Contestaţie la executare. Sentința nr. 9352/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9352/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 19-05-2015 în dosarul nr. 9352/2015
document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
SENTINȚA CIVILĂ NR. 9352/2015
Ședința publică de la 19 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: R. I. V.
Grefier: C. I. C.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestatoarea S.N.T.F.C. C. CĂLĂTORI S.A. - SUCURSALA REGIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI BUCUREȘTI și pe intimata T. C., având ca obiect contestație la executare 27/2015.
La apelul nominal făcut în ședința publică atât la prima strigare a cauzei, cât și la cea de a doua, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
În conformitate cu prevederile art. 131 Cod procedură civilă, instanța își verifică, din oficiu, competența și stabilește că Judecătoria Sectorului 1 București este competentă din punct de vedere general, material și teritorial să soluționeze acțiunea.
În baza art. 255 alin. 1 și art. 258 Cod procedură civilă, instanța încuviințează pentru contestatoare proba cu înscrisurile depuse la dosar, apreciind proba pertinentă și concludentă pentru soluționarea cauzei.
În temeiul art. 394 Cod procedură civilă, instanța declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 13.02.2015 sub nr._, contestatorul S.N.T.F.C."C. CĂLĂTORI" S.A. - SUCURSALA REGIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI BUCUREȘTI a solicitat, în contradictoriu cu intimatul T. C. anularea actelor de executare emise în dosarul de executare nr. 27/2015, înregistrat la B. M. B., întoarcerea executării silite, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii s-a arătat, în esență, că suma datorată în temeiul titlului executoriu reprezentat de decizia civilă nr. 3716/20.11.2013 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr._ nu este în cuantum de 9.861 lei astfel cum s-a calculat, ci în cuantum net de 6.655 lei.
De asemenea, se susține că onorariul executorului judecătoresc în cuantum de 916 lei stabilit prin încheierea din data de 16.01.2015 a fost stabilit cu nerespectarea dispozițiilor legale privind onorariile maximale ale executorilor judecătorești.
Totodată, a contestat suma de 600 lei reprezentând onorariu de avocat, apreciind că aceasta este vădit disproporționată raportat la debitul de achitat și la activitatea prestată de apărător în faza executării silite. În acest sens, contestatoarea a invocat dispozițiile art. 132 alin. 3 din Statutul profesiei de avocat.
În dovedirea cererii, contestatorul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă de timbru în cuantum de 598,05 lei, conform art. 10 din OUG nr. 80/2013 (f. 81).
Deși legal citat, intimatul nu a depus întâmpinare.
Instanța a încuviințat proba cu înscrisuri, apreciind proba pertinență și concludență pentru soluționarea cauzei. De asemenea, în temeiul art. 716 alin. (2) C.proc.civ., instanța a emis o adresă către B. M. B., solicitând comunicarea copiilor certificate pentru conformitate cu originalul ale înscrisurilor din dosarul de executare nr. 27/2015, acestea fiind comunicate și atașate la dosarul cauzei (filele 17-75).
Analizând actele cauzei civile de față, instanța reține următoarele:
In fapt, prin decizia civilă nr. 3716/20.11.2013 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr._ (f. 21-26) s-a dispus obligarea contestatorului la plata sumelor reprezentând diferența dintre drepturile salariale de care au beneficiat salariații corespunzător salariului de încadrare avut, care a fost calculat prin luarea în considerare a salariului de bază minim brut de 600 lei, corespunzător clasei I de salarizare cu aplicarea coeficientului de ierarhizare și drepturile salariale de care acești ar fi trebuit să beneficieze calculat la salariul de încadrare avut pentru o valoare a salariului minim brut de 700 lei corespunzător clasei 1 de salarizare cu aplicarea coeficientului de ierarhizare corespunzător clasei de salarizare stabilite în CCMNRT și sporurile aferente pentru perioada oct._10, ce urmează a fi actualizată în funcție de indicele de inflație și prin acordarea dobânzii legale de la 30.10.2009 până la data plății efective.
In vederea punerii în executare a sentinței civile, în baza cererii creditorului, s-a dispus de către B. M. B. deschiderea dosarului de executare nr. 27/2015 prin încheierea din data de 15.01.2015 (fila 53), la aceeași dată fiind încuviințată executarea silită prin încheierea executorului judecătoresc (fila 54).
În vederea executării silite a fost dispusă efectuarea unei expertize contabile în vederea calculării cuantumului exact al creanței, fiind întocmit în acest sens raportul de expertiză contabilă din data de 13.11.2014 (filele 29-47) în urma căruia creanța a fost stabilită la suma totală netă de 7.397 lei.
Prin încheierea din data de 16.01.2015 (fila 55) au fost stabilite cheltuieli de executare în cuantum total de 2.464 lei compus din onorariul executorului judecătoresc de 916 lei, consultații în valoare de 248 lei, onorariu de expert de 700 lei, onorariu de avocat de 600 lei.
La data de 16.01.2015, a fost emisă somația în vederea executării sumei de 9.861 lei, din care 7.397 lei cu titlul de debit principal, iar 2.464 lei cu titlul de cheltuieli de executare.
În drept, în ceea ce privește contestația la executare, se reține că aceasta este o cale specială de atac aplicabilă în faza executării silite prin care se poate obține anularea actelor de executare efectuate cu încălcarea dispozițiilor legale. Pentru a interveni anularea actelor de executare silită este necesar să fie îndeplinite următoarele condiții, prevăzute de art. 711 alin. (1)coroborat cu art. 175 C.proc.civ.: 1. să existe nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită însăși sau la efectuarea oricărui act de executare; 2. să se fi produs o vătămare a unui drept sau interes legitim; 3. această vătămare să nu poată fi înlăturată decât prin desființarea actului.
Analizând contestația la executare raportat la motivele invocate de către contestatoare instanța reține următoarele:
Referitor la susținerea conform căreia cuantumul creanței este de 6.655 lei în loc de 7.397 lei, instanța reține că este neîntemeiată având în vedere că contestatoarea s-a rezumat doar la a afirma un cuantum inferior al creanței decât cel calculat printr-o expertiză de specialitate, chiar dacă extrajudiciară, neindicând nici măcar un mod de calcul propriu ori prezentând erorile efectuate în calculul avut în vedere de expertul contabil. Astfel, simpla afirmație a existenței unui cuantum inferior al creanței, cu atât mai mult cu cât diferența dintre suma stabilită de contestatoarea și suma stabilită de intimat prin expertiză contabilă nu este însemnată, nu echivalează cu dovedirea susținerilor din cererea de chemare în judecată, deși îi incumba sarcina probei conform art. 249 C.proc.civ.
Cu privire la cuantumul onorariului executorului judecătoresc, se constată că acesta a fost stabilit cu respectarea dispozițiilor OMJ nr. 2550/2006, motiv pentru care această susținere este neîntemeiată.
În dosarul nr. 27/2015, cheltuielile de executare totale sunt de 2.464 lei (conform încheierii din data de 16.01.2015- f. 55), iar din acestea numai suma de 916 lei constituie onorariul executorului judecătoresc, care respectă valoarea de maxim 10% din valoarea creanței, stabilită de art. 39 alin. 1 lit. a din Legea nr. 188/2000 și din Ordinul Ministrului Justiției nr. 2550/2006, astfel cum a fost modificat prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 2561/2012
În nici unul din actele normative de mai sus nu se precizează dacă sumele stabilite cu titlul de onorariu executor includ sau nu TVA.
Taxa pe valoarea adăugată este un impozit indirect suportat de consumatorul final al bunului/serviciului respectiv, fiind destinat bugetului de stat. Conform art. 125 din codul fiscal –Legea nr. 571 din 22 decembrie 2003, „Taxa pe valoarea adăugată este un impozit indirect care se datorează bugetului de stat”. Conform art. 152 alin. 1 Cod fiscal - Sfera de aplicare și regulile pentru regimul special de scutire „Sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată persoanele impozabile a căror cifră de afaceri anuală, declarată sau realizată, este inferioară plafonului de 2 miliarde lei - ROL, denumit în continuare plafon de scutire, dar acestea pot opta pentru aplicarea regimului normal de taxă pe valoarea adăugată”.
Altfel spus, executorul judecătoresc este plătitor sau nu de TVA în funcție de criteriul cifrei de afaceri. În consecință, instanța reține, prin prisma interpretării teleologice, adică în funcție de scopul urmărit de legiuitor, că nici Ordinul Ministrului Justiției nr. 2550/14.11.2006, nici OUG nr. 144/2007 nu au avut în vedere stabilirea unui criteriu discriminator, în defavoarea executorilor judecătorești cu o cifra de afaceri superioară plafonului impus prin legislația fiscală, ci s-a referit în mod strict la sumele încasate efectiv de aceștia pentru activitatea prestată, pentru valorificarea cunoștințelor de specialitate și experienței proprii, fără a include cheltuielile materiale –trimiteri poștale, notificări.
În cauză, executarea silită a fost pornită pentru suma de 7.397 lei, deci onorariul maximal ce putea fi perceput de către executorul judecătoresc este de 739,7 lei, sumă la care se adaugă valoarea TVA, respectiv 24%, rezultând suma finală de 916,52 lei. În consecință, suma percepută de către executorul judecătoresc (916 lei) respectă dispozițiile legale menționate anterior și nu depășește onorariul maximal ce putea fi stabilit.
Referitor la cuantumul de 600 lei reprezentând onorariul de avocat, instanța apreciază că acesta nu este disproporționat prin raportare la activitatea prestată de avocat în cadrul declanșării și urmăririi desfășurării executării silite, cu atât mai mult cu cât intimatul a apelat la un executor din București, deși domiciliază în provincie, precum și prin raportare la cuantumul creanței de 7.397 lei.
În primul rând, instanța reține că suma de 600 lei nu este în niciun caz disproporționată în raport cu debitul datorat de contestatoare.
În al doilea rând, instanța reține că, potrivit art. 669 alin. 2 si 3 C.proc.civ.:„Cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, în afară de cazul când creditorul a renunțat la executare, situație în care vor fi suportate de acesta, sau dacă prin lege se prevede altfel. De asemenea, debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare stabilite sau, după caz, efectuate după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu, chiar dacă el a făcut plata în mod voluntar. Cu toate acestea, în cazul în care debitorul, somat potrivit art. 667, a executat obligația de îndată sau în termenul acordat de lege, el nu va fi ținut să suporte decât cheltuielile pentru actele de executare efectiv îndeplinite, precum și onorariul executorului judecătoresc și, dacă este cazul, al avocatului creditorului, proporțional cu activitatea depusa de aceștia. Sunt cheltuieli de executare: 3. onorariul avocatului în faza de executare silită”.
Astfel, cheltuielile de executare, inclusiv onorariul de avocat pentru faza de executare silită, sunt generate de către debitoare, care nu a înțeles să-și execute obligația prin plată benevolă și de îndată a sumei de bani stabilite în sarcina, deși s-a pronunțat o hotărâre judecătoreasca executorie de drept împotriva sa. Orice creditor este îndreptățit să apeleze în toate fazele procesuale, inclusiv în faza de executare silită, la serviciile unui avocat, din diverse motive care nu fac obiectul analizei în speță, fiind îndrituit de asemenea la recuperarea acestor cheltuieli de la debitorul său aflat în culpă, deoarece, cu atât mai mult în faza executării silite, instanța trebuie să aibă în vedere tot timpul culpa procesuală a părții care a căzut în pretenții, determinată de neexecutarea obligației stabilite prin titlul executoriu. În acest sens, este firesc și legitim ajutorul de specialitate al unui avocat și înaintarea anticipată a unor sume de bani pentru dobândirea unei creanțe. În speță, onorariul de avocat a fost plătit exclusiv în vederea realizării creanței, dreptul fiind exercitat potrivit scopului în vederea căruia a fost recunoscut.
De asemenea, instanța reține că, în ciuda susținerilor contrare ale contestatoarei, onorariul a fost fixat pentru toate activitățile ce țin de asistență, reprezentare și redactare acte în dosarul de executare, ceea ce nu presupune numai completarea cererii de executare silită, ci presupune întreaga activitate a apărătorului, respectiv consilierea creditorului cu privire la acțiunile și cererile pe care le are la îndemână pe parcursul executării silite, deplasări la biroul executorului judecătoresc, urmărirea executării etc.
În consecință, având în vedere considerentele expuse anterior și constatând că nu s-a relevat niciun motiv de nelegalitate al actelor de executare contestate, instanța reține netemeinicia contestației la executare, motiv pentru care o va respinge ca neîntemeiată.
Referitor la cererea contestatorului de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere soluția ce va fi dispusă în prezenta cauză, prin raportare la culpa procesuală ce incumbă contestatorului, instanța, în temeiul art. 453 alin. (1) C.proc.civ., va respinge această cerere ca neîntemeiată. De asemenea, instanța urmează a lua act că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.
În temeiul art. 716 alin. (2) coroborat cu art. 453 alin. (1) C.proc.civ., va dispune obligarea contestatorului S.N.T.F.C."C. CĂLĂTORI" S.A. - SUCURSALA REGIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI BUCUREȘTI să achite către B. M. B. suma de 57 lei, reprezentând costul copiei dosarului de executare nr. 27/2015 (fila 17).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge contestația la executare formulată de contestatoarea S.N.T.F.C. C. CĂLĂTORI S.A. - SUCURSALA REGIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI BUCUREȘTI cu sediul în București, . Nord, nr. 1 – 3, sector 1 în contradictoriu cu intimata T. C. cu domiciliul în Ploiești, ., județ Prahova, ca neîntemeiată.
Ia act că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Obligă contestatoarea să achite către B. M. B. suma de 57 lei, reprezentând costul fotocopierii dosarului de executare nr. 27/2015.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria Sectorului 1 București .
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19.05.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
Red./Thred.R.I.V./C.I.C./23.06.2015/5ex.
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 9591/2015. Judecătoria... | Cereri. Sentința nr. 9370/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI → |
|---|
