Plângere contravenţională. Sentința nr. 2900/2015. Judecătoria PIATRA-NEAMT

În motivarea în fapt a plângerii, petenta a arătat că, la data 12.05.2014, a fost efectuat un control asupra autovehiculului_ proprietatea . s-a constatat că la data respectivă, operatorul de transport nu deținea licența de traseu motiv pentru care s-a dispus măsura ridicării certificatului de înmatriculare și a plăcuțelor de înmatriculare conform procesului-verbal de reținere a plăcuțelor cu numărul de înmatriculare și a certificatului de înmatriculare.

Referitor la faptul că un autovehicul proprietatea . pe un traseu având calatori la bord a arătat următoarele: la data de 24.12.2013 a fost încheiat contractul de colaborare și asociere între Societatea Comerciala T. S.A. și Societatea Comercială TROLEIBUZUL S.A., unitate subordonată Consiliului Județean N..

Contractul menționat avea ca obiect: în temeiul dispozițiilor Codului civil și având în vedere Regulamentul (CE) numărul 1370/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 octombrie 2007, privind serviciile publice de transport feroviar și rutier de călători, intrat în vigoare la 03.12.2009 părțile se asociază și vor colabora în vederea implementării și executării Programului de transport public județean de călători atribuit prin Hotărârea Consiliului Județean, numărul 185 din 25 noiembrie 2013. De asemenea, a menționat că încheierea contractului de colaborare și asociere a avut drept scop desfășurarea în bune condiții a programului județean de transport, pentru că obiectul contractului a fost acela de a sprijini Societatea Comercială TROLEIBUZUL S.A. care deși nu avea capacitatea necesară și suficientă de transport a primit prin încredințare directă toate traseele de transport județean care fără existența acestui contract nu puteau fi executate.

Având în vedere că titularul respectivului traseu, societatea comercială care avea drept de circulație pe traseul respectiv și care a încheiat cu societatea petentă contractul amintit, nu deținea mijloacele necesare de a asigura autovehicule corespunzătoare pentru a circula pe traseu, a încheiat acordul comercial care i-a permis să opereze pe acel traseu.

A mai arătat că oricum la data controlului licența de traseu nu era eliberată pe numele societății petente, ci pe numele titularului traseului, . s-a asociat cu . colaborează cu această societate în vederea implementării și executării Programului de transport public județean de călători atribuit prin Hotărârea Consiliului Județean, numărul 185 din 25 noiembrie 2013.

Pentru acest motiv, autovehiculul cu numărul de înmatriculare_, proprietatea . putea avea asupra sa o licență de transport pe numele .>

A menționat că în conformitate cu Hotărârea 185/2013 privind atribuirea traseelor și a Hotărârii 232/2013 emise de către C. Județean N., sarcina eliberării licențelor de traseu este a Consiliului Județean N. și deși atât . și .-au achitat toate obligațiile financiare C. Județean N. refuză fără nici un temei legal eliberarea acestor licențe.

Pentru a arăta că agentul constatator nu a depus toate diligențele în a stabili adevărul a consemnat că, la data controlului, conducătorul auto P. C. a prezentat agentului constatator toate documentele de care a făcut vorbire, dar acesta s-a mulțumit să încheie procesul-verbal cu simpla mențiune că se circula pe traseu fără licența de transport, refuzând practic să consemneze toate declarațiile conducătorului auto care i-a declarat motivul pentru care circula pe traseu și de ce licența de traseu este emisă pentru o altă societate comercială.

Din procesul-verbal contestat nu rezultă cerința expresă prevăzută de lege, respectiv aceea de a transporta călători fără licența de traseu. Din conținutul procesului-verbal nu rezultă că autobuzul în cauză avea călători la bord, ba mai mult a susținut că va demonstra că mijlocul de transport se afla în trafic din alte interese decât cel de transport călători.

Astfel, a concluzionat că agentul constatator a refuzat netemeinic și nejustificat să consemneze în procesul-verbal că autovehiculul cu numărul de înmatriculare_, proprietatea . putea avea asupra sa o licență de transport pe numele . avea asupra sa o licență de transport emisă pe numele . care avea drept de folosință conform contractului de asociere.

Totodată, petenta a mai arătat că procesul-verbal contestat este netemeinic și nelegal. Astfel, potrivit art.16 din OG 2/2001, se stabilește că: „Procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, la evaluarea eventualelor pagube pricinuite”. Din analiza textului de lege menționat, rezultă că, la punctul 2 din procesul - verbal contestat, unde se indică persoana fizică/persoana juridică care se face vinovată de săvârșirea faptei trebuie indicată respectiv persoana prin nominalizarea tuturor datelor stabilite de articolul 16. Având în vedere că sancțiunea s-a aplicat unei persoane juridice este obligatoriu a fi indicate toate datele de identificare, inclusiv numele, prenumele și calitatea reprezentantului legal al societății comerciale sancționate.

Se mai arată că agentul constatator a indicat faptul că societatea comercială sancționată este reprezentată de P. G.. În realitate, această consemnare făcută de agentul constatator este una falsă, având în vedere că societatea comercială are desemnat ca administrator special pe V. C.. Concluzionând, a considerat că agentul constatator nu a respectat prevederile art. 16 din OG 2/2001, întrucât nu a nominalizat în mod corect datele referitoare la reprezentantul legal al societății sancționate.De asemenea agentul constatator menționează în procesul - verbal la punctul 7 faptul că contravenientul se află de față și refuză să semneze procesul - verbal. În această situație, agentul constatator este într-o gravă eroare, deoarece contravenient în spiritul legii ar fi trebuit să fie . legal de C. V. și nici într-un caz nu poate fi contravenient conducătorul auto care conducea autovehiculul la un moment dat.

Societatea petentă a mai susținut că a fost sancționată de cel puțin 30 de ori pentru unul și același motiv,că a circulat fără a deține licența de traseu și caietul de sarcini aferent,încălcându-se în mod vădit principiul unicității sancționării contravenționale

În ceea ce privește temeinicia procesului - verbal contestat, a arătat că, din perspectivele jurisprudenței CEDO, în raport de dispozițiile art. 6 CEDO, deși necalificată în dreptul intern ca fiind de natură penală, contravenția este subsumată noțiunii de „acuzație în materie penală”, având în vedere câmpul de aplicare general al normei, cât și preeminența caracterului represiv al sancțiunii contravenționale. Din acest punct de vedere, a arătat că se impune în mod necesar respectarea garanțiilor specifice recunoscute persoanei acuzate, între care și prezumția de nevinovăție a petentei, ce privește și aspectul sarcinii probațiunii în cadrul soluționării unei plângeri contravenționale. Astfel, procesul - verbal de constatare și sancționare a contravenției trebuie să aibă la baza întocmirii sale mijloace de probă temeinice în ceea ce privește vinovăția petentului în săvârșirea faptei, mențiunile agentului constatator inserate în actul sancționator neputând singure servi drept temei pentru aplicarea sancțiunii contravenționale în absența altor mijloace de probă.

În concluzie, a solicitat să se constatate că, în prezenta cauză, mențiunile procesului-verbal de contravenție nu sunt susținute de un probatoriu aferent cu privire la existența faptei contravenționale, săvârșirea faptei de catre petent și vinovăția acestuia în comiterea contravenției. De asemenea, agentul constatator a menționat în mod greșit cine este reprezentantul legal al societății, respectiv C. V., asa cum rezultă din documentele de evidență ale societății.

În drept, petenta a invocat prevederile O.G. nr. 2/2001.

În dovedire, a solicitat proba cu înscrisuri,interogatoriul și proba testimonială și a anexat plângerii, în copie, procesul-verbal de constatare a contravențiilor . nr. 005 /12.05.2014.

Cererea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei.

Intimatul C. Județean N. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.

În motivare, intimatul a precizat că, în conformitate cu prevederile art. 45 alin. (7) lit. a din Legea serviciilor de transport public local nr. 92/2007, constituie contravenție „nerespectarea prevederilor art. 4 alin. (1) privind condițiile în care se execută transportul public local de persoane prin curse regulate”.

În prezenta cauză au fost încălcate prevederile art. 4 alin. (1) lit. „g” din Legea nr. 92/2007 care prevăd că „transportul cu autobuzele se efectuează numai pe bază de licențe de traseu și caiete de sarcini...”, S.C. T. S.A. nedeținând licență de traseu pentru traseul operat cu autovehiculul cu numărul de înmatriculare_ .

În ceea ce privește afirmația reclamantei conform căreia nu deținea o licență de traseu eliberată pe numele S.C. T. SA, întrucât ar fi existat o licență de traseu eliberată pe numele S.C. TROLEIBUZUL S.A., titularul traseului, agent economic cu care reclamanta a încheiat un contract de colaborare și asociere, a făcut următoarele precizări: a) în conformitate cu prevederile art. 29 alin. (2) și (3) din Legea nr. 92/2007, „se interzice titularilor contractelor de atribuire a gestiunii să încheie cu terți contracte de subdelegare a activităților de atribuire a gestiunii serviciilor de transport”, respectiv „cesionarea contractelor de atribuire a gestiunii de către titularul acestora unei alte societăți nu este admisă decât în cazul în care această societate este rezultatul divizării, fuzionării sau înființării ca filială a societății titularului, cu aprobarea autorităților publice locale respective, cu respectarea condițiilor inițiale de atribuire a gestiunii”.

De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 11 alin. (5) din Normele de aplicare a Legii nr. 92/2007 aprobate prin Ordinul ministrului internelor și reformei administrative nr. 353/2007, „licența de traseu este nominală și nu este transmisibilă”.

În ceea ce privește Contractul de colaborare și asociere dintre S.C. T. S.A. și S.C. TROLEIBUZUL S.A., prin adresa nr. 43/7.01.2014, S.C. TROLEIBUZUL S.A. l-a informat că, urmare Deciziei nr. 1/7.01.2014 a Consiliului de Administrație, s-a aprobat rezilierea contractului încheiat cu S.C. T. S.A. întrucât respectivul act nu era în concordanță cu prevederile legale în domeniu. Totodată, conducerea S.C. TROLEIBUZUL S.A. a precizat că respectivul contract nu și-a produs efectele, procesul-verbal contestat fiind încheiat la data de 12.05.2014.Deasemenea, S.C. TROLEIBUZUL S.A. nu deținea la data de 12.05.2014 licență de traseu pentru traseul operat de autovehiculul cu numărul de înmatriculare_ .

Mai mult, parte în contractul de colaborare și asociere invocat este S.C. T. S.A. înmatriculată la Oficiul Registrului Comerțului N. cu nr. J_, CUI_, și nu petenta care, conform plângerii formulate, este înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului N. cu numărul J_ . CUI RO_.A mai precizat că, la solicitarea reprezentantului intimatului,conducătorul auto a prezentat doar cartea de identitate

Din conținutul procesului verbal . nr. 005 /12.05.2014, se observă că acesta a fost încheiat cu respectarea prevederilor legale, neexistând, în conformitate cu prevederile art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, vreun motiv de anulare.

Intimatul a solicitat judecarea cauzei și în lipsa sa, potrivit art. 223 alin. final din Codul de procedură civilă.

În dovedire, a anexat următoarele înscrisuri, în copie: procesul-verbal . nr. 005 /12.05.2014, dovada comunicării, contractul de colaborare și asociere încheiat între S.C. Troleibuzul S.A. și S.C. T. S.A., adresa nr. 43/07.01.2014 a S.C. Troleibuzul S.A., decizia nr. 1/07.01.2014, dispoziția de împuternicire a agentului constatator, Hotararea Consiliului Judetean nr. 10/16.01.2013, program de transport public judetean de persoane, Hotararea nr. 185/25.11.2013 emisa de C. Judetean N..

La data de 8.01.2015,lichidatorul judiciar al petentei, EUROINSOLV SPRL,a arătat că își însușește plângerea formulată.

În cauză au fost administrate probele cu înscrisuri și cu interogatoriul intimatului,fiind respinsă ca neutilă proba cu martori.

În cadrul probei cu înscrisuri,la dosarul cauzei au mai fost depuse,în copie: adresa nr.1882/5.02.2015 emisă de intimat, adresa nr.2215/13.02.2015 emisă de intimat, Hotararea nr. 208/12.12.2014 emisa de C. Judetean N., adresa nr._/3.11.2014 emisă de intimat, adresa nr._/17.12.2014 emisă de intimat .

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

Prin procesul-verbal de contravenție . nr. 005 /12.05.2014, petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 30.000 lei, pentru săvârșirea contravenției prev. de art.4 alin.1 lit.g din Legea 92/2007,, respectiv pentru faptul că, la data de 12.05.2014,ora 10,50 s-a constatat că vehiculului cu nr. de înmatriculare_ aparținând petentei efectua un transport public de persoane,pe traseul Piatra N.-Dobreni-Poiana fără a deține licență de traseu și caiet de sarcini anexă.

Instanța competentă să soluționeze plângerea contravențională este învestită, potrivit art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, să verifice legalitatea și temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat.

Sub aspectul legalității, instanța constată că, în cauză, nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, prev. de art. 17 din OG nr. 2/2001, acesta fiind încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente.

În ceea ce privește motivul de nulitate invocat de petentă și anume lipsa datelor de identificare ale petentei, acesta este nefondat,în cuprinsul procesului verbal fiind inserate toate elementele în acest sens. În ceea ce privește consemnarea din procesul-verbal că P. C., conducătorul auto al autobuzului verificat, este reprezentantul societății sancționate, aceasta nu poate atrage anularea procesului-verbal, in lipsa dovedirii vreunei vătămări ce nu poate fi înlăturata decât prin anularea actului sancționator.

Totodată, instanța mai constată că petenta a invocat nerespectarea de către agentul constatator a principiului unicității sancțiunii contravenționale, prevăzut de art. 5 alin. 7 din OG nr. 2/2001, susținând că a fost sancționată de 30 de ori pentru unul și același motiv însă aceasta nu a depus la dosarul cauzei înscrisuri în dovedire din care să rezulte dacă fapta a fost identică sau care au fost împrejurările sancționării contravenționale.

Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, pe parcursul judecății, petenta nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea menționată în procesul-verbal de contravenție. De altfel, apărările sale ample au vizat mai mult considerente care țin de legalitatea procesului verbal.

De altfel, petenta a recunoscut săvârșirea faptei, respectiv că nu deținea licență de traseu pe ruta pe care s-a a circulat autobuzul, invocând însă că a încheiat cu S.C. Troleibuzul S.A., care deținea această licență de traseu, un contract de asociere care îi dădea dreptul să efectueze transport public de călători pe ruta respectivă.

Potrivit art.4 alin.1 lit.g din Legea 92/2007, „transportul cu autobuzele se efectuează numai pe bază de licențe de traseu și caiete de sarcini, elaborate și eliberate în condițiile stabilite prin normele de aplicare elaborate de Ministerul Administrației și Internelor și aprobate prin ordin al ministrului.”

In conformitate cu prevederile art. 29 alin. 2 si 3 din Legea 92/2007 ,, se interzice titularilor contractelor de atribuire a gestiunii să încheie cu terți contracte de subdelegare a activităților de atribuire a gestiunii serviciilor de transport. (3) Cesionarea contractelor de atribuire a gestiunii de către titularul acestora unei alte societăți nu este admisă decât în cazul în care această societate este rezultatul divizării, fuzionării sau înființării ca filială a societății titularului, cu aprobarea autorităților publice locale respective, cu respectarea condițiilor inițiale de atribuire a gestiunii.”

Potrivit art. 11 alin. 5 din Normele de aplicare a Legii 92/2007 aprobate prin Ordinul Ministrului Internelor si Reformei Administrative nr. 353/2007 licența de traseu este nominală și nu este transmisibilă astfel încât apărările petentei sub acest aspect sunt neîntemeiate.

Mai mult decât atât,prin răspunsul la interogatoriu, intimatul a precizat modalitatea de realizarea a atribuirii traseelor,arătând că petentei nu îi fuseseră atribuite licențe de traseu iar la data încheierii procesului verbal de contravenție, contractul de colaborare încheiat de petentă cu . reziliat anterior.Totodată,s-a menționat că nici un operator nu deținea licență valabilă pentru traseul respectiv.

Instanța reține că petenta nu a răsturnat în nici un mod afirmațiile intimatului nedovedind că își desfășura activitatea în mod legal.

Instanța amintește că procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului. În lumina acestor principii, instanța a efectuat toate demersurile pentru a-i asigura contestatoarei dreptul la un proces echitabil, însă susținerile acesteia, potrivit cu care nu ar fi săvârșit fapta, nu fost dovedite, neexistând vreo probă la dosar care să poată fi coroborată cu declarația petentului. Instanța mai reține că dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut,din moment ce prezumțiile legale bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului în măsura în care statul respectă limite rezonabile,având în vedere importanța scopului urmărit dar și respectarea dreptului la apărare.(cauza Salabiaku vs Franța, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic vs. Suedia,)

În această situație ,petenta a beneficiat de garanțiile oferite de art. 6 din CEDO însă prezumția sa de nevinovăție a fost răsturnată .

Rezultă, așadar, că forța probantă a procesul-verbal de contravenție nu a fost înlăturată, acesta bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.

Însă, deși nu înlătură existența contravenției și vinovăția petentei, instanța reține că nu s-a dovedit pericolul social ridicat al faptei care să determine aplicarea amenzii în cuantumul maxim al acesteia.

Astfel, potrivit art. 21 alin. 3 din O.G 2/2001, „sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ si trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările in care a fost săvârșită fapta, de modul si mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsa, precum si de circumstanțele personale ale contravenientului si de celelalte date înscrise in procesul-verbal”.

Având în vedere toate aceste criterii raportate la împrejurările concrete în care fapta a fost săvârșită,, instanța apreciază că scopul sancțiunii contravenționale poate fi atins și prin aplicarea unei amenzi sub pragul maxim stabilit de legiuitor.

În consecință, instanța urmează să admită în parte plângerea și să dispună reducerea amenzii aplicate de la 30.000 lei la 10.000 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite în parte plângerea formulata de petenta .>, CUI RO_, cu sediul în Piatra N., .. 27, județul N., împotriva procesului-verbal de contravenție . nr. 005 /12.05.2014 în contradictoriu cu intimatul C. JUDEȚEAN N., CF_, cu sediul în Piatra N., . nr. 27, județul N..