Acţiune în constatare. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2015/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 25-06-2015 în dosarul nr. 12827/2015
Document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
SENTINȚA CIVILĂ Nr._/2015
Ședința publică de la 25 Iunie 2015
Instanta constituita din:
PREȘEDINTE M. P.
Grefier G. R.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanții S. O., S. S., C. G. și pe pârâta A. ( B. ) G., având ca obiect acțiune în constatare
Dezbaterile și susținerile în fond au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 11.06.2015, parte integrantă din prezenta sentință, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 18.06.2015, apoi la data de 25.06.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberand asupra cauzei civile de fata, constata următoarele:
Prin cererea inregistrata sub nr._, la data de 28.07.2008 reclamantii S. O., S. S., C. G. au chemat in judecata pe paratii A. G. si A. G., solicitand instantei ca, prin hotararea pe care o va pronunta, în principal sa constate savarsita intre autoarea paratilor, A. F., in calitate de vanzatoare si autorul lor, S. N.,in calitate de cumparator, a vanzarii-cumpararii cotei-parti de ½ din imobilul situat in Bucuresti, sector 1, ., compus din terenul de 420 mp si constructie; in subsidiar, sa constate ca au devenit proprietari prin uzucapiune, respectiv jonctiunea posesiilor cu cea a autorului S. N., asupra aceluiasi imobil.
În motivarea cererii, reclamantii au aratat ca autorul lor, S. N. a incheiat cu A. F., fiica sotilor J. –proprietari ai imobilului, decedati, in martie 1978, o chitanta de mana prin care aceasta ii vinde drepturile succesorale cu privire la imobilul sus mentionat.
Au mentionat reclamanții că, potrivit certificatelor de mostenitor nr 254/1961 si 178/1964 A. F., a mostenit de pe urma parintilor sai J. N. si M. o cota de ¾ din ½ plus 1/5 din 5/8 din imobilul pe care l-au instrainat autorului lor S. N., pe care l-a stapanit cu titlu de proprietar, fara a intampina nici un fel de opozitie din partea celorlalti moostenitori ai imobilului.
S-a mai susținut ca inscrisul sub semnatura privata-chitanta mentionata-reprezinta o promisiune bilaterala de vanzare –cumparare, si, intrucat autorii nu s-au prezentat la notariat pentru a incheia actul in forma autentica, in lumina executarii in natura a obligatiilor si repararii pagubelor, solicita sa se pronunte o hotarare care sa tina loc de act de vanzare-cumparare.
Totodata, reclamanții au solicitat sa se constate ca au dobandit titlul de proprietate prin uzucapiune intrucat autorul lor a exercitat posesia in conformitate cu art 1847 Cod Civil, iar dupa semnarea chitantei au locuit la adresa din Soseaua Chitilei nr 371 impreuna doar cu reclamantii.
In drept au invocat art 111 C., art 1073,1077,645,1846-1890 Cod Civil.
La data de 01.03.2008,01.09.2008, reclamantii au precizat si completat actiunea (fila 39,71) in sensul ca isi limiteaza al doilea capat de cerere la cota de ½ din imobil, cealalta cota de ½ apartinand celorlalti mostenitori ai familiei J., toti decedati fara mostenitori, iar in ceea ce priveste primul capat de cerere solicita pronuntarea unei hotarari prin care sa constate savarsita vanzarea-cumpararea si sa tina loc de act autentic de vanzare-cumparare.
La data de 3.10.2008, paratii au formulat intampinare (fila 72), prin care au aratat ca nu au nicio pretentie in cauza si nu se opun cererii reclamantilor, ca parata A. G. se numeste B. G. .
Instanța a încuviinșat și administrat proba cu înscrisuri, a dispus efectuarea unei expertize construcții în vederea stabilirii valorii imobilului și rpba testimonială, fiind audiați martorii C. F. și S. I..
La data de 18.01.2010 instanța a suspendat judecata cauzei întrucât reclamanții nu au făcut dovada calității procesuale pasive a pârâților pein depunerea unui certificat de moștenitor sau de calitate de moștenitor după defuncta A. Gh F..
Prin Decizia Civilă nr 1368/10.06.2010 a Tribunalului București-Secția a V-a Civilă a fost admis recursul formulat de reclamanții recurenți S. O., S. S. și C. G. împotriva încheierii anterior menționate, casată încheierea recurată și trimisă cauza aceleiași instanțe pentru continuarea judecății.
Prin sentința civilă nr.2197/07.02.2011 instanta a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților, invocată de instanță din oficiu.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel reclamanții, iar prin Decizia civilă nr 1130 A/18.11.2013 a fost admis apelul, desființată sentința apelată, cauza fiind trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.
După casare cauza, a fost înregistrată sub nr._ la data de 27.01.2015, fiind repartizată aleatoriu.
Instanța a dispus din oficiu efectuarea unei expertize topo pentru identificarea imobilului teren ce face obiectul cauzei, raportul de expertiză întocmit de exp G. V. fiind atașat la dosar, la filele 20-32.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr 560/24.01.1952, transcris la Grefa Tribunalului Ilfov sub nr 626/26.01.1952, N. J. și M. J. au dobândit dreptul de proprietate asupra unui teren loc de casă viran, situat în București, Raionul Grivița Roșie ., . construcții, având o suprafață de 420 mp, având următoarele vecinătăți: la răsărit-. lățime de 12 mp, la apus-UCB pe o lățime de 12 m; la nord-propr R. pe o lungime de 30 m; la sud-Gh A. (V. Gprischi) o lungime de cca 40 m.
Ca urmare a decesului lui J. N. ( 31.07.1961), patrimoniul acestuia a fost transmis catre J. M., căreia, în calitate de soție supraviețuitoare, i-a revenit o cotă de ¼ din succesiune și către A. F. (fiică), cărei i-a revenit o cotă de ¾ din succesiune, potrivit certificatului de moștenitor nr 254/1961 (f 12), fiind renunțători la succesiune J. L., J. T., J. R., J. I. (fii).
De asemenea, și numita J. M. a decedat la data de 21.01.1964 – potrivit certificatului de moștenitor nr 178/1964 (f 15) - moștenitorii săi fiind J. I., J. L., A. F., J. R., Priocopie V., fiecare cu câte o cotă de 1/5 din succesiune, renunțător fiind J. T..
Potrivit înscrisului sub semnătură privată denumit „chitanță” ( f 13), numita A. Gh F. a primit de la S. N. suma de 10.000 lei pentru dreptul de moștenire dobândit de la părinții săi decedați, potrivit certificatelor de moștenitor legal nr 254/1961 și 178/1964, întocmite la Notariatul de stat al Consiliului Popular Grivița Roșie Sector 8.
Uzucapiunea, invocată în cauza de față drept temei juridic al acțiunii, reprezintă un mod originar de dobândire a proprietății, prin care se constituie dreptul de proprietate în patrimoniul posesorului unui lucru, ca urmare a unui fapt juridic complex, constând în exercitarea posesiei asupra lucrului în temeiul și în condițiile prevăzute de lege.
Pentru a conduce la dobandirea dreptului de proprietate sau a altui drept real principal, nu este suficienta intrunirea celor doua elemente constitutive ale posesiei (elementul material-corpus, care presupune contactul direct, efectiv cu lucrul precum si elementul psihologic sau intentional- animus possidendi, care se caracterizeaza prin vointa celui ce stapaneste lucrul de a se comporta fata de acesta ca un proprietar ), ci este necesar ca posesia sa fie insotita de anumite calitati, adica sa fie neviciata. Pe de alta parte, este unanim admis in practica si in doctrina ca o posesie echivoca, caracterizata prin aceea ca nu este sigură nici existenta si nici lipsa elementului intentional, nu este o posesie utila, care sa poata fundamenta uzucapiunea. In cazul in care posesia unui bun aflat indiviziune se exercita numai de catre unul din titulari, se presupune ca acesta stapaneste bunul si pentru ceilalti titulari, astfel incat nu poate fi vorba despre o posesie utila care sa conduca la dobandirea de catre cel care a exercitat-o a dreptului de proprietate asupra bunului respectiv. Aceste consideratii sunt valabile si in cazul in care cel care exercita posesia este un tert, cata vreme se invoca uzucapiunea ca mod de dobandire a dreptului de proprietate, sustinandu- se o posesie care insa nu are ca obiect intregul teren aflat in indiviziune, ci cota detinuta de un coindivizar. Aceasta intrucat indiviziunea se caracterizeaza prin aceea ca fiecare coindivizar are un drept individual, absolut si exclusiv asupra cotei parti ideale ce i se cuvine avand ca obiect bunul in indiviziune, fara ca vreunul dintre coindivizari sa fie titular exclusiv asupra bunului privit in materialitatea sa. Numai in situatia in care intervine o manifestare exterioara care demonstreaza neechivoc ca titularul ce a exercitat stapanirea materiala a inteles sa transforme posesia din . calea intervertirii precaritatii sale in posesie utila, deci ca a stapanit bunul numai pentru sine, cu titlul de proprietar, atunci acesta va putea dobandi prin uzucapiune dreptul de proprietate exclusiv asupra bunului.
Aceasta concluzie rezulta neindoielnic din dispozitiile art. 1853 din Codul civil, care prevad ca "actele ce exercitam sau asupra unui lucru al altuia, sub nume precar, adica in calitate de locatari, depozitari, uzufructuari etc. sau asupra unui lucru comun, in puterea destinatiei legale a aceluia, nu constituie o posesiune sub nume de proprietar". Or, precaritatea fiind un viciu absolut si perpetuu al posesiei, nu poate duce la dobandirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, intrucat face ca posesia astfel exercitata sa nu fie o posesie utila.
În speta, în cadrul situatiei de fapt conturata in cauza pe baza probatoriului, desi reclamanții au sustinut ca au exercitat posesia asupra unei suprafete determinate (cotei de ½), din totalul suprafetei de 420 mp. dobandita de numiții J. I., J. L., A. F., J. R., P. V., in indiviziune, acestia nu au dovedit imprejurarile de fapt pe care le-au invocat in acest sens, respectiv că posesia pe care au exercitat-o asupra terenului a vizat doar o cota ideala, ce le revenea pârâților A. G. și Adm G.. De asemenea, achiesarea pârâților la pretentiile reclamantilor nu prezintă relevanță sub aspectul capătului de cerere privind constatarea dobândirii prn uzucapiune a dreptului de proprietate asupra caotei de ½ din imobilul situat în șoseaua Chitila nr 371, cata vreme acesti parati au asupra terenului in raport de care se poarta litigiul, potrivit certificatelor de moștenitor anterior menționate, doar un drept indiviz, asupra cotei din imobil, ceilalti coproprietari fiind numiții J. I., J. L., J. R., Priocopie V.,or, in cauza se dezbate nu o chestiune legata de acordul acestora de a instraina cota lor catre reclamanti ci, verificarea indeplinirii conditiilor necesare si suficiente, impuse de lege, pentru ca reclamantii sa poata uzucapa.
Pentru aceste considerente, instanta nu poate recunoaste reclamanților un drept de proprietate exclusiva asupra cotei de ½ din imobil, ca urmare a uzucapiunii, motiv pentru care va respinge capătul de cerere privind constatarea dobândirii prin uzucapiune a dreptului de proprietate asupra cotei de ½ din imobilul situat în București, ., ca neintemeiat.
Sub aspectul capătului de cerere privind pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare pentru cota de ½ din imobilul compus din teren în suprafață de 420 mp și construcție, instanța reține următoarele:
Prin inscrisul sub semnatura privata intitulat “chitanța” (f 13), încheiat în 1977 (potrivit declarațiilor martorilor audiați-f 145, 146), autoarea pârâtei A. (B.) F., a vândut autorului reclamanților dreptul de moștenire dobândit de cea dintâi potrivit certificatelor de moștenitor nr 254/1961 și 178/1964, prețul vânzării fiind de 10.000 lei.
Din punctul de vedere al naturii juridice, acest act reprezintă un antecontract, intrucât A. Gh F. s-a angajat să îl instrăineze, iar numitul S. N. a achitat prețul terenului, astfel incat este evidenta manifestarea sa de voință de a cumpăra bunul. De altfel, conform art 977 Cod Civ, un act juridic se interpretează nu după înțelesul literal al termenilor, ci după intenția părților.
Astfel, având in vedere că prețul a fost achitat si bunul predat, fără, insă, ca si dreptul de proprietate sa se fi transmis, precum si faptul că, fata de dispozițiile art. 969 Cod civil, actul incheiat este obligatoriu, părțile neputând să se dezică de el decât prin consimțământul lor sau din cauze autorizate de lege, manifestarea de vointa a partilor valoreaza promisiune sinalagmatica de vanzare-cumparare, care a generat obligatia transmiterii acestuia in viitor.
Potrivit art. 1073 Cod civ, creditorul are dreptul de a dobandi indeplinirea exacta a obligatiei. Acest text, care instituie in materie de obligatii principiul executarii reale sau in natura specifica a obligatiilor, da posibilitatea instantei ca, in situatia in care lucrul se mai gaseste in patrimoniul vânzătorului, sa pronunte o hotarare care sa tina loc de contract de vanzare-cumparare si care va avea efect constitutiv, operand transferul proprietatii de la data ramanerii definitive. Creditorul acestei obligații era S. N., iar ca urmare a decesului acestuia la data de 12.01.2004, obligatia izvorata din aceasta conventie s-a transmis pe cale succesorala mostenitorilor acestuia (reclamanții din prezenta cauză).
Prin urmare, luând în considerare faptul că există un antecontract valabil încheiat, având ca obiect promisiunea de vânzare-cumpărare a drepturilor dobândite prin moștenire (respectiv a cotei de ½ din terenul situat în ., cota de ½ fiind compusă, potrivit certificatelor de moștenitor nr 254/1961 și 178/1964, din 3/4 din ½+1/5 din 5/8), ce întrunește condițiile de valabilitate prevăzute de art.948 Cod civil, precum și aspectul achitării prețului ca obligație a promitentei-cumpărătoare - aspect dovedit prin mențiunea făcută în cuprinsul actului - instanța apreciază că în cauză sunt îndeplinite condițiile pentru a pronunța, în baza art.1073 și 1077 Cod civil, o hotărâre care să țină loc de contract autentic de vânzare-cumpărare
Imobilul situat în șoseaua Chitilei nr 371, Sector 1, a fost identificat prin raportul de expertiza judiciara intocmit de expert G. V. ( f 26-32), necontestat de de parti, constatându-se că suprafața terenului este de 628 mp din măsurători, având ca vecinăți: la nord – șoseaua Chitilei pe o latură de 16,38 ml între punctele 1 și 2, la est-imobilul de la nr 369 de pe . latură cumulată de 40.49 ml între punetele 2 și 6, la sud – imobilelede pe . R. D., respectiv cel de la nr 86 pe o latură de 5,91 ml între puncetele 6 și 7, cel de la nr 88 pe o latură de 17,96 ml între punctele 7 și 8; la vest-imobilul de la nr 373 de pe . latură de 3,94 ml între punctele 8 și 9 și pe o latură cumulată de 29,17 ml între punctele 9 și 1.
S-a constatat de către expert și faptul că imobilul conține două construcții C1, cu destinația locuință în suprafață de 90 mp și C2 cu destinația garaj, cu suprafața de 35 mp.
În ceea ce privește construcțiile existente pe teren, instanța constată prin actul de vânzare-cumpărare autentificat prin procesul-verbal nr.560/24.01.1952 de către Notariatul Principal al Orașului și Regiunii București, s-a prevăzut că se vinde un teren loc de casă viran, situat în București, Raionul Grivița Roșie ., .>fără nicio construcție, în suprafață de 420 mp.
Astfel, cum promitenta-vânzătoare nu putea să înstrăineze decât ceea ce a deținut în calitate de proprietară, instanța constată, sub aspectul construcțiilor în cauză, că acțiunea reclamanților este neîntemeiată.
Pentru toate aceste considerente, instanța va admite în parte acțiunea, va constata că între autoarea pârâtei, A. F., și autorul reclamanților, S. N., s-a încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare privind cota de 1/2 din imobilul teren situat în București, ., sector 1, în suprafață de 420 mp, prezenta hotărâre urmând a ține loc de act autentic de vânzare-cumpărare pentru cota indiviză de 1/2 din imobilul anterior menționat; totodată, pentru considerentele anterior expuse, va respinge în rest cererea, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea formulată de reclamanții S. O., S. S., C. G., toți cu domiciliul în București, .. 12, .. 1, . sector 3, în contradictoriu cu pârâta A. ( B. ) G., cu domiciliul în București, ., .. A, . sector 6, astfel cum a fost precizată.
Constată că între autoarea pârâtei, A. F., și autorul reclamanților, S. N., s-a încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare privind cota de 1/2 din imobilul teren situat în București, ., sector 1, în suprafață de 420 mp.
Prezenta hotărâre ține loc de act autentic de vânzare-cumpărare pentru cota indiviză de 1/2 din imobilul anterior menționat.
Respinge în rest cererea, ca neîntemeiată.
Ia act că reclamanții nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.06.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red: M.P/Th.red: M.P./G.R.
6ex/ 24.07.2015
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria SECTORUL 1... → |
|---|
