:00 din data de 16.12.2014, după care a început o perioadă de conducere la ora 10:35/16.12.2014 (conform diagramei tahograf a conducătorului auto) fără ca înainte de aceasta să se asigure perioada minimă de repaus, așa cum este prevăzută de legislația în vigoare, între cele două tipuri de activități regăsindu-se o perioadă de repaus de doar 1 oră și 19 minute în intervalul orar 09:16 – 10:35 din data de 16.12.2014, abatere ce constituie contravenție potrivit art. 8 alin. 1 pct. 6 din OG nr. 37/2007.
În ceea ce privește contravenția constatată, intimatul a susținut că, potrivit art.8 alin. 1 din OG nr.37/2007 modificată prin OG nr.21/2009 și Legea nr.52/2010, „următoarele fapte reprezintă încălcări foarte grave ale dispozițiilor Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) 561/2006, ale Regulamentului (CEE) 3821/85 și, după caz, ale Acordului AETR și constituie contravenții, dacă acestea nu sunt considerate infracțiuni potrivit legii penale: alin.1 pct. 6- nerespectarea perioadei minime de odihnă zilnică redusă cu două ore sau mai mult.”
Intimatul a invocat dispozițiile Regulamentului (CE) nr.3821/85 modificat de Reg. (CEE) 561/2006 al Consiliului care prevede la art. 8. alin.1, conducătorul auto respectă perioadele de repaus zilnic și săptămânal. A.. 2 - pe parcursul fiecărei perioade de 24 ore, de după perioada de repaus zilnic sau săptămânal, conducătorul auto trebuie să efectueze o nouă perioadă de repaus zilnic. În cazul în care perioada de repaus zilnic care intră în această perioadă de 24 ore este de cel puțin 9 ore, dar mai puțin de 11 ore, perioada de repaus zilnic este considerată perioada de repaus zilnică redusă. În conformitate cu dispozițiile art.4 lit.d din Regulamentul (CE) nr.561/2006, prin pauză se înțelege orice perioada în care conducătorul auto nu are dreptul să conducă sau să efectueze alte munci și care trebuie să îi permită numai să se odihnească. Totodată, conform literei g) perioada de repaus zilnic, partea unei zile în timpul căreia conducătorul auto poate dispune liber de timpul său și care poate fi: „perioada de repaus zilnic normală” orice perioadă de repaus de cel puțin 11 ore. De asemenea, această perioadă de repaus zilnic normal poate fi luată în două tranșe, din care prima trebuie să fie o perioadă neîntreruptă de cel puțin 3 ore și a doua o perioada neîntreruptă de cel puțin 9 ore; - „perioada de repaus zilnic redusă” orice perioadă de repaus de cel puțin 9 ore, dar mai puțin de 11 ore.
Regulamentul (CEE) 561/2006 al Consiliului prevede la art.26 alin. 7 (a): Atunci când conducătorul auto conduce un vehicul echipat cu un aparat de înregistrare în conformitate cu anexa I, acesta trebuie să fie în măsură să prezinte, la cererea unui inspector de control: (i) foile de înregistrare din săptămâna în curs și cele pe care le-a utilizat pe parcursul celor 15 zile precedente; (ii) cardul de conducător auto în cazul în care este titularul unui asemenea card și (iii) orice informație introdusă manual și orice imprimat scos în timpul celor cinsprezece zile precedente, în conformitate cu prezentul regulament și cu Regulamentul (CE) nr.561/2006.
Cu toate acestea, după 1 ianuarie 2008, duratele prevăzute la punctele (i) și (ii) se referă la ziua în curs și la o perioadă precedentă de douăzeci și opt de zile.
A mai invocat art. 3 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001 referitor la răspunderea persoanei juridice, precum și art. 9 alin. 1 din O.G. nr. 37/2007 care prevede sancțiunea aplicabilă întreprinderii/operatorului de transport rutier.
Intimatul a precizat că s-a întocmit formular de control în trafic și nota cu deficiențele constatate pe care conducătorul auto le-a semnat, primind câte un exemplar din fiecare.
A susținut că faptele reținute în sarcina petentei sunt antijuridice, reprezintă o atingere adusă ordinii juridice existente, faptele sunt comise cu vinovăție, condiție care presupune ca persoana care a comis actul incriminat să fi realizat, la momentul comiterii acelui act, implicațiile sale și să fi putut determina efectele acestuia.
În ceea ce privește încheierea procesului-verbal cu încălcarea și ignorarea dispozițiilor art. 19 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, nu constituie motiv de nulitate a acestuia deoarece procesul-verbal se poate întocmi atât în prezența, cât și în lipsa făptuitorului, pe baza constatărilor personale și a probelor administrate de agentul constatator. În speță, agentul constatator a constatat personal faptele reținute în procesul-verbal. Procesul-verbal a fost încheiat cu respectarea prevederilor art. 19 alin. 3, menționând la pct. 10 din acesta motivul lipsei obiecțiunilor reprezentantului legal al contravenientului și a martorului.
Rolul martorului asistent este de a atesta faptul că la momentul încheierii procesului-verbal, reprezentantul legal al persoanei juridice sancționate nu se afla de față și nu i-a fost îngrădit în acest mod dreptul de a formula obiecțiuni; în condițiile în care contravenientul este o persoană juridică, ce în mod obiectiv și de necontestat nu se poate afla de față la încheierea unui proces-verbal de contravenție pe ruta de transport, confirmarea acestui aspect de către martorul la care face referire art. 19 alin. 1 din OG 2 /2001, este lipsit de relevanță.
Lipsa martorului și a obiecțiunilor reprezentantului legal al contravenientului, acestea sunt acoperite de mențiunile înscrise de agentul organului constatator și a precizat că nerespectarea dispozițiilor art. 16 alin. 7 din OG 2/2001 atrage o nulitate relativă a procesului-verbal, ceea ce presupune că petenta trebuie să sufere o vătămare ce nu ar putea fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal. Însă petenta are posibilitatea de a formula apărări tocmai prin promovarea unei plângeri contravenționale, astfel încât nu îi este afectat în nici un fel dreptul la apărare. A mai susținut că, în practica constantă a Curții Constituționale, s-a statuat că art. 19 alin. 1 și 3 nu încalcă dreptul la apărare statuat de art. 24 (1) din Constituție, contravenientul beneficiind de toate drepturile la apărare prin promovarea plângerii împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, iar în cursul procesului își poate angaja avocat și poate face apărarea pe care o consideră necesară.
Deci art. 19 din OG 2 /2001 prevede suficiente garanții care să împiedice încheierea abuzivă a procesului-verbal fără participarea contravenientului care nu a semnat procesul-verbal de contravenție cu ocazia încheierii lui, acesta având posibilitatea legală conform art. 31 al OG 2/2001.
Intimatul a menționat faptul că procesul-verbal de contravenție marchează existența raportului juridic contravențional fiind actul prin care se declanșează și la care se raportează tragerea la răspundere a celor care au săvârșit contravenții. Procesul-verbal beneficiază de o prezumție de autenticitate și veridicitate, are valoarea probantă a unui act doveditor preconstituit, care face dovada faptei comise până la proba contrarie, iar petenta care a contestat acest act administrativ oficial nu a dovedit prin probe nelegalitatea sau netemeinicia acestui proces-verbal, și de aceea a considerat că plângerea nu poate fi luată în considerație întrucât fapta săvârșită conține toate elementele constitutive ale unei contravenții, iar agentul constatator a respectat prevederile exprese ale art.16 (5), (6) și 17, 19 și 25-27 din O.G. Nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu privire la întocmirea, modul de încheiere și comunicare a procesului-verbal de contravenție. Astfel, petenta are toate elementele de identificare, procesul-verbal de contravenție conține descrierea faptei, contravenția, temeiul legal în baza în care a fost sancționată, de asemenea, procesul-verbal a fost încheiat în lipsa reprezentantului legal și deci nu a putut formula obiecțiuni, procesul-verbal are consemnată mențiunea cu privire la lipsa martorului asistent, actul sancționator a fost comunicat prin poștă.
A considerat că petentei nu i-au fost îngrădite drepturile la apărare atâta vreme cât și-a exercitat acest drept în termenul legal prin depunerea plângerii
Intimatul a subliniat că petenta a fost sancționată pentru două contravenții, iar răspunderea petentei este una legală derivată din prerogativele de diriguire și control asupra modului de îndeplinire a atribuțiilor de serviciu ce revin persoanei juridice angajatoare.
De asemenea, în temeiul art. 254-255 Cod procedura civilă, care stipulează că instanțele judecătorești trebuie să stăruie prin toate mijloacele legale pentru aflarea adevărului, ordonând în acest scop administrarea tuturor probelor pe care le consideră necesare în acest scop, chiar dacă părțile s-ar opune, iar cel care face o propunere în fața instanței de judecată trebuie să o dovedească, intimatul a solicitat a se constata că petenta nu face dovada contrară celor înscrise în procesul-verbal de contravenție.
Intimatul a arătat că petenta nu se află la prima abatere contravențională în ceea ce privește transporturile rutiere, aceasta fiind sancționată până în acest moment în 5 situații de către inspectorii ISCTR și ARR, sens în care este anexat un extras din baza de date a Autorității Rutiere Romane - ARR.
Față de cele precizate, intimatul a considerat că sancțiunea avertismentului nu se impune pentru că o atare situație ca cea sancționată în cauza de față nu poate fi socotită drept o faptă cu gravitate redusă, în sensul art.7 al.2 din OG 2/2001. Avertismentul se aplică atunci când fapta are o gravitate redusă, or nu se poate susține un astfel de caracter mai puțin grav, unei fapte pe care legiuitorul o prevede sub sancțiunea minimă de 4000 lei, cea maximă fiind de 6.000 lei.
În drept, intimatul a indicat art. 205-208 Cod de procedură civilă, ale OG nr.2/2001, HG nr. 69/2012 privind stabilirea încălcărilor cu caracter contravențional ale prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unor norme comune privind condițiile care trebuie îndeplinite pentru exercitarea ocupației de operator de transport rutier și de abrogare a Directivei 96/26/CE a Consiliului, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piața transportului rutier internațional de mărfuri, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piața internațională a serviciilor de transport cu autocarul și autobuzul și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 561/2006 și ale Ordonanței Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere și ale normelor de aplicare a acesteia, precum și a sancțiunilor contravenționale și a altor măsuri aferente aplicabile în cazul constatării încălcărilor, Ordinul MTI nr.980/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice privind aplicarea prevederilor referitoare la organizarea și efectuarea transporturilor rutiere și a activităților conexe acestora stabilite prin Ordonanța Guvernului nr.27/2011 privind transporturile rutiere, Ordinul MTI nr.995/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice privind modul de efectuare a inspecțiilor și controlului asupra transporturilor rutiere, a activităților conexe acestora, a activității centrelor de pregătire și perfecționare a personalului de specialitate din domeniul transporturilor rutiere, a activității școlilor de conducători auto și a activității instructorilor auto autorizați și pentru modificarea Ordinului MT nr. 1.058/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice privind activitatea de control al respectării perioadelor de conducere, pauzelor și perioadelor de odihnă ale conducătorilor auto și al utilizării aparatelor de înregistrare a activității acestora.
În dovedire, a solicitat proba cu înscrisuri, fiind anexate următoarele: proces-verbal de constatare a contravențiilor . nr._/30.12.2014, formular de control în trafic, nota cu privire la deficiențele constatate în urma controlului efectuat în trafic nr._, certificat de desfășurare a activității, certificat de înmatriculare, vizualizare diagramă, dovada de comunicare.
Intimatul a solicitat judecarea cauzei în lipsa sa.
Petenta nu a depus răspuns la întâmpinare.
Potrivit art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța a constatat că plângerea depusă de petentă la poștă data de 16.01.2015 a fost formulată în termenul legal de 15 zile de la data comunicării procesului-verbal, 06.01.2015, fila 36.
Instanța a administrat, la solicitarea ambelor părți, proba cu înscrisurile depuse la dosar, menționate anterior.
Examinând probele administrate în cauză și apreciindu-le în mod liber, potrivit convingerii sale, în temeiul art. 264 din Codul de procedură civilă, instanța reține următoarele:
În fapt, petenta G. L. S.R.L. a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 8000 lei, prin procesul-verbal de constatare a contravențiilor . nr._ din 30.12.2014, deoarece, la controlul efectuat în trafic în data de 19.12.2014 ora 12:29, pe DN15, km 345, loc. Costișa, jud. N., asupra autovehiculului cu numărul de înmatriculare_, utilizat de G. L. S.R.L., condus de conducătorul auto D. M. V., în timp ce efectua un transport rutier contra cost de mărfuri în trafic național, s-au constatat următoarele:
1) nerespectarea de către întreprinderea de transport rutier în cont propriu/operatorul de transport rutier a obligației de a asigura echiparea autovehiculelor cu plăcuțe din care să rezulte masele și dimensiunile maxime admise/autorizate ale acestora. Astfel, a fost prezentat certificatul de înmatriculare al vehiculului a cărui ITP a fost efectuată în data de 14.11.2014, având valabilitate până la data de 14.11.2015, conform anexei la certificatul de înmatriculare, dar nu exista montată pe autoutilitară plăcuța cu dimensiunile maxime admise ale vehiculului, nefiind respectate prevederile art. 73 din OG nr. 27/2011 și art. 1341 din Ordinul MT nr. 980/2011, termenul stipulat de 10 zile calendaristice pentru dotarea cu plăcuțe din care să rezulte dimensiunile maxime admise fiind depășit din data de 24.11.2014;
2) nerespectarea perioadei minime de odihnă zilnică redusă cu două ore sau mai mult astfel: în fapt, conducătorul auto a prezentat la controlul în trafic un certificat de desfășurare a activităților sale conform căruia el desfășura o altă activitate decât condusul până la orele 10:00 din data de 16.12.2014, după care a început o perioadă de conducere la orele 10:35/16.12.2014 (conform diagramei tahograf utilizată de către conducătorul auto în data de 16/17.12.2014 pe auto cu nr._ ) fără ca înaintea acesteia să se asigure perioada minimă de repaus așa cum este prevăzută de Regulamentul (CE) nr. 561/2006, între cele două tipuri de activități regăsindu-se o perioadă de repaus de doar o oră și 19 minute, în intervalul orar 09:16 – 10:35/16.12.2014.
Faptele au fost încadrate juridic drept contravențiile prevăzute de art. 4 pct. 61 din Hotărârea Guvernului nr. 69/2012, fiind sancționată potrivit art. 7 alin. 1 cu amendă în cuantum de 4000 lei, și de art. 8 alin. 1 pct. 6 din Ordonanța Guvernului nr. 37/2007, sancționată potrivit art. 9 alin. 1 lit. c cu amendă în cuantum de 4000 lei.
În drept, instanța reține că, potrivit principiilor generale de drept administrativ, actele administrative se bucură de prezumția de legalitate, iar procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției este un act administrativ, fiind emis pe baza și în executarea legii de o autoritate administrativă sau de alte structuri care înfăptuiesc administrația publică, cu scopul de a produce efecte juridice. În același timp, actul administrativ este cenzurabil de instanța de contencios administrativ, în primă instanță judecătoria. În acest sens, art. 34 alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 prevede că instanța administrează probele necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal.
Examinând procesul-verbal contestat sub aspectul legalității, instanța apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea condițiilor de formă prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Petenta a invocat nulitatea procesului-verbal motivat de imposibilitatea reprezentantului legal al societății de a formula obiecțiuni, potrivit art. 16 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001. Instanța reține că, prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. XXII din 19 martie 2007, a fost admis recursul în interesul legii în aplicarea dispozițiilor art. 16 alin. (7) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată prin Legea nr. 180/2002, statuându-se că „nerespectarea cerințelor înscrise în art. 16 alin. (7) din actul normativ menționat atrage nulitatea relativă a procesului-verbal de constatare a contravenției.” În considerentele acestei decizii, Înalta Curte a reținut că „În raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, inclusiv cel referitor la consemnarea distinctă a obiecțiunilor contravenientului la conținutul lui, nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției să nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act.” Așadar, instanța apreciază că, în cauză, petenta nu a făcut dovada unei vătămări ce nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea procesului-verbal contestat.
Pentru aceleași considerații, instanța apreciază ca neîntemeiată cauza de nulitate referitoare la întocmirea procesului-verbal în lipsa unui martor, petenta nefăcând dovada unei vătămări, cu atât mai mult cu cât faptele pentru care a fost sancționată au fost stabilite ca urmare a verificării unor înscrisuri.
Cât privește omisiunea de a indica odată cu descrierea faptei temeiul de drept material care statuează caracterul contravențional al faptei, instanța reține că această susținere este nereală în condițiile în care în procesul-verbal s-a menționat încadrarea juridică pentru faptele constatate și sancționate, așa cum s-a arătat anterior, inclusiv art. 4 pct. 61 din Hotărârea Guvernului nr. 69/2012.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține că procesul-verbal a fost corect întocmit. Este nefondată susținerea petentei în sensul că lipsa plăcuțelor din care să rezulte masele și dimensiunile maxime admise/autorizate este complinită prin existența înscrierilor necesare de către producătorul autotrenului de vreme ce art. 73 din OG nr. 27/2011 a stabilit imperativ obligația dotării vehiculelor cu plăcuțe din care să rezulte dimensiunile și masele maxime autorizate ale vehiculului în scopul facilitării controlului vehiculelor utilizate de către operatorii de transport/întreprinderi.
Cât privește cea de-a doua faptă, petenta a susținut că a fost respectată perioada minimă de odihnă întrucât conducătorul auto a condus autocamionul între orele 10:35 și 12:29, fără însă a avea în vedere că fapta contravențională reținută în sarcina sa a avut în vedere întreaga activitate desfășurată de conducătorul auto, nu numai activitatea efectivă de conducere auto, reținându-se că șoferul a desfășurat o altă activitate decât condusul până la ora 10:00 după care a început o perioadă de conducere fără a respecta perioada de odihnă.
Instanța apreciază că sancțiunea aplicată petentei a fost corect individualizată, iar în cauză nu se impune înlocuirea amenzii cu avertisment, având în vedere atitudinea nesinceră a petentei, dar și împrejurarea că fapta pentru care a fost sancționată reprezintă o încălcare foarte gravă a dispozițiilor Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 561/2006, potrivit art. 8 alin. 1 partea introductivă din Ordonanța Guvernului nr. 37/2007, iar art. 7 alin. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 prevede că avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă.
În consecință, instanța va respinge ca nefondată plângerea formulată de petenta G. L. S.R.L.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondată plângerea contravențională formulată de petenta G. L. S.R.L. (CUI RO_), cu sediul în ., județul Bacău în contradictoriu cu intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER (lipsă C./CUI), cu sediul procedural ales în municipiul Suceava, .. 16, județul Suceava.
Cu drept de apel la Tribunalul N. în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Piatra N..
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.05.2015.
Președinte, Grefier,
L. M. F. B.
Red. & tehnored. L.M. & F.B. – 06.11.2015
4 ex.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 299/2015. Judecătoria... | Succesiune. Sentința nr. 1811/2015. Judecătoria PIATRA-NEAMT → |
|---|
