Plângere contravenţională. Sentința nr. 2813/2015. Judecătoria PIATRA-NEAMT
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2813/2015 pronunțată de Judecătoria PIATRA-NEAMT la data de 23-09-2015 în dosarul nr. 2813
Dosar nr._ - plângere contravențională -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA PIATRA N.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2813
Ședința publică din data de 23.09.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – O. A.
GREFIER – A. G.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională (O.G. nr. 43/2007 ®), formulată de petentul S.C. A. S. S.R.L. în contradictoriu cu intimatul I. DE STAT PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Prin referat oral, grefierul a învederat instanței următoarele:
- după verificări efectuate în aplicația ECRIS, s-a constatat că pe rolul instanței există dosarul nr._ având același obiect și aceleași părți cu ale cauzei pendinte, însă privitor la un alt proces verbal de constatare a contravenției;
- dosarul este la primul termen de judecată;
- procedura de citare este legal îndeplinită.
Din oficiu, instanța procedează la verificarea competenței, apreciind în conformitate cu prevederile articolelor 131 și 94 alineat 1 punctul 1 din Noul Cod procedură civilă, raportat la dispozițiile art. 32 alineat 2 din O.G. nr. 2/2001 că este competentă din punct de vedere material, teritorial și general cu soluționarea prezentei cauze.
Față de probatoriul care urmează a fi administrat, consideră că nu se mai impune estimarea duratei necesare pentru cercetarea procesului.
Nemaifiind cereri prealabile ori excepții de invocat, în temeiul dispozițiilor art. 255 și următoarele din Noul Cod de procedură civilă încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosar apreciind că acestea sunt concludente, pertinente și utile.
În consecință, socotind că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale pricinii, în considerarea dispozițiilor art. 394 alineat 1 din Noul Cod de procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 27.02.2015, sub nr._ petenta . a formulat, în contradictoriu cu intimatul I. DE STAT PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER, plângere împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/09.02.2015, solicitând anularea acestuia, iar în subsidiar înlocuirea amenzii contravenționale cu avertismentul.
În motivarea plângerii, petenta a arătat că a fost sancționată pe nedrept, întrucât a făcut instruirea și a adus la cunoștința angajaților obligațiile ce le revin, inclusiv respectarea timpului de condus. A mai arătat că întrebat fiind angajatul său despre cele sesizate de inspectorii intimatului, acesta a negat săvârșirea faptei, astfel încât este îndreptățită să formuleze prezenta plângere.
În drept, cererea a fost motivată pe dispozițiile OUG nr.195/2002. Instanța reține că în cauză sunt incidente dispozițiile OG nr.2/2001 și OG nr.37/2007.
A fost anexat cererii, în fotocopie, procesul verbal de contravenție contestat.
Acțiunea a fost legal timbrată cu taxă judiciară în cuantum de 20 lei, potrivit art.19 din OUG nr.80/2013.
Cu respectarea termenului prevăzut de art.201 cod proc civ, intimatul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii petentei ca neîntemeiată, față de situația de fapt și de drept reținută în procesul-verbal. Intimatul a arătat că la controlul efectuat la data de 29.01.2015 la sediul operatorului de transport s-a întocmit nota de constatare nr.70/29.01.2015 și procesul verbal de prelevare a înregistrărilor nr.71/29.01.2015, în urma verificărilor constatându-se depășirea perioadei maxime de conducere neîntreruptă cu o oră și 30 min. În acest sens, s-a constatat, în urma analizei înregistrărilor tahograf cu ajutorul programului Tachoscan, că numitul A. V., șoferul petentei, în data de 15.10.2014 a depășit perioada maximă de conducere continuă neîntreruptă cu 1 oră și 40 minute, înregistrând o perioadă de conducere continuă de 6 ore și 10 minute, de la 15.10.2014 ora 10.18 până la 15.10.2014 ora 17.59, fără a efectua pauza de odihnă de 45 minute după 4 ore și 30 minute de condus, abatere ce constituie contravenție în conformitate cu dispozițiile art.8, alin1 pct.4 din OG nr.37/2007. A concluzionat arătând că fapta contravențională a fost delimitată corect, a fost constatată și sancționată în mod just, fiind în prezența unei contravenții care s-a consumat în momentul controlului, procesul verbal beneficiind de o prezumție de veridicitate și autenticitate, care face dovada faptei până la proba contrară.
Au fost anexate, în fotocopie, înscrisuri: procesul verbal de contravenție . nr._/09.02.2015, nota de constatare nr.70/29.01.2015 și procesul verbal de prelevare a înregistrărilor nr.71/29.01.2015, fișa de contravenții, înregistrări tahograf (f.18-28).
Potrivit art. 31 alin. 1 și art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța constată că plângerea depusă de petentă prin fax la data de 27.02.2015 a fost formulată în termenul legal de 15 zile de la data comunicării, respectiv de la data de 09.02.2015.
Instanța a administrat, la solicitarea părților, proba cu înscrisurile depuse la dosar, menționate anterior, ca fiind utilă, pertinentă și concludentă în soluționarea cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._/09.02.2015, petenta . a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 4.000 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.8, alin1 pct.4 din OG nr.37/2007. S-a reținut că la controlul efectuat la data de 29.01.2015 la sediul operatorului de transport s-a întocmit nota de constatare nr.70/29.01.2015 și procesul verbal de prelevare a înregistrărilor nr.71/29.01.2015, în urma verificărilor constatându-se depășirea perioadei maxime de conducere neîntreruptă cu o oră și 30 min. În acest sens, s-a constatat, în urma analizei înregistrărilor tahograf cu ajutorul programului Tachoscan, că numitul A. V., șoferul petentei, în data de 15.10.2014 a depășit perioada maximă de conducere continuă neîntreruptă cu 1 oră și 40 minute, înregistrând o perioadă de conducere continuă de 6 ore și 10 minute, de la 15.10.2014 ora 10.18 până la 15.10.2014 ora 17.59, fără a efectua pauza de odihnă de 45 minute după 4 ore și 30 minute de condus.
Instanța competentă să soluționeze plângerea contravențională este învestită, potrivit art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, să verifice legalitatea și temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat.
Examinând procesul-verbal contestat sub aspectul legalității, instanța apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea condițiilor de formă prevăzute, sub sancțiunea nulității absolute, de Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, iar petenta nu a invocat nici un motiv de nulitate în cuprinsul plângerii.
Sub aspectul temeiniciei, instanța constată că faptei reținute în sarcina acesteia i s-a dat o corectă încadrare juridică, petenta fiind sancționată pentru nerespectarea obligației instituită art.8, alin1 pct.4 din OG nr.37/2007, Următoarele fapte reprezintă încălcări foarte grave ale dispozițiilor Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 561/2006, ale Regulamentului (CEE) nr. 3.821/85 și, după caz, ale Acordului AETR și constituie contravenții, dacă acestea nu sunt considerate infracțiuni potrivit legii penale: (…) 4.depășirea perioadei maxime de conducere neîntreruptă cu o oră și 30 de minute sau mai mult;
În analiza temeiniciei, în privința probațiunii, instanța reține și jurisprudența CEDO aplicabilă în baza art. 6 din Convenție, potrivit căreia deși contravenientul se bucură de prezumția de nevinovăție, și petentul trebuie să facă dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției „acuzatului” dincolo de orice îndoiala rezonabilă așa cum a stabilit Curtea Europeana în mod constant în jurisprudența sa.( cauza N. c. României din noiembrie 2008).
De asemenea, instanța reține că procesul verbal de contravenție întocmit de un agent al statului pe baza propriilor constatări beneficiază de o prezumție relativă de legalitate și veridicitate, urmând a fi analizat prin coroborare cu celelalte dovezi. În acest fel, în condițiile în care prezumția poate fi răsturnată, nu este în nici un fel încălcat dreptul contravenientului la apărare și la un proces echitabil, de altfel și CEDO stabilind că folosirea prezumțiilor nu este contrară jurisprudenței sale. Dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele care i se impută nu este unul absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția europeană, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c.Franței, din octombrie 1988, parag.28, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic c.Suediei, din iulie 2002, parag.113). Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c.Franței).
Instanța reține astfel că persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil, conform art.31-36 din OG nr.2/2001, în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate faptele antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
În prezenta cauză, instanța reține că agentul constatator a încheiat procesul verbal în urma constatării personale a contravenției, fiind încheiate în acest sens nota de constatare nr.70/29.01.2015 și procesul verbal de prelevare a înregistrărilor nr.71/29.01.2015 –f.18-24. Instanța mai reține că din analiza înregistrării tahograf –f.27, vizându-l pe A. V., șoferul petentei, rezultă că în data de 15.10.2014 acesta a depășit perioada maximă de conducere continuă neîntreruptă cu 1 oră și 40 minute, înregistrând o perioadă de conducere continuă de 6 ore și 10 minute, de la 15.10.2014 ora 10.18 până la 15.10.2014 ora 17.59, fără a efectua pauza de odihnă de 45 minute după 4 ore și 30 minute de condus. Coroborând materialul probatoriu administrat în cauză, instanța apreciază că intimatul a făcut pe deplin dovada faptei reținute în sarcina petentei și că astfel, revenea acesteia din urmă obligația de a proba o altă situație de fapt. Analizând apărările petentei, instanța reține că aceasta s-a limitat la a arăta că și-a instruit salariații, inclusiv cu privire la timpul de condus și că șoferul în cauză a negat săvârșirea faptei. Aceste apărări instanța le va înlătura ce nefondate, apreciind că nu fac dovada contrară celor reținute de agentul constatator.
Având în vedere cele anterior expuse, constatând că potrivit dispozițiilor art.9 din OG nr.37/2007 se sancționează cu amendă de la 4.000 lei la 8.000 lei – faptele prevăzute la alin. (1) pct. 15–16, 18–20, 22–26, 28–30, 36 și 38, aplicabilă conducătorului auto, și faptele prevăzute la alin. (1) pct. 1–11, 31 și 32, aplicabilă întreprinderii/operatorului de transport rutier, instanța apreciază că situația reținută de acesta corespunde situației de fapt și că procesul verbal este corect întocmit.
Referitor la individualizare sancțiunii instanța constată că, raportat la gradul ridicat de pericol social al faptei, având în vedere scopul punitiv dar mai ales preventiv, aceasta a fost corect individualizată și că astfel procesul verbal este corect întocmit și sub acest aspect. Instanța nu apreciază ca fiind necesară reindividualizarea sancțiunii, având în vedere atitudinea nesinceră a petentei, care nu a fost una de asumare a săvârșirii faptei și implicit de conștientizare a gradului de pericol social, considerând că scopul preventiv al sancțiunii nu poate fi atins printr-o sancțiune mai blândă.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, constatând că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, instanța va respinge ca neîntemeiată plângerea formulată de petenta ..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca nefondată plângerea formulată de petenta .. cu sediul în Piatra N., ., ., parter, jud. N., împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din 09.02.2015 în contradictoriu cu intimatul I. DE STAT PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER - I. cu sediul Focșani, ., jud. V..
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Conform art. 471 alin. 1 din Legea nr. 134/2010 privind codul de procedură civilă cererea de apel se depune la Judecătoria Piatra N..
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.09.2015.
Președinte, Grefier,
O. A. A. G.
Red. O.A/13.10.2015
Tehnored. A.G./16.10.2015
4 ex. / 2 ex. .>
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2859/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2884/2015.... → |
|---|
