Pensie întreţinere. Sentința nr. 194/2015. Judecătoria ROMAN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 194/2015 pronunțată de Judecătoria ROMAN la data de 02-02-2015 în dosarul nr. 194
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA R. – JUDEȚUL N.
Dosar nr._ - pensie întreținere –
stabilire pensie întreținere minori –
Sentința Civilă nr. 194
Ședința publică de la 02 februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. I.
Grefier B. - A. D.
Pe rol fiind, judecarea cauzei minori și familie privind pe reclamant R. C. L. și pe pârât R. V., pârât R. V.- C.. de Avocat R. Ș. L., având ca obiect pensie întreținere – stabilire pensie întreținere minori.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă reclamanta personal și asistată de avocat M. G., lipsind pârâtul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței de judecată următoarele:
- obiectul judecății - pensie întreținere – stabilire pensie întreținere minori,
- stadiul judecății – fond – al treilea termen de judecată,
- alte aspecte procedurale - lipsește ancheta socială de la domiciliul pârâtului.
Avocat M. G. pentru reclamantă, arată că nu mai are cereri de formulat și probe de administrat.
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, s-a trecut la dezbaterea cauzei în fond când:
Avocat M. G. pentru reclamantă, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost ulterior precizată, stabilirea locuinței minorei la reclamantă, autoritatea părintească exercitată în comun de ambii părinți, stabilirea unui program de vizitare a minorei de către pârât, în prima săptămână a fiecărei luni calendaristice, de vineri ora 16,00 până duminică ora 16,00, în perioada 23 decembrie – 27 decembrie de C. a anilor calendaristici impari, în zilele de duminică luni și marți ale vacanței școlare intersemestriale, în perioada 25 iunie până pe 25 iulie a fiecărui an calendaristic, respingerea cererii reconvenționale formulate de pârât și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.
Dezbaterile s-au declarat închise iar cauza a rămas în pronunțare.
INSTANȚA,
Prin acțiunea civilă înregistrată la această instanță sub nr._, reclamanta R. C.-L., CNP_, domiciliată în satul și ., a chemat în judecată pe pârâtul R. V., CNP_, domiciliat în mun.București, ., nr. 339, ., ., solicitând obligarea acestuia la plata unei pensii de întreținere în cuantum de 25% din veniturile nete lunare realizate în favoarea minorei R. M.-R., cu cheltuieli de judecată.
A motivat că a fost căsătorită cu pârâtul,căsătorie din care a rezultat minora R. M.-R.. În anul 2012 au divorțat iar de atunci și până în urmă cu câteva luni ,pârâtul a plătit în mod relativ regulat sume de bani aferente contribuției sale la creșterea minorei. Pârâtul domiciliază și lucrează în Mucurești iar în ultima perioadă de timp ,ître ei comunicarea s-a deteriorat deoarece nu a mai trimis suma de bani lunară aferentă contribuției sale la creșterea minorei.
În drept a invocat dispoz.art.529 și urm.C.civ.
A solicitat proba cu interogatoriul pârâtului, înscrisuri și proba cu martori.
S-a timbrat legal acțiunea.
Pârâtul a formulat întâmpinare și cerere reconvențională, solicitând respingerea acțiunii datorită existenței regulii executării în natură.
Prin cererea reconvențională a solicitat obligarea ambilor părinți la executarea în natură a obligației de întreținere,stabilirea domiciliului minorei la domiciliul tatălui,în București iar în subsidiar ,înserarea în sentința civilă a programului de vizitare în favoarea tatălui ,conform Convenției notariale nr.732/2012.
A susținut că ,de la separarea în fapt a trimis lunar sume de bani cuprinse între 400-250 lei reclamantei în cont ,împreună cu pachete cu toate cele necesare copilului. În plus,când minora a fost la el sau a vizitat-o ,a făcut cumpărături cu tot ce era necesar și au mers în vacanțe sau excursii. Din cauza reclamantei ,copilul nu este în cunoștință de toate lucrurile făcute de tatăl său ,întrucât o minte în mod constant că nu-i trimite bani și refuză să-i dea la purtare obiectele vestimentare trimise sau cumpărate de pârât. După ce,în urmă cu un an ,reclamanta i-a permis minorei să meargă la el la București, de atunci și până în prezent nu a mai putut să o ia la domiciliul său întrucât pârâta nu-i permite. Susține pârâtul că reclamanta nu l-a consultat vreodată în privința deciziilor pe care le-a luat în legătură cu minora și a învățat-o să mintă. Din cauza abuzurilor reclamantei ,a încetat din luna iunie să-i mai trimită sume de bani în cont ,considerând că aceasta nu este în măsură să gestioneze banii pe care îi trimetea.. A continuat să trimită pachete dar minora nu îi mai răspundea la telefon.
A mai arătat pârâtul că executarea în natură a obligației de întreținere reprezintă regula nu excepția și în această modalitate și-a îndeplinit obligația de părinte.
Mai arată pârâtul că interesul superior al minorei ar fi ca locuința acesteia să fie la tată întrucât ,în prezent, copilul nu mai locuiește în imobilul ce a constituit domiciliul comun din . iar el s-a căsătorit în anul 2012 și are domiciliul stabil cu condiții foarte bune de trai,având posibilitatea să-i asigure toate cele necesare unui trai foarte bun.
În drept a invocat dispoz.art.205-209 C.p.civ.,art.530 și 499 C.civ.
A solicitat proba cu interogatoriul reclamantei ,anchetă socială și înscrisuri.
La data de 08.10.2014 reclamanta a precizat acțiunea ,solicitând:
1.- Stabilirea locuinței minorei R. M.-R., CNP_, la locuința mamei;
2.-Exercitarea in comun a autorității părintești asupra minorei R. M.-R..
3.-Obligarea pârâtului la plata unei pensii lunare de intretinere în cuantum de 25% din veniturile nete realizate de acesta, dar nu mai puțin de 25 % din venitul minim pe economia naționala.
4.-Obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecata.
Având în vedere întâmpinarea si cererea reconvenționala formulata in cauza de pârâtul R. V., reclamanta a înțeles să formuleze și întâmpinare la cererea reconvențională și răspuns la întâmpinare,solicitând respingerea cererii pârâtului de a executa în natură obligația de întreținere a fiicei minore R. M.-R., și admiterea cererii de obligarea a pârâtului la plata unei pensii lunare de intretinere în favoarea copilului, in cuantumul solicitat in acțiunea introductivă, respingerea cererii pârâtului de stabilire a reședinței minorei la domiciliul tatălui pârât, respectiv in municipiul București și admiterea cererii de stabilire a locuinței minorei la locuința mamei.
A fost de acord cu stabilirea unui program de vizitare a minorei, dar in următoarea modalitate:
-în prima săptămână a fiecărei luni calendaristice, de vineri ora 16.00 până duminică ora 16.00;
-în perioada 23 decembrie - 27 decembrie (de C.) a anilor calendaristici impari;
-în zilele de duminică, luni și marți ale vacanței școlare intersemestriale -în perioada 25 iunie până pe 25 iulie a fiecărui an calendaristic
A susținut că au divorțat amiabil in fata unui notar cu sediul in R., județul N., la data de 13 iulie 2012, la acel moment fiind convinsă că problemele situației dintre mine si pârât se pot soluționa în mod civilizat.
Intre timp, din motive independente de voința sa, atitudinea pârâtului s-a schimbat radical, el a încetat chiar să plătească din luna iunie 2014 pensia lunară de întreținere și i-a spus că o va plăti doar după ce va fi obligat printr-o sentință judecătorească, acesta fiind motivul pentru care a procedat la promovarea prezentei acțiuni, în forma simplă inițială.
Arată reclamanta că au divorțat la notar și tot acolo pârâtul s-a prezentat cu o hârtiuță pe care avea notate cerințele sale ,ea fiind de acord și de asemenea, el ar fi dorit să fie inserată in convenția de divorț si un paragraf referitor la plata de către el, in favoarea minorei, a unei pensii lunare de întreținere in suma de 400 lei RON, dar notarul a spus că nu se poate insera o astfel de clauza in convenție, stabilirea pensiei de întreținere putând fi făcută doar de instanța de judecată. Pârâtul i-a spus atunci că, deși nu este prevăzută în convenție, el va fi o persoană serioasa si va plăti copilului aceasta suma lunară, fără a mai fi nevoie promovarea unei acțiuni in instanța pentru stabilirea pensiei de intretinere.
In decembrie 2012 pârâtul a luat fetita câteva zile in vacanta de iarnă la el, moment in care minora a aflat că tatăl său s-a recăsătorit cu persoana din anturajul său numită L. .Treptat, atitudinea pârâtului s-a modificat, a început să devină mai necomunicativ, iar din luna iunie 2014 nu a mai plătit sub nici o forma pensie de intretinere; i-a solicitat verbal să promoveze ea acțiune pentru plata unei pensii de intretinere, pentru ca instanța să stabilească cuantumul acesteia.
Susține reclamanta că nu este adevărat faptul că ar fi incercat vreodată să influențeze negativ relațiile minorei cu tatăl său. Deși acesta nu și-a respectat programul de vizitare stabilit prin convenție, i-a dat fetița în vizită in cele două dați când a cerut-o (in decembrie 2012 si in august 2013). Nu s-a prezentat pentru vizitele lunare asa cum erau stabilite in convenție, decât de 2 ori si atunci s-a plimbat cu fetita doar cca. 20 minute.
Este adevărat că uneori acesta a trimis minorei câteva hăinuțe și dulciuri dar consideră reclamanta că acestea erau niște cadouri față de minoră și nu pot fi asimilate indeplinirii obligației de intretinere. Nevoile fetiței nu se refera doar la nevoile de hrană și intretinere pe care ea i le asigură in natură, sau la nevoi de îmbrăcăminte, incălțăminte; creșterea unui copil implică cu necesitate si nevoia de a dispune de sume de bani cu care sunt acoperite cheltuieli neprevăzute ca de exemplu: cheltuieli cu materiale școlare auxiliare, rechizite, participarea la zilele de naștere ale colegilor, cheltuieli pentru medicamente de care ocazional copilul poate avea nevoie, etc.
Nu este adevărat că pârâtul ar fi fost împiedicat să ia copilul în vizită ci realitatea este că el se comportă ca si cum reclamanta si copilul ar trebui sa fie mereu la dispoziția sa, cu bagajele pregătite de plecare, ca si cum nu ar avea un program propriu care se cuvine a fi respectat în egala măsură. In luna iulie 2014, când pârâtul a venit după ce le anunțase cu doar o zi inainte de intenția sa de a o lua la el pe minora, aceasta nu a vrut să plece cu tatăl său deoarece exact in perioada următoare urmau să vină in țară niște verișori de-ai ei cu care ea se împacă foarte bine și cu care dorea mult să se întâlnească.
Precizează reclamanta că lucrează iar din anul 2013 are o relație serioasă si stabilă, care a apărut si s-a dezvoltat ulterior recăsătoriei pârâtului,locuiesc împreună în R. și are toate condițiile necesare minorei.
Din anul 2013 minora a fost înscrisă și a urmat cursurile Școlii generale nr. 1 din R. unde a frecventat atât clasa a V-a cât și clasa a Vl-a (in prezent).Copilul s-a acomodat extraordinar de bine mutării la R.. Pârâtul a știut imediat de aceasta mutare la R., de înscrierea minorei la Scoală nr. 1 R., a putut lua și legătura personal cu diriginta acesteia,vorbind la telefon chiar de anul trecut.
Arată reclamanta că minora nu dorește să locuiască cu tatăl său si cu mama vitregă, pe care nu o agrează din motive lesne de înțeles.Condițiile de locuit pe care le are la R. minora sunt foarte bune, iar educația la un nivel intelectual inalt se obține și in municipiul R.
A solicitat proba cu înscrisuri,interogatoriul pârâtului,audierea martorilor R. A.,G. E.,B. C.,anchete sociale și audierea minorei.
Pârâtul a formulat răspuns la întâmpinare și la precizarea acțiunii principale, arătând că, o . probleme din trecut se perpetuează si in prezent și,cunoscând inconștienta reclamantei si aceasta ranchiuna nejustificata pe care o are impotriva lui, se teme sa nu fie pusa in pericol minora din cauza lipsei de interes a mamei privind educația si dezvoltarea sa.
Arată pârâtul că și-a îndeplinit obligațiile de părinte continuu fata de fiica sa dar pârâta refuză sa primească ceva de la el, întrucât isi dorește cu orice preț o pensie de întretinere din care sa trăiască si ea bine si sa isi plătească chiria in R. împreuna cu concubinul sau, motivând ca este pentru copil.
Solicită pârâtul sa fie aplicat programul de vizita propus de el si care este unul absolut rezonabil, arătând ca nu are nicio relevanta ce relație are cu fosta soție in prezent, fiind important doar interesul superior al copilului de a avea legaturi personale cu ambii părinți.
A solicitat judecata în lipsă.
Din actele și lucrările dosarului,instanța reține următoarele:
Părțile au fost căsătorite,căsătorie din care a rezultat minora R. M.-R., născută la data de 22.03.2003(fila 8). Căsătoria a fost desfăcută la notar conform Certificatului de divorț nr.5923 din data de 13.07.2012 emis de Biroul Notarului Public B. A. E.(fila 9).La desfacerea căsătoriei părțile s-au înțeles cu privire la relațiile cu minora după divorț,încheind în acest sens actul numit Convenție,autentificat sub nr.732/13.07.2012 la același notar(fil.11,12).
Conform acestei înțelegeri,locuința minorei fost la reclamantă, autoritatea părintească a fost exercitată de ambii părinți,pârâtul avea legături personale cu minora ,ambii părinți contribuind la întreținerea copilului.
Din declarațiile martorilor audiați în cauză se reține că pârâtul a plătit minorei pensie de întreținere până în vara anului 2014. În luna iulie 2014 a venit să vadă copilul, a făcut scandal și de atunci nu a mai luat legătura cu copilul în nici un mod. Audiată în camera de consiliu, minora a arătat că îl vede destul de rar pe tatăl său și dorește să locuiască cu mama sa(fila 88). Reclamanta locuiește în mun.R. cu concubinul său și cu minora, având condiții pentru creșterea și educarea copilului.
Potrivit art.396 alin.1 C.civil, „ Instanța de tutelă hotărăște, odată cu pronunțarea divorțului, asupra raporturilor dintre părinții divorțați și copiii lor minori, ținând seama de interesul superior al copiilor, de concluziile raportului de anchetă psihosocială, precum și, dacă este cazul, de învoiala părinților, pe care îi ascultă”. În speță,părțile au ales să divorțeze la notar unde au încheiat și o convenție cu privire la raporturile cu minora dar această înțelegere nu reprezintă titlu executoriu în sensul dipozițiilor legale. Cum între părți au apărut neînțelegeri cu privire la raporturile cu minora,s-au adresat instanței care va avea în vedere interesul superior al copilului în această speță.
În legătură cu autoritatea părintească asupra minorei,art.397 C.civil stabilește că revine ambilor părinți ,afară de cazul în care instanța decide altfel. În speță, nu există motive ca autoritatea părintească să revină numai unuia dintre părinți, motiv pentru care se va da curs acestui text de lege.
Cu privire la locuința minorei,instanța reține că este în interesul superior al copilului să locuiască în continuare cu mama sa care îi poate oferi tot ceea ce este necesar . De altfel și minora și-a exprimat dorința de a locui cu mama sa,afirmând că îl vede destul de rar pe tatăl său iar ultima dată când a venit nu i-a adus nimic(fila 88). Mai este de reținut faptul că,potrivit declarațiilor martorilor audiați în cauză,la întoarcerea din București de la tatăl său,minora s-a plâns că nu a fost îngrijită de pârât și soția acestuia, fapte constatate de altfel și de reclamantă la vederea copilului(fil.122-124).
Cu privire la pensia de întreținere art.402 C.civil prevede că instanța „stabilește contribuția fiecărui părinte la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a copiilor, aplicându-se în mod corespunzător dispoz. titlului V privind obligația de întreținere”.
Art.516 C.civil reglementează subiectele obligației de întreținere stabilind că aceasta „există între soț și soție, rudele în linie dreaptă, între frați și surori, precum și între celelalte persoane anume prevăzute de lege” iar art.499 alin.1 și 4 C.civil prevede că „ Tatăl și mama sunt obligați, în solidar, să dea întreținere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum și educația, învățătura și pregătirea sa profesională.
(4) În caz de neînțelegere, întinderea obligației de întreținere, felul și modalitățile executării, precum și contribuția fiecăruia dintre părinți se stabilesc de instanța de tutelă pe baza raportului de anchetă psihosocială”.
În continuare, art.529 alin.1 și 2 din același act normativ stabilește că „Întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui care urmează a o plăti.
(2) Când întreținerea este datorată de părinte, ea se stabilește până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil, o treime pentru 2 copii și o jumătate pentru 3 sau mai mulți copii”.
Pe de altă parte,art. 530 C.civil stabilește că „ (1) Obligația de întreținere se execută în natură, prin asigurarea celor necesare traiului și, după caz, a cheltuielilor pentru educare, învățătură și pregătire profesională.
(2) Dacă obligația de întreținere nu se execută de bunăvoie, în natură, instanța de tutelă dispune executarea ei prin plata unei pensii de întreținere, stabilită în bani.
(3) Pensia de întreținere se poate stabili sub forma unei sume fixe sau într-o cotă procentuală din venitul net lunar al celui care datorează întreținere. Dispozițiile art. 529 alin. (2) și (3) rămân aplicabile”.
Având în vedere faptul că minora locuiește cu reclamanta,aceasta îi poate asigura întreținerea în natură în timp ce pârâtul care locuiește în București și o vizitează pe minoră destul de rar,nu ar putea să-și îndeplinească această obligație decât prin plata lunară a unei sume de bani în cotă procentuală din venitul net lunar dar nu mai puțin de venitul minim pe economia națională. Se va avea în vedere că pârâtul este încadrat în muncă (fila 30) și nu are alte persoane în întreținere.
Potrivit art.401 C.civil,părintele separat de copilul minor are dreptul de a avea legături personale cu acesta iar în caz de neînțelegere între părinți ,decide instanța de tutelă cu privire la modalitățile de exercitare a acestui drept.
În speță, este în interesul minorei de a avea legături personale cu pârâtul prin preluare după următorul program:
-în prima săptămână a fiecărei luni calendaristice, de vineri ora 16.00 până duminică ora 16.00;
-în perioada 23 decembrie - 27 decembrie (C.) a anilor calendaristici impari;
-în zilele de duminică, luni și marți ale vacanței școlare intersemestriale ;
-în perioada 25 iunie - 25 iulie a fiecărui an calendaristic.
Se vor respinge celelalte capete de cerere din reconvențională.
Conform art.453 C.p.civ.pârâtul va plăti reclamantei onorariul de avocat și taxa de timbru cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRÂȘTE
Admite acțiunea civilă de divorț formulată de reclamanta R. C.-L., CNP_, domiciliată în satul și ., așa cum a fost ulterior precizată, împotriva pârâtului R. V., CNP_, domiciliat în mun.București, ., nr. 339, ., . și în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant reconvențional R. V. împotriva reclamantei pârâte reconvenționale R. C.-L. și în consecință:
Stabilește la reclamantă locuința minorei R. M.-R., născută la data de 22.03.2003, CNP_.
Autoritatea părintească asupra minorei R. M. –R. este exercitată de ambii părinți.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei,pentru minora R. M.-R., o pensie de întreținere în cuantum de 25/% din venitul net lunar dar nu mai puțin de 25% din venitul minim pe economia națională ,începând cu data de 08.08.2014 și până la majoratul copilului.
Reclamanta contribuie zilnic,în natură,la întreținerea minorei ,prin asigurarea celor necesare traiului și, după caz, a cheltuielilor pentru educare, învățătură și pregătire profesională.
Obligă pe reclamanta pârâtă reconvențională să permită pârâtului reclamant reconvențional să aibă legături personale cu minora ,prin preluarea acesteia după următorul program:
-în prima săptămână a fiecărei luni calendaristice, de vineri ora 16.00 până duminică ora 16.00;
-în perioada 23 decembrie - 27 decembrie (C.) a anilor calendaristici impari;
-în zilele de duminică, luni și marți ale vacanței școlare intersemestriale ;
-în perioada 25 iunie - 25 iulie a fiecărui an calendaristic.
Respinge celelalte cereri al pârâtului reclamant reconvențional.
Obligă pe pârât să plătească reclamantei suma de 860 lei cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi ,02.02.2015.
Președinte,Grefier,
IV/DBA
4 ex.
Red. IV – 25 iunie 2015
Tehn. DBA – 03 august 2015
.
| ← Curatelă. Sentința nr. 1360/2015. Judecătoria ROMAN | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr.... → |
|---|
