Acţiune în constatare. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2015/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 16-06-2015 în dosarul nr. 11787/2015
document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
SENTINȚA CIVILĂ NR._/2015
Ședința publică de la 16 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: R. I. V.
Grefier: C. I. C.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamantul A. I. și pe pârâta S.C. P. B. ROMANIA S.A., având ca obiect acțiune în constatare - clauze abuzive.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reclamantul prin avocat cu delegație la dosar și pârâta prin avocat A. C. care depune delegație de substituire la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
La interpelarea instanței, ambele părți prin reprezentanți arată că Judecătoria Sectorului 1 București este competentă să soluționeze prezentul litigiu.
Instanța invocă, din oficiu, excepția necompetenței materiale având în vedere caracterul neevaluabil în bani al clauzelor, așa cum rezultă din înscrisurile aflate la fila 7 dosar, poziția 10 și acordă cuvântul părților asupra excepției.
Reclamantul prin avocat solicită respingerea excepției, cu precizarea că toate clauzele contestate sunt evaluabile în bani.
Pârâta prin apărător, de asemenea, solicită respingerea excepției invocată din oficiu, învederând instanței că valoarea clauzelor atacate se poate estima făcând diferența între sumele ce au fost deja plătite și sumele ce ar fi dorit să fie plătite de către reclamant.
Instanța reține cauza în pronunțare asupra excepției necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 1 București, invocată din oficiu.
INSTANȚA,
Prin cererea înregistrată sub nr._ pe rolul Tribunalului Bihor, la data de 09.04.2014 reclamantul A. I. a chemat în judecată pârâta S.C. P. B. S.A. solicitând instanței să constate nulitatea absolută a clauzei prevăzute la art. 6.3 din Contractul de credit nr. 1200R2A_/25.03.2008, pentru încălcarea de către pârâtă a obligațiilor de informare, consultare și avertizare a consumatorilor, anterior încheierii contractelor de credit, pentru încălcarea obligației de a nu pune în vânzare produse/servicii financiare defectuoase (toxice), pentru încălcarea obligației de a nu utiliza practici comerciale înșelătoare, pentru încălcarea obligației de a nu introduce clauze abuzive in contractele de credit.
De asemenea, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la emiterea unui nou grafic de rambursare aferent fiecărui contract de credit care să prevadă restituirea creditului în lei, conversia sumei creditului din CHF în lei urmând a se face în funcție de cursul CHF – L. existent la data contractării fiecărui contract de credit.
Reclamantul a cerut ca pârâta să fie obligată la plata cheltuielilor de judecată..
În cauză, pârâta S.C. P. B. S.A. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Bihor, excepția necompetenței teritoriale a instanțelor din Bihor și a solicitat disjungerea cererii de chemare în judecată și formarea unor dosare individuale pentru fiecare reclamant sau grup de reclamanți în parte, raportat la fiecare contract de credit contestat.
Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
Reclamanții au formulat răspuns la întâmpinare prin care au solicitat respingerea excepțiilor invocate de pârâtă prin întâmpinare și respingerea cererii de disjungere a cauzei.
Pe fondul cauzei au solicitat admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost pronunțată.
La termenul de judecată din data de 18.12.2014 tribunalul a dispus disjungerea cauzelor având ca obiect litigii cu profesioniștii și formarea de noi dosare separate privind pe unii reclamanți printre care și reclamantul A. I..
În urma disjungerii s-a format și dosarul nr._ privind pe reclamantul A. I. și pârâta S.C. P. B. S.A.
Prin sentința civilă nr. 5469/05.02.2015 pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul Bihor a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a dosarului în favoarea Judecătoriei Oltenița, dosarul fiind înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 11.03.2015, sub nr._ .
Prin sentința civilă nr. 481/17.04.2015 pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Oltenița a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a dosarului în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, dosarul fiind înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 29.04.2015 sub nr._ .
La termenul de judecată din data de 16.06.2015, instanța a pus în discuția părților excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 1 București, invocată din oficiu și a rămas în pronunțare asupra acestei excepții.
Analizând actele și lucrările dosarului în soluționarea excepției invocate, instanța reține următoarele:
In conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. 1 C.proc.civ, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei, iar excepția necompetenței materiale este o excepție de procedură, absolută și dilatorie ce trebuie analizată cu prioritate față de orice altă excepție sau cerere.
Normele care reglementează competența materială sunt norme de ordine publică, acestea având caracter absolut, astfel încât părțile nu pot conveni să deroge de la aceste norme, nici chiar cu autorizarea instanței. În acest sens sunt și dispozițiile art. 129 alin. 2 pct. 2 C.proc.civ, care statuează că necompetența este de ordine publică în cazul încălcării competenței materiale, când procesul este de competența unei instanțe de alt grad.
De asemenea, instanța reține că necompetența materială și teritorială de ordine publică poate fi invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, conform art.130 alin. 2 C.proc.civ., judecătorul fiind obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate, potrivit art. 131 alin. 1 C.proc.civ.
Potrivit art. 95 pct. 1 C.proc.civ., tribunalele judecă în primă instanță toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe. Textul legal antemenționat consacră noua optică pe care legiuitorul a adoptat-o cu privire la judecata în primă instanță, stabilind că tribunalul are plenitudine de jurisdicție pentru judecata în primă instanță. Deci, ori de câte ori legea nu prevede competența altei instanțe, tribunalului îi revine competența de a soluționa pricina în primă instanță.
În ceea ce privește primul capăt de cerere, respectiv constatarea caracterului abuziv al clauzelor din contractul de credit, instanța reține că art. 6.3 din contract prevede următoarele „Împrumutatul este obligat ca cel târziu în ziua scadenței să constituie suma necesară rambursărilor în contul curent deschis la Bancă, în valuta prevăzută în Graficul de rambursare. Împrumutatul/Coplătitorul și Garantul mandatează Banca să debiteze unilateral orice cont al Împrumutatului/Coplătitorului, Garantului deschis la Bancă, de unde acesta poate încasa orice sumă datorată de Împrumutat/Garant, la scadențele prevăzute în prezentul contract.
Analizând atât motivarea în fapt a cererii de chemare în judecată, cât și prevederile clauzei contractuale pentru care se solicită constatarea nulității absolute, instanța apreciază că această clauză nu are nicio componentă pecuniară, neputându-se considera că dobândește un conținut economic pentru simplul motiv că a fost inserată într-un contract de credit, care în sine are, desigur, natură patrimonială.
Totodată, instanța apreciază că, în ceea ce privește clauza contractuală redată anterior, nu este evaluabilă prin ea însăși, având în vedere că nu cuprinde o valoare pecuniară în sine, ci doar permite pârâtei să acționeze în anumite moduri, fără însă a putea fi evaluată în bani, cel puțin anterior aplicării sale.
În urma constatării caracterului abuziv al prevederilor contractului de credit, reclamantul a solicitat și refacerea graficului de rambursare.
Pe cale de consecință, analiza competenței materiale trebuie efectuată prin raportare la capătul principal al cererii de chemare în judecată prin care se solicită constatarea caracterului abuziv al prevederilor contractuale reținute anterior, clauze care, în esență, nu sunt evaluabile din punct de vedere pecuniar.
În ceea ce privește capetele de cerere care sunt accesorii constatării caracterului abuziv al clauzelor, instanța constată că acestea vor urma soarta capătului principal de cerere, prin raportare la prevederile art. 123 C.proc.civ.
Conform art. 95 C.proc.civ., tribunalul este instanță de drept comun pentru soluționarea cererilor în primă instanță, judecătoria având o competență limitată, conform prevederilor art. 94 pct. 1 lit. a-k C.proc.civ. Instanța reține că cererea având ca obiect constatarea caracterului abuziv al unor clauze neevaluabile în bani nu se încadrează în prevederile art. 94 pct.1 lit. a-k C.proc.civ. și, prin urmare, nu este de competența judecătoriei, ci a tribunalului.
Astfel, având în vedere că o parte dintre capetele cererii de chemare în judecată sunt neevaluabile în bani, iar toate capetele de cerere sunt întemeiate pe titluri și cauze comune (contractul de credit nr. 1200R2A_/25.03.2008), respectiv că art. 94 C.proc.civ. nu prevede competența judecătoriei pentru soluționarea tuturor capetelor de cerere, instanța apreciază întemeiată excepția invocată din oficiu, urmând să o admită și să decline competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.
Având în vedere toate aspectele de fapt și de drept reținute, în temeiul art. 95 pct. 1 C.proc.civ., cu referire la art. 99 alin. 2, art. 129 alin. 2 pct. 2 și art. 130 alin. 2, instanța va admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 1 București.
Totodată, făcând aplicarea dispozițiilor art. 132 alin.1 și 3 C.proc.civ., instanța va declina competența soluționării prezentei cauze în favoarea Tribunalului București.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 1 București.
Declină competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. I. cu domiciliul ales la SCA P. și Asociații din București, Splaiul Unirii, nr. 223, . și pe pârâta S.C. P. B. ROMANIA S.A. cu sediul în București, .. 29 – 31, sector 1, în favoarea Tribunalului București.
Fără nicio cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16.06.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
R. I. V. C. I. C.
Red./Thred.R.I.V./C.I.C./21.07.2015/2ex.
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 16/2015. Judecătoria... → |
|---|
