Contestaţie la executare. Sentința nr. 5960/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5960/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 02-04-2015 în dosarul nr. 5960/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
Sentința Civilă Nr. 5960/2015
Ședința publică de la 02 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M.
Grefier M. S.
Pe rol judecarea cauzei Civile privind pe contestator M. BUCUREȘTI PRIN PRIMAR GENERAL și pe intimat B. R., având ca obiect contestație la executare SUSPENDAREA EXECUTĂRII SILITE.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 12.03.2015 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta când, instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat succesiv pronunțarea la data de 19.03.2015, 26.03.2015 și la data de 02.04.2015 când a hotărât următoarele
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față instanța constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 30.10.2014, sub numărul_, contestatorul M. BUCURESTI a formulat, în temeiul art. 711 și urm. C.proc.civ., în contradictoriu cu intimatul B. R. contestație la executare împotriva actelor de executare întocmite în dosarul 111/2013 B. Tănăsecu G.-D., solicitând anularea executării silite, anularea tuturor formelor de executare silită prin poprire, întoarcerea executării silite, precum și suspendarea executării până la soluționarea irevocabilă a contestației la executare pentru a nu fi prejudiciată de iminența înființării a popririi și pentru că, în cazul unei cereri ulterioare de întoarcere a executării măsura întoarcerii executării ar fi extrem de dificilă, intimatul putând deveni foarte ușor insolvabil.
În motivare, contestatoarea a arătat că actele de executare silită efectuate în cadrul dosarului 111/2013 B. Tănăsecu G.-D. sunt nelegale, întrucât nu respectă dispozițiile O.G. nr. 22/2002. Astfel, contestatorul susține că, executorul judecătoresc a pus în executare creanța fără a respecta procedura specială și termenele prevăzute de OG22/2002, respectiv nu s-a ținut cont de faptul că, executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice se realizează din sumele aprobate în bugetele acestora la titlul de cheltuieli alocate titlului executoriu, iar acest buget poate fi executat printr-o procedură specială de aducere la îndeplinire a obligațiilor stabilite în sarcina lor, cu respectarea dispozițiilor din O.G. nr. 22/2002.
În continuare, s-a susținut nelegalitatea executării silite față de împrejurarea că, executorul judecătoresc a actualizat creanța cu indicele de inflație pentru perioada ianuarie 2012-mai 2014, în condițiile în care titlul executoriu a devenit definitiv abia la data de 05.12.2012.
De asemenea, s-a susținut nelegalitatea încheierii executorului emisă în data de 13.10.2014 prin care acesta a stabilit cuantumul dobânzii aferente debitului din titlul executoriu, cu toate că, instanța nu a acordat creditorului dobânzi.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 711 și urm. C.proc.civ., O.G. nr. 22/2002, Legea 198/2004, Legea 255/2010.
În susținerea cererii au fost depuse înscrisuri (f.11-23).
Ca urmare a adresei instanței, au fost înaintate toate actele din dosarul de executare nr. 111/2013 B. Tănăsecu G.-D. (f.33).
La data de 12.02.2015, intimatul a formulat întâmpinare, prin care a invocat în principal excepția tardivității formulării contestației la executare, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
În ședința publică din data de 12.03.2015, după punerea în discuția părților, instanța a admis excepția tardivității formulării contestației la executare în ceea ce privește Încheierea din data de 13.10.2014, prin care s-a stabilit dobânda legală aferentă debitului, precum și tardivitatea formulării contestației la executare în ceea ce privește actele executorului anterioare înființării popririi. În ceea ce privește adresa de înființare a popririi, instanța a respins excepția tardivității ca neîntemeiată.
La același termen de judecată, s-a încuviințat și administrat în soluționarea cererii proba cu înscrisuri.
Analizând actele dosarului, instanța reține următoarele:
Prin sentința nr. 1442/09.09.2011 pronunțată în dosarul nr._/3/2010, rămasă definitivă prin pronunțarea deciziei nr.7434/05.12.2012, contestatorul a fost obligat la plata către intimat a sumei de_ lei, reprezentând contravaloarea despăgubirilor datorate potrivit Legii 198/2004, pentru imobilul expropriat.
Pentru punerea în executare a acestor dispoziții și în vederea recuperării sumei de 3500 lei, reprezentând cheltuielile de judecată, intimatul a sesizat Biroul Executorului Judecătoresc „Tănăsecu G.-D.” la data de 10.05.2013, fiind constituit dosarul de executare nr. 111/2013.
Prin încheierea de ședință din data de 29.05.2013 pronunțată în dosarul nr._/299/2013 Judecătoria Sectorului 1 București a încuviințat executarea silită pentru suma de_ lei debit și cheltuieli de judecată, în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentința nr. 1442/09.09.2011 pronunțată în dosarul nr._/3/2010.
Analizând actele dosarului, instanța reține că, față de admiterea excepției tardivității formulării contestației la executare în ceea ce privește Încheierea din data de 13.10.2014, prin care s-a stabilit dobânda legală aferentă debitului, precum și tardivitatea formulării contestației la executare în ceea ce privește actele executorului anterioare înființării popririi, urmează a fi analizată legalitatea adresei de înființare a popririi emisă la data de 14.10.2014, privind obligația de plată a sumei de_,25 lei, compusă din_,45 lei indicele de inflație iulie 2013 față de ianuarie 2012 aplicat asupra debitului în cuantum de_ lei și suma de 3538,80 lei reprezentând indicele de inflație mai 2014 față de august 2013 aplicat asupra sumei de_,89 lei.
Referitor la modalitatea de actualizare a debitului datorat în baza titlului reprezentat de sentința nr. 1442/09.09.2011 pronunțată în dosarul nr._/3/2010, rămasă definitivă prin pronunțarea deciziei nr.7434/05.12.2012, trebuie reținut că, odată ce a fost admisă excepția tardivității formulării contestației la executare în ceea ce privește încheierea din data de 13.10.2014 (14), prin care executorul a dispus actualizarea debitului, instanța nu mai poate analiza temeinicia acestei încheieri.
În continuare, criticile contestatoarei sunt, în opinia instanței, neîntemeiate.
În primul rând, instanța reține că, fiind parte în procesul finalizat cu pronunțarea hotărârii judecătorești amintite, contestatoarea cunoștea foarte bine obligațiile de plată stabilite în sarcina sa, astfel că trebuia să aibă inițiativa plății sumelor datorate către intimat, fără să aștepte o solicitare expresă în acest sens din partea acestuia, în acest sens fiind și dispozițiile art. 622 alin. (1) C.proc.civ., conform cărora obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu se aduce la îndeplinire de bunăvoie și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care consideră executarea unei sentințe ca parte integrantă a unui proces în sensul art. 6 alin. (1) din Convenție.
În speță, creanța nefiind satisfăcută de bună voie de către debitoare, conform art. 622alin. (2) C.proc.civ., intimatul s-a adresat executorului judecătoresc, după aproape 5 luni de la data rămânerii definitive a sentinței, perioadă de timp suficientă pentru ca debitoarea să facă plata voluntară a sumelor datorate.
Reprezentând o instituție publică, contestatoarei îi sunt aplicabile dispozițiile O.G. nr. 22/2002, astfel că potrivit art. 2 din acest act normativ „Dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului.”, iar potrivit art. 3 „În cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie.”
Rezultă așadar că legiuitorul a stabilit o procedură specială și obligatorie pentru ipoteza în care instituția debitoare face dovada lipsei de fonduri, executorul judecătoresc fiind obligat să adreseze instituției publice debitoare o somație prin care să-i solicite acestuia executarea de bună voie a obligației sale. De la primirea somației, debitorul beneficiază de un termen de 6 luni în care să îndeplinească obligația de plată.
Or, în cauză, instanța constată că, instanța reține că până la data soluționării prezentului litigiu intimata nu a făcut dovada lipsei de fonduri, pentru a beneficia de termenul de grație de 6 luni, și, mai mult, de la data când hotărârea instanței de fond a rămas definitivă a trecut aproape mai mult de 2 ani.
În ceea ce privește legalitatea înființării popririi dispuse la data de 14.10.2014(f.91-92), instanța reține că, aceasta îndeplinește condițiile de legalitate prevăzute de dispozițiile art.780 și urm. din C..
În ceea ce privește cererea contestatoarei având ca obiect întoarcerea executării silite și restabilirea situației anterioare executării în dosarul de executare nr.123/2013, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 722, alin.1 C.proc,civ., în toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia, iar potrivit dispozițiilor art. 723, alin. 1 C.proc.civ., în cazul în care instanța judecătorească a desființat titlul executoriu sau actele de executare, la cererea celui interesat, va dispune, prin aceeași hotărâre, și asupra restabilirii situației anterioare executării. Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă concluzia că pentru a se dispune întoarcerea executării silite trebuie îndeplinită condiția desființării titlului executoriu sau a actelor de executare, această condiție nefiind îndeplinită în speță, întrucât titlul executoriu nu a fost desființat, iar actele de executare nu au fost desființate de instanța de executare, fiind menținute, motiv pentru care instanța va respinge cererea având ca obiect întoarcerea executării silite, ca neîntemeiată,
Având în vedere soluționarea contestației la executare prin prezenta hotărâre, în temeiul art. 718 C.proc.civ., instanța va respinge petitul privind suspendarea executării silite ca rămas fără obiect.
În ceea ce privește cererea intimatului privind obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată, în baza art.452 din C., instanța o va respinge ca neîntemeiată întrucât la dosarul cauzei nu a fost depusă dovada cheltuielilor de judecată efectuate de către intimat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Respinge contestația la executare, ca neîntemeiată, privind pe contestator M. BUCUREȘTI PRIN PRIMAR GENERAL, cu sediul în sector 6, București, SPLAIUL INDEPENDENȚEI, nr. 291-293 și pe intimat B. R., cu domiciliul în sector 1, București, .. 66, . și cu domiciliul ales în sector 1, București, ., nr. 34.
Respinge solicitarea intimaților privind obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 02.04.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
RED.M.A.
TEH.S.M. 03.04.2015 /5 ex + 3 .>
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 5959/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 5963/2015. Judecătoria... → |
|---|
