Plângere contravenţională. Sentința nr. 1797/2015. Judecătoria ROMAN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1797/2015 pronunțată de Judecătoria ROMAN la data de 18-06-2015 în dosarul nr. 1797
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA R.
Dosar nr._ - pl.contrav.Lg.61/1991
SENTINȚA CIVILĂ NR.1797
Ședința publică din data de 18.06.2015
Instanța constituită din
Președinte – C. M. M.
Grefier – D. N.
La ordine fiind judecarea plângerii contravenționale promovată de petentul B. V. împotriva procesului verbal de constatare a contravenției ., nr._/29.11.2014 încheiat de intimata IPJ N..
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsește petentul, lipsește intimata, este lipsă și martorul R. E.(Lenuș), este prezentă martora B. M..
Procedura de citare este legal îndeplinită cu părțile.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care a învederat instanței că:
- obiectul cauzei - pl.contrav.Lg.61/1991;
- stadiul procesual – fond, al 3-lea termen de judecată;
- alte aspecte procedurale:
S-a procedat la ascultarea martorului B. M., nemijlocit, inițial aceasta a fost identificată și sub prestare de jurământ, susținerile orale ale martorei au fost consemnate în declarația cu al cărei conținut martora a fost de acord și pe care ulterior a semnat-o.
Instanța constată că prin serviciul Arhivă și Registratură, s-a depus un proces-verbal de căutare a martorului R. E. zisă L., la domiciliul acesteia, din conținutul căruia rezultă faptul că acest martor nu se afla la domiciliu, iar numita B. E., vecină cu martora în cauză, a precizat că martora este plecată în mun.R., dar nu cunoaște alte aspecte.
Față de aceste aspecte, ce privesc lipsa martorei R. E., instanța constată imposibilitatea audierii martorei și procedează la aplicarea disp.art.313 al.3 Cod procedură civilă în sensul că va păși la judecata plângerii formulată de petent.
Nemaifiind alte cereri de soluționat și excepții de invocat, instanța declară terminată cercetarea judecătorească și rămâne în pronunțare la fondul cauzei.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe sub numărul_ din data de 30.12.2014, petentul B. V. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul IPJ N., constatarea nelegalității și netemeiniciei și anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 29.11.2014.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că prin procesul verbal contestat a fost amendat cu suma de 200 de lei pentru faptele prev. de art. 2 pct. 24, 1, 25 din Legea 61/1991 Rep., fapte pe care nu le-a comis, agentul constatator reținând faptul că în data de 29.11.2014, ora 17.25, a provocat scandal în fața magazinului său ., că era sub influența băuturilor alcoolice, că a proferat cuvinte jignitoare și că a tulburat liniștea publică.
Petentul a mai arătat că, în realitate la data mai sus menționată, orele 17.00, numitul E. N. din Gădinți a provocat scandal în magazinul său, și l-a lovit cu sticla de bere în cap sângerând, fapt pentru care s-a solicitat la nr. 112 ambulanța și poliția.
Petentul a mai arătat că, la fața locului a sosit agentul de poliție A. C., căruia i-a spus că dacă intervenea mai repede scandalul ar fi fost aplanat, fapt care la enervat pe acesta care i-a replicat să tacă că altfel îi pune cătușele și îl arestează.
De asemenea petentul a mai menționat că, nu a fost de față la întocmirea procesului verbal fiind în spital și nu a avut cum să-și exprime opțiunea că refuză să semneze procesul verbal, așa cum este scris în mod eronat în procesul verbal.
Petentul a mai învederat instanței că nu era sub influența băuturilor alcoolice, nu a tulburat liniștea publică, totodată în procesul verbal prenumele contravenientului este iligibil și nu corespunde cu prenumele său.
În drept, petentul nu și-a motivat cererea de chemare în judecată.
În dovedirea acțiunii, petentul a depus, procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 29.11.2014, C.I. . nr._.
În conformitate cu prevederile art. 19 din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru și ale art. 36 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției a fost legal timbrată cu timbru judiciar în cuantum de 20 de lei.
Prin întâmpinarea formulată în termenul legal și depusă prin serviciul registratură la data de 07.02.2015, intimata a solicitat respingerea acțiunii și menținerea procesului verbal ca fiind legal și temeinic întocmit.
În motivarea întâmpinării, intimatul a arătat faptul că în data de 29.11.2014, orele 17.35, petentul în timp ce se afla în fața magazinului mixt . care îl administrează din com. Gădinți, ., fiind sub influența băuturilor alcoolice și totodată nemulțumit de modul în care a intervenit lucrătorul de poliție A. C. M. pentru aplanarea unui scandal la magazinul său, fapt sesizat telefonic de către acesta a proferat cuvinte jignitoare la adresa agentului de poliție A. C. M., pe un ton ridicat, având o atitudine recalcitrantă, provocând scandal public și tulburând liniștea publică, fapte prevăzute de art. 2 pct. 24, 1 și 25 din Legea 61/1991 Rep și sancționate de art. 3 alin. 1 lit. b din Legea 61/1991 Rep. Împotriva petentului s-a luat măsura principală de sancționare cu amendă în cuantum de 200 de lei (200 lei avertisment + avertisment).
Intimata a mai arătat că petentul a fost de față la întocmirea procesului verbal de constatare a contravenției, însă a refuzat semnarea acestuia. Intimata a mai arătat că încadrarea faptei a fost realizată corespunzător, sancțiunea aplicată fiind în limitele actului normativ, procesul verbal fiind legal întocmit.
În drept, intimata nu i-a motivat cererea.
În dovedirea întâmpinării, intimata a depus: raport agent constatator din data de 05.02.2015, f. 22-23 ds, raport agent constatator din data de 04.02.2015, f. 24-25 ds declarația numitului Calaeanu C.-A. f. 26 ds., declarația numitului E. N. f. 27 ds, proces verbal de contravenție . nr._ din data de 29.11.2014.
În temeiul art.223 și art.411 alin.2 Cod procedură civilă, intimata a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La termenul din 21.05.2015, instanța a încuviințat pentru ambele părți, apreciindu-le legale, concludente, pertinente și utile soluționării cauzei, proba cu înscrisurile de la dosarul cauzei, iar pentru petent și proba testimonială cu doi martori, fiind audiat în cauză martorul B. M., declarația acesteia fiind consemnată la f. 57 dosar.
La termenul din 18.06.2015, instanța în temeiul art. 313 alin. 3 din C.pr.civ, văzând imposibilitatea audierii martorului R. E., propus de petent, și citat cu mandat de aducere, a pășit la judecarea cauzei în continuare.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța retine următoarele:
Prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ din 29.11.2014 de către agentul constatator al intimatului I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE N. – POSTUL DE POLITIE DOLJESTI, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în suma de 200 lei și cu sancțiunea avertisment pentru faptele prevăzute de art. 2 pct. 24, 1 și 25 din Legea 61/1991 Rep. și sancționată de art. 3 lit. b din Legea 61/1991 Rep.
S-a reținut că în data de 29.11.2014, ora 17.35, petentul B. V. în timp ce se afla în fața magazinului mixt . care îl administrează din com. Gădinți, ., fiind sub influența băuturiilor alcoolice, a provocat scandal și a proferat cuvinte jignitoare la adresa lucrătorului de poliție care intervenise pentru aplanarea unui scandal, având o atitudine recalcitrantă, provocând scandal public și tulburând liniștea publică prin strigăte și larmă, fapte prevăzute de art. 2 pct. 24, 1 și 25 din Legea 61/1991 Rep și sancționate de art. 3 alin. 1 lit. b din Legea 61/1991 Rep, astfel cum rezulta din cuprinsul procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 29.11.2014.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 29.11.2014 nu a fost semnat de către petent, agentul constatator menționând că „contravenientul refuză să semneze”, procesul verbal fiind semnat de martorul asistent Calaeanu C.-A..
În drept, potrivit art. 2 pct. 24, 1 și 25 din Legea 61/1991 Rep. pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire sociala, a ordinii și liniștii publice: constituie contraventie savarsirea oricareia dintre urmatoarele fapte, daca nu sunt comise in astfel de conditii incat, potrivit legii penale, sa fie considerate infractiuni: provocarea ori participarea efectiva la scandal, in locuri sau localuri publice; săvârșirea în public de fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, amenințări cu acte de violență împotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de natură să tulbure ordinea și liniștea publică sau să provoace indignarea cetățenilor ori să lezeze demnitatea și onoarea acestora sau a instituțiilor publice; tulburarea, fără drept, a liniștii locuitorilor prin producerea de zgomote cu orice aparat sau obiect ori prin strigăte sau larmă, iar potrivit art. 3 lit. b din Legea 61/1991 Rep. contraventiile prevazute la art. 2 se sanctioneaza dupa cum urmeaza: cu amendă de la 200 lei la 1.000 lei, cele prevăzute la pct. 1), 12), 16), 24), 25) și 28).
Sub aspectul legalității procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din 29.11.2014, instanța reține că acesta respectă condițiile de formă prevăzute de art.16 raportat la art.17 din OG nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute, faptele fiind descrise în mod corespunzător pentru a fi încadrată în textul de lege care reglementează contravenția – art. 2 pct. 24, 1 și 25 din Legea 61/1991 Rep, nefiind necesară descrierea altor împrejurări față de conținutul normei care descrie și sancționează faptele drept contravenție, intimata procedând la o individualizare corespunzătoare a sancțiunilor aplicate.
De asemenea, actul sancționator cuprinde data și locul săvârșirii contravenției, fiind respectate totodată si prevederile art. 13 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal a fiind încheiat termenul de 6 luni de la data săvârșirii faptei.
Cu privire la motivele de nelegalitate invocate de contestatar, respectiv că agentul constatator a reținut în mod eronat că petentul refuză să semneze procesul verbal, acesta de fapt nefiind de față la momentul întocmirii acestui proces verbal, instanța urmează să le respingă având în vedere că, pe de o parte petentul nu a făcut nicio dovadă în sensul că acesta nu se afla la momentul întocmirii procesului verbal la fața locului, iar pe de altă parte aceste motive pot atrage cel mult nulitatea relativă a procesului verbal, nefiind dintre acele nulități absolute declarate expres de art.17 din OG nr.2/2001, ori în acord cu Decizia XXII/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție dată în interesul legii, motivele de nelegalitate ce pot atrage nulitatea relativă, sunt condiționate de producerea unei vătămări care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului potrivit art.175 din Cod procedură civilă, vătămare pe care petenta avea obligația să o probeze. Ori, motivele de nelegalitate invocate de contestator au un caracter pur formal în opinia instanței, petentul neindicând în cuprinsul motivelor plângerii care ar fi fost vătămarea ce i-a fost adusă prin menționarea în procesul verbal a faptului că acesta a refuzat să semneze procesul verbal în loc de faptul că acesta nu se afla la fața locului la momentul întocmirii procesului verbal, în condițiile în care procesul verbal este semnat și de către un martor asistent în persoana numitului Calaeanu C.-A., vătămare ce nu ar putea fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal.
De asemenea, instanța va respinge ca neintemeiate și motivul de nulitate invocat de petent arătând că în procesul verbal este scris iligibil prenumele contravenientului, deoarece din înscrisul depus la dosar la fila 6 chiar de către petent, respectiv copie după procesul verbal contestat, reiese că prenumele contravenientului este scris în mod lizibil, respectiv ”V.”. De altfel instanța reține că agentul constatator a menționând în mod corect numele contravenientului, dar și CNP acestuia, aspecte care fac în mod cert identificarea contravenientului.
Instanța reține că contestatorul nu a invocat și alte motive de nulitate absolută sau relativă a procesului verbal, restul motivelor invocate prin plângere vizând netemeinicia actului astfel întocmit.
Sub aspectul temeiniciei, instanța de judecată reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției face dovada situației de fapt și a încadrării juridice până la proba contrară.
Analizând temeinicia procesului-verbal, potrivit art. 34 din OG 2/2001 instanța administrează orice alte probe prevăzute de lege necesare verificării acesteia și hotărăște asupra sancțiunii.
Persoana sancționată contravențional se bucură de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri definitive prin care să se stabilească vinovăția sa. Această prezumție nu neagă, însă, valoarea probatorie a procesului-verbal de contravenție legal întocmit, în care sunt consemnate aspecte constatate personal, în mod direct, de către agentul constatator, care este o persoană învestită cu exercitarea autorității de stat.
Potrivit dispozițiilor art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Instanța mai reține că procesul verbal analizat reprezintă un act administrativ care, în anumite condiții, se bucură de prezumția de temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cat și în practica instanțelor judecătorești, astfel că poate fi calificată drept o prezumție prevăzută de lege, în sensul pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului îl dă acestui concept (a se vedea Hotărârea A. împotriva României din 4 octombrie 2007). Prezumția de temeinicie menționată este însă una relativă, legea permițând, deci, răsturnarea ei prin proba contrară. De altfel, instanța are obligația de a respecta prezumția de nevinovăție care presupune, totodată, nemijlocire și contradictorialitate.
De asemenea, instanța amintește că procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Prin urmare, instanța constată că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 29.11.2014 reprezintă un mijloc de probă ce conține constatările personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. D. fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul constatator, care nu a lăsat urme materiale ce pot fi prezentate în mod nemijlocit, instanța apreciază că faptele constatate personal de agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Mai mult de atât, simpla negare a petentei în sensul că faptele nu corespund adevărului, nu este suficientă, atâta timp cât acesta nu aduce probe sau nu prezintă o explicație rațională pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia ori nu invocă alte împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.
În cauza dedusă judecății, instanța constată că petentul nu a făcut dovada unei situații contrare celei reținute în procesul-verbal de contravenție, existând la dosar doar susținerile acestuia în contra prezumției de temeinicie a actului contestat. Pe cale de consecință, în măsura în care petentul invocă împrejurări ce pot constitui cauze exoneratoare de răspundere, sarcina probei acestor împrejurări îi revine acestuia.
Cele reținute prin procesul verbal sunt susținute și de documentația ce a stat la baza întocmirii sale: declarația numitului Calaeanu C.-A. f. 26 ds., declarația numitului E. N. f. 27 ds, proces verbal de contravenție . nr._ din data de 29.11.2014.
De asemenea, instanța reține că nu toate faptele contravenționale sunt constatate prin mijloace tehnice, iar în speță nu se regăsește ipoteza constatării săvârșirii faptei contravenționale prin mijloace tehnice.
In condițiile în care petentul a susținut altceva, trebuia să facă dovada susținerilor sale în temeiul art. 1169 cod civil, ceea ce nu s-a realizat în cauză, iar prezumția de autenticitate acordată de lege procesului verbal de contravenție legal întocmit, deși prezumție relativă, nu a fost în nici un fel răsturnată de petent.
Se reține că o astfel de apreciere a probelor și a actului administrativ contravențional nu contravine prezumției de nevinovăție, întrucât prin aprecierea prezumției de veridicitate a actului constatator s-a dovedit vinovăția petentului, CEDO apreciind în cauza Salabiaku contra Franței că prezumția de veridicitate poate opera până la limita în care prin aplicarea ei nu s-ar ajunge în situația în care persoana învinuită ar fi pusă în imposibilitatea de a face dovada contrară celor consemnate.
Aceasta cu atât mai mult cu cât, instanța reține că din cuprinsul procesului-verbal reiese că la momentul întocmirii acestuia petentul nu a formulat obiecțiuni față de cele reținute de agentul constatator, acesta semnând procesul-verbal fără a formula obiecțiuni cu privire la fapta reținută în sarcina sa.
Ori petentul a avut posibilitatea să administreze orice probă în contra procesului verbal de contravenție, ceea ce nu s-a realizat în cauză.
Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului făcând extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale, minore ca și gravitate dar extrem de numeroase.
În ceea ce privește declarațiile martorei B. M. propus de către petent, instanța constată pe de o parte că acestea nu infirmă cele reținute în procesul verbal de contravenție de către agentul constatator, ba mai mult din această declarație reieșind faptul că ”contravenientul a țipat la organele de poliție, dar fiindcă avea dureri mari acest lucru era normal...”, iar pe de altă parte instanța le apreciază ca fiind și subiective având în vedere gradul de rudenie între aceasta și petent (soție).
Susținerile petentului privind faptul că scandalul anterior din incinta barului administrat de acesta a fost provocat de către numitul E. N., nu au relevanță în prezenta cauză, deoarece faptele contravenționale reținute în sarcina petentului privesc faptul că acesta a provocat scandal public și a proferat cuvinte jignitoare la apariția agentului de poliție, care intervenise să aplaneze un conflic, respectiv cel la care face referire petentul, și a tulburat liniștea publică prin strigăte și larmă.
În ce privește temeinicia sancțiunii aplicate, instanța va avea în vedere prevederile art. 3 lit. b din Legea 61/1991 Rep. conform cărora contravențiile prevăzute la art. 2 se sancționează după cum urmează: cu amenda de la 200 lei la 1.000 lei, cele prevăzute la pct. 1), 12), 16), 24), 25) si 28).
În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii, în conformitate cu dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța apreciază că s-a realizat o corectă individualizare a sancțiunilor aplicate petentului.
Opinia instanței se fundamentează, pe de o parte, pe dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite, iar, pe de altă parte, pe dispozițiile art. 21 alin. 3 din același act normativ, conform cărora, la aplicarea sancțiunii, trebuie să se țină cont de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Orice faptă contravențională prezintă un grad de pericol social abstract, specific oricărei fapte contravenționale asemănătoare, precum și un grad de pericol social concret, raportat la împrejurările în care a fost săvârșită fapta, la modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, la scopul urmărit, la urmarea produsă, precum și la circumstanțele personale ale contravenientului și la celelalte date înscrise în procesul-verbal. Gradul de pericol social abstract este apreciat și stabilit de legiuitor, la momentul incriminării faptei contravenționale și se reflectă în special în modul de sancționare a faptei prevăzut de legiuitor prin actul normativ de incriminare.
Așadar, observând sancțiunea stabilită (amenda fără posibilitatea de aplicare a avertismentului), precum și cuantumul ridicat al acesteia, se constată că legiuitorul a apreciat că faptele prevăzute de art. 2 pct. 24, 1 și 25 din Legea nr. 61/1991 Rep. prezintă un grad de pericol social abstract ridicat.
Din înscrisurile depuse la dosar, instanța reține că pericolul social al faptelor reținute ca fiind săvârșite de către petent este unul ridicat, aducându-se atingere unor norme sociale de o importanță deosebită, respectiv cele privind normele de conviețuire sociala, a ordinii si liniștii publice. Ca atare, instanța va considera operațiunea de individualizare a sancțiunii aplicate ca fiind corect și proporțional realizată în raport de faptele reținute și impactul acestora asupra valorilor sociale proteguite, în condițiile în care dispozițiile legale incidente urmăresc îmbunătățirea relațiilor în societate.
Față de aceste aspecte, în lipsa unor dovezi care să releve împrejurări deosebite de săvârșire a faptei, care să justifice reținerea unui grad de pericol social concret redus al faptei, instanța nu poate reține că în speță s-ar impune reindividualizarea sancțiunii amenzii contravenționale aplicate.
În ceea ce privește posibilitatea de înlocuire a amenzii cu sancțiunea avertismentului, reținând că petentul a fost sancționat pentru prima faptă reținută în sarcina acestuia cu amendă al cărei cuantum este egal cu minimul amenzii prevăzute de lege, iar pentru celelalte două fapte contravenționale i-au fost aplicate petentului deja sancțiunea cu avertisment, instanța consideră că scopul educativ, dar și cel preventiv al sancțiunii poate fi atins doar prin aplicarea amenzii în cuantumul stabilit de către agentul constatator, în acest fel asigurându-se atât prevenția generală, cât și cea specială.
Așadar, fiind menținută prezumția de validitate și legalitate a procesului verbal contestat, nefiind înlăturată forța probantă de care se bucură acesta, dar fiind înlăturată prezumția de nevinovăție a petentului, căreia într-adevăr i-a conferit relevanță Curtea Europeană a Drepturilor Omului și în materie contravențională, prin oferirea posibilității fiecărei părți implicate în a-și dovedi susținerile și, ținând seama că prin procesul verbal de contravenție acesteia i-a fost aplicată sancțiunea amenzii și sancțiunea cu avertisment, dozate în mod corespunzător gradului de pericol social al faptelor, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța va considera că plângerea formulată de petent împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor este neîntemeiată, motiv pentru care o va respinge, și implicit va menține procesul verbal de constatare a contravenției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată cererea formulată de petentul B. V. cu domiciliul în ., jud. N. în contradictoriu cu intimata I.P.J. N. cu sediul în Piatra N., ., jud. N., având ca obiect plângerea contravențională privind procesul-verbal . nr._/29.11.2014.
Menține valabil procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/29.11.2014.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea depunându-se la Judecătoria R..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18.06.2015.
PREȘEDINTE, ptr.GREFIER, aflat în C.O,
Semnează Grefier șef,
CMM- red.17.08.2015
Tehn.B.O – 21.08.2015
4 ex.
| ← Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 1770/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1925/2015.... → |
|---|
