Cereri. Sentința nr. 9370/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9370/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 19-05-2015 în dosarul nr. 9370/2015
document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
SENTINȚA CIVILĂ NR. 9370/2015
Ședința publică de la 19 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: R. I. V.
Grefier: C. I. C.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta P. C. MISCHII și pe pârâtul B. G. B., având ca obiect alte cereri înlocuire muncă in folosul comunității cu amendă contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică, atât la prima strigare a cauzei, cât și la cea de a doua strigare, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
În conformitate cu prevederile art. 131 Cod procedură civilă, instanța își verifică, din oficiu, competența și stabilește că Judecătoria Sectorului 1 București este competentă din punct de vedere general, material și teritorial să soluționeze acțiunea.
În baza art. 255 alin. 1 și art. 258 Cod procedură civilă, instanța încuviințează pentru reclamantă proba cu înscrisurile depuse la dosar, apreciind proba pertinentă și concludentă pentru soluționarea cauzei.
În temeiul art. 394 Cod procedură civilă, instanța declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 18.02.2015, sub nr._, reclamanta P. C. MISCHII în contradictoriu cu pârâtul B. G. B. a solicitat înlocuirea sancțiunii prestării unei activități în folosul comunității aplicate pârâtului prin sentința civilă nr._/18.09.2014, pronunțată de către Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._/299/2014, cu sancțiunea amenzii.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, prin sentința civilă nr._/18.09.2014, pronunțată de către Judecătoria Sectorului 1 Bucuresti în dosarul nr._/299/2014, pârâtul a fost obligat la prestarea a 30 de ore de muncă în folosul comunității, însă acesta cu rea-voință se sustrage de la executare, cu toate eforturile reclamantei.
În drept, reclamanta invocă dispozițiile art.21 din O.G. nr.55/2002.
Reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Intimatul nu a depus întâmpinare și nici nu s-a prezentat în fața instanței.
În cauză instanța a încuviințat proba cu înscrisuri.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține:
Prin sentința civilă nr._/18.09.2014, pronunțată de către Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._/299/2014, s-a dispus înlocuirea amenzii contravenționale in suma de 500 lei aplicată intimatului prin procesul-verbal de contravenție . nr._/24.03.2012, cu sancțiunea prestării unei activități în folosul comunității pe o durată de 30 ore la dispoziția Primăriei Mischii, județul D., întrucât s-a reținut că executarea silită a sancțiunii amenzii nu este posibilă.
Instanța constată că înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea prestării unei activități în folosul comunității a fost dispusă prin sentința menționată în baza dispozițiilor art. 9 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 („În cazul în care contravenientul nu a achitat amenda în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a sancțiunii și nu există posibilitatea executării silite, organul din care face parte agentul constatator va sesiza instanța de judecată pe a cărei rază teritorială s-a săvârșit contravenția, în vederea înlocuirii amenzii cu sancțiunea obligării contravenientului la prestarea unei activități în folosul comunității, ținându-se seama de partea din amendă care a fost achitată”) și reprezintă, în realitate, o altă modalitate de executare a sancțiunii amenzii, iar nu aplicarea unei noi sancțiuni, respectiv aceea a prestării unei activități în folosul comunității. În considerarea acestei realități, se conturează două concluzii, astfel:
Prima dintre ele este aceea că în cauză nu pot fi aplicate dispozițiile art. 21 din O.G. nr. 55/2002 („În cazul în care contravenientul, cu rea-voință, nu se prezintă la primar pentru luarea în evidență și executarea sancțiunii, se sustrage de la executarea sancțiunii după începerea activității sau nu își îndeplinește îndatoririle ce îi revin la locul de muncă, judecătoria, la sesizarea primarului, a unității de poliție sau a conducerii unității la care contravenientul avea obligația să se prezinte și să presteze activitatea în folosul comunității, poate înlocui această sancțiune cu sancțiunea amenzii.”), întrucât aceste dispoziții au în vedere acel contravenient care a săvârșit o faptă care este prevăzută în mod expres în legi sau în ordonanțe ale Guvernului ca fiind sancționată contravențional cu prestarea unei activități în folosul comunității, sancțiune ale cărei aplicare și executare sunt supuse dispozițiilor prevăzute în O.G. nr. 55/2002. Or, în cauză, sancțiunea faptei contravenționale săvârșite de pârât este amenda, prestarea unei activități în folosul comunității fiind dispusă ca urmare a faptului că pârâtul nu a achitat amenda menționată în termen de 30 de zile și că nici nu poate fi executat silit.
A doua are în vedere aspecte ce țin de executarea silită a amenzii contravenționale. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 131 Cod procedură fiscală, dreptul de a cere executarea silită a creanțelor fiscale, inclusiv a celor ce provin din amenzi contravenționale, se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept, iar potrivit dispozițiilor art. 133 lit. c din același act normativ, termenul de prescripție se întrerupe pe data îndeplinirii, în cursul executării silite, a unui act de executare silită. În cauză, prin înlocuirea sancțiunii prestării unei activități în folosul comunității cu sancțiunea amenzii, s-ar realiza, așadar, și o întrerupere a termenului de prescripție și, în consecință, ar începe să curgă un nou termen de prescripție de 5 ani. Aceasta ar însemna ca, prin cereri succesive de înlocuire a sancțiunii amenzii cu sancțiunea prestării unei activități în folosul comunității, și invers, să se eludeze dispozițiile art. 131 alin. 1 Cod procedură fiscală, dreptul de a cere executarea silită a creanțelor fiscale ce provin din amenzi contravenționale fiind transformat într-unul imprescriptibil, ceea ce este, de bună seamă, inadmisibil.
Pentru toate aceste considerente, instanța urmează a respinge acțiunea ca neîntemeiată.
De asemenea, instanța urmează a lua act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea formulată de reclamanta P. C. MISCHII cu sediul în ., ., județ D. în contradictoriu cu pârâtul B. G. B. cu domiciliul în ., ., județ D., ca neîntemeiată.
Ia act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel, în termen de 30 zile de la comunicare, cererea de apel urmând a se depune la Judecătoria Sectorului 1 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19.05.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red./Thred. R.I.V./C.I.C.
25.05.2015/4 ex.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 9352/2015. Judecătoria... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 9367/2015. Judecătoria... → |
|---|
