Obligaţie de a face. Sentința nr. 9367/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9367/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 19-05-2015 în dosarul nr. 9367/2015
document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
SENTINȚA CIVILĂ NR. 9367/2015
Ședința publică de la 19 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: R. I. V.
Grefier: C. I. C.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanții C. C. D., C. C. M. și pe pârâta S.C. B. M. S.A, având ca obiect acțiune în constatare - clauze abuzive.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pârâta, prin avocat cu delegație la dosar, lipsă fiind reclamanții.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța acordă cuvântul apărătorului pârâtei asupra excepției necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 1 București, invocată de către pârâtă prin întâmpinare.
Pârâta prin avocat solicită admiterea excepției necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 1 București, arătând că în prezenta acțiune au fost formulate capete principale de cerere ce nu pot fi evaluate în bani, ceea ce atrage competența de soluționare în favoarea Tribunalului București.
Instanța reține cauza în vederea soluționării excepției necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 1 București, invocată de către pârâtă.
INSTANȚA,
Deliberând asupra excepției necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 1 București, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, la data de 20.02.2015, sub nr._, reclamanții C. C.-D. și C. C.-M. au chemat în judecată pe pârâta B. MILLENNIUM S.A., solicitând instanței să dispună următoarele:
- să se constate nulitatea absolută a clauzelor abuzive din Contractul de credit nr. 105/19.12.2007, respectiv art. 3 (3.1, 3.3, 3.4, 3.5), referitoare la rata dobânzii. Comisionul de acordare credit, comisionul de administrare și dobânda penalizatoare;
- să fie obligată pârâta la plata sumelor percepute în baza clauzelor contractuale abuzive menționate;
- să fie obligată pârâta la recalcularea și perceperea dobânzii începând cu data contractării în funcție de evoluția unui indice de referință verificabil, respectiv Libor;
- să se dispună refacerea planului de rambursare a creditului luând în considerare valoarea indicilor Libor-CHF și marja fixă de la momentul încheierii contractului;
- să se constate caracterul abuziv al clauzei de risc valutar inserată în contract și să fie eliminată această clauză;
- să se dispună stabilizarea cursului de schimb CHF-leu la momentul semnării contractului, curs care să fie valabil pe toată perioada derulării contractului;
- să se dispună denominarea în monedă națională a plăților
- să fie obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată.
La data de 31.03.2015, în conformitate cu art. 201 alin. 1 C.proc.civ., pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 1 București, solicitând declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.
Pârâta a invocat și excepția inadmisibilității capătului de cerere prin care reclamanții solicită recalcularea și perceperea dobânzii în funcție de evoluția indicelui de referință Libor și a capetelor de cerere privind stabilizarea cursului de schimb la momentul încheierii contractului și convertirea în RON a creditului acordat în CHF, precum și excepția lipsei de obiect a capetelor de cerere având ca obiect clauzele care permit băncii să modifice prin propria voință rata dobânzii, respectiv clauza de risc valutar.
Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată și obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată.
Deși legal citați, reclamanții nu au formulat răspuns la întâmpinare.
Analizând cererile părților și înscrisurile aflate la dosar în vederea soluționării excepției necompetenței materiale, instanța reține următoarele:
Potrivit criteriului impus de art. 248 C.proc.civ., precum și în funcție de caracterul și efectele pe care le produc diferitele excepții în cadrul procesului civil, instanța urmează a se pronunța cu prioritate asupra excepției necompetentei materiale a Judecătoriei Sectorului 1 București, având în vedere caracterul acesteia de excepție de procedură, dilatorie și absolută.
Competența materială presupune o delimitare între instanțele de grad diferit, iar normele de competență materială sunt stabilite sub aspect funcțional (după felul atribuțiilor jurisdicționale) și sub aspect procesual (după obiectul, valoarea sau natura cererii) în codul de procedură civilă și în alte acte normative speciale.
Competența materială funcțională este aceea care determină și precizează funcția și rolul atribuite fiecăreia dintre categoriile instanțelor judecătorești, în timp ce competența materială procesuală este aceea care determină categoria de pricini ce pot fi rezolvate, în concret, de o categorie de instanțe judecătorești.
Normele care reglementează competența materială sunt norme de ordine publică, acestea având caracter absolut, astfel încât părțile nu pot conveni să deroge de la aceste norme, nici chiar cu autorizarea instanței. În acest sens sunt și dispozițiile art.129 alin. 2 pct. 2 C.proc.civ, care statuează că necompetența este de ordine publică în cazul încălcării competenței materiale, când procesul este de competența unei instanțe de alt grad.
De asemenea, instanța reține că necompetența materială și teritorială de ordine publică poate fi invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, conform art.130 alin. 2 C.proc.civ., la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, judecătorul fiind obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate, potrivit art. 131 alin. 1 C.proc.civ.
Astfel, potrivit art. 95 pct. 1 C.proc.civ., tribunalele judecă în primă instanță toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe. Textul legal antemenționat consacră noua optică pe care legiuitorul a adoptat-o cu privire la judecata în primă instanță, stabilind că tribunalul are plenitudine de jurisdicție pentru judecata în primă instanță. Deci, ori de câte ori legea nu prevede competența altei instanțe, tribunalului îi revine competența de a soluționa pricina în primă instanță.
Față de motivele de fapt și temeiul de drept invocat de reclamanți, instanța reține că aceștia au formulat o acțiune cu mai multe capete de cerere principale constând în constatarea nulității mai multor clauze din contractul de credit, printre care și punctul 3.1 din contractul referitor la posibilitatea băncii de a modifica rata dobânzii, precum și un capăt de cerere distinct, având ca obiect stabilizarea (înghețarea) cursului de schimb CHF-leu la momentul semnării contractului, curs care să fie valabil pe toată perioada derulării contractului, capetele de cerere privind restituirea sumelor achitate în plus având doar caracter accesoriu constatării ca abuzive a clauzelor în temeiul cărora au acestea au fost plătite.
Or instanța constată că aceste clauze nu sunt evaluabile efectiv, având în vedere că acestea nu cuprind o valoare pecuniară în sine, ci doar permit pârâtei să acționeze în anumite moduri, fără însă a putea fi evaluate în bani, cel puțin anterior aplicării lor.
De asemenea, instanța constată incidența dispozițiilor art. 99 alin. (2) C.proc.civ. potrivit căruia ,,În cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeași cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecății printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt’’.
Obiectele cererilor principale formulate în cauză atrag competența materială a unor instanțe diferite, așa cum s-a reținut mai sus.
Prin urmare, instanța constată că cererea formulată de reclamanți se încadrează în ipoteza prevăzută de art. 99 alin. 2 Cod procedură civilă, întrucât cererea cuprinde mai multe capete principale, dintre care unele sunt de competența tribunalului, instanță mai mare în grad decât judecătoria.
Concluzionând, capătul de cerere privind constatarea caracterului abuziv al clauzelor prevăzute la art. 3.1 din condițiile generale sunt neevaluabile în bani, iar capetele de cerere ale acțiunii sunt întemeiate pe un titlu comun.
Prin art. 94 C.proc.civ. nu se prevede competența judecătoriei pentru soluționarea tuturor capetelor de cerere, sens în care competența revine tribunalului, conform art. 95 pct. 1 C.proc.civ., ca instanță de grad mai înalt.
De altfel, în ceea ce privește cererea de chemare în judecată dedusă judecății în prezentul dosar, chiar și în situația în care s-ar considera că este, în parte, evaluabilă în bani, întrucât reclamanții solicită constatarea caracterului abuziv al unor clauze din contractul de credit, acestea producând efecte asupra drepturilor și obligațiilor patrimoniale ale părților, instanța competentă să soluționeze acțiunea este tot tribunalul.
Conform art. 101 alin. 1 și alin. 2 C.proc.civ., în cererile privind constatarea nulității absolute sau anularea unui contract, pentru stabilirea competenței instanței se va ține seama de valoarea obiectului acestuia sau, după caz, de aceea a părții din obiectul dedus judecății.
În speță, sunt deduse judecății clauzele din Contractul de credit nr. 105 din 19.12.2007 privind dobânzile și comisioanele datorate de împrumutați, precum și privind modalitatea de rambursare a întregului împrumut (grafic de rambursare aplicabil), solicitându-se și obligarea băncii pârâte la emiterea unui plan de rambursare, precum și restituirea sumelor deja achitate în baza clauzelor pretins abuzive.
Valoarea obiectului cererii stabilită conform art. 101 alin. 1 și alin. 2 C.proc.civ. este egală cu valoarea contractului de credit la momentul introducerii acțiunii (134.312 CHF, respectiv 576.198 RON), întrucât clauzele din contract care au fost deduse judecății produc efecte cu privire la cuantumul obligației împrumutaților de rambursare a întregului credit, cu atât mai mult cu cât se solicită aplicarea cursului valutar de la data încheierii contractului, precum și emiterea unui nou grafic de rambursare.
În consecință, stabilindu-se că cererea este, în parte, evaluabilă în bani și că valoarea acesteia depășește pragul de 200.000 lei prevăzut de art. 94 pct. 1 lit. j C.proc.civ., competența materială de soluționare a cererii privind constatarea caracterului abuziv al clauzelor contractului de credit revine tribunalului, acesta având plenitudine de jurisdicție pentru soluționarea proceselor în primă instanță, potrivit art. 95 pct. 1 C.proc.civ.
Având în vedere normele legale imperative menționate care reglementează un caz de competență materială de la care nu sunt permise derogări, văzând și dispozițiile art. 129 alin. 2 pct. 2 C.proc.civ., potrivit cărora necompetența este de ordine publică atunci când procesul este de competența unei instanțe de alt grad, instanța apreciază întemeiată excepția invocată de pârâtă, urmând să o admită și, în temeiul dispozițiilor art. 132 alin. 3 C.proc.civ., să decline competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 1 București, invocată de către pârâtă.
Declină competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții C. C. D., C. C. M. ambii cu domiciliul ales la C.A. C. M. Vicentiu din București, C. Rahovei - Electromagnetica Business Park, nr. 266 - 268, corp 60, ., sector 5 și pe pârâta S.C. B. M. S.A. cu sediul ales la R. & Musoi SPARL din București, .. 31, ., în favoarea Tribunalului București.
Fără nicio cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19.05.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
Red./Thred. R.I.V./C.I.C.
25.05.2015/4 ex.
| ← Cereri. Sentința nr. 9370/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI | Contestaţie la executare. Sentința nr. 9355/2015. Judecătoria... → |
|---|
