Acţiune în constatare. Sentința nr. 1549/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1549/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 30-01-2015 în dosarul nr. 1549/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1549/2015
Ședința publică de la 30 Ianuarie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: F. M. P.
Grefier: I. I. D.
Pe rol judecarea cauzei civile privind reclamantul G. C., reclamanta G. I. și pârâta . SA, pârâta T. R. BANK OF SCOTLAND PLC EDINBURGH - SUCURSALA ROMANIA (fostă RBS BANK ROMANIA SA), având ca obiect acțiune în constatare, suspendare executare.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 23.01.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea data care face parte integrantă din prezenta și când instanța a amânat pronunțarea pentru data de 30.01.2015:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 04.11.2013, sub nr._, reclamanții G. C. și G. I. au chemat în judecată pe pârâta U. Ț. BANK S.A., solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, 1. Să constate nulitatea absolută a contractului de credit și garanție reală imobiliară nr. 080922HE_0776-2008-RBS, întrucât conținutul articolelor ce fac parte integrantă din contract, cuprind dispoziții imperative și prohibitive de valabilitate a contractului, iar prin anularea parțială a acestora, valabilitatea contractului își pierde din efectele juridice pentru care a fost încheiat;
2. Să dispună suspendarea executării contractului de credit și garanție reală imobiliară nr. 080922HE_0776-2008-RBS și a cardului de credit – linie de creditare in cuantum de 10.000 lei, până la solutionarea cauzei;
3. Să oblige pârâta la eșalonarea debitului contractat prin cardul de credit (linie de creditare in cuantum de aprox. 10.000 lei).
În motivarea cererii de chemare în judecată, în esență, reclamantii au arătat că au încheiat contractul de credit și garanție reală imobiliară nr. 080922HE_0776-2008-RBS la data de 8.10.2008 cu RBS BANK SA (fosta ABN AMRO BANK SA).
Ulterior, în data de 23.09.2010, au încheiat Actul adițional nr. MR 678 la contractul de credit și garanție reală imobiliară nr.080922HEJ_776-2008-RBS cu RBS Bank (România) S.A. (denumită anterior ABN AMRO Bank România S.A).
În cursul lunii septembrie, au fost informați că acest contract de credit a fost preluat de către U. T. BANK.
În data de 10.10.2013, prin adresa cu numărul de intrare_, au solicitat pârâtei U. T. BANK reeșalonarea împrumutului, să analizeze situația financiară actuală și să le dea posibilitatea de a achita suma maximă de 245 euro lunar atât pentru contractul de credit și garanție reală imobiliară, cât si pentru contractul de nevoi personale fără ipotecă nr._.
Prin adresa nr._ de la U. T. BANK, din data de 16.10.2013 s-a comunicat faptul că, situația reclamantilor „a fost analizată în departamentele competente ale Băncii în conformitate cu normele interne, legislația în vigoare și normele prudențiale ale Băncii Naționale a României și ținând cont de condițiile actuale, nu pot obține decât o reducere a ratelor lunare diminuate cu 13 euro, conform graficului estimativ ...”.
În aceste condiții, au constatat următoarele: contractul de credit și garanție reală imobiliară nr. 080922HE_0776-2008-RBS, precum și actul adițional al acestuia, conțin prevederi nelegale ce atrag nulitatea acestora.
La art.1.5. paragraful nr.3 - Modificări-, din actul adițional nr. MR_10, parte integrantă a contractului de credit și garanție reală imobiliară nr. 080922HE_0776-2008-RBS, se precizează că „banca poate percepe noi costuri față de cele menționate în prezentul Contract, pentru servicii suplimentare solicitate în mod expres de către împrumutat și care nu au fost oferite de către Banca la data încheierii Contractului. Aceste noi costuri, ÎN MĂSURA ÎN CARE NU SUNT IMPUSE PRIN LEGISLAȚIE, vor fi percepute numai pe baza unor acte adiționale acceptate de împrumutat. Din punct de vedere legal, acest articol este lovit de nulitate absolută atâta timp cât nu se subordonează legislației în vigoare, banca fiind suverană.
Au menționat faptul că, la solicitarea subsemnatului de a mi se înmâna copie a contractului de credit de nevoi personale au fost taxat cu suma de 15 euro fără a încheia vreun act adițional.
Art. 5 din actul adițional nr. MR_10 este lovit de nulitate absolută din punctul de vedere legal, atâta timp cât prevede că „Împrumutatul este informat că NU POATE RENUNȚA la drepturile care i-au fost conferite prin O.U.G nr. 50/2010. Totodată, împrumutatul este informat că prezentul act adițional se poate semna în oricare dintre sediile Băncii, iar nesemnarea prezentului act adițional este considerată acceptare tacită.
Orice persoană conform normelor legale poate sau nu renunța la drepturile sale, iar în ceea ce privește acceptarea tacita, aceasta este atunci când se deduce ca ar fi fost acceptat contractul adițional nr. MR_10, DAR ACESTA NICI NU A FOST SEMNAT DE RECLAMANTI, iar banca nici nu a completat numele și prenumele împrumutatului. Prin expresia „nesemnarea prezentului act adițional este considerată tacită", folosită de către bancă, rezultă că ea este suverană și nu contează cealaltă parte contractantă, respectiv reclamantii.
Potrivit art.16.4 din contractul de credit și garanție reală imobiliară nr.080922HEJ_776-2008-RBS, prin care se precizează că „Neexercitarea de către Bancă a oricăruia dintre drepturile conferite de lege sau prin Contract nu constituie o renunțare la acesta, Banca având dreptul de a-și exercita drepturile oricând, după cum va considera potrivit până la achitarea tuturor sumelor datorate de către împrumutat", BANCA STIPULEAZĂ CĂ POATE SĂ-ȘI EXERCITE DREPTURILE ÎN AFARA LEGII ȘI A CONTRACTULUI ÎNCHEIAT. Ori în aceste condiții, evident că și acest articol este lovit de nulitate absolută, fiind o clauză abuzivă pentru că Banca nu poate să-și exercite drepturile doar legal prin contractul încheiat, și nu în afara acestuia.
Potrivit art.19.6 din contractul de credit și garanție reală imobiliară nr.08G922HE_0776-2008-RBS, „Banca poate cesiona și/sau nova în orice mod, în tot sau în parte, oricare dintre drepturile, respectiv obligațiile sale născute din prezentul Contract, notificând împrumutatul despre aceasta, în termen de 10 zile de la efectuarea cesiunii și/sau novației, prin scrisoare recomandată, fără a mai fi necesar ACORDUL ÎMPRUMUTATULUI la momentul respectiv", ceea ce din punctul nostru de vedere este o clauză abuzivă, în sensul că prin acest articol, Banca a schimbat partea contractantă fără să îi notifice.
Mai mult decât, atât art.19.6 din contract prevede că după trecerea termenului de 10 zile, Banca cesionează/novează în orice mod creanța fără să fie necesar acordul subsemnatului (împrumutatului), ceea ce duce la anularea contractului. Este o clauză imperativă pentru că nu poate schimba o parte contractantă fără acordul celeilalte părți, contractul fiind sinalagmatic. Prin acest articol se schimbă una din părțile contractante când trebuia și acordul celeilalte părți (subsemnatul), pentru că la încheierea contractului partea a dispus numai față de cea cu care a încheiat contractul.
Numai în situația nerespectării clauzelor contractuale de către imprumutat, atunci ar fi fost posibilă o asemenea prevedere și Banca ar fi putut cesiona/nova contractul, însă au precizat că si-au îndeplinit obligațiile contractuale în sensul achitării ratelor.
Din analiza contractului de credit și garanție reală imobiliară nr.080922HEJ_776-2008-RBS și a actului adițional nr. MR din 23.09.2010 rezultă că exprimă doar voința Băncii, fie că reclamantii își dau sau nu acordul în ceea ce privește clauzele acestuia, Banca este suverană, lipsind consimțământul ambelor părți. Ori, actul juridic se interpretează după voința concordantă a părților potrivit art. 1266 Cod civil.
Prin aspectele învederate, condițiile de valabilitate ale contractului, respectiv condițiile de fond au fost grav încălcate la încheierea actului juridic, adică a contractului de credit și garanție reală imobiliară nr.080922HE_0776-2008-RBS, precum și a actului adițional nr. MR_10, astfel că acest contract nu produce efecte juridice.
Potrivit art. 1246 alin. l Cod civil, NULITATEA INTERVINE când sunt încălcate normele juridice care reglementează condițiile de valabilitate a actului juridic indiferent că sunt de fond sau formă. Având în vedere lipsa elementelor constitutive ale contractului mai sus menționat, respectiv, consimțământul părților și a condițiilor de fond, acestea conduc în mod absolută la nulitatea contractului și a actului adițional.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 948-950, 966, 1246, 1266 Cod civil.
La cererea de chemare în judecată au fost atașate înscrisuri, în copie certificată pentru conformitate cu originalul (filele 10-59).
La data de 13.02.2014, pârâta U. Ț. BANK S.A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat introducerea în cauză în calitate de pârâtă a R.B.S. BANK S.A., întrucât orice clauze care ar putea fi considerate nule au fost introduse de aceasta, iar nu de către pârâtă.
De asemenea, a invocat exceptia autorității de lucru judecat față de cererea de suspendare a executării contractului, exceptia inadmisibilității capătului de cerere având ca obiect suspendarea contractului, precum si al celui având ca obiect eșalonarea debitului.
Pe fond, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu obligarea reclamantilor la plata cheltuielilor de judecată. Actul aditional la contract a fost emis cu respectarea dispozițiilor OUG nr. 50/2010, iar contractul de credit și garanție reală imobiliară nr.080922HEJ_776-2008-RBS este valabil incheiat, cu respectarea conditiilor de formă si de fond, prevăzute de Vechiul Cod civil, aplicabil față de data încheierii contractului.
La termenul din 30.05.2014, instanța a dispus introducerea in cauză a pârâtei RBS Bank (România) S.A. (denumită anterior ABN AMRO Bank România S.A).
La data de 22.07.2014, pârâta T. R. BANK OF SCOTLAND PLC EDINBURGH - SUCURSALA ROMANIA (F. RBS BANK ROMANIA SA) a depus întâmpinare, prin a invocat exceptia insuficientei timbrări, exceptia nulității absolute a capătului 1 de cerere pentru neprecizarea obiectului, exceptia inadmisibilității capetelor de cerere, cu obligarea reclamantilor la plata cheltuielilor de judecată.
Pe fond, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, deoarece Actul aditional la contract a fost emis cu respectarea dispozițiilor OUG nr. 50/2010, iar contractul de credit și garanție reală imobiliară nr.080922HEJ_776-2008-RBS este valabil încheiat, cu respectarea conditiilor de formă si de fond, prevăzute de Vechiul Cod civil, aplicabil față de data încheierii contractului.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe prevederile art. 205 și urm. Cod procedură civilă, Legea nr. 193/2000, O.U.G. nr. 50/2010.
La data de 12.08.2014, reclamantii au depus cerere modificatoare, prin care au completat cauza cererii de chemare in judecată, fiind intemeiată si pe dreptul consumatorului, fiind invocate Legea nr. 193/2000, Legea nr. 288/2010, OUG nr. 50/2010, Directiva 2008/48 si Directiva 93/13/CEE.
Prin încheierea de ședință din data de 24.10.2014, instanța a luat act de renunțarea reclamantilor la capăt trei al cererii de chemare in judecată.
Prin încheierea de ședință din data de 05.12.2014, instanța a respins, ca neîntemeiate, exceptia tardivitatii, exceptia insuficientei timbrari, exceptia nulitatii capatului 1 si 2 de cerere, exceptia autoritatii de lucru judecat, exceptia inadmisibilitatii capatului 1 de cerere. De asemenea, a admis exceptia inadmisibilitatii pentru capatul doi de cerere avand ca obiect suspendarea executarii contractului de credit si a cardului de credit – linie de creditare.
Sub aspectul probatoriului, instanța a încuviințat pentru reclamantă și pentru pârâte proba cu înscrisuri, precum și proba cu interogatoriul reciproc.
Analizând materialul probator administrat, instanța reține următoarele:
În fapt, la data de 08.10.2008, între pârâta R.B.S. BANK S.A., pe de o parte, reclamantul G. C., în calitate de împrumutat, pe de altă parte, s-a încheiat Contractul de credit și garanție reală mobiliară nr. 080922HE_0776 (filele 10-22), având ca obiect acordarea unui împrumut în cuantum de 83.250 euro, pentru o perioadă de 360 luni, contractul fiind ulterior cesionat de către banca semnatară pârâtei U. Ț. BANK S.A.
La aceeași dată, în scopul garantării creanțelor născute ca urmare a incheierii contractului de credit, banca, în calitate de creditor ipotecar, reclamantul G. C., in calitate de debitor ipotecar si reclamanta G. I., in calitate de garant ipotecar, s-a incheiat Contractul de ipotecă autentificat sub nr. 2509/8.10.2008 de către Biroul Notarial Notas.
Ulterior, în data de 23.09.2010, RBS Bank (România) S.A. (denumită anterior ABN AMRO Bank România S.A) a emis Actul adițional nr. MR 678 la contractul de credit și garanție reală imobiliară nr.080922HEJ_776-2008-RBS, nesemnat de către împrumutatul G. C.. Acest act aditional a fost emis în vederea conformării contractului cu prevederile OUG nr. 50/2010 (filele 23-28).
La data de 26.09.2014, între RBS Bank (România) S.A., in calitate de cedent și U. T. Bank SA, în calitate de cesionar a fost incheiat un contract de cesiune, in temeiul căruia au fost transferate acesteia din urmă drepturile si obligatiile decurgând din contractele de credit identificate de către părti, prin care se numără si contractul de credit care formează obiectul prezentei cauze.
În cursul lunii septembrie 2014, reclamantii au fost informați că acest contract de credit a fost preluat de către U. T. BANK.
În data de 10.10.2013, prin adresa nr._ (filele 29-30), reclamantul G. C. a solicitat pârâtei U. T. BANK reeșalonarea împrumutului, să analizeze situația financiară actuală și să îi dea posibilitatea de a achita suma maximă de 245 euro lunar atât pentru contractul de credit și garanție reală imobiliară, cât si pentru contractul de nevoi personale fără ipotecă nr._.
Prin adresa nr._ din 16.10.2013 (filele 32-41), U. T. BANK a comunicat faptul că, solicitarea „a fost analizată în departamentele competente ale Băncii în conformitate cu normele interne, legislația în vigoare și normele prudențiale ale Băncii Naționale a României și ținând cont de condițiile actuale, nu poate obține decât o reducere a ratelor lunare diminuate cu 13 euro, conform graficului estimativ atașat.
În drept, față de situația de fapt expusă, se impune, în primul rând, precizarea că, având în vedere încheierea contractului de credit anterior datei de 1 octombrie 2011 (data la care Codul civil din 2009 a intrat în vigoare), raporturile juridice dintre părți sunt guvernate de Codul civil din 1864, astfel cum stabilesc art. 6 alin. 2 din Codul civil din 2009 și art. 3 și art. 102 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Codului civil din 2009.
Prin actiune, reclamantii au solicitat constatarea nulității absolute totale a contractului de credit si garanție reală mobiliară nr. 080922HE_0776 din 8.10.2008:
Reclamantii au invocat lipsa consimțământul ambelor părți la incheierea contractului de credit și garanție reală imobiliară nr.080922HEJ_776-2008-RBS și a Actului adițional nr.MR din 23.09.2010 fiind exprimată doar voința Băncii, dar din probatoriul administrat, instanța constată că actul juridic a fost incheiat cu respectarea consimțământului părtilor. In acest sens, instanța are in vedere si răspunsurile părtilor la interogatoriile administrate, precum si faptul că ambii reclamanti sunt absolventii Facultătii de Finanțe Bănci, si chiar dacă nu profesează în acest domeniu, minime notiuni financiar-bancare le-au dobândit (atlfel nu puteau incheia cursurile facultății).
Referitor la nesemnarea de către imprumutat a Actului adițional nr. MR 678 din 23.09.2010 si la continutul acestuia, instanța constată neintemeiate sustinerile reclamantilor. In acest sens, instanța arată faptul că Actul adițional nr. MR 678 la contractul de credit și garanție reală imobiliară nr.080922HEJ_776-2008-RBS a fost emis în vederea conformării contractului cu prevederile OUG nr. 50/2010.
Potrivit art. 95 din OUG nr. 50/2010, pentru contractele aflate in curs de derulare, creditorii au obligatia ca, in termen de 90 de zile de la data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta, sa asigure conformitatea contractului cu dispozitiile prezentei ordonante de urgenta. Modificarea contractelor aflate in derulare se va face prin acte aditionale in termen de 90 de zile de la data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta. Creditorul trebuie să poată face dovada că a depus toate diligentele pentru informarea consumatorului cu privire la semnarea actelor aditionale. Se interzice introducerea in actele aditionale a altor prevederi decat cele din prezenta ordonanta de urgenta. Introducerea in actele aditionale a oricaror altor prevederi decat cele impuse de prezenta ordonanta de urgenta sunt considerate nule de drept. Nesemnarea de catre consumator a actelor aditionale este considerată acceptare tacită.
Potrivit art. 95 din OUG nr. 50/2010, Nesemnarea de catre consumatorul imprumutat a actului aditional este considerată acceptare tacită, așa cum este cazul în ceea ce priveste Actul adițional nr. MR 678 din 23.09.2010, acceptat tacit de către reclamantul G. C..
Așadar, nesemnarea actului aditional este permisă de lege, iar acest fapt nu determină nulitatea absolută a acestui act juridic.
De asemenea reclamantii au criticat art. 16.4 din contract („Neexercitarea de către Bancă a oricăruia dintre drepturile conferite de lege sau prin Contract nu constituie o renunțare la acesta, Banca având dreptul de a-și exercita drepturile oricând, după cum va considera potrivit până la achitarea tuturor sumelor datorate de către împrumutat"), precum si art. 19.6 din contract („Banca poate cesiona și/sau nova în orice mod, în tot sau în parte, oricare dintre drepturile, respectiv obligațiile sale născute din prezentul Contract, notificând împrumutatul despre aceasta, în termen de 10 zile de la efectuarea cesiunii și/sau novației, prin scrisoare recomandată, fără a mai fi necesar ACORDUL ÎMPRUMUTATULUI la momentul respectiv"), clauze pe care le-au considerat ca antrenând nulitatea contractului de credit, pe de o parte, iar, pe de altă parte, au considerat ca fiind abuzive.
In ceea ce priveste nulitatea absolută determinată de inserarea art. 16.4 si art. 19.6 in contractul de credit si garanție reală mobiliară nr. 080922HE_0776 din 8.10.2008, instanța reține că pentru ca o clauză să conducă la nulitatea absolută totală a unui act juridic este necesar ca acea /sau acele clauze să fie esentiale, determinante la incheierea contractului. Or, în raport de natura juridică a contractului încheiat, acesta fiind un contract de împrumut de consumație, clauzele stipulate la art. 16.4 si art. 19.6 nu sunt esentiale pentru incheierea valabilă a acestui tip de contract.
Sustinerea reclamantului in sensul că banca a schimbat partea contractantă fără ca acesta să fie notificat este contrazisă chiar de reclamant prin cererea de chemare in judecată, în care mentionează faptul că a fost notificat de existența cesiunii către U. T. Bank prin scrisoare recomandată. Mai mult, prin răspunsurile la interogatoriu, reclamantii au recunoscut faptul că au fost notificati de schimbarea creditorului.
Prin cesiunea de creanță s-a modificat doar titularul creanței, nu si drepturile si obligatiile părților, asumate prin Contractul nr. 080922HEJ_776-2008-RBS.
Conform art. 1393 din Codul civil, cesiunea de creanță se încheie în mod valabil prin acordul de voință al cedentului si al cesionarului, fiind necesară doar notificarea debitorului cu privire la actul cesiunii, doar pentru opozabilitate, contrar sustinerilor reclamantilor referitor la consimtământul acestora.
Analizând actele incheiate intre părti, instanța constată că acestea sunt valabil incheiate, cu repectarea regulilor de drept aplicabile la data incheierii actelor juridice, fiind indeplinite conditiile de valabilitate, respectiv capacitatea de a contracta, consimțământul liber al părtii ce se obligă, obiect determinat si cauza licită.
In ceea ce privește caracterul abuziv al clauzelor prevăzute la art. 16.4 si art. 19.6 in contractul de credit si garanție reală mobiliară nr. 080922HE_0776/8.10.2008:
Potrivit art. 1 din Legea 193/2000, orice contract încheiat între comercianți și consumatori pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii va cuprinde clauze contractuale clare, fără echivoc, pentru înțelegerea cărora nu sunt necesare cunoștințe de specialitate, fiind interzis comercianților stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.
Art. 4 din această Lege stabilește că o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
Potrivit art. 4 alin. 6 din Legea nr. 193/2000, evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerințele de preț și de plată, pe de o parte, nici cu produsele și serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj ușor inteligibil.
De asemenea, în ce privește noțiunea de clauză abuzivă, art. 3 alin. 1 din Directiva nr. 93/13/CEE atribuie acest caracter clauzelor contractuale care nu s-au negociat individual și, în contradicție cu exigența de bună-credință, provoacă un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților care decurg din contract, în detrimentul consumatorului.
Aplicând aceleași criterii prevăzute de art. 1 alin. 1 și art. 4 alin. 1 și 2 din Legea nr. 193/2000, pentru a se reține caracterul abuziv al unei clauze contractuale este necesară întrunirea cumulativă a celor trei condiții, respectiv lipsa negocierii respectivei clauze și crearea unui dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților implicate, în detrimentul consumatorului și contrar cerinței bunei-credințe.
Făcând aplicarea acestor dispoziții legale, instanța constată că respectivele clauze contractuale nu creează în detrimentul reclamanților și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
In speța de față, reclamantii au solicitat nulitatea contractului și a actului adițional, dar la analizarea motivelor de fapt si de drept, instanța natională este obligată să respecte si deciziile instantelor europene.
In acest sens, în Cauza C-26/13, A. Kasler impotriva OTP, Curtea de Justitie UE a statuat că „in cazul în care nu ar fi permisă inlocuirea unei clauze abuzive cu o dispozitie cu caracter supletiv, instanța fiind obligată să anuleze contractul în anasamblul său, consumatorul ar putea fi expus unor consecințe deosebit de prejudiciabile, astfel încât caracterul descurajator care rezultă din anularea contractului ar risca să fie compromis. Astfel, o asemenea anulare are în principiu drept consecință scadența imediată a sumei imprumutului care rămâne datorată în proportii care riscă să depășească capacitățile financiare ale consumatorului si, din această cauză, tinde să îl penalizeze mai degrabă pe acesta decât pe împrumutător, care, pe cale de consecință, nu ar fi descurajat să insereze astfel de clauze în contractele pe care le propune”.
Cu toate că reclamanții au fost asistati de către un avocat, cererea de chemare în judecată nu a fost riguros întocmită, fără a lua în considerare efectele sanctiunii nulității, respectiv consecințele juridice ale desființării contractului de credit și garanție reală imobiliară nr. 080922HE_0776-2008-RBS care constau în retroactivitatea efectelor nulității si repunerea părtilor in situatia anterioară, care se realizează prin restituirea prestatiilor efectuate în temeiul actului juridic anulat.
Așadar, în cazul declarării nulității absolute a contractului de credit, reclamantii ar fi în situatia restituirii, de îndată, a sumei imprumutate, al cărui cuantum este ridicat, depășind capacitățile financiare ale consumatorului si, din această cauză, ar tinde să îl penalizeze mai degrabă pe acesta decât pe banca împrumutătoare.
In consecință, constatând respectate prevederile legale cu privire la conditiile de forma si fond ale valabilitatii actelor juridice, instanța va respinge ca neîntemeiat capătul cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată si modificată, având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de credit si garanție reală mobiliară nr. 080922HE_0776 din 8.10.2008.
Având în vedere solutia de la termenul din 5.12.2014 (fila 297), instanța va respinge ca inadmisibil capătul doi de cerere având ca obiect suspendarea executarii contractului de credit si a cardului de credit – linie de creditare.
De asemenea, va constata faptul că a luat act de renunțarea reclamanților la capătul trei al actiunii prin Încheierea de ședință din 24.10.2014 (fila 288).
Față de solutia ce se va pronunța si prevederile art. 453 alin.1 C., instanța va obliga reclamanții, în solidar, la plata către pârâta . SA a cheltuielilor de judecată de 2.991,24 lei reprezentând onorariul avocatial, dovedit prin factura din 13.02.2014 si extras de cont din 21.02.2014. Totodată, instava va obligă reclamantii, în solidar, și la plata către pârâta T. R. BANK OF SCOTLAND PLC EDINBURGH - SUCURSALA ROMANIA a cheltuielilor de judecată de 8.220,46 lei reprezentând onorariul avocatial, dovedit prin factura si extras de cont, emise în septembrie 2014.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiat capătul cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată si modificată, având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de credit si garanție reală mobiliară nr. 080922HE_0776 din 8.10.2008, formulată de reclamantii G. C. și G. I., ambii cu domiciliul ales la Cabinet avocat G. C. în București, . Center, nr. 510A, ., în contradictoriu cu pârâta . SA, cu sediul procesual ales la Bostina si Asociatii S.P.R.L. in București, ., nr. 70, sector 2, și pârâta T. R. BANK OF SCOTLAND PLC EDINBURGH - SUCURSALA ROMANIA (F. RBS BANK ROMANIA SA), cu sediul în București, . Lakeview, nr. 301-311, sector 2 și cu sediul procesual ales la S.C.A. N. N. D. Kingston Petereson in București, Șoș. București-Ploiești, nr. 1A, Bucharest Business Park, ., sector 1.
Respinge ca inadmisibil capătul doi de cerere având ca obiect suspendarea executarii contractului de credit si a cardului de credit – linie de creditare.
Constată că a luat act de renunțarea reclamanților la capătul trei al actiunii prin Încheierea de ședință din 24.10.2014.
Obligă reclamanții, în solidar, la plata către pârâta . SA a cheltuielilor de judecată de 2.991,24 lei reprezentând onorariul avocatial.
Obligă reclamantii, în solidar, la plata către pârâta T. R. BANK OF SCOTLAND PLC EDINBURGH - SUCURSALA ROMANIA a cheltuielilor de judecată de 8.220,46 lei reprezentând onorariul avocatial.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria Sectorului 1 București.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 30.01.2015.
Președinte,Grefier,
P. F. M.D. I. I.
Red:P.F.M/Th.red:P.F.M/D.I.I.
6 EX /21.08.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 718/2015. Judecătoria SECTORUL 1... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 1625/2015. Judecătoria... → |
|---|
