Acţiune în constatare. Sentința nr. 3947/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3947/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 02-03-2015 în dosarul nr. 3947/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 1 BUCUREȘTI
SECTIA CIVILA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3947/2015
Ședința publică din data de 02.03.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: ELENA ANDREEA NEŢOIU
Grefier: L. B.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamantul N. V.și pe pârâtele O. B. ROMÂNIA S.A. si O. B. ROMÂNIA S.A.-Sucursala REGHIN având ca obiect acțiune în constatare-clauze abuzive.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care invedereaza ca reclamantul a depus note de sedinta, după care:
Instanta ia act ca, prin notele de sedinta, reclamantul a invocat exceptia necompetentei teritoriale a Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti si a solicitat declinarea solutionarii cauzei la Judecatoria Reghin.
Instanta invoca la randul sau din oficiu exceptia necompetentei materiale a Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti și retine cauza in pronuntare, urmad ca exceptiile sa fie solutionate in functie de ordinea de solutionare.
Dupa deliberare, instanta:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Specializat M. la data de 04.02.2014 sub nr._, astfel cum a fost precizata ulterior, reclamantul N. V., cu domiciliul in REGHIN, ., ., județul M., CNP_ si cu domiciliul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedura la Cabinet de Avocat C. L. M., cu sediul in REGHIN, ./33, județul M., în contradictoriu cu pârâtele O. B. ROMÂNIA S.A., cu sediul in sector 1, București, ..66-68, avand număr de ordine la Registrul Comerțului J40/_/1995, cod unic de înregistrare_ si O. B. ROMÂNIA S.A.-Sucursala REGHIN, cu sediul in REGHIN, PIATA P. M. nr.50, ., județul M., a solicitat:
- să se constate nulitatea absoluta a urmatoarelor clauze abuzive cuprinse in Contractul de credit ipotecar nr.C_ încheiat la data de 24.09.2007 intre O. B. Romania S.A. prin Sucursala/Agenția AG REGHIN O. B. ROMANIA-Targu M., in calitate de creditor/banca si reclamant in calitate de imprumutat si N. G., in calitate de codebitor: cele cuprinse in art.6, pct.6.1 si pct. 6.2 din contract, prin care creditoarea si rezerva unilateral dreptul de a revizui rata dobânzii in conformitate cu politica băncii si respectiv in funcție de evoluția indicatorilor de referința pentru fiecare valuta; cea cuprinsa in art.8 pct. 8.8, prin care banca isi rezerva unilateral dreptul de a modifica nivelul comisioanelor si taxelor, fara consimtamantul clientului; cea cuprinsa in art.8 pct. 8.3 prin care se impune plata comisionului de acordare credit de 2 % din valoarea creditului; cea cuprinsa in art.8 pct. 8.5 prin care se impune plata comisionului de rambursare anticipata de 2,5% din suma rambursata, comision care depășește cu mult valoarea stabilita obligatoriu prin art.67 din O.U.G. nr.50/2010 privind contractele de crecit pentru consumatori;
- obligarea paratelor la restituirea comisionului de acordare credit de 2 % din valoarea creditului, in suma de 417 CHF, echivalentul a 1.521,76 lei, precum si la plata dobanzii legale pentru aceasta suma de la data achitarii si pana la data restituirii, suma de 184,24 CHF echivalentul a 672,35 lei fiind dobanda pana la data introducerii cererii de chemare in judecata, dobanda ce va curge in continuare pana la data restituirii;
- obligarea paratelor la recalcularea dobânzii in funcție de indicele LIBOR CHF pe toata perioada contractului cu pastrarea marjei băncii stabilite la incheierea contractului, in valoare de 2,6 % (rezultata din dobanda curenta art.6 pct.6.7 din contract 5,5% pe an minus indicele LIBOR CHF la data de 24.09.2007 de 2,9%, rezulta marja băncii ca fiind 2,6%)
- obligarea paratelor la restituirea sumelor încasate nelegal, cu titlu de dobânzi nedatorate, ca urmare a calcularii incorecte a dobânzii pe parcursul desfasurarii contactului, in suma de 2.598,69 CHF, echivalentul a 9.483,40 lei pana la data introducerii cererii, precum si la plata dobanzii legale pentru sumele încasate nelegal cu titlu de dobânzi nedatorate, in suma de 491,01 CHF echivalentul a 1.791,84 lei pana la data introducerii cererii, sume si dobanzi ce vor curge in continuare pana la data restituirii;
- cu cheltuieli de judecata.
Paratele au depus intampinare prin care au invocat exceptia necompetentei teritoriale a Tribunalului Specializat M. in raport de sediul central al paratei, solicitandu-se insa declinarea competentei in favoarea Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti, asadar la o instanta inferioara in grad, aspect care vizeaza competenta materiala.
La solicitarea instantei de a se preciza felul necompetentei invocate, paratele au aratat ca Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti este competenta material in raport de dispozitiile art.94, 95 si 98 NCPC si competenta teritorial in raport de dispozitiile art.107 NCPC.
Prin sentinta civila nr.1268/22.09.2014 pronuntata de Tribunalul Specializat M. in dosarul nr._ s-au admis exceptiile necompetentei teritoriale si materiale a acestei instante si s-a dispus declinarea competentei in favoarea Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti.
Cauza a fost inregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti sub nr._ la data de 03.02.2015.
Pentru termenul de judecata din data de 02.03.2015, reclamantul a depus note de sedinta prin care a invocat exceptia necompetentei teritoriale a Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti si a solicitat declinarea competentei in favoarea Judecatorei Reghin.
La acelasi termen de judecata, instanta a invocat la randul sau din oficiu exceptia necompetentei materiale a Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti și a retinut cauza in pronuntare, urmad ca exceptiile sa fie solutionate in functie de ordinea de solutionare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține urmatoarele:
In primul rand instanta va avea in vedere competenta materiala de solutionare a prezentei cauze, urmand ca mai apoi sa se ocupe de instanta competenta teritorial.
Astfel, cu titlu prioritar, instanta retine ca, in ceea ce priveste competenta materiala, argumentele expuse de catre Tribunalul Specializat M. pentru declinarea cauzei in favoarea judecatoriei (respectiv ca obiectul cauzei este reprezentat de constatarea transferului dreptului de proprietate asupra unui autovehicul), nu au nicio legatura cu obiect si cauza prezentului litigiu astfel cum au fost ele deduse judecatii de catre reclamant.
Asa cum s-a retinut mai sus, prin cererea formulata, reclamantul a solicitat instantei sa constate ca fiind abuzive si pe cale de consecinta nule absolut mai multe clauze din contractul de credit, restituirea unor sume de bani ca urmare a constatarii caracterului abuziv al clauzelor in baza carora au fost percepute aceste sume, precum si obligarea paratelor la recalcularea dobânzii dupa un mod indicat de reclamant.
Potrivit art.248 alin.1 C.proc.civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.
Totodată, art. 22 alin. 1 teza I C.proc.civ. impune în sarcina judecătorului obligația de a stărui, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.
Competența materială presupune o delimitare între instanțele de grad diferit, iar normele de competență materială sunt stabilite sub aspect funcțional (după felul atribuțiilor jurisdicționale) și sub aspect procesual (după obiectul, valoarea sau natura cererii) în codul de procedură civilă și în alte acte normative speciale.
Competența materială funcțională este aceea care determină și precizează funcția și rolul atribuite fiecăreia dintre categoriile instanțelor judecătorești, în timp ce competența materială procesuală este aceea care determină categoria de pricini ce pot fi rezolvate, în concret, de o categorie de instanțe judecătorești.
Normele care reglementează competența materială sunt norme de ordine publică, acestea având caracter absolut, astfel încât părțile nu pot conveni să deroge de la aceste norme, nici chiar cu autorizarea instanței. În acest sens sunt și dispozițiile art.129 alin. 2 pct. 2 C.proc.civ, care statuează că necompetența este de ordine publică în cazul încălcării competenței materiale, când procesul este de competența unei instanțe de alt grad.
De asemenea, instanța reține că necompetența materială și teritorială de ordine publică poate fi invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, conform art.130 alin. 2 C.proc.civ., la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, judecătorul fiind obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate, potrivit art. 131 alin. 1 C.proc.civ.
Astfel, potrivit art. 95 pct. 1 C.proc.civ., tribunalele judecă în primă instanță toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe. Textul legal antemenționat consacră noua optică pe care legiuitorul a adoptat-o cu privire la judecata în primă instanță, stabilind că tribunalul are plenitudine de jurisdicție pentru judecata în primă instanță. Deci, ori de câte ori legea nu prevede competența altei instanțe, tribunalului îi revine competența de a soluționa pricina în primă instanță.
În speță, reclamantul a sesizat instanța de judecată cu mai multe capete principale de cerere, motiv pentru care se constată incidența art.99 C.proc.civ., potrivit căruia: (1) Când reclamantul a sesizat instanța cu mai multe capete principale de cerere întemeiate pe fapte ori cauze diferite, competența se stabilește în raport cu valoarea sau, după caz, cu natura ori obiectul fiecărei pretenții în parte. Dacă unul dintre capetele de cerere este de competența altei instanțe, instanța sesizată va dispune disjungerea și își va declina în mod corespunzător competența. (2) În cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeași cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecății printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt.”
În acest sens, primul capat de cerere are ca obiect, în esență, constatarea caracterului abuziv si pe cale de consecinta a nulității absolute a unor clauze contractuale considerate ca fiind abuzive, fiecare clauză având însă specificul ei, respectiv evaluabilă sau neevaluabilă din punct de vedere pecuniar.
Capetele 2 si 4 au ca obiect „pretenții”, în mod evident evaluabile în bani. Capătul 3 de cerere are ca obiect o obligatie de a face neevaluabila in bani, pentru care competenta in prima instanta apartine judecatoriei conform art.94 pct.1 lit. h NCPC.
Insa, sub aspectul captului 1 de cerere, instanta retine ca, clauzele prevazute la art.6 pct.6.1, prin care se prevede ca imprumutatul va plati bancii o dobanda revizuibila in conformitate cu politica bancii, la art.6 pct. 6.2 din contract, prin care se prevede ca banca si rezerva dreptul de a revizui periodic rata dobânzii in in funcție de evoluția indicatorilor de referința pentru fiecare valuta, fara a fi necesar consimtamantul clientului si cea cuprinsa in art.8 pct. 8.8, prin care se prevede ca pe parcursul derularii creditului banca poate modifica nivelul comisioanelor si taxelor, fara consimtamantul clientului, au în mod evident un caracter neevaluabil în bani.
Astfel, instanta constata ca aceste clauze nu sunt evaluabile în sine, ele neavand nicio componentă pecuniară, neputându-se considera că dobândeste un conținut economic pentru simplul motiv că au fost inserate într-un contract de împrumut, iar împrumutul în sine are, desigur, natură patrimonială.
Astfel, aceste clauze contractuale nu sunt evaluabile prin ele însele, ci tot prin raportare la valoarea totală a contractului, având în vedere că acestea nu cuprind o valoare pecuniară în sine, ci doar permit pârâtelor să acționeze într-un anumit mod, fără însă a putea fi evaluate în bani, cel puțin anterior aplicării lor.
Conform art.99 alin. 2 C.p.c., când reclamantul a sesizat instanța cu mai multe capete de cerere principale, întemeiate pe un titlu comun, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt.
Reclamantul a sesizat instanța cu mai multe capete de cerere principale având ca obiect constatarea caracterului abuziv al unor clauze diferite din același contract de credit, respectiv Contractul de credit ipotecar nr.C_ încheiat la data de 24.09.2007.
Conform art.95 Cod procedură civilă, tribunalul este instanță de drept comun pentru soluționarea cererilor în primă instanță, judecătoria având o competență limitată, conform prevederilor art.94 pct.1 lit.a-j. Cererea având ca obiect constatarea caracterului abuziv al unei clauze neevaluabile în bani nu se încadrează în prevederile art.94 pct.1 lit. a-j și, prin urmare, nu este de competența judecătoriei, ci a tribunalului.
Obiectele cererilor principale formulate în cauză atrag competența materială a unor instanțe diferite, asa cum s-a retinut mai sus.
Prin urmare, instanța constată că cererea formulată de reclamant se încadrează în ipoteza prevăzută de art.99 alin.2 Cod procedură civilă, întrucât cererea cuprinde mai multe capete principale, dintre care unul este de competența tribunalului, instanță mai mare în grad decât judecătoria.
Concluzionând, se retine ca, unul dintre capetele cererii de chemare în judecată este neevaluabil în bani si de competenta Tribunalului iar capetele de cerere sunt întemeiate pe un titlu comun. Prin art.94 C.proc.civ. nu se prevede competența judecătoriei pentru soluționarea tuturor capetelor de cerere, sens în care competența revine tribunalului, conform art. 95 pct. 1 C.proc.civ., ca instanță de grad mai înalt.
In ceea ce priveste competenta teritoriala, respectiv care anume tribunal este competent teritorial sa solutioneze acesta cauza, instanta retine ca in speta acesta este Tribunalul Specializat M., pentru urmatoarele considerente:
In cuprinsul art.18 pct.18.3 din contract s-a prevazut o clauză atributivă de competență în sensul că orice litigiu ar apărea între părți acesta urmează să fi soluționat de instanțele judecătorești din localitatea in care este inregistrat sediul social al bancii.
Conform art.126 NCPC: » (1) Părțile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, și prin declarație verbală în fața instanței ca procesele privitoare la bunuri și la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanțe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competență este exclusivă. (2) În litigiile din materia protecției drepturilor consumatorilor, precum și în alte cazuri prevăzute de lege, părțile pot conveni alegerea instanței competente, în condițiile prevăzute la alin. (1), numai după nașterea dreptului la despăgubire. Orice convenție contrară este considerată ca nescrisă. »
Instanta retine ca, dispozițiile art.126 alin.2 NCPC referitoare la faptul că în litigiile din materia protecției drepturilor consumatorilor părțile pot conveni alegerea instanței competente numai după nașterea dreptului la despăgubire (orice convenție contrară fiind considerată ca nescrisă) reprezintă o normă de drept procedural, din moment ce este inscrisa in codul de procedura civila si ea se aplica tuturor proceselor si cererilor introduse dupa . noului cod de procedura civila, indiferent de data incheierii contractului dintre parti.
Prin urmare, in considerarea dispozitiilor art.126 alin.2 NCPC, instanta nu va avea in vedere clauza atributiva de competenta prevazuta la art.18 pct.18.3 din contractul de credit.
Mai mult, instanta retine ca, in speta, asa cum de altfel au sustinut si reclamantii, contractul a fost incheiat cu O. B. ROMÂNIA S.A.-Sucursala REGHIN.
De asemenea, se retine faptul ca in speta, reclamantul a inteles sa cheme in judecata in calitate de parata, O. B. ROMÂNIA S.A.-Sucursala REGHIN.
Conform art.109 NCPC: » Cererea de chemare în judecată împotriva unei persoane juridice de drept privat se poate face și la instanța locului unde ea are un dezmembrământ fără personalitate juridică, pentru obligațiile ce urmează a fi executate în acel loc sau care izvorăsc din acte încheiate prin reprezentantul dezmembrământului ori din fapte săvârșite de acesta. »
Conform art.112 NCPC:” (1) Cererea de chemare în judecată a mai multor pârâți poate fi introdusă la instanța competentă pentru oricare dintre aceștia; în cazul în care printre pârâți sunt și obligați accesoriu, cererea se introduce la instanța competentă pentru oricare dintre debitorii principali. (2) Dacă un pârât a fost chemat în judecată numai în scopul sesizării instanței competente pentru el, oricare dintre pârâți poate invoca necompetența la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe. »
In speta nu se poate aprecia ca reclamantul a chemat in judecata pe O. B. ROMÂNIA S.A.-Sucursala REGHIN numai în scopul sesizării instanței competente pentru aceasta, din moment ce asa cum s-a retinut mai sus, contractul a fost incheiat cu O. B. ROMÂNIA S.A.-Sucursala REGHIN.
Conform art.113, alin.1 pct.8 NCPC:” Competența teritorială alternativă:”(1) În afară de instanțele prevăzute la art.107-112, mai sunt competente: 8. instanța domiciliului consumatorului, în cererile având ca obiect executarea, constatarea nulității absolute, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist sau în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor; »
In alta ordine de idei, si in situatia in care s-ar aprecia ca clauza prevazuta la art.18 pct.18.3 din contractul de credit isi produce efectele, instanța va avea în vedere hotărârea pronunțată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în procedura hotărârii preliminare, în cauza C‑137/08, privind VB Pénzügyi Lízing Zrt. împotriva F. S., precum și Directiva nr. 93/13/CEE .
Principii desprinse din hotărârea Curții:
În cauza menționată, prin intermediul întrebării adresate Curții, instanța de trimitere urmărește să determine responsabilitățile care îi revin, în temeiul dispozițiilor directivei, începând din momentul în care se ridică problema de a stabili eventualul caracter abuziv al unei clauze contractuale prin care i se atribuie competență jurisdicțională teritorială exclusivă. Instanța națională întreabă în special dacă, într‑o astfel de situație, are obligația de a efectua o cercetare judecătorească din oficiu în vederea stabilirii elementelor de fapt și de drept necesare pentru aprecierea existenței unei astfel de clauze, în cazul în care dreptul național nu prevede o astfel de cercetare decât la solicitarea uneia dintre părți.
Răspunzând acestei întrebări, Curtea a reamintit că, potrivit unei jurisprudențe constante, sistemul de protecție pus în aplicare prin directivă se bazează pe ideea că un consumator se găsește într‑o situație de inferioritate față de un vânzător sau un furnizor în ceea ce privește atât puterea de negociere, cât și nivelul de informare, situație care îl conduce la adeziunea la condițiile redactate în prealabil de către vânzător sau furnizor, fără a putea exercita o influență asupra conținutului acestora.
Curtea a statuat de asemenea că, având în vedere o astfel de situație de inferioritate, articolul 6 alineatul (1) din directiva menționată prevede că o clauză abuzivă nu creează obligații pentru consumator. Astfel cum reiese din jurisprudență, este vorba despre o dispoziție imperativă care urmărește să substituie echilibrul formal pe care îl instituie contractul între drepturile și obligațiile cocontractanților printr‑un echilibru real, de natură să restabilească egalitatea dintre aceste părți.
Pentru a asigura protecția urmărită de directivă, Curtea a subliniat că situația de inegalitate care există între consumator și vânzător sau furnizor nu poate fi compensată decât printr‑o intervenție pozitivă, exterioară părților la contract.
Astfel, în cadrul atribuțiilor care îi revin în temeiul dispozițiilor directivei, instanța națională trebuie să verifice dacă o clauză din contractul care face obiectul litigiului cu care este sesizată intră în domeniul de aplicare al acestei directive. În caz afirmativ, instanța menționată este obligată să aprecieze, dacă este cazul din oficiu, această clauză în raport cu cerințele privind protecția consumatorului prevăzute de directiva menționată.
În ceea ce privește prima fază a examinării ce trebuie efectuată de instanța națională, rezultă din dispozițiile coroborate ale articolelor 1 și 3 din directivă că aceasta se aplică oricărei clauze prin care se stabilește competența jurisdicțională teritorială exclusivă, ce figurează într‑un contract încheiat între un vânzător sau un furnizor și un consumator și nu a făcut obiectul unei negocieri individuale.
Pentru a garanta eficacitatea protecției consumatorilor urmărită de legiuitorul Uniunii, instanța națională trebuie, prin urmare, în toate cazurile și indiferent de normele de drept intern, să determine dacă clauza în litigiu a făcut sau nu a făcut obiectul unei negocieri individuale între un vânzător sau un furnizor și un consumator.
În ceea ce privește o clauză care a fost inserată fără a face obiectul unei negocieri individuale într‑un contract încheiat între un consumator și un vânzător sau un furnizor și care conferă o competență exclusivă instanței în raza căreia era situat sediul vânzătorului sau al furnizorului, Curtea a statuat, la punctul 24 din Hotărârea Océano Grupo Editorial și Salvat Editores, citată anterior, că o astfel de clauză trebuie considerată abuzivă în sensul articolului 3 din directivă în cazul în care, în contradicție cu cerința de bună‑credință, provoacă un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților care decurg din contract, în detrimentul consumatorului.
Trebuie să se arate că clauza la care se referă întrebarea instanței naționale în acțiunea principală, la fel ca și o clauză care are ca obiect conferirea competenței, pentru toate litigiile care decurg din contract, instanței în raza căreia se află sediul vânzătorului sau al furnizorului, creează în sarcina consumatorului obligația de a se supune competenței exclusive a unei instanțe care poate fi departe de domiciliul său, ceea ce poate face mai dificilă prezentarea sa în fața acesteia. În cazul unor litigii având ca obiect sume limitate, cheltuielile implicate în sarcina consumatorului pentru a compărea în fața instanței s‑ar putea dovedi disuasive și l‑ar putea determina pe acesta să renunțe la orice acțiune în justiție sau la orice apărare. O astfel de clauză intră, așadar, în categoria celor având ca obiect sau ca efect excluderea sau obstrucționarea dreptului consumatorului de a introduce acțiuni în justiție, categorie prevăzută la punctul 1 litera (q) din anexa la directivă.
În plus, o astfel de clauză de stabilire a competenței jurisdicționale exclusive permite vânzătorului sau furnizorului gruparea tuturor litigiilor aferente activității sale profesionale în fața unei singure instanțe, care nu este cea în raza căreia are reședința consumatorul, ceea ce facilitează în același timp organizarea prezentării vânzătorului sau a furnizorului menționat în instanță și o face mai puțin oneroasă.
Concluzia curții sub acest aspect a fost în sensul că instanța națională trebuie să dispună din oficiu măsuri de cercetare judecătorească pentru a stabili dacă o clauză prin care se atribuie competență jurisdicțională teritorială exclusivă, ce figurează în contractul care face obiectul unui litigiu cu care este sesizată și care a fost încheiat între un vânzător sau un furnizor și un consumator, intră în domeniul de aplicare al directivei și, în caz afirmativ, trebuie să aprecieze din oficiu eventualul caracter abuziv al unei astfel de clauze.
Aplicarea principiilor în cauza dedusă judecății:
Analizând contractul de credit ipotecar nr.C_ încheiat la data de 24.09.2007 strict prin prisma competenței teritoriale, instanța observă că în art.18 pct.18.3 din convenție a fost inserată clauza potrivit căreia orice litigiu în legătură cu prezentul contract care nu s-a putut soluționa amiabil între părți, va fi soluționat de instanțele judecătorești de la sediul social al bancii. Prin urmare, a fost stabilită astfel o competență exclusivă în favoarea instanțelor de la sediul băncii centrale.
Instanța va analiza în continuare dacă alegerea competenței instanței de la sediul băncii poate provoca un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților care decurg din contract, în detrimentul consumatorului.
Astfel, instanța va avea în vedere faptul că domiciliul reclamantului se află în Reghin, județul M., la o distanță semnificativa de instanța stabilită ca fiind competentă. De altfel, asa cum s-a retinut si mai sus, contractul de credit supus analizei instanței nici nu s-a încheiat în localitatea în care se află sediul central al băncii, respectiv București ci în localitatea de domiciu a reclamantului, printr-o agentie/sucursala a băncii. Prin urmare, la data încheierii contractului, operațiune avantajoasă din punct de vedere economic pentru ambele părți, banca a înțeles să ofere clientului său posibilitatea de a contracta chiar în localitatea sa de domiciliu, în schimb, pentru situația unui litigiu, ce ar presupune costuri pentru ambele părți, a fost aleasă competența unor instanțe din București.
Dată fiind distanța mare dintre localitatea de domiciliu a reclamantului și instanța competentă teritorial se creează o prezumție în sensul că deplasarea și cheltuielile implicate în sarcina consumatorului pentru a compărea în fața instanței s‑ar putea dovedi disuasive și l‑ar putea determina pe acesta să renunțe la orice acțiune în justiție sau la orice apărare.
In final, instanta retine ca, in sensul celor retinute mai sus s-a pronuntat si Inalta Curte de Casatie si Justitie in mai multe spete similare, privind solutionarea unor conflicte negative de competenta, dintre care se pot aminiti dosarul nr._/299/2012 si dosarul nr._/299/2013.
Pentru toate aceste considerente, instanța va admite exceptia necompetentei materiale a Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti, exceptie invocata de instanta din oficiu si va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Specializat M..
Va constata ivit conflictul negativ de competență între Judecătoria Sectorului 1 Bucuresti și Tribunalul Specializat M. si va inainta cauza la Inalta Curte de Casatie si Justitie pentru soluționarea conflictului negativ.
De asemenea, instanta va suspenda judecata până la soluționarea conflictului negativ de competență.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite exceptia necompetentei materiale a Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti, exceptie invocata de instanta din oficiu.
Declina competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul N. V., cu domiciliul in REGHIN, ., ., CNP_ si cu domiciliul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedura la Cabinet de Avocat C. L. M., cu sediul in REGHIN, ./33, județul M., în contradictoriu cu pârâtele O. B. ROMÂNIA S.A., cu sediul in sector 1, București, ..66-68, avand număr de ordine la Registrul Comerțului J40/_/1995, cod unic de înregistrare_ si O. B. ROMÂNIA S.A.-Sucursala REGHIN, cu sediul in REGHIN, PIATA P. M. nr.50, ., județul M., în favoarea Tribunalului Specializat M..
Constata ivit conflictul negativ de competență între Judecătoria Sectorului 1 Bucuresti și Tribunalul Specializat M. si inainteaza cauza la Inalta Curte de Casatie si Justitie pentru soluționarea conflictului negativ.
Suspenda judecata până la soluționarea conflictului negativ de competență.
F. cale de atac.
Pronuntata in sedinta publica, astazi, 02.03.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
E. A. N. L. B.
RED/DACT/E.A.N./06.04.2015/02 EX
| ← Actiune in regres. Sentința nr. 3973/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 3985/2015. Judecătoria SECTORUL 1... → |
|---|
