Anulare somaţie de plată. Sentința nr. 2873/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2873/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 16-02-2015 în dosarul nr. 2873/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 1 BUCUREȘTI
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2873
Ședința publică de la 16.02.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE R. B. E.
GREFIER R. D.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petenta debitoare N. G. în contradictoriu cu intimatul creditor P. I. având ca obiect anulare somație de plată.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la data de 28.01.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la aceea dată, care face parte integrantă din prezenta; la acel termen, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 04.02.2015, data de 11.02.2015 și data de 16.02.2015 când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea depusa la data de 18.09.2014 (data poștei) si înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, petenta - debitoare N. G. a chemat în judecată pe intimatul-creditor P. I., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea sentinței civile nr._/23.05.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București.
În motivarea cererii, petenta a arătat că nu a avut raporturi cu intimatul creditor de nicio natura anterior emiterii somatiei si nici ulterior. Petenta a susținut că nu au fost respectate dispozițiile art. 1 din OG nr. 5/2001, nefiind o relatie certa intre petenta si intimat. S-a menționat că nu exista un contract intre părti, nu a fost înștiințată și consultata in privința contractului de concesiune, nu i s-a comunicat contractul în mod legal. Petenta a invocat că, la data pronuntarii hotararii, OG nr. 5/2001 nu mai era în vigoare, fusese abrogată prin Legea nr. 76/2012. S-a arătat că instanța de fond și-a întemeiat acțiunea pe un contract de cesiune nr. 1231/05.09.2012 care nu există, nu există nici contractul nr. 151/24.09.2012 și în aceste condiții hotărârea instanței de fond are la bază, în mod nelegal existența unor probe ce nu se regăsesc între înscrisurile depuse la dosar. Petenta a susținut că pretinsul contract de cesiune este încheiat cu nerespectarea condițiilor de valabilitate sau plata.
În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile OG nr. 5/2001.
În dovedirea cererii, petenta a solicitat proba cu înscrisuri.
Cererea în anulare a fost timbrata cu taxa judiciara de timbru în cuantum de 20 lei.
Prin încheierea din 03.11.2014, instanța admis excepția nelegalei compuneri a instanței, invocata din oficiu, având în vedere că prevederile art. 23 alin. 1 lit. d din Legea nr. 303/2004 nu instituie în competenta judecătorilor stagiari soluționarea cererilor în anularea somației de plata.
Cauza a fost repartizata aleatoriu completului C26, la data de 05.11.2014.
Intimatul nu a depus întâmpinare, ci note scrise prin care solicită respingerea cererii în anulare, ca neîntemeiata.
In susținere, intimatul a arătat că sentinta a fost intemeiata in mod legal pe OG nr. 5/2001, intrucat acest act normativ era in vigoare la data introducerii cererii de chemare in judecata. S-a invederat ca respectiva creanta este certa, lichida si exigibila, aceasta rezultand din contractul de imprumut incheiat intre debitoare si G. N., ce poarta semnatura olografa a petentei, precum si mentiunea bun si abrobat, conform art. 1180 cod civil 1864. De asemenea, s-a arătat ca afirmatiile debitoarei referitoare la lipsa contraprestatiei creditorului N. G. pentru suma de 34.000 Euro sunt neîntemeiate, nedovedite.
In privinta cesiunii, s-a invederat ca intre N. G. si intimat a intervenit contractul de cesiune atestat sub nr. 151/04.09.2012, prin care acesta din urma a devenit creditorul debitoarei pentru suma de 40.000 euro. S-a invocat art. 1573 din Noul Cod Civil, in sensul ca nu este necesar acordul debitorului pentru validitatea cesiunii. Intimatul a susținut că prin aceasta cesiune s-a transferat intimatului dreptul la incasarea sumei, la penalitati sau la garantii. S-a mai precizat ca debitoarea a fost notificata prin scrisoare recomandata in legatura cu cesiunea, insa plicul s-a intors nedesfacut. S-a apreciat ca sunt aplicabile dispozitiile art. 1580 NCC ce permit comunicarea cesiunii odata cu cererea de chemare in judecata in conditiile in care actiunea respecta cerintele art. 1578 alin 1 lit. b cod civil, respectiv se arata identitatea cesionarului, se identifica creanta cedata, se solicita plata catre noul creditor si face dovada scrisa a cesiunii. Cum cererea de chemare în judecata îndeplineste aceste conditii, cesiunea a devenit opozabila debitoarei.
În drept, au fost invocate disp. OG nr. 5/2001, art. 967 alin. 2, art. 969, art. 1180 Cod civil 1864, art. 1573 si urm. Cod Civil 2009.
În cauză, instanța a încuviințat și administrat pentru părți proba cu înscrisuri.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr._/23.05.2013 pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Sectorului 1 București a respins excepția lipsei calității procesuale active a creditorului, excepția prescripției, a admis cererea formulată de creditorul P. I. în condițiile O.G. nr. 5/2001 împotriva debitoarei N. G. și a fost obligata debitoarea să plătească creditorului în termen de 30 de zile de la comunicare suma de 40.000 euro echivalentul sumei de 180.472 lei, precum si suma de 44 lei cheltuieli de judecata.
S-a invocat de către petenta-debitoare în susținerea prezentei cereri în anulare faptul că între aceasta si creditorul P. I. nu exista niciun raport juridic, nefiind încheiat vreun contract, precum si faptul ca nu a fost consultata în legătură cu cesiunea, aceasta nefiindu-i nici măcar comunicata.
Aceasta critica va fi înlăturată.
Astfel, la data de 22.10.2009, s-a încheiat între debitoarea N. G. si creditorul N. G. contractul de împrumut nr. 491 atestat de avocat Furtunescu F., prin care acesta din urma a dat cu titlu de împrumut suma de 40.000 euro, fără dobândă, termenul de restituire fiind 31.12.2009, iar, în cazul in care suma nu se restituie la scadenta, se percep penalitati de 0,2% din suma împrumutată pentru fiecare zi de întârziere.
De asemenea, prin contractul de cesiune de creanță nr. 151/04.09.2012 atestat de avocat Isbasescu S. E., creditorul N. G. a transmis creanța rezultând din contractul de împrumut nr. 491 din 22.10.2009 către P. I..
In baza acestei convenții, intimatul a dobandit in patrimoniu creanta in cuantum de 40.000 euro fata de debitoarea N. G., operațiune care este permisa de art. 1566 alin. 1 Cod Civil 2009 (act normativ aplicabil, având in vedere ca cesiunea a fost încheiata ulterior intrării în vigoare a Noului cod Civil din 01.10.2011).
Totodată, din interpretarea art. 1573 alin. 1 Cod civil 2009 rezulta ca, pentru valabilitatea contractului de cesiune, nu este necesar acordul (consultarea) debitorului, insa conventia trebuie facuta opozabila imprumutatului, intrucat acesta urmeaza sa faca plati catre noul creditor.
Opozabilitatea cesiunii față de debitor se realizeaza prin notificare scrisa, conform art. 1578 alin. 1 lit. b Cod Civil 2009, notificare care poate fi facuta in orice modalitate care asigura primirea acesteia si dovedirea primirii (de ex. prin intermediul executorului judecatoresc, prin scrisoare recomandata, cu continut declarat, etc).
In speta, intimatul P. I. a intocmit notificarea din 27.12.2012, prin care aducea la cunostinta debitoarei N. G. faptul ca a fost cesionata creanta de 40.000 euro, ce isi are izvorul in contractul de imprumut nr. 491/22.10.2009, urmand ca aceasta sa faca plata catre noul creditor. Aceasta notificare a fost transmisa debitoarei prin scrisoare recomandata, la acelasi domiciliu mentionat in contractul de imprumut (domiciliu ce a fost indicat si in intampinarea depusa in dosarul nr._ ) care, insa, a fost restituita intimatului, intrucat destinatarul nu s-a prezentat la posta pentru a-si ridica corespondenta (a se vedea plicul postal –f. 24, dosar nr._ ). Faptul ca debitoarea a refuzat sa ridice trimiterea postala continand notificarea nu poate fi imputat creditorului-intimat, astfel incat cesiunea se considera notificata debitoarei.
In plus, art. 1580 Cod civil prevede ca valorează notificarea cesiunii si comunicarea acesteia odata cu cererea de chemare in judecata.
Or, in cauza, actiunea avand ca obiect somatia de plata mentioneaza cine este cesionarul, care este creanta detinuta de acesta, include solicitarea de plata a acesteia si s-a atașat contractul de cesiune. Astfel, cererea de chemare in judecata a produs ca efect si notificarea cesiunii fata de debitoare, ceea ce implica opozabilitatea acesteia in raport cu petenta N. G..
Având în vedere toate aceste argumente, instanta apreciaza ca intre debitoarea N. G. si intimatul P. I. exista raporturi juridice derivate din contractul de împrumut nr. 491/22.10.2009 si contractul de cesiune nr. 151/04.09.2012, in sensul ca debitoarea datoreaza catre intimat suma de 40.000 euro cu titlu de imprumut.
In ceea ce priveste asertiunea in sensul ca instanta si-a intemeiat hotararea pe inscrisuri ce nu se regasesc la dosar, neexistand contractul nr. 121/04.09.2012 sau nr. 151/04.09.2012, instanta constata ca intimatul –creditor a facut mentiune in cererea de chemare in judecata la contractul de cesiune ca avand numarul 121/04.09.2012, insa aceasta este rezultatul unei erori materiale, la dosar fiind atasat contractul nr. 151/04.09.2012.
Neprezentarea în original a contractului de cesiune nu este de natură să înlăture existența raportului juridic dintre petentă și intimat, originalul prezentând relevanță în cazul în care s-ar contesta scrierea sau semnătura din contract, ceea ce nu este în cazul de față. Oricum atât contractul de împrumut, cât și contractul de cesiune de creanță sunt certificate pentru conformitate cu originalul, iar dovada comunicării cesiunii este depusă la dosar în original.
Referitor la motivul de anulare al sentintei in sensul ca cesiunea este incheiata cu nerespectarea conditiilor de valabilitate, instanta urmeaza a-l respinge, petenta neindicand ce dispozitie legala a fost incalcata.
O alta critica formulata de petenta-debitoare priveste iesirea din vigoare a OG nr. 5/2001 la data pronuntarii sentintei atacate.
Sub acest aspect, instanta are in vedere ca cererea de chemare in judecata a fost introdusa la data de 28.12.2012 (data postei), data la care era in vigoare OG nr. 5/2001 si in raport cu care se analizeaza pretentiile creditorului. OG nr. 5/2001 a fost abrogata ca urmare a intrarii in vigoare a Noului Cod de Procedura civila, la data de 15.02.2013, insa acest din urma act normativ nu se aplica in speta, intrucat nu poate retroactiva. De altfel, art. 25 alin. 1 din Noul Cod de Procedura Civila statueaza ca procesele in curs de judecata declansate sub legea veche raman supuse acesteia, iar art. 3 din Legea nr. 76/2012 de punere in aplicare a Noului Cod de Procedura Civila prevede ca noile dispozitii procedurale se aplica doar proceselor incepute dupa .. Cum, in speta, procesul a inceput sub imperiul Vechiului Cod de Procedura civila si a OG nr. 5/2001, litigiul va fi examinat prin prisma acestor acte normative.
In ceea ce priveste argumentul ca suma solicitata nu ar reprezenta o creanta certa si exigibila, instanta urmeaza a o inlatura.
Potrivit art. 379 alin. 3 si 4 C.p.c., este certă creanța a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau/și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul și lichidă – atunci când câtimea ei este determinată prin însuși actul de creanță sau este determinabilă cu ajutorul actului de creanță sau/și a altor acte neautentice, fie emanând de la debitor, fie recunoscute de dânsul, fie opozabile lui în baza unei dispoziții legale sau a stipulațiilor conținute în actul de creanță.
Prin semnarea contractului de împrumut nr. 491/22.10.2009, debitoarea N. G. si-a asumat obligația de a restitui suma de 40.000 Euro la data de 31.12.2009. Dreptul corelativ acestei obligații (de a incasa aceasta suma) a fost transmis, prin cesiune, de catre creditorul initial (G. N.) catre noul creditor (P. I.), astfel incat debitoarea trebuie sa achite imprumutul catre acesta din urma, avand in vedere si argumentele de mai sus referitoare la opozabilitatea cesiunii.
În concluzie, în baza celor expuse, instanța retine că, în speță, creanța solicitată are un caracter cert, lichid și exigibil, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de O.G. nr 5/2001, astfel că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, motiv pentru care va respinge, ca neîntemeiată, prezenta cerere în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea în anulare formulată de contestatoarea N. G., cu domiciliul ales la sector 2, București, ., ., . cu intimatul P. I., cu domiciliul în București, .. 8, ., ., sector 5 și cu domiciliul ales la Cabinet de Avocat Isbăsescu S. E. în sector 3, București, .. 14A, parter, ..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16.02.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Pentru grefier aflat în CM
semnează grefier șef
Red. RBE/Tehn. RBE/RD/4ex/11.05.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 2721/2015. Judecătoria SECTORUL 1... | Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... → |
|---|
