Contestaţie la executare. Încheierea nr. 04/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 04/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 11-06-2015 în dosarul nr. 11390/2015
document finalizat
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 1 BUCUREȘTI
Dosar nr._
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la 04.06.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE - L. E. M.
GREFIER - N. S.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestatoarea A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI - A.A.A.S. și pe intimatul D. I., având ca obiect contestație la executare, suspendare executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează atașarea dosarului de executare, după care:
Instanța repune cauza pe rol, având în vedere îndeplinirea obligației de către contestatoare de a achita contravaloarea copierii dosarului de executare.
În temeiul art.258 rap. la art.255 NCPC, instanța încuviințează pentru părți proba cu înscrisuri, apreciind-o admisibilă și concludentă, reținând cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art.396 din NCPC
DISPUNE
Amână pronunțarea la data de 11.06.2015.
Pronuntata in sedinta publica, azi, 04.06.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 1 BUCUREȘTI
Sentința civilă nr._
Ședința publică de la 11.06.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE - L. E. M.
GREFIER - N. S.
Pe rol se află pronunțarea asupra cauzei civile privind pe contestatoarea A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI - A.A.A.S. și pe intimatul D. I., având ca obiect contestație la executare, suspendare executare.
Dezbaterile și susținerile în fond au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 04.06.2015, parte integrantă din prezenta sentință, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 11.06.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 13.11.2014 sub nr._, contestatoarea A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI - A.A.A.S a chemat în judecată pe intimatul D. I. formulând contestație la executare prin care a solicitat anularea somației mobiliare nr.297/03.11.2014 și a încheierilor privind încuviințarea executării silite, a calculului privind actualizarea debitului și a celei de stabilire a cheltuielilor de executare, emise în dosarul de executare nr.297/2014, suspendarea executării silite conform art.718 C.p.c. până la soluționarea definitivă a contestației la executare și întoarcerea executării silite.
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat, în esență, în ceea ce privește încheierea de încuviințare a executării silite, că executorul judecătoresc avea obligația de a verifica dacă sunt îndeplinite condițiile esențiale pentru declanșarea procedurii de executare, raportat la faptul că sentința penală nr.495/F/26.07.2012 nu poate constitui titlu executoriu conform art.632 C.p.c., respectiv latura civilă în cadrul unui proces penal se poate pune în executare doar după rămânerea irevocabilă a sentinței penale pronunțată în fond cu mențiunea că nu A.A.A.S. a fost parte în dosarul penal, ci Comisia Națională a Valorilor Mobiliare, în calitate de parte responsabilă civilmente.
Totodată, contestatoarea a învederat că prin Legea nr.113/2013, A. a preluat fără plată toate drepturile și obligațiile Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare, subrogându-se în toate drepturile și obligațiile procesuale ale acesteia de la data intrării în vigoare a acestei legi. În ceea ce privește sentința penală mai sus menționată, contestatoarea a precizat că deși în somația primită, se menționează că aceasta a rămas irevocabilă printr-o decizie pronunțată la data de 23.01.2014 de Înalta Curte de Casație și Justiție, pe site-ul acelei instanțe nu apare înregistrat nici un recurs împotriva deciziei penale nr.68/2013, motiv pentru care urmează a-și exercita dreptul de a formula această cale de atac.
În continuare, contestatoarea a invocat excepția nulității executării silite, întrucât somația mobiliară este nelegală, fiind emisă cu încălcarea disp. art.666-667 NCPC. În ceea ce privește încheierea prin care au fost stabilite cheltuielile de executare, în opinia acesteia, au fost încălcate dispozițiile art.39 al.1 din Legea nr.188/2000 și ale Ordinului Ministrului Justiției nr.2561/2012, precum și cele ale Codului fiscal cu privire la TVA, cu mențiunea că potrivit Legii nr.138/2014 termenul de exercitare a acțiunii judiciare împotriva încheierilor emise de executorul judecătoresc este de 15 zile, iar nu de 5 zile, cum a menționat executorul judecătoresc.
Cu referire la motivele de nelegalitate, contestatoarea a arătat că deși executorul judecătoresc avea doar obligația de a înainta o notificare conținând somația de plată, acesta a trecut direct la executarea silită, prin solicitarea cheltuielilor de executare prin încheierea din 03.11.2014, emisă cu încălcarea Ordinului Ministrului Justiției nr.2561/2012, executorul pretinzând cheltuieli mult mai mari decât valorile maxime admise de lege, dar și alte cheltuieli pentru care nu există temei legal.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.711 și următoarele, art.722 NCPC.
În susținerea cererii au fost depuse, în copie, înscrisuri.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată, respingerea ca nefondată a cererii de suspendare a executării silite, precum și a întoarcerii executării silite. În esență, s-a arătat de către intimat faptul că sentința penală nr.495F/26.07.2012 pronunțată de Tribunalul București a rămasă definitivă prin decizia penală nr.68/05.03.2013 a Curții de Apel București și irevocabilă prin decizia penală nr.222/23.01.2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, constituind titlu executoriu, cu consecința efectuării în mod legal a executării silite.
Prin încheierea de ședință din data de 29.01.2015, instanța a dispus, în temeiul art.242 C.p.c. suspendarea judecării cauzei pentru neîndeplinirea de către contestatoare a obligației de a achita suma de 34,72 lei, aferentă fotocopierii dosarului de executare nr.297/2014 al SCPEJ C., TANURCĂ și ASOCIAȚII.
La data de 12.05.2015, contestatoarea a formulat cerere de repunere pe rol ca urmare a îndeplinirii obligației fixate în sarcina sa.
La solicitarea instanței, s-a depus copia dosarului de executare nr.297/2014.
Sub aspect probatoriu, instanța a încuviințat și administrat pentru părți proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
La data de 22.10.2014, intimatul D. I. a solicitat B. C., Tanurcă și Asociații, în baza titlului executoriu reprezentat de sentința penală nr. 495F/26.07.2012 pronunțată de Tribunalul București, Secția a II-a Penală în dosarul nr._, decizia penală 68/05.03.2013 a Curții de Apel București și decizia penală nr.222/23.01.2014 a ICCJ, executarea silită a debitoarei AAAS până la concurența sumei stabilite prin titlul executoriu, formându-se dosarul de executare nr.297/2014.
Prin încheierea din 03.11.2014 s-a încuviințat de către executorul judecătoresc, conform art.665 alin.2 NCPC, la solicitarea creditorului D. I. reprezentat prin asociația Investitorilor FNI 2009, împotriva debitoarei A.A.A.S. (fostă A.), succesoare în drepturi a CNVM, pentru recuperarea sumelor de bani pe care aceasta le datorează în temeiul titlului executoriu – sentința penală nr. 495/26.07.2012 pronunțată de Tribunalul București, Secția a II-a Penală, definitivă prin decizia penală nr.68/05.03.2013 a Curții de Apel București și irevocabilă prin Decizia nr.222/23.01.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție (f.115).
Prin încheierea din 03.11.2014, s-a stabilit suma de 2.036,78 lei cu titlu de despăgubiri civile corespunzătoare sumelor efectiv investite și suma de 5.429,05 lei cu titlu de actualizare a debitului cu rata inflației pe perioada 06._ (f.116-117).
La aceeași dată a fost emisă și încheierea privind cheltuielile de executare (f.118), prin care s-a stabilit valoarea acestora la suma de 1.224,76 lei, din care 746,58 lei plus 179,18 lei TVA.
Prin somatia nr.297/03.11.2014, a fost somată contestatoarea A.A.A.S ca în termen de 6 luni de la primirea acesteia să se conformeze dispozitivului titlului executoriu, în sensul achitării sumei de 54.569,74 lei, reprezentând debit și cheltuieli de executare,la staruința creditorului G. RUPI (f.76).
În ceea ce privește primul motiv de contestație invocat, în sensul că sentința penală nr.495/26.07.2012 nu poate constitui titlu executoriu, conform art.632 NCPC, având în vedere că dispozitivul unei sentințe penale ce privește latura civilă se poate pune în executare numai după rămânerea irevocabilă a acesteia, instanța reține că aceste afirmații ale contestatoarei sunt lipsite de suport.
Astfel, sentința penală nr.495/26.07.2012 pronunțată de Tribunalul București, Secția a II-a Penală, în baza căreia s-a formulat cererea de executare silită de către creditorul-intimat D. I. în dosarul de executare nr297/2014, a rămas definitivă prin decizia penală nr.68/05.03.2013 a Curții de Apel București și irevocabilă prin decizia penală nr.222/23.01.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție (f.111-113), iar cererea de executare silită a fost formulată la data de 22.10.2014 (f.94), așadar după rămânerea irevocabilă a sentinței amintite.
Cu privire la faptul că AAAS nu a fost parte în dosarul nr._ , ci Comisia Națională a Valorilor Mobiliare, vor fi avute în vedere prevederile art.II din Legea nr.113/2013, potrivit cărora A. pentru Administrarea Activelor Statului preia fără plată toate drepturile și obligațiile Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare, rezultate din actele juridice prin care Comisia Națională a Valorilor Mobiliare a fost obligata, ca parte responsabilă civilmente, la plata de despagubiri catre investtorii de la Fondul Nationa de Investitii. A. pentru Administrarea Activelor Statului se subroga in toate drepturilesi obligatiile procesuale ale Comisiei Nationale a Valorilor Imobiliare si dobandeste calitatea procesuala pe care aceasta o are, la data intrarii in vigoare a prezentei legi, in toate procesele si cererile aflate pe rolul instantelor judecatoresti, indiferent ca este vorba de faza de judecata sau de executare silita.
Ca atare, instanța constată că nu pot fi primite susținerile AAAS în sensul că toate actele de executare întocmite asupra debitoarei CNVM nu își mai pot produce efectele, iar executorul este obligat să emită alte acte de executare având în vedere că de la data intrării în vigoare a legii calitatea de debitor o are AAAS.
De asemenea, în cuprinsul încheierii de încuviințare a executării silie din 03.11.2014, s-a prevăzut faptul că executarea silită se va efectua împotriva debitoarei A.A.A.S. (fostă A.), succesoare în drepturi a C.N.V.M.
Instanța constată așadar că executarea silită a fost începută cu încuviințarea organului de executare, în mod legal, potrivit legii de procedură în vigoare la momentul deschiderii dosarului de executare, nefiind necesară o nouă încuviințare de executare silită împotriva AAAS, având în vedere art.II din Legea nr.113/2013.
Cu privire la nerespectarea dispozițiilor art.666-667 NCPC, nu pot fi reținute apărările reclamantei câtă vreme în cauză sunt incidente dispozițiile art.2 și urm. din OG nr.22/2002, care constituie norme speciale și se aplică cu prioritate, astfel că în speța de față nu era necesară emiterea unei somații de executare în condițiile art.666-667 NCPC, distinctă de cea prevăzută de OG nr.22/2002 (de altfel chiar contestoarea susține în cererea introductivă faptul că dispozițiile art.666-667 NCPC trebuie coroborate cu cele ale OG nr.22/2002).
Cu privire la legalitatea somației din 03.11.2014
Din coroborarea dispozițiilor art.2,3 din OG nr.22/2002 și art.666 din NCPC, reiese că executarea silită a sumelor înscrise în titlurile executorii emise împotriva instituțiilor publice începe și se realizează potrivit normelor generale înscrise în Codul de procedură civilă. Nota specifică a acestui tip de executare constă în impunerea creditorului a unui termen de 6 luni de așteptare, în cazul în care instituția publică (se înțelege: dovedește) se află în imposibilitate obiectivă de a plăti, din lipsă de fonduri.
Așadar, creditorul unei instituții publice, având în vedere și realitatea constituțională a statului de drept, așteaptă din partea instituției publice executarea de bunăvoie a obligației pecuniare. În cazul în care instituția publică, ce ar trebui să se comporte în cadrul relațiilor sociale ca un subiect de drept-exemplu pentru ceilalți participanți la raporturile juridice, nu execută obligația de bunăvoie, creditorul se poate adresa unui organ competent de executare, solicitându-i urmărirea silită a sumelor din titlul executoriu. Dacă instituția publică urmărită dovedește că nu are fonduri special alocate, la început de executare ori în cursul acesteia, OG nr. 22/2002 instituie pentru creditorul instituției publice obligația de a aștepta 6 luni de zile până la continuarea executării silite.
Acesta este singurul rezultat ce se impune în cadrul operațiunii de interpretare juridică de bună-credință, realizate cu luarea în seamă a imperativului executării cu celeritate a creanțelor menționate în titluri executorii-hotărâri judecătorești, imperativ derivat din art.6 CEDO, art.11, 20, 21 din Constituția României.
În lumina celor de mai sus, făcând din nou trimitere la art.2, 3 din OG nr. 22/2002 și art. 387 C.pr.civ., reiese că somația la care se referă art.2 din OG nr. 22/2002 este aceeași la care se referă art.666 din NCPC, adică este actul începător al executării silite. Celelalte acte de executare vor fi realizate subsecvent acestei somații, cu eventuala incidență a termenului de 6 luni în care creditorul este chemat de OG nr.22/2002 să aștepte ca instituția publică să încerce procurarea de fonduri.
Practic, spiritul legii este acela de a evita blocarea activității instituției publice și, prin urmare, încercarea de a evita afectarea interesului public.
Înțelegerea procedurii de realizare a unei creanțe împotriva unei instituții publice trebuie a porni de la anumite principii inerente statului de drept:
> interpretarea cu bună-credință a legii,
> respectarea legii,
> executarea cu celeritate a hotărârilor judecătorești, fără de care dreptul la un proces echitabil este golit de conținut și lipsit de finalitate,
> în cazul în care există dubiu, normele se interpretează în favoarea creditorului, iar nu a debitorului,
> instituția publică (parte în litigiul soluționat prin titlul executoriu ce o obligă) trebuie să execute ori să depună toate diligențele pentru executarea de bunăvoie a obligației, comportându-se astfel exemplar pentru celelalte subiecte de drept,
> doar în acest context, în cazul în care instituția publică nu are fonduri special alocate executării obligației din titlul executoriu (așa cum prevede art.1 din OG nr.22/2002), executarea silită (începută prin somația emisă de organul competent de executare) va fi oprită 6 luni de zile, în care se înțelege că instituția publică va depune din nou toate diligențele pentru obținerea de fonduri special destinate executării obligațiilor prevăzute în titluri executorii. În cazul în care diligențele nu au ca rezultat obținerea unor astfel de fonduri speciale, creditorul este îndreptățit să continue executarea silită potrivit Codului de procedură civilă și/sau a altor legi, având astfel posibilitatea de a popri conturi ale instituției ori/și de a executa silit bunuri mobile ori/și imobile ale instituției publice.
Așadar, atât pentru respectarea principiilor de mai sus, dar și în considerarea interesului public pe care se presupune că îl servește instituția publică, acest tip de debitor trebuie să depună toate diligențele pentru a executa obligațiile de bunăvoie ori, dacă s-a început executarea silită (prin emiterea somației de un organ de executare competent) și nu are fonduri special alocate, trebuie să depună toate diligențele pentru ca în 6 luni de la primirea somației (ori de la momentul – ulterior primirii somației și efectuării diverselor acte de executare – în care se constată epuizarea fondurilor special alocate executării obligațiilor din titluri executorii) să obțină fondurile necesare astfel încât executarea silită să nu continue prin poprire asupra altor fonduri ori / și prin executare mobiliară/imobiliară.
Instanta subliniaza, in acest context, si ca este esential a se interpreta aceste prevederi legale in consonanta cu jurisprudenta constanta a Curtii Europene a Drepturilor Omului in aplicarea prevederilor art. 6 din CEDO, care este obligatorie pentru instante, fata de prevederile art.11 si 20 din Constitutie.
Or, conform acestei jurisprudente, executarea unei sentinte sau a unei decizii, indiferent de instanta care o pronunta, trebuie considerata ca facand parte din „proces”, în sensul art.6 par.1 din CEDO, iar dreptul de acces la justitie ar fi iluzoriu daca ordinea juridica interna a unui stat contractant ar permite ca o hotarare definitiva- in sensul de executorie - si obligatorie sa ramana fara efect in detrimentul uneia dintre parti.
Astfel, in Hotararea Sacaleanu impotriva Romaniei, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a subliniat ca, atunci cand administratia refuza sau omite sa execute o hotarare judecatoreasca ori intarzie in executarea acesteia, chiar si in cazul aplicarii unui act normativ derogatoriu de la dreptul comun, cum este OG nr. 22/2002, garantiile art.6 din CEDO de care a beneficiat justitiabilul in fata instantelor isi pierd orice ratiune de a fi.
Mai mult, instanta apreciaza ca fiind neintemeiata sustinerea contestatoarei conform caruia termenul de 6 luni ar incepe sa curga de la data preluarii drepturilor si obligatiilor CNVM de catre AAAS intrucat in baza art.II din Legea nr.113/2013 aceasta a preluat calitatea procesuala a CNVM inclusiv in toate dosarele aflate in faza de executare silita, fara a exista obligatia refacerii actelor de executare emise in mod legal impotriva CNVM si fata de noul debitor ce a preluat drepturile si obligatiile acestuia din urma.
Cu privire la legalitatea incheierii referitoare la cheltuielile de executare
În cauză este incident textul art.669 din NCPC, potrivit căruia debitorul, inclusiv instituția publică ce nu își execută de bunăvoie obligația, va fi ținut să suporte cheltuielile de executare făcute după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu. Sumele ce urmează a fi plătite se stabilesc de executor prin încheiere ce constituie titlu executoriu.
Contestatoarea AAAS a învederat că ar fi trebuit calculate cheltuieli de executare pentru categoria „notificare și alte acte de procedură”, respectiv un onorariu cuprins între 20 lei și 400 lei, așa cum sunt stabilite prin Anexa 1 la OMJ nr. 2550/2006, executorul judecătoresc calculând în mod eronat onorariul de executor procentual la suma cuvenită creditoarei și nu la prețul unei notificări.
Instanța apreciază că susținerile contestatoarei privind calcularea nelegală a onorariului de executare în raport de cuantumul creanței sunt neîntemeiate. Astfel, din cuprinsul dosarului de executare nr.297/2014 al SCPEJ C., Tanurcă și Asociații, rezultă că în cauză au fost efectuate și alte acte de executare în afară de emiterea somației de plată, procedându-se și la calcularea sumei datorate cu titlu de despăgubiri civile corespunzătoare sumelor efectiv investite precum și la actualizarea creanței cuvenite creditorului, după cum rezultă din înscrisurile atașate la dosar.
Cât privește susținerile reclamantei legate de depășirea plafonului prevăzut de lege în privința onorariului de executor, vor fi avute în vedere prevederile OMJ nr. 2550/14.11.2006 și cele ale art.39 lit.a din Legea nr.188/2000, conform cărora „pentru creanțele în valoare de până la 50.000 lei inclusiv, onorariul maxim este de 10% din suma reprezentând valoarea creanței ce face obiectul executării silite”. În speță, valoarea debitului principal (în raport de care se calculează onorariul executorului) este de 7.465,83 lei lei (2.036,78 lei plus 5.429,05 lei).
Or, prin confruntarea onorariului de executare silită cu prevederile art.39 lit.a din Legea nr.188/2000, se observă că acest onorariu se încadrează în limitele prevăzute de acest act normativ (maxim 10% din suma ce se execută).
Susținerea contestatoarei referitoare la includerea nelegală a TVA-ului în onorariul de executare ce se solicită a-l rambursa este neîntemeiată. Executorii judecătorești sunt ținuți a respecta Ordinul nr.2250/2006 și a stabili onorariile în limitele acolo prevăzute. La onorariile astfel calculate, unii executori judecătorești au obligația calculării și reținerii TVA-ului, taxă ce este suportată potrivit codului fiscal de destinatarul final, în cazul de față debitorul obligat a rambursa cheltuielile de executare.
Împrejurarea că SCPEJ C., Tanurcă și Asociații este înregistrat ca plătitor de TVA nu este de natură să conducă la concluzia că onorariul executorului judecătoresc a fost calculat în mod eronat, cu depășirea plafonului maxim stabilit de legiuitor. Regulile de taxare și impozitare sunt cuprinse în normele legale fiscale, executorii fiind obligați, potrivit Statului Uniunii Executorilor Judecătorești, să respecte legislația financiar-contabilă.
Cu privire la celelalte cheltuieli de executare, conform încheierii din data de 03.11.2014, în dosarul de executare nr.297/2014 au fost stabilite cheltuieli de executare în cuantum total de 1.224,76 lei, incluzând onorariul executorului judecatoresc, taxe de timbru, taxe emitere somație, încheiere actualizare/stabilire debit și cheltuieli, cheltuieli de transport și formare/arhivare dosar.
Toate aceste categorii de cheltuieli sunt prevăzute în mod expres de art.39 alin.5 din Legea nr.188/2000 și art.669 alin.3 din NCPC.
În plus, instanța constată că este absolut rezonabilă suma stabilită de executorul judecatoresc cu titlul de cheltuieli de executare, sumă în care trebuie incluse costurile legate de coli de hârtie, tonner, comunicari poștale, transport, fotocopierea dosarului de executare etc.
În schimb, sunt întemeiate apărările reclamantei cu privire la “taxa de încuviințare instanță” în cuantum de 20 lei, percepută de executor, instanța apreciind că stabilirea acestei sume cu titlu de cheltuieli de executare nu se justifică întrucât, în lumina modificărilor legislative intervenite odată cu adoptarea Legii nr.138/2014, încuviințarea executării silite este atributul organului de executare, iar nu al instanțeiconform art.665 alin.2 NCPC – fapt dovedit de altfel și de conținutul încheierii din 03.11.2014, aflată la fila 115 din dosar.
P. toate considerentele de fapt și de drept mai sus enunțate, instanța va admite în parte contestația la executare și va dispune anularea în parte a încheierii de cheltuieli din data de 03.11.2014 întocmită în dosarul de executare nr.297/2014 al SCPEJ C., TANURCĂ ȘI ASOCIAȚII, în sensul reducerii cuantumul cheltuielilor de executare de la suma de 1.224,76 lei la suma de 1.204,76 lei.
Văzând că prin cererea introductivă contestatoarea a solicitat și suspendarea executării silite până la soluționarea prezentei contestații, având în vedere dispozițiile art.718 din NCPC, conform cărora aceasta se poate dispune până la soluționarea contestației la executare, precum și faptul că prin prezenta hotărâre contestația a fost soluționată pe fond, instanța o va respinge ca rămasă fără obiect.
Cât privește cererea de restabilire a situației anterioare executării, instanța va avea în vedere prevederile art.722 alin.1 N.C.P.C. conform cărora „în toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia”.
Având în vedere însă că din actele de executare depuse la dosar nu reiese că s-ar fi reținut din conturile contestatoarei vreo sumă de bani, instanța va respinge cererea de întoarcere a executării silite ca prematură.
În temeiul art.453 din NCPC, va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în prezenta cauză.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte contestația la executare privind pe contestatoarea A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI - A.A.A.S. cu sediul în sector 1, București, . S., nr. 50 și pe intimatul D. I. domiciliat în Targu M., .. 22, ..
Dispune anularea în parte a încheierii de cheltuieli din data de 03.11.2014 întocmite în dosarul de executare nr.297/2014 al SCPEJ C., TANURCĂ ȘI ASOCIAȚII, în sensul reducerii cuantumul cheltuielilor de executare de la suma de 1.224,76 lei la suma de 1.204,76 lei.
Respinge cererea de suspendare a executării silite ca rămasă fără obiect.
Respinge cererea de întoarcere a executării silite ca prematură.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare. Cererea de apel se va depune la Judecătoria Sectorului 1 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.06.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red. M.L.E.
4 ex/03.07.2015
| ← Acţiune în constatare. Încheierea nr. 21/2015. Judecătoria... | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 2015/2015.... → |
|---|
