Contestaţie la executare. Sentința nr. 2570/2015. Judecătoria ROMAN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2570/2015 pronunțată de Judecătoria ROMAN la data de 08-10-2015 în dosarul nr. 2570
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA R.
Dosar nr._ contest.la exec.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2570
Ședința publică de la 08.10. 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M. C.-M.
GREFIER F. N.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe contestator C. JUDEȚEANĂ APA SERV SA N. și pe intimat F. P. având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 24.09.2015, fiind consemnate în încheierea corespunzătoare care face parte integrantă din prezenta, când pentru deliberare, pronunțarea s-a amânat, inițial, pentru data de 01. 10. 2015, iar ulterior, pentru data de azi, data de mai sus.
INSTANȚA,
Analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 21.04.2015 sub nr._ contestatoarea C. JUDEȚEANĂ APA SERV SA, a solicitat în contradictoriu cu intimatul F. P., anularea formelor de executare îndeplinite în dosarul de executare silită nr. 86/2015 al B. Șoican O. I. din mun. R., în ceea ce privește anularea încheierii din data de 14.04.2015 de actualizare a creanței stabilită prin titlul executoriu, precum și a încheierii din data de 14.04.2015 privind stabilirea cheltuielilor de executare silită dispuse de B. și a actelor de executare silită îndeplinite ulterior.
În motivarea cererii petenta a arătat că, la data de 15.04.2015 i-au fost comunicată înscrisurile susmenționate însoțite de încheierea privind încuviințarea executării silite emise în 31.03.2015, obiectul executării constituindu-l diferențe de drepturi salariale pretinse de intimat. Aceste drepturi salariale au fost pretinse prin acțiune soluționată în primă instanță de Tribunalul N. și în recurs de Curtea de Apel Bacău.
A mai arătat că prin hotărârea pronunțată de Tribunalul N. a fost admisă acțiunea și a fost obligată C. la plata sumei de bani stabilită prin expertiza efectuată în cauză și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 503, 4 lei. În urma recursului formulat de C. de A. Bacău a admis recursul și a modificat în parte sentința civilă în sensul că a admis în parte acțiunea, a obligat pârâta să plătească reclamantului diferența de drepturi salariale stabilite prin aplicarea salariului minim reținut în dispozitiv pentru parte din perioada pretinsă prin acțiune, iar pentru perioada 22.03._13 pe baza salariului minim de 840 de lei care se aplică rata inflației INS pentru anul 2011.
Petenta a arătat că, Curtea de Apel Bacău a menținut din sentința recurată doar dispozițiile vizând obligarea la plata cheltuielilor de judecată. Potrivit art. 632-634 C.pr.civ.,constituie titlu executoriu hotărârile executorii, hotărârile cu executare provizorie, hotărârile definitive, acestea din urmă fiind definite la art. 634 pct. 1-6.
Contestatoarea a menționat că, în speță dat fiind faptul că hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Bacău s-a întemeiat pe prevederile procedurale ale vechiului cod, iar executarea se face în temeiul prevederilor noului cod, titlul executoriu îl constituie hotărârea dată în recurs “chiar dacă prin aceasta s-a soluționat fondul pricinii” (art. 5). Hotărârea pronunțată de Tribunalul N. constituie titlu executoriu doar pentru cheltuielile de judecată, ca singură dispoziție a instanței de fond menținută de Curtea de Apel. A arătat, că se observă din dispozitivul deciziei precum și din motivarea acesteia că instanța de recurs nu a înțeles să dea eficiență expertizei efectuate în cauză nici măcar parțial, altfel dispozitivul ar fi conținut sume concrete pe care ar fi obligați să le achite. Critica principala formulată prin prezenta contestație la executare constă în aceea că titlul executoriu atașat de creditor la cererea de executare îl constituie sentința civilă a Tribunalului N., rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia Curții de Apel Bacău. Or așa cum a arătat titlul executor în speță îl constituie decizia Curții, nu sentința Tribunalului care are acest caracter doar cu privire la cheltuielile de judecată.
Contestatoarea a mai arătat că, în incheierea din data de 14.04.2015 s-a mentionat ca titlul executoriu atasat de creditor la cererea de executare il constituie sentinta civila a Tribunalului N., ramasa definitive si irevocabila prin Decizia Curtii de Apel Bacau, or asa cum s-a mai arătat titlul executor în speta il constituie decizia Curtii, nu sentinta Tribunalului care are acest caracter doar cu privire la cheltuielile de judecata, iar sub acest aspect ambele încheieri emise de executorul judecatoresc contin o situatie de fapt si de drept eronata care tinde sa distorsioneze si sa confere un caracter nelegal executarii.
Mai mult, contestatoarea a învederat că executorul judecătoresc apelează la acelasi expert contabil, ale carui concluzii sub aspectul sumelor datorate efectiv nu au fost validate nici macar partial de instanta de recurs pentru o pretinsa “actualizare” a creanței stabilite prin titlul executoriu. Acest expert “rescrie” expertiza efectuata cu o singura corectie, in sensul stabilirii in alt mod a drepturilor aferente perioadelor 01.01._12 si 22.03._13.
Mai mult decât atât, în conformitate cu prevederile art. 628 alin. 2, ”In cazul in care prin titlul executoriu au fost stipulate ori acordate dobânzi, penalitati sau alte sume, care se cuvin creditorului, fără sa fi fost stabilit cuantumul acestora, ele vor fi calculate de executorul judecatoresc, potrivit legii.”.În alin 3 al aceluiași articol ”De asemenea, executorul judecatoresc, la cererea creditorului, poate actualiza valoarea obligatiei principale stabilite in bani, indiferent de izvorul ei, potrivit criteriiior cuprinse in titlul executoriu. In cazul in care titlul executoriu nu conține niciun asemenea criteriu, executorul judecatoresc va proceda, la cererea creditorului, la actualizare in functie de rata inflatiei, calculate de la data cand hotararea judecătoreasca a devenit executorie sau, in cazul celorlalte titluri executorii, de la data cand creanța a devenit exigibila și pana la data plații efective a obligatiei cuprinse în oricare dintre aceste titluri.”. In speța nu poate fi vorba de niciunul din cazurile prevăzute de norma procedural. Insasi noțiunea de “actualizare” nu poate fi incidenta in cauza dat fiind ca instanta nu a stabilit o suma clara care sa fie supusa actualizării.
Contestatoarea a menționat de asemenea că, executorul judecatoresc poate sa calculeze dobanzi, penalitati sau alte sume (alte sume insemnand ceva ce excede sumei de baza nu insasi acea suma). Desi incheierea vorbeste de “actualizare in cuprinsul sau se mentioneaza ca expertul a comunicat “raportul de expertiza contabila prin care s-a stabilit cuantumul creantei stabilit prin titlul executoriu, astfel ca urmeaza sa actualizam creanta din titlul executoriu”, in continuare fiind preluate cifrele expertului contabil. In acelasi context incheierea de stabilire a cheltuielilor de executare silita cuprinde suma de 400 lei reprezentand onorariu expert pentru o expertiza care a mai fost efectuala si platita o data și careia instanta de recurs nu a inteles sa-i dea eficienta.
S-a mai arătat de asemenea că, este prevăzuta o suma de 124 lei reprezentand pretinse “consultatii in legatura cu constituirea dosarului executional, care trebuieste sustinuta cu documente justificative precum si cheituielile avocatiale din faza executionala (facture, chitanta fiscala).
În drept, reclamanta și-a motivat cererea pe dispozițiile Codului de procedură civilă.
În dovedire a depus Încheierea de stabilire cheltuieli de executare silită din data de 14.04.2015, Încheiere de actualizare creanță stabilită prin titlul executoriu din data de 14.04.2015, sentința civilă nr. 527C/16.04.2014 pronunțată de Tribunalul N. în dosar nr._ .
În conformitate cu prevederile din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, cererea a fost legal timbrată cu timbru judiciar în cuantum de 533, 50 lei.
Prin întâmpinarea formulată și depusă la termenul din data de 28.05.2015, intimatul F. P. a solicitat pe cale de excepție anularea cererii iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
In motivarea întâmpinării, intimatul a arătat că, a obtinut in instanta in baza sentinței civile nr. 527C/16.04.2014 a Tribunalului N., modificata prin decizia nr. 963/10.12.2014 a Curții de Apel Bacău in dosarul civil nr._, anularea clauzelor din CCM la nivel de companie si obligarea contestatoarei la plata diferențelor salariale rezultate. Astfel dispozitivul hotararii pronunțate in recurs prevede următoarele: ”Se anuleaza clauzele din CCM la nivelul unității parate pentru anii 2009 - 2010, 2010 - 2011, 2011 - 2012, modificat și completat prin acte adiționale subsecvente, privind salariul minim in cadrul Companiei respectiv: art. 46 pet. 4 din CCM la nivel de unitate pentru anii 2009 - 2010, modificat prin actul adițional din 2009 și art. 42 alin.2 din CCM la nivel de unitate pentru anii 2010 - 2011, 2011 - 2012. modificat prin acte adiționale din 2010 și 2011. A arătat că, clauzele anulate sunt înlocuite pana la 21.03.2012 cu prevederile mai favorabile stipulate in CCM pe ramura, respectiv, Contractul colectiv de munca nr. 872/21.03.2007 unic la nivelul ramurii de gospodărie comunala, locative și transporturi locale - servicii comunicare de utilități publice - pe anii 2007 - 2011, completat și modificat prin Actul adițional din 23.09.2008 (art. 50 alin.4), Actul adițional din 27.11.2009 (art. 50 alin.4), Actul adițional din 25.11.2010 (art. 50 alin.4), Actul adițional din 17.08.2011 (art. 50 alin.7) în sensul ca: pentru perioada 01.01._09, salariul minim este de 645 lei; pentru perioada 01.09._09, salariul minim este de 695 lei; pentru perioada 01.01._10, salariul minim este de 770 lei; pentru perioada 01.01._11, salariul minim este de 810 lei; pentru perioada 01.03._11, salariul minim este de 840 lei; pentru perioada 01.01._12, salariul minim este de 840 lei, la care se aplica rata inflației INS pentru anul 2011 și în consecință: obliga parata sa plătească reclamantului diferența dintre drepturile salariale stabilite prin aplicarea salariului minim de mai sus și cele efectiv încasate pentru perioada 12 iulie 2009 - 21 martie 2012. Pentru perioada 22 martie 2012 - 30 septembrie 2013 obliga parata la diferențe drepturi salariale avand in vedere un salariu minim de 840 lei la care se aplică rata inflației INS pentru anul 2011, astfel cum s-a stabilit prin prezenta hotărâre.”.
A mai arătat că, în motivarea hotararii se arata si faptul ca raportul de expertiza efectuat la fond nu va fi avut in vedere, considerandu-se ca suma finala obtinuta are la baza un salariu minim greșit identificat, asfel incat: „suma efectiva ce urmeaza a fi platita reclamantului va fi identifcata in cadrul executarii hotararii. Totodata, criticile instanței de recurs legate de expertiza vizeaza doar salariul minim gresit identificat după data de 21.03.2012. Instanta de control nu a adus critici asupra modului de stabilire a salariului cuvenit si nici asupra calculelor efectuate pe perioada anterioara datei de 21.03.2012.
Intimatul a menționat că, în aceasta situatie, a solicitat aducerea la indeplinire de bunăvoie a hotărârii instantei de fond, asa cum a fost ea modificata, insa de fiecare data a fost amanat, invocandu-se diverse pretexte, iar in data de 31.03.2015, la mai bine de 4 luni de la data rămanerii irevocabile a hotararii, a pus in executare hotararea primei instante, asa cum a fost modificata in recurs.
De asemenea a precizat că, deoarece instanta de control a stabilit ea insasi ca suma efectiva care urmeaza a fi platita trebuie sa fie identificata cu ocazia executarii, in contextul in care debitoarea nu a inteles sa execute voluntar si sa identifice suma datorata, a rugat executorul judecatoresc sa realizeze identificarea sumei exacte, pe baza datelor din titlul executoriu, acesta formuland o cerere catre exeprtul judiciar in vederea realizarii unui nou raport, conform celor indicate de Curtea de Apel Bacau. In consecinta, s-a efectuat un raport de expertiza tehnica contabila, pornind de la valorile salariului minim de baza prevazute in hotararea instantei de control judiciar, fiind indicata de catre executor suma de 7.952, 00 lei diferente salariale si de 503,40 lei cu titlu de cheituieii, in total 8.455, 40 lei. Ulterior, executorul a comunicat debitoarei somatia, incheierea de incuviintare a executarii, impreuna cu incheierea de stabilire a cheltuielilor de executare, incheierea de actualizare a creantei, copie de pe titlul executoriu si raportul de expertiza contabila.
Pe cale de exceptie intimatul a solicitat anularea cererii in temeiul dispozitiilor art. 715 alin. 1 C.pr.civ. raportate la art. 197 C.pr.civ., ca nefiind legal timbrata.
Pe fondul cauzei, intimatul a arătat că prezenta cerere a fost formulata doar impotriva incheierii din data de 31.03.2015 (asa cum reiese din petitul cererii), incheierile de stabilire cheltuieli si de actualizare a creantei fiind emise in data de 14.04.2015. A arătat că, debitoarea a precizat faptul ca in cauza titlul executoriu ar fi reprezentat doar de decizia Curtii de Apel Bacau pronutate in recurs, iar hotararea data la fond ar fi valabila doar cu privire la cheituielile de judecata.
A mai arătat că, analizând hotararea primei instante, asa cum a fost ea modificata, raportata la, dispozitiile C.pr.civ. referitoare la titlurile executorii, intimatul a dispus legalizarea hotararii primei instante, pe aceasta fiind aplicata mentiunea definitiva, cu referatul efectuat de catre Tribunalul N., privind dispozitivul deciziei civile date de Curtea de Apel Bacau. Instanta de recurs nu a casat sau modificat in totalitate hotărârea primei instante ci doar a modificat-o,criticile vizand perioada ulterioara datei de 21.03.2012: „Pentru perioadele anterioare datei de 21.03.2012, criticile recurentei sunt neîntemeiate. Curtea retine in acest sens faptul ca, in mod corect, prima instanța a procedat la aplicarea clauzelor contractuale mai favorabile salariaților, in considerarea prevederilor Legii 130/1996, respectiv Legea 62/2011.".
S-a mai menționat că, avandu-se in vedere obiectul cererii principale si modalitatea de aducere la executare a hotararii, pentru a se evita orice confuzii, desi recursul a fost admis doar cu privire la valoarea salariilor de baza, de dupa data de 21.03.2012, Curtea de Apel Bacau a ales sa specifice in dispozitiv toate aspectele vizand intreaga perioada vizata de acțiune, atat acolo unde recursul a fost respins, cat si acolo unde a fost admis. Practic, s-a procedat in mod corect, dispunând-se legalizarea hotararii primei instante, cu modificarile aduse, executarea vizand hotararea modificata si nu cea initială, asa cum lasa de inteles contestatoarea prin cererea formulata. Astfel, executarea vizeaza dispozitivul hotararii de la fond asa cum a fost el modificat prin dispozitivul hotararii din recurs, diferentele salariale fiind obtinute conform specifiatiilor instantei de recurs, cuantumul sumei fiind unul determinabil, in consecinta, executorul apeland la dispozitiile art. 628 alin. 2 C.pr.civ. in vederea individualizarii sumei. La incheierea comunicata impreuna cu somatia emisa a fost atasata hotararea primei instante impreuna cu dispozitivul hotararii instantei de recurs.
Intimatul a a mai arătat că, debitoarea a mai aratat in mod nefondat faptul ca in cauza executorul judecatoresc ar fi apelat la acelasi expert contabil, criticand incheierea de actualizare si temeiul ei, precum si suma de 124 de lei cu titlu de consultatii in legatura cu constituirea dosarului de eexecutare. In cauza, asa cum s-a mai arătat mai sus, hotararea primei instanta modificata in recurs constituie un titlu executoriu privind o obligatie de plata a unor diferente salariale, creanta fiind certa, lichida si exigibila. In ceea ce priveste caracterul creantei, acesta nu este determinat ci determinabil, astfel incat, executorul a fost nevoit sa faca aplicarea dispozitiilor art. 628 alin. 2 C.pr.civ., fiind necesara individualizarea sumelor pe baza unei expertize contabile, conform indicatiilor Curtii de Apel Bacau. In continuare, expertul a emis o incheiere denumita generic de actualizare, de fapt de stabilire a creantei a carui caracter este determinabil. In baza incheierii a fost intocmit raportul de expertiza tehnica contabila prin care s-a individualizat valoarea diferentelor salariale.
În drept, intimatul nu și-a motivat întâmpinarea.
În dovedire a depus Înceheirea de încuviințare silită emisă la data de 31.03.2015, Încheierea de stabilire cheltuieli de executare silită din data de 14.04.2015, Încheiere de actualizare creanță stabilită prin titlul executoriu din data de 14.04.2015.
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 04.05.2015 sub nr._ contestatoarea C. JUDEȚEANĂ APA SERV SA, a solicitat în contradictoriu cu intimatul F. P., anularea formelor de executare îndeplinite în dosarul de executare silită nr. 80/2015 al B. Șoican O. I. din mun. R., în ceea ce privește anularea încheierii din data de 31.03.2015 emisă de către B. Șoican O. I..
În motivarea cererii petenta a arătat că, la data de 15.04.2015 i-au fost comunicată înscrisurile susmenționate însoțite de încheierea privind încuviințarea executării silite emise în 31.03.2015, obiectul executării constituindu-l diferențe de drepturi salariale pretinse de intimat. Aceste drepturi salariale au fost pretinse prin acțiune soluționată în primă instanță de Tribunalul N. și în recurs de Curtea de Apel Bacău.
A mai arătat că prin hotărârea pronunțată de Tribunalul N. a fost admisă acțiunea și a fost obligată C. la plata sumei de bani stabilită prin expertiza efectuată în cauză și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 503, 4 lei. În urma recursului formulat de C. de A. Bacău a admis recursul și a modificat în parte sentința civilă în sensul că a admis în parte acțiunea, a obligat pârâta să plătească reclamantului diferența de drepturi salariale stabilite prin aplicarea salariului minim reținut în dispozitiv pentru parte din perioada pretinsă prin acțiune, iar pentru perioada 22.03._13 pe baza salariului minim de 840 de lei care se aplică rata inflației INS pentru anul 2011.
Petenta a arătat că, Curtea de Apel Bacău a menținut din sentința recurată doar dispozițiile vizând obligarea la plata cheltuielilor de judecată. Potrivit art. 632-634 C.pr.civ.,constituie titlu executoriu hotărârile executorii, hotărârile cu executare provizorie, hotărârile definitive, acestea din urmă fiind definite la art. 634 pct. 1-6.
Contestatoarea a menționat că, în speță dat fiind faptul că hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Bacău s-a întemeiat pe prevederile procedurale ale vechiului cod, iar executarea se face în temeiul prevederilor noului cod, titlul executoriu îl constituie hotărârea dată în recurs “chiar dacă prin aceasta s-a soluționat fondul pricinii” (art. 5). Hotărârea pronunțată de Tribunalul N. constituie titlu executoriu doar pentru cheltuielile de judecată, ca singură dispoziție a instanței de fond menținută de Curtea de Apel. A arătat, că se observă din dispozitivul deciziei precum și din motivarea acesteia că instanța de recurs nu a înțeles să dea eficiență expertizei efectuate în cauză nici măcar parțial, altfel dispozitivul ar fi conținut sume concrete pe care ar fi obligați să le achite. Critica principala formulată prin prezenta contestație la executare constă în aceea că titlul executoriu atașat de creditor la cererea de executare îl constituie sentința civilă a Tribunalului N., rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia Curții de Apel Bacău. Or așa cum a arătat titlul executor în speță îl constituie decizia Curții, nu sentința Tribunalului care are acest caracter doar cu privire la cheltuielile de judecată.
Contestatoarea a mai arătat că, în cuprinsul încheierii se face vorbire de titlul executor astfel: "titlul executoriu reprezentat de sentința civilă rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă"; "înscrisul depus împreună cu cererea de executare este titlu executoriu fiind vorba în speță de sentința civilă în copie legalizată". În conformitate cu prevederile art. 663, al 4, la cererea de executare silită se va atașa "titlul executoriu în original sau în copie legalizată". În speță, din documentele suport depuse nu rezultă că la dosarul execuțional se regăsește decizia Curții de Apel Bacău în original sau în copie legalizată, aceasta constituind de fapt și de drept titlul executoriu. Simpla verificare a dosarului execuțional dovedește că anexat la cererea de executare a fost depusă hotărârea instanței de fond și un referat al arhivei Tribunalului N. privind soluția Curții de Apel Bacău. De altfel, abia în cadrul soluționării contestației s-a depus acest înscris a cărui existență condiționa începerea executării.
Mai mult decât atât, intimata a arătat că, in conformitate cu prevederile art. 662 alin. 1, ” Executarea silita nu se poate face decât daca creanța este certa, lichida și exigibila.” În alin 3 al aceluiași articol este definita noțiunea de creanța lichida ca fiind creanta al carui obiect este determinat sau când titlul executoriu contine elementele care permit stabilirea lui. Acest caracter implica un cuantum precis determinat, de exemplu o suma de bani determinate. Creanțele a căror întindere urmează a fi stabilite in justitie devin lichide numai din momentul rămânerii irevocabile (notiune din vechea procedura) a hotararii judecătorești prin care le-a fost determinat cuantumul. Or in speta considera ca dispozitivul deciziei Curtii de Apel astfel cum a fost formulat nu contine o creanta lichida ci obligă compania sa calculeze si sa plateasca diferentele de drepturi salariale pornind de la minimul contractului colectiv pe ramura sau prin aplicarea coeficientului de inflatie.
Petenta a menționat că, considera ca executorul judecatoresc a apelat la un artificiu procedand la pretinsa actualizare a creantei, in fapt la o stabilire a unei sume prin intermediul expertului contabil a carui expertiza efectuata la fond nu a fost validate/mentinuta de instant de recurs, incheiere de pretinsa actualizare pe care a contestat-o de asemenea si care este ulterioara incheierii de incuviintare a executarii.
A solicitat de asemenea suspendarea executarii pana la solutionarea definitive a rrnillate, prezentei contestatii.
În drept, reclamanta și-a motivat cererea pe dispozițiile Codului de procedură civilă.
Legal citat, intimatul nu a formulat întâmpinare în cauză.
Prin Încheierea din data de 01.07.2015 s-a admis excepția conexității, și s-a dispus conexarea dosarului_ la dosarul nr._ .
La termenul din data de 24.09.2015 a fost pusă în discuția părților excepțiile netimbrării cererilor de chemare în judecată, excepții respinse ca neîntemeiată pentru motivele arătate prin Încheierea din data de 24.09.2015. La același termen de judecată, instanța a încuviințat, apreciindu-le legale, concludente, pertinente și utile soluționării cauzei, proba cu înscrisurile de la dosarul cauzei.
La dosarul cauzei s-a atașat în copie certificată în conformitate cu originalul dosarul execuțional nr.86/2015 al B. Șoican O. I..
Analizând probele administrate in cauza, instanța constata următoarea situație de fapt:
Din examinarea actelor de la dosar, cât și a dosarului execuțional atașat, rezultă că, în fapt, intimatul a obținut în instanță în baza sentinței civile nr. 527C/16.04.2014 a Tribunalului N., modificată prin decizia nr. 963/10.12.2014 a Curții de Apel Bacău în dosarul civil nr._, anularea clauzelor din CCM la nivel de companie și obligarea contestatoarei la plata diferențelor salariale rezultate. Astfel dispozitivul hotărârii pronunțate în recurs prevede următoarele: „Se anulează clauzele din CCM la nivelul unității pârâte pentru anii 2009 -2010, 2010 - 2011, 2011 - 2012, modificat și completat prin acte adiționale subsecvente, privind salariul minim în cadrul Companiei respectiv: art. 46 pct. 4 din CCM la nivel de unitate pentru anii 2009 - 2010, modificat prin actul adițional din 2009 și art. 42 al în. 2 din CCM la nivel de unitate pentru anii 2010 - 2011, 2011 - 2012. modificat prin acte adiționale din 2010 și 2011; Clauzele anulate sunt înlocuite până la 21.03.2012 cu prevederile mai favorabile stipulate în CCM pe ramură, respectiv, Contractul colectiv de muncă nr. 872/21.03.2007 unic la nivelul ramurii de gospodărie comunală, locative și transporturi locale - servicii comunicare de utilități publice - pe anii 2007 - 2011, completat și modificat prin Actul adițional din 23.09.2008 (ari. 50 alin.4), Actul adițional din 27.11.2009 ( ari. 50 alin.4), Actul adițional din 25.11.2010 ( ari. 50 alin.4), Actul adițional din 17.08.2011 (ari. 50 alin.7) în sensul că: pentru perioada 01.01._09, salariul minim este de 645 lei, pentru perioada 01.09._09, salariul minim este de 695 lei, pentru perioada 01.01._10, salariul minim este de 770 lei, pentru perioada 01.01._11, salariul minim este de 810 lei, pentru perioada 01.03._11, salariul minim este de 840 lei, pentru perioada 01.01._12, salariul minim este de 840 lei, la care se aplică rata inflației INS pentru anul 2011 și, în consecință:
Obligă pârâta să plătească reclamantului diferența dintre drepturile salariale stabilite prin aplicarea salariului minim de mai sus și cele efectiv încasate pentru perioada 12 iulie 2009 - 21 martie 2012. Pentru perioada 22 martie 2012 - 30 septembrie 2013 obligă pârâta la diferențe drepturi salariale având în vedere un salariu minim de 840 lei la care se aplică rata inflației INS pentru anul 2011, astfel cum s-a stabilit prin prezenta hotărâre. Menține din sentință doar dispozițiile vizând obligarea la plata cheltuielilor de judecată.".
În motivarea hotărârii se arată și faptul că raportul de expertiză efectuat la fond nu va fi avut în vedere, considerându-se că suma finală obținută are la bază un salariu minim greșit identificat, astfel încât: „suma efectivă ce urmează a fi plătită reclamantului va fi identificată în cadrul executării hotărârii.". Totodată, criticile instanței de recurs legate de expertiză vizează doar salariul minim greșit identificat după data de 21.03.2012. Instanța de control nu a adus critici asupra modului de stabilire a salariului cuvenit și nici asupra calculelor efectuate pe perioadă anterioară datei de 21.03.2012. În această situație, intimatul a solicitat aducerea la îndeplinire de bunăvoie a hotărârii instanței de fond, așa cum a fost ea modificată, însă de fiecare dată a fost amânat.
La data de 31.03.2015, s-a pus în executare hotărârea primei instanțe, așa cum a fost modificată în recurs. Deoarece instanța de control a stabilit ea însăși că suma efectivă care urmează a fi plătită trebuie să fie identificată cu ocazia executării, în contextul în care debitoarea nu a înțeles să execute voluntar și să identifice suma datorată, a apelat la executorul judecătoresc să realizeze identificarea sumei exacte, pe baza datelor din titlul executoriu, acesta formulând o cerere către expertul judiciar în vederea realizării unui nou raport, conform celor indicate de Curtea de Apel Bacău.
Instanța mai reține că, în cadrul dosarului de executare s-a efectuat un raport de expertiză tehnică contabilă, pornind de la valorile salariului minim de bază prevăzute în hotărârea instanței de control judiciar, fiind indicată suma de 6.438, 00 lei diferențe salariale și de 503,40 lei cu titlu de cheltuieli de judecată plus 1.628, 60 lei cheltuieli de executare în total 8.570, 00 lei.
Ulterior, executorul a comunicat debitoarei somația, încheierea de încuviințare a executării, împreună cu încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare, încheierea de actualizare a creanței, copie de pe titlul executoriu și raportul de expertiză contabilă.
Critica formulată de către contestatoare privește faptul că în cauză titlul executoriu ar fi reprezentat doar de decizia Curții de Apel Bacău pronunțată în recurs, iar hotărârea dată la fond ar fi valabilă doar cu privire la cheltuielile de judecată.
Analizând hotărârea primei instanțe, așa cum a fost ea modificată, raportată la dispozițiile C.pr.civ. referitoare la titlurile executorii, s-a procedat la legalizarea hotărârii primei instanțe, pe aceasta fiind aplicată mențiunea definitivă, cu referatul efectuat de către Tribunalul N., privind dispozitivul deciziei civile date de Curtea de Apel Bacău. Instanța de recurs nu a casat sau modificat în totalitate hotărârea primei instanțe, ci doar a modificat-o, criticile vizând perioada ulterioară datei de 21.03.2012: „Pentru perioadele anterioare datei de 21.03.2012, criticile recurentei sunt neîntemeiate. Curtea reține în acest sens faptul că, în mod corect, prima instanța a procedat la aplicarea clauzelor contractuale mai favorabile salariaților, în considerarea prevederilor Legii 130/1996, respectiv Legea 62/2011.".
Avându-se în vedere obiectul cererii principale și modalitatea de aducere la executare a hotărârii, pentru a se evita orice confuzii, deși recursul a fost admis doar cu privire la valoarea salariilor de bază de după data de 21.03.2012, Curtea de Apel Bacău a ales să specifice în dispozitiv toate aspectele vizând întreaga perioadă vizată de acțiune, atât acolo unde recursul a fost respins, cât și acolo unde a fost admis.
Instanța reține că, titlul executoriu care a stat la baza pornirii executării silite este constituit, în speță, de hotărâri judecătorești rămase definitive prin deciziile pronunțate de Tribunalul N. și Curtea de Apel și intrate în puterea lucrului judecat. Prin aceste hotărâri s-a dispus obligarea contestatorului la plata sumei reprezentând diferența dintre drepturile salariale stabilite prin aplicarea salariului minim de mai sus și cele efectiv încasate pentru perioada 12 iulie 2009 - 21 martie 2012. Pentru perioada 22 martie 2012 - 30 septembrie 2013 obligă pârâta la diferențe drepturi salariale având în vedere un salariu minim de 840 lei la care se aplică rata inflației INS pentru anul 2011, astfel cum s-a stabilit prin prezenta hotărâre, fiind menținute din sentință doar dispozițiile vizând obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În cursul judecării contestației la executare nu pot fi făcute susțineri care, direct sau indirect, ar conduce la o reexaminare pe fond a litigiului dintre părți decât în măsura în care titlul executoriu este constituit dintr-un alt act juridic decât o hotărâre judecătorească, iar pentru contestarea acestuia nu este reglementat un alt instrument procedural. Faptul că s-a formulat recurs împotriva deciziei Tribunalului N. nu schimbă cu nimic caracterul executoriu al titlului de creanță emis în baza hotărârilor judecătorești rămase definitive și irevocabile.
Deoarece nu s-a procedat la executarea benevolă din partea debitorului, s-a solicitat executorului judecătoresc punerea în executare a dispozitivului hotărârii primei instanțe cât și cel al hotărârii pronunțate în recurs. Deoarece dispozitivul hotărârii în recurs stabilea obligarea contestatoarei la plata diferențelor salariale, creanța având un caracter lichid determinabil (art. 662 alin. 3, teza finală), iar aceasta trebuia stabilită pe calea unui raport de expertiză tehnică contabilă, în temeiul art. 628 alin. 2 C.pr.civ., executorul a stabilit printr-o încheiere, denumită de actualizare, efectuarea raportului de expertiză și identificarea diferențelor salariale, în conformitate cu dispozitivul hotărârii date de Curtea de Apel Bacău în recurs. Prin acest raportul de expertiză contabilă s-au identificat diferențele salariale, exclusiv raportat la dispozitivul hotărârii pronunțate în recurs, fiind folosite ca salarii de baza valorile indicate în această hotărâre; după efectuarea raportului de expertiză, executorul a putut identifica toate sumele reprezentând cheltuielile de executare, a emis somația cu suma exactă și a comunicat debitoarei somația cuprinzând valoarea exactă, hotărârea instanței de fond și dispozitivul instanței de apel.
Debitoarea a atacat inițial încheierile de actualizare și cea de stabilire cheltuieli, motivul de contestație vizând în special aspectul că în cauză, titlul executoriu ar fi fost reprezentat doar de hotărârea Curții de Apel Bacău. În realitate, s-a procedat la punerea în executare a dispozitivului ambelor hotărâri, atât cea pronunțată la fond cât și dispozitivul pronunțat în recurs. Cererea de executare indică ambele dispozitive și are atașată hotărârea primei instanțe cu referatul privind dispozitivul Curții de Apel Bacău, împreună cu ștampila definitivă si irevocabilă.
Instanța reține că, nici susținerile contestatoarei legate de raportul de expertiză sunt neîntemeiate, deoarece expertiza vizează calculul raportat doar la dispozitivul deciziei pronunțate în recurs de Curtea de Apel Bacău. Practic, dispozitivul hotărârii date în recurs aduce modificări celei pronunțate la fond cu privire la capătul de cerere privind plata drepturilor salariale doar la perioada ulterioară datei de 22.03.202 până la 30.09.2013, unde inițial s-a folosit un salariu minim de 1.000, în loc de 840 de lei actualizat cu rata inflației INS pe anul 2011, așa cum a statuat Curtea de Apel Bacău. Aplicarea unei alte valori decât cea considerată ca fiind cuvenită potrivit opiniei instanței de recurs, coroborate cu faptul că în cauză nu s-a solicitat casarea cu reținere, a condus la faptul că expertiza inițială nu a mai putut fi valorificată în integralitate, dispozitivul hotărârii pronunțate în recurs fiind dat în așa manieră încât creanța să aibă un caracter determinabil. De asemenea, în ceea ce privește natura creanței, aceasta este una certă, lichidă și exigibilă, în sensul prevăzut de dispozițiile art. 662 alin. 1, 2, 3 și 4 C.pr.civ., toate susținerile contestatoarei fiind neîntemeiate, dispozitivul hotărârii pronunțate în recurs oferind toate elementele necesare stabilirii cuantumului creanței. De altfel, instanța reține că contestatoarea nu a solicitat, deși avea această posibilitate efectuarea unei expertize judiciare în prezenta cauză, cu scopul de a se determina dacă calculele efectuate de expertul desemnat în cadul executării silite sunt efectuate în mod corect.
Astfel, creanța este certă fiind desprinsă din titlul executoriu (instanța de fond cât și cea de recurs au obligat debitoarea să îi plătească diferențele salariale rezultate din neaplicarea salariului minim de bază), este lichidă (cuantumul ei fiind determinabil, așa cum rezultă din dispozitivul hotărârii pronunțate în recurs) și exigibilă, plata fiind datorată încă de la momentul pronunțării hotărârii primei instanțe care este executorie de drept, debitoarea fiind tot de drept pusă în întârziere.
Având în vedere că nu s-au indicat alte motive care să conducă la concluzia nulității urmăririi silite și nici din examinarea actelor de executare nu rezultă vicii de fond sau de formă a acestora, instanța va respinge contestația ca neîntemeiată.
De asemenea, se va respinge și cererea formulată de B. Șoican O. I. din mun. R. în ce privește obligarea contestatoarei la plata sumei de 124, 00 lei reprezentând cheltuieli ocazionate de copierea dosarului de executare, deoarece B. Șoican O. I. nu este parte în proces, nu există temei legal de obligare a contestatoarei la plata acestor cheltuieli, urmând ca aceste cheltuieli să fie incluse în cuantumul cheltuielilor de executare, iar pe de altă parte nu s-a făcut dovada cheltuielilor efectuate cu copierea dosarului, nefiind depuse documente justificative în acest sens.
În baza art. 451 și următoarele C.proc.civ, instanța urmează a lua act că intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația la executare, formulată de contestatoarea C. JUDEȚEANĂ APA SERV S.A. cu sediul în Piatra N., .. 20, jud. N. în contradictoriu cu intimatul F. P. cu domiciliul procesual ales la C.. de Avocat I. G. cu sediul în Piatra N., .. 10, ., jud. N., ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 10 de zile de la comunicare, cererea urmând a se depune la Judecătoria R..
Pronunțată în ședință publică, azi, data de 08.10.2015.
PREȘEDINTEGREFIER
M. C.-ManoleNecșoiu F.
Red./MCM/18.11.2015
Tehnored./NF/06.01.2016
4 ex.
| ← Validare poprire. Sentința nr. 2698/2015. Judecătoria ROMAN | Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 2206/2015.... → |
|---|
