Acţiune în constatare. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2015/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 30-06-2015 în dosarul nr. 13202/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 1 BUCUREȘTI
SENTINTA CIVILA Nr._/2015
Ședința publică de la 30 Iunie 2015
Instanța constituita din:
PREȘEDINTE - P. P.
GREFIER - D. V.
Pe rol pronunțarea asupra cauzei Civile privind pe reclamanta B. D. și pe pârâta S.C. R. B. S.A., având ca obiect acțiune în constatare clauze abuzive.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la data de 11.06.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea data, care face parte integrantă din prezenta și când instanța a amânat pronunțarea la data de 18.06.2015, la data de 25.06.2015 si apoi pentru astazi, data de 30.06.2015, cand, deliberand, a hotarat urmatoarele:
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată sub nr._ la Judecătoria Sectorului 1 București, reclamanta B. D. a chemat în judecată pe pârâta S.C. R. B. S.A., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, să constate caracterul abuziv al clauzei referitoare la modul de calcul al dobânzii, astfel cum este indicat în Anexa nr. 1 pct. 3 alin. 1, pct. 4 alin. 1 și pct. 5 alin. 1, cu consecința înlocuirii clauzei de dobândă variabilă ca fiind formată din „marja băncii calculată la primul an după semnarea contractului plus indicele de referință al valutei”; constatarea nulității absolute a prevederilor de la pct. 3 alin. 2 din Anexa nr. 1, referitoare la comisionul de procesare și constatarea nulității absolute a prevederilor de la pct. 3 alin. 3 din Anexa nr. 1, referitoare la comisionul de administrare.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, între pârâtă, în calitate de împrumutat și pârâtă, în calitate de împrumutător, s-au încheiat contracte de facilitate de credit, prin care dobânda s-a stabilit în funcție de rata de referință, în accepțiunea contractului, ceea ce face ca respectiva clauză să fie lovită de nulitate absolută, fiind necesar a fi înlocuită.
Ulterior, la data de 11.11.2009, părțile au încheiat un act adițional prin care dobânda a fost majorată de la 4,9%/an la o marjă de 11.500 PP, care se adaugă indicele de referință.
La data de 10.01.2011, părțile au semnat un alt act adițional, prin care marja băncii s-a stabilit la 9.1 PP, plus indicele de referință.
Or, conform Legii nr. 193/200, coroborat cu art. 948 pct. 3 și art. 964 C. civ., în contractele de credit cu dobândă variabilă trebuie să existe o clauză care să confere dobânzii un caracter cert și determinabil pe viitor, însă clauzele referitoare la dobândă din contractul de credit nu îndeplinesc condițiile cerute de Legea nr. 193/2000.
Astfel, potrivit art. 4 alin. 2 din Legea nr. 193/2000, o clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitatea consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv.
De asemenea, conform art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000, o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă, dacă prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi contractuale creează în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
În speță, dezechilibrul pe care îl creează clauza contestată referitoare la dobândă este evident, având în vedere că dobânda este lăsată la discreția băncii, această componentă a dobânzii permițând băncii ca, în mod arbitrar, să modifice cuantumul.
De asemenea, în raport de voința părților la încheierea contractului de credit și de prevederile art. 93 lit. f, g și h din OUG nr. 21/1992, introduse prin OUG nr. 174/2008, pârâta avea obligația de a propune reclamantei încheierea unor acte adiționale, care să prevadă că dobânda este variabilă exclusiv în raport de indicele de referință EURIBOR/LIBOR/ROBOR, precum și modul de calcul după formula marja băncii fixă + valoarea indicelui de referință (marja băncii putând fi modificată doar cu acordul ambelor părți).
În ceea ce privește comisionul de procesare, acesta este de natură să sporească valoarea dobânzii creditului, prin aplicarea acestui comision, suma împrumutată scade proporțional cu procentul de x% aplicat diferențiat fie la soldul lunar sau inițial, mai departe dobânda fiind aplicată la suma împrumutată, iar nu la suma diminuată prin plata comisionului.
În ceea ce privește comisionul de administrare, prin simpla lui aplicare la soldul creditului, apare ca fiind un comision ce sporește dobânda în mod ascuns.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile OUG nr. 50/2010, Legea nr. 193/2000.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței materiale a judecătoriei, care a fost respinsă de către instanță, ca neîntemeiată, prin încheierea de ședință din data de 14.05.2015, pentru motivele arătate în cuprinsul acesteia, precum și excepția inadmisibilității acțiunii, care a fost calificată, prin aceeași încheiere, ca fiind o chestiune de fond.
Pe fond, pârâta a solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiată.
Pârâta a învederat faptul că, în cursul anului 2007, reclamanta a solicitat acordarea unei facilități de credit în valoare de 260.507,80 CHF, pe o perioadă de 264 luni, cu o dobândă fixă pentru primul an de creditare, urmând ca, începând cu cel de al doilea an, dobânda să devină variabilă.
Ca urmare, la data de 23.07.2007, între părți a fost încheiat contractul de credit nr. RFI_, cu o dobândă pentru primul an de creditare de 4,90% și plata a două comisioane, un comision unic de procesare în cuantum de 5.607,8 CHF și un comision de administrare de 0,23% aplicabil la soldul creditului.
Având în vedere întârzierile la plată a ratelor lunare, precum și cererea de restructurare nr. 5619/03.12.2009, la data de 11.12.2009, părțile, de comun acord, au încheiat un act adițional la contractul de credit, stabilind pentru o perioadă de 12 luni o dobândă fixă de 1% pe an, iar, la expirarea perioadei, o dobândă de 8,87% pe an.
În anul 2011, reclamanta a solicitat o nouă restructurare a facilității de credit, iar, la data de 10.01.2011, a fost încheiat un nou act adițional, prin care părțile au convenit, prin excepție de la dispozițiile art. 2.2, o dobândă fixă de 3% pe primul an de restructurare, urmând ca, la sfârșitul acestei perioade, dobânda să fie calculată conform formulei din art. 2.2 din contract.
De asemenea, prin primul act adițional, din 11.12.2009, pârâta a renunțat la comisionul de administrare.
Pârâta a mai invocat dispozițiile art. 4 alin. 6 din Legea nr. 193/2000, care a transpus Directiva nr. 93/13/CEE/05.04._, conform căruia evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerințele de preț și de plată, pe de o parte, nici cu serviciile și produsele oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate în mod clar și inteligibil.
În speță, clauzele atacate prin cererea reclamantei sunt exprimate într-un mod clar și inteligibil.
În ceea ce privește negocierea contractului, pârâta a învederat că aceasta trebuie să fie inițiată de către client, iar nu de către bancă, iar reclamanta nu a făcut dovada că a dorit să negocieze anumite clauze contractuale, iar pârâta a refuzat.
În ceea ce privește cerința existenței unui dezechilibru semnificativ în defavoarea consumatorului, menționată de legiuitorul național și cel comunitar, pârâta a atras atenția că aceasta se referă la dezechilibrul juridic, iar nu la cel economic.
Referitor la dobândă, pârâta a învederat că, la data de încheierii contractului, nu exista obligația legală expresă ca nivelul dobânzii să fie detaliat în contract în funcție de un anumit indice de referință.
De asemenea, prevederile contractuale cu privire la dobândă sunt clare și inteligibile, iar simplul caracter standard al unei clauze nu echivalează cu caracterul abuziv al acesteia.
Mai mult, caracterul variabil al dobânzii în funcție de indicele Libor la 6 luni + marja băncii a fost consacrat prin acordul de voință al părților exprimat expres cu prilejul negocierii soluțiilor de restructurare, particularizată la nevoile reclamantei.
Referitor la comisionul de procesare, pârâta a precizat că a fost perceput pentru analizarea documentelor, scorarea veniturilor, elaborarea aprobării contractului, fiind, cu alte cuvinte, un comision de analiză a dosarului.
De asemenea, conform art. 19 din OUG nr. 50/2010, se interzice perceperea unui comision de analiză dosar în cazul în care creditul nu se acordă.
În ceea ce privește comisionul de administrare, pârâta a învederat faptul că, prin actul adițional încheiat în anul 2009, s-a renunțat la perceperea acestuia.
Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepțiilor invocate de către pârâtă și, pe fond, a reiterat, în esență, susținerile din cererea introductivă.
La termenul din data de 14.05.2015, instanța a luat act de poziția pârâtei, în sensul că înțelege să mai susțină excepția necompetenței materiale a judecătoriei și a calificat excepția inadmisibilității ca fiind o chestiune de fond.
În dovedirea cererii, instanța a încuviințat, pentru reclamantă, administrarea probei cu înscrisuri și interogatoriul pârâtei, respingând proba cu expertiză contabilă solicitată de aceasta ca nefiind utilă soluționării cauzei, pentru motivele arătate în încheierea de ședință din data de 14.05.2015.
În ceea ce privește proba cu interogatoriul pârâtei, reclamanta a fost decăzută din a o administra, pentru motivele arătate în încheierea de dezbateri de la termenul din data de 11.06.2015.
În apărare, instanța a încuviințat pentru pârâtă administrarea probelor cu înscrisuri și interogatoriul reclamantei, răspunsurile acesteia fiind consemnate și atașate la dosar (f. 122-124).
Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța constată următoarele:
Între reclamantă, în calitate de împrumutat și pârâtă, în calitate de împrumutător, s-a încheiat contractul de credit nr. RFI_/23.10.2007 (f. 23-31), pentru suma de 260.507,8 CHF.
Prin art. 3.3 din contract s-a stabilit că în primul an de creditare rata anuală a dobânzii curente este de 4,9% pe an; începând cu cel de al doilea an de creditare, rata dobânzii curente devine revizuibilă, banca putând modifica valoarea acesteia în funcție de evoluția pieței financiare sau de politica de creditare a băncii, urmând să aducă la cunoștința împrumutatului noua rată a dobânzii.
Prin art. 3.5 din contract, s-a prevăzut că pentru procesarea cererii de credit, împrumutatul datorează băncii un comision de procesare de 2,2%, calculat prin aplicarea procentului la valoarea creditului, menționată la art. 1.1 lit. a. Comisionul se va plăti integral, la data tragerii creditului.
Prin art. 3.7 din contract s-a prevăzut că pentru monitorizarea de către bancă a utilizării/rambursării creditului, precum și a îndeplinirii oricăror alte obligații asumate în baza contractului de credit, împrumutatul datorează lunar băncii un comision de administrare de 0,23%, ce se calculează prin aplicarea procentului la soldul creditului.
Ulterior, părțile au încheiat Actul adițional din data de 11.12.2009 la contractul de credit (f. 37-41), prin care, la art. 2.2, s-a stabilit că rata dobânzii este variabilă, menționându-se formula de calcul ca fiind EURIBOR/LIBOR/ROBOR la 6 luni + marja băncii, care a fost precizată ca fiind de 11,50 puncte procentuale.
De asemenea, prin art. 2.3 s-a stabilit că, la data încheierii actului adițional, valoarea ratei dobânzii curente calculată la ultima dată de actualizare conform formulei sus-menționate este de 12,02%.
Instanța mai reține că, prin art. 3 din Actul adițional, s-a stabilit că, începând cu data încheierii acestuia, banca renunță la încasarea comisionului de administrare datorat de împrumutat conform contractului.
La data de 10.01.2011, părțile au încheiat un nou Act adițional (f. 46-50), prin care au menținut formula de calcul a dobânzii stabilită prin actul adițional anterior, iar marja băncii a fost modificată la 9.1 puncte procentuale, fiind fixă pe toată durata derulării contractului, prin art. 2.3 stabilindu-se și o reducere a dobânzii, până la data de 10._, percepându-se o dobândă curentă fixă de 3%, la data încheierii actului adițional rata fiind de 9,34%.
Potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 193/2000, orice contract încheiat între profesioniști și consumatori va cuprinde clauze contractuale clare, fără echivoc, pentru înțelegerea cărora nu sunt necesare cunoștințe de specialitate.
Instanța observă că această condiție este îndeplinită în speță, deoarece clauzele contractuale referitoare la dobândă și la comisioanele de procesare și de administrare sunt exprimate în termeni suficienți de clari pentru ca și un consumator cu un nivel mediu de cunoștință să îi poată înțelege, fără a fi necesare cunoștințe de specialitate, cum a susținut reclamanta cu ocazia administrării probei cu interogatoriu.
Potrivit art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000, o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
În speță, instanța observă că, chiar dacă majoritatea clauzelor contractuale în speță sunt preformulate, a existat o negociere cu consumatorul, în speță, pârâta, astfel cum rezultă din cuprinsul celor două acte adiționale încheiate între părți în anul 2009, respectiv în anul 2011.
Pentru a ajunge la această concluzie, instanța a reținut că modalitatea de calcul al dobânzii a fost precizată prin raportare la indici clari, verificabili, marja băncii a fost precizată expres, iar, prin ultimul act adițional, s-a stabilit că aceasta va rămâne aceeași pe toată durata derulării contractului, s-au acordat facilități temporare împrumutatului prin reducerea dobânzii percepute și menținerea acesteia la același nivel pentru o perioadă de 1 an și s-a renunțat la perceperea comisionului de administrare prin actul adițional din anul 2009.
Toate aceste modificări, în avantajul împrumutatului, prezumă existența unor minime negocieri între acesta și împrumutător, astfel încât nu sunt întemeiate susținerile reclamantei în sens contrar și nici aceea că a fost forțată să accepte condițiile de derulare a creditului stabilite prin cele două acte adiționale, atât timp cât majoritatea modificărilor au fost în avantajul său.
În plus, în ceea ce privește dobânda contractuală, prin modalitatea de stabilire a acesteia sunt respectate și dispozițiile art. 37 din O.U.G. nr. 50/2010, care stabilesc că, în contractele de credit cu dobândă variabilă, dobânda va fi raportată la fluctuațiile indicilor de referință EURIBOR/ROBOR/LIBOR/rata dobânzii de referință a BNR, în funcție de valuta creditului, la care creditorul poate adăuga o anumită marjă, fixă pe toată durata derulării contractului.
Or, dobânda variabilă nu are caracter abuziv, atât timp cât variațiile acesteia sunt justificate, pe de o parte, iar, pe de altă parte, în contract este prevăzut un mod de calcul recunoscut pe piața monetară și exprimat în termeni neechivoci, aceste condiții fiind îndeplinite în cauză.
În ceea ce privește comisionul de administrare, instanța constată ca nefiind întemeiată cererea reclamantei de constatare a caracterului abuziv al acestuia, în condițiile în care, prin actul adițional încheiat de către părți în anul 2009, pârâta, în calitate de împrumutător, a renunțat să îl mai perceapă.
În ceea ce privește comisionul de procesare, instanța constată, pe de o parte, că acesta a fost în mod clar și inteligibil stabilit prin contractul de credit, respectiv prin aplicarea unui procent de 2,2% raportat la valoarea creditului, astfel încât orice consumator cu studii medii de matematică îl putea calcula, încă de la data acordării creditului.
Pe de altă parte, instanța constată că valoarea acestuia, de 5.731,17 CHF, nu apare ca fiind exagerat de mare, prin raportare la valoarea creditului (260.507,8 CHF).
În al treilea rând, acest comision a fost perceput pentru parcurgerea procedurilor de analiză a dosarului deschis ca urmare a cererii de acordare a creditului de către reclamantă, în calitate de împrumutător, deci de necesitatea unor verificări care au presupus costuri, astfel încât suma percepută cu acest titlu apare ca fiind justificată, la data contractării creditului. De altfel, un astfel de comision nu a fost interzis nici de către O.U.G. nr. 50/2010, decât pentru situația în care creditul nu este acordat.
În consecință, neputând reține nici caracterul abuziv al clauzelor atacate prin prezenta cerere și nici crearea unui dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, în sensul art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000, instanța va respinge cererea reclamantei, ca neîntemeiată.
De asemenea, instanța va lua act că pârâta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea de chemare în judecată privind pe reclamanta B. D., identificată prin CNP_, cu domiciliul ales la C.. Av. „C. și Asociații”, in sector 2, București, Calea Moșilor nr. 235, ., . și pe pârâta S.C. R. B. S.A., identificată prin CUI_, cu sediul in sector 1, București, Calea Floreasca, Clădirea Sky Tower nr. 246C, ca neîntemeiată.
Ia act că pârâta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 30 Iunie 2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Pentru grefier promovat la Tribunalul București,
semnează Grefierul Șef
Red. PP
Tehnored. PP/DV
4 ex./30.11.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria... | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 2015/2015.... → |
|---|
