Acţiune în constatare. Sentința nr. 05/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 05/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 05-10-2015 în dosarul nr. 17786/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
Dosar nr._
SENTINTA CIVILĂ NR._/05.10.2015
Ședința publică din data de 05 octombrie 2015
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE: B. M. –judecător
GREFIER: C. B.
Pe rol fiind amânarea pronunțării asupra cererii de chemare în judecată formulată de către reclamanții R. A. E. și R. I. L., în contradictoriu cu pârâta P. B. ROMÂNIA S.A.,pentru deliberare asupra actelor și lucrărilor prezentului dosar și pentru depunerea de către părți a concluziilor/notelor scrise raportat la excepția invocată din oficiu .
S-a constatat ca mersul dezbaterilor a fost consemnat, conform disp. art. 233 C.proc.civ., în încheierea de amânare a pronunțării din data de 28.09.2015, care face parte integrantă din hotărâre.
În conformitate cu disp. art. 394 C.proc.civ., socotindu-se lămurită, instanța a reținut cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei, în conformitate cu disp. art. 395 alin.1 C.proc.civ., constată următoarele aspecte de fapt și de drept :
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Judecătoria Sectorului 1 București sub nr._ /22.05.2015, precizată și completată prin actele preocesuale de la filelele 37-40 și 45-50 din dosar, reclamanțiiR. A. E. și R. I. L., ambii cu domiciliul în municipiul București, ..31, ., și cu domiciliul procesual ales la Cabinetul de Avocat T. C. din municipiul București, ..106, sector 1, în contradictoriu cu pârâta PIRAUS B. ROMÂNIA S.A.,cu sediul în municipiul București, șoseaua N. T., nr. 29-31, sector 1, și cu PIRAUS B. –AGENȚIA LIPSCANI,cu sediul în municipiul București, .. 34-36, sector 2, au solicitat:
• să se constate caracterul abuziv și anularea următoarelor clauze din contractele de credit nr._21354/13.11.2007 și nr_21351: art 1.3 lit. b, art. 2 și 3 din actele adiționale nr. 1 a Contracte, restituirea sumei în cuantum de 9780 CHF cu titlu de comision de acordare și, respectiv, 701,04 CHF cu același titlu la Contractele menționate, restituirea sumei în cuantum de 6520 CHF cu titlu de comision de acordare restructurare, respectiv a sumei în cuantum de 467,36 CHF, cu acelasi titlu, conform art. 2 si 3 din Contracte, obligarea pârâtei să calculeze dobânda variabilă după formula Libor la 3 luni plus marja 4.3.pp., respectiv după formula Libor la 3 luni plus marja 4.1.pp., conform art. 1.2. din Contracte, obligarea pârâtei la restituirea a sumelor încasate în plus cu titlu de dobândă majorată de la data perceperii până la data plătii la Contractele menționate, obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente sumelor pe care trebuie să le restituie reclamanților calculate de la data introduceri acțiunii și până la data plății efective la Contractele menționate, obligarea pârâtei la emiterea unor
noi grafice de rambursare la Contracte, constatarea caracterului abuziv și anularea clauzei prevăzute la art. 5.1. și 5.3 din Contracte conform mențiunilor de la fila nr. 38, constatarea caracterului abuziv și anularea clauzei prevăzute la art. 6.3 din Contracte, stabilizarea cursului de schimb CHF- L. la momentul semnării contractului, denominarea în moneda națională a plăților, nulitatea clauzelor abuzive prevăzute la art. 2 și 3 din actul adițional nr. 2/29.12.2010 la Contracte, restituirea sumelor încasate în plus cu titlu de dobândă majorată de la data perceperii până la data plății, conform Contractelor, restituirea sumelor de 2680,93 CHF, și, respectiv 192,05 CHF cu titlu de comisioane de restructurare prevăzute în art. 2 și 3 din actele adiționale nr. 2 la Contracte.
În motivare, în esență, reclamanții arată că, în speță, contractele nu au fost negociate și din perspectiva evoluției de curs, iar clauzele abuzive au condus la un dezechilibru semnificativ între împrumutător și împrumutat.
În dovedirea cererii, reclamanții au depus la dosarul cauzei înscrisuri.
În drept, reclamantul își întemeiază cererea pe disp. Legii nr. 193/2000 coroborat cu Directiva nr. 93/CEE/1993. S - a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Cererea formulată de reclamant nu a fost timbrată cu taxa judiciară de timbru .
Pârâta P. B. ROMÂNIA S.A.,legal citată și cu copii ale cererii și înscrisurilor depuse, nu a formulat și nu a depus întâmpinare.
La termenul de judecată din 28.09.2015, procedând la verificarea, din oficiu, a competenței sale, instanța de judecată a pus în discuția părților prezente excepția de necompetență materială a Judecătoriei Sectorului 1 București, și, pe cale de consecință, declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, excepție pusă deja în discuția părților prin citațiile emise pentru acest termen de judecată, amânând pronunțarea pentru ca părțile, îndeosebi pârâta, să depună la dosar concluzii/note scrise asupra excepției invocate.
Analizând excepția invocată din oficiu prin prisma motivelor formulate, a dovezilor existente la dosar și a dispozițiilor legale incidente, instanța de judecată reține următoarele:
Potrivit art.248 alin.1 C.proc.civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.
Totodată, art. 22 alin. 1 teza I C.proc.civ. impune în sarcina judecătorului obligația de a stărui, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.
Astfel, potrivit art. 95 pct. 1 C.proc.civ., tribunalele judecă în primă instanță toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe. Textul legal antemenționat consacră noua optică pe care legiuitorul a adoptat-o cu privire la judecata în primă instanță, stabilind că tribunalul are plenitudine de jurisdicție pentru judecata în primă instanță. Deci, ori de câte ori legea nu prevede competența altei instanțe, tribunalului îi revine competența de a soluționa pricina în primă instanță.
În speță, reclamanta a sesizat instanța de judecată cu mai multe capete principale de cerere, dar și accesorii de cerere, motiv pentru care se constată incidența art.99 C.proc.civ., potrivit căruia: (1) Când reclamantul a sesizat instanța cu mai multe capete principale de cerere întemeiate pe fapte ori cauze diferite, competența se stabilește în raport cu valoarea sau, după caz, cu natura ori obiectul fiecărei pretenții în parte. Dacă unul dintre capetele de cerere este de competența altei instanțe, instanța sesizată va dispune disjungerea și își va declina în mod corespunzător competența. (2) În cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeași cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecății printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt.”
Or, având în vedere capetele principale de cerere nr. 17 și 19 de cerere –conform filei nr. 38 și 39 dosar, raportat conținutul exclusiv contestat al disp. art. 5.1 tezele 4 și 6 și art. 5.3 teza finală din contractele de credit – fila nr. 12 dosar, și, totodată, raportat la nemulțumirea reclamanților ( exprimată în sensul că modificarea dobânzii este condiționată exclusiv de decizia băncii – art. 5.1 tezele 4 și 6, iar, rata astfel modificată este comunicată împrumutatului prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire împreună cu noul grafic de rambursare aferent considerat acceptat automat de către împrumutat –art. 5.3 teza finală ), instanța de judecată constată că, în speță, acest/aceste capete de cerere privind constatarea caracterului abuziv al aspectelor menționate din clauzele contractuale mai sus menționate au, în mod evident, un caracter neevaluabil în bani .
De altfel, caracterul neevaluabil în bani al acestor capete principale de cerere mai sus menționate rezultă, implicit, și din formularea de către reclamanți a unui alt capăt principal de cerere ( capătul nr. 10 de cerere – fila nr. 38), prin care se solicită obligarea pârâtei la calcularea dobânzii conform art. 1.2 din Contract, nefiind contestată, exclusiv prin capetele nr. 17 și 19 de cerere, vreo valoare a dobânzii prevăzută în contractele ce au fost menționate în aceste capete de cerere . De altfel, consecința juridică menționată în capetele nr. 17 și 19 de cerere privind obligarea pârâtei la restituirea diferenței de dobândă, formează, de altfel, obiectul capătului de cerere nr. 11 de cerere .
Instanța constată că, în esență, partea din clauzele contractuale contestate și, astfel, supuse efectiv analizei și, astfel, aprecierii sub aspectul caracterului abuziv/nul sau nu al acesteia, nu este evaluabilă în sine, având în vedere că aceasta nu cuprinde o valoare pecuniară în sine, ci doar permite pârâtei să acționeze în anumite moduri, fără însă a putea fi evaluată în bani, cel puțin anterior aplicării ei, dar și la momentul încheierii contractului, moment în funcție/ la care urmează să se raporteze instanța când analizează/cercetează caracterul abuziv invocat și, totodată, nulitatea solicitată a fi constatată.
Mai mult, în ceea ce privește capătul nr. 11 de cerere formulat conform înscrisului de la fila nr. 38 dosar, raportat la precizarea câtimii acestuia de la fila nr. 47 dosar ( acesta fiind în cuantum de 221.852,42 de lei), instanța constată și reține necompetența materială a Judecătoriei Sectorului 1 București prin raportare și la criteriul valoric .
De altfel, raportând un alt capăt principal al cererii de chemare în judecată nr. 21 –fila nr. 39 dosar ( respectiv stabilirea cursului de schimb CHF - L. la momentul semnării contractelor )la valoarea contractelor de credit, respectiv la echivalentul în lei a sumei de 47.736 CHF- fila nr. 19 dosar și, respectiv 652.000 CHF –fila nr. 9 dosar, rezultă că judecătoria nu este competentă material să soluționeze cauză prin și raportare la prevederile art.94 pct.1 lit.j C..
Conform art. 99 alin. 2 C.p.c., când reclamanta a sesizat instanța cu mai multe capete de cerere principale, întemeiate pe un titlu comun, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt.
Reclamanții a sesizat instanța cu mai multe capete de cerere principale, dar si accesorii de cerere având ca obiect constatarea caracterului abuziv al unor clauze din diferite contracte de credit.
Conform art.95 Cod procedură civilă, tribunalul este instanță de drept comun pentru soluționarea cererilor în primă instanță, judecătoria având o competență limitată, conform prevederilor art.94 pct.1 lit.a-j. Cererea având ca obiect constatarea caracterului abuziv al unei clauze neevaluabile în bani nu se încadrează în prevederile art.94 pct.1 lit. a-j și, prin urmare, nu este de competența judecătoriei, ci a tribunalului. De asemenea, nu sunt de competența Judecătoriei cererile evaluabile în bani în valoare de peste 200.000 de lei inclusiv .
Prin urmare, instanța constată că cererea formulată de reclamant se încadrează în ipoteza prevăzută de art. 99 alin. 2 Cod procedură civilă, întrucât cererea cuprinde mai multe capete principale, dintre care unele sunt de competența tribunalului, instanță mai mare în grad decât judecătoria.
Prin disp. art. 94 C.proc.civ. nu se prevede competența judecătoriei pentru soluționarea tuturor capetelor de cerere, sens în care competența revine tribunalului, conform art. 95 pct. 1 C.proc.civ., ca instanță de grad mai înalt.
Pentru considerentele mai sus amintite, în temeiul disp. art. 129 -132 NCPC, instanța va admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureștiși, pe cale de consecință, va declina competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de către reclamanta în favoarea Tribunalului București –Secția Civilă .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția de necompetență materială a Judecătoriei Sectorului 1 București invocată de către instanța de judecată, din oficiu .
Declină competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de către reclamanții R. A. E. și R. I. L., ambii cu domiciliul în municipiul București, ..31, ., și cu domiciliul procesual ales la Cabinetul de Avocat T. C. din municipiul București, ..106, sector 1, în contradictoriu cu pârâta PIRAUS B. ROMÂNIA S.A.,cu sediul în municipiul București, șoseaua N. T., nr. 29-31, sector 1, și cu PIRAUS B. –AGENȚIA LIPSCANI,cu sediul în municipiul București, .. 34-36, sector 2, în favoarea Tribunalului București –Secția Civilă .
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 05 octombrie 2015 .
P.,GREFIER,
B. M. C. B.
Red.13.10.2015/2 ex./BM/CB
| ← Pretenţii. Sentința nr. 05/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI | Actiune in regres. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria... → |
|---|
