Contestaţie la executare. Sentința nr. 5965/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5965/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 02-04-2015 în dosarul nr. 5965/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
Sentința Civilă Nr. 5965/2015
Ședința publică de la 02 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M.
Grefier M. S.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe contestator A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR și pe intimat G. V., intimat T. A., având ca obiect contestație la executare SUSPENDAREA EXECUTĂRII SILITE, DOSAR NR. 442/2014.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 12.03.2015 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta când, instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat succesiv pronunțarea la data de 19.03.2015, 26.03.2015 și la data de 02.04.2015 când a hotărât următoarele
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 05.01.2015 pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, sub numărul_, contestatoarea A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETATILOR, în contradictoriu cu intimații G. V. și T. A., a formulat contestație la executare, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună suspendarea executării silite începute în dosarul de executare nr.442/2014 al B. RAPORTORU G. până la soluționarea prezentei contestații, suspendarea tuturor actelor de executare silită dispuse sau care ar putea fi dispuse, inclusiv a popririi asupra conturilor A.N.R.P. deschise la Activitatea de Trezorerie si contabilitate Publica a Municipiului București, anularea executarii silite insasi precum si a tuturor actelor de executare emise de B. RAPORTORU G. in dosarul de executare nr.442/2014 și restabilirea situației anterioare.
În motivare, contestatoarea a arătat că, prin somația adresa de înființarea a popririi din data de 16.12.2014 emisă în dosarul de executare nr.442/2014, B. RAPORTORU G. a înștiințat A. Națională pentru Restituirea Proprietăților că s-a dispus înființarea popririi asupra conturilor sale până la concurența sumei de_,96 lei, din care suma de_,62 lei reprezinta debit actualizat iar suma de_,34 lei reprezinta cheltuieli de executare, in baza Hotărârii nr.117/24.10.2006 emisă de catre Comisia jud. T. pentru aplicarea Legii 290/2003.
Contestatoarea solicită anularea executării silită susținând că, prin raportare la prevederile Legii 164/2014 executarea s-a realizat împotriva unei persoane care nu mai are calitatea de debitor începând cu data de 18.12.2014, iar plata sumelor acordate cu titlu de compensație a fost suspendată până la data de 01.05.2015 data începând cu care plata se va face eșalonat timp de 5 ani.
În ceea ce privește Încheierea din data de 16.12.2014 privind actualizarea despăgubirii, contestatoarea susține că, aceasta trebuia actualizată în raport de indicele de creștere a prețurilor de consum.
În continuare, contestatoarea arată că, poprirea a fost infiintata cu încălcarea prevederilor O.G. nr.22/2002 în sensul că articolul 2 al ordonanței prevede un termen de 6 luni în care instituția publică este obligată să dispună toate măsurile ce se impun pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
Astfel, potrivit art.2 din O.G. nr.22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii „dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului”.
Prin urmare, executorul judecătoresc avea obligația emiterii către debitoare a unei somații de plată întemeiate pe dispozițiile legale menționate, ulterior putând proceda la executarea silită a titlului executoriu.
În drept, au fost invocate disp. art.650, art.700, art.711 și următoarele C. proc. civ., Legea nr.290/2003, Hotărârea Guvernului 1120/2006, O.G. nr.22/2002 si O.U.G. nr.80/2013, HG 57/2008, Legea 164/2014.
În susținerea cererii de chemare în judecată au fost depuse, în fotocopie, inscrisuri (f.6-21).
Legal citați, intimații au formulat întâmpinare prin care solicită respingerea contestației la executare ca neîntemeiată.
La solicitarea instanței a fost atașat dosarul de executare nr.442/2014(f.47).
În ședința publică din data de 12.03.2014 sub aspect probator s-a încuviințat proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin Hotărârea nr.117/24.10.2006 emisa de catre Comisia jud. T. pentru aplicarea Legii 290/2003, a fost admisa cererea formulata de creditorilor G. V. și T. A. pentru compensatii banesti in valoare de_,25 lei.
La data de 16.12.2014, creditorii au depus la B. RAPORTORU G. o cerere de punere în executare silită a Hotărârii nr.117/24.10.2006 emisa de catre Comisia jud. T. pentru aplicarea Legii 290/2003, in vederea recuperarii sumei 252,153 lei reprezentând a doua tranșă de 60% din suma totală de_,25 lei. Cu această ocazie, pe rolul B. RAPORTORU G. s-a constituit dosarul de executare nr.442/2014.
Prin încheierea din 27.11.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._/299/2014, a fost dispusă învestirea cu formulă executorie a titlului executoriu, iar prin încheierea din 16.12.2014, B. RAPORTORU G. a încuviințat executarea silită, prin toate formele de executare prevăzute de lege, în favoarea creditorilor împotriva debitoarei A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, până la concurența sumei de 252,153 lei, la care se adaugă cheltuielile de executare.
În continuare, B. a procedat în mod legal la actualizarea debitului prin raportare la indicele prețurilor de consum, fiind întocmită în acest sens Încheierea din data de 16.12.2014, potrivit căreia valoarea actualizată a despăgubirii se ridică la suma de_,62 lei.
Prin încheierea din 16.12.2014, executorul judecătoresc a stabilit cheltuielile de executare la suma de_,34 lei.
La data de 16.12.2014, debitoarea A. Națională pentru Restituirea Proprietăților a fost somată să achite creditorului suma de_,96 lei, din care suma de_,62 lei reprezinta debit actualizat iar suma de_,34 lei reprezinta cheltuieli de executare. De asemenea, la aceeasi data s-a infiintat poprirea asupra conturilor contestatoarei deschise la Activitatea de Trezorerie si contabilitate Publica a Municipiului București.
În continuare, instanța reține că, la data de 19.12.2014 Ministerul Finanțelor Publice, prin Agenția Națională de Administrare fiscală – Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice a comunicat executorului înființarea popririi asupra conturilor ANRP până la concurența sumei de_,96 lei.
In continuare, instanta va analiza pe rand toate argumentele invocate de catre contestatoare, urmand a le inlatura ca neintemeiate pentru următoarele considerente.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, rezultă că, dupa emiterea somației de plată și după înființarea popririi asupra conturilor contestatoarei până la concurența sumei de_,96 lei, în baza titlului executoriu reprezentat de Hotărârea nr.117/24.10.2006 emisa de catre Comisia jud. T. pentru aplicarea Legii 290/2003, respectiv la data de 18.12.2014 a intrat in vigoare Legea nr.164/2014 privind unele măsuri pentru accelerarea și finalizarea procesului de soluționare a cererilor formulate în temeiul Legii nr.9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C. la 7 septembrie 1940, precum și al Legii nr.290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul H., ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de P. între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, și pentru modificarea unor acte normative.
Cu caracter preliminar, instanța reține că, din denumirea marginală a actului normativ menționat rezultă că, scopul adoptării acestuia este reprezentat de adoptarea unor măsuri pentru accelerarea și finalizarea procesului de soluționare a cererilor formulate în temeiul Legii nr.9/1998 și al Legii nr.290/2003 și nicidecum amânarea acordării drepturilor prevăzute de aceste legi.
Astfel, din analiza art.1 alin.1 din Legea nr.164/2014 potrivit căruia stabilirea și plata despăgubirilor acordate persoanelor prevăzute la art. 1 alin. (1) și (3) din Legea nr. 9/1998, precum și persoanelor prevăzute la, se realizează potrivit prevederilor prezentei legi’’, instanța reține că, dispozițiile Legii 164/2014 privind stabilirea despăgubirilor sunt aplicabile cererilor privind stabilirea despăgubirilor nesoluționate până la data intrării în vigoare a legii respectiv nesoluționate până la data de 18.12.204, nefiind aplicabile situațiilor în care persoanele îndreptățite au obținut deja un titlu executoriu prin care s-a stabilit valoarea despăgubirilor.
În ceea ce privește cererile privind plata despăgubirilor deja stabilite, conform art.3 alin.2 din Legea nr.164/2014 rezultă că:’’ Dispozițiile prezentei legi referitoare la plata despăgubirilor se aplică, cererilor pentru care nu s-a efectuat plata, cererilor nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, precum și cauzelor aflate pe rolul instanțelor judecătorești, având ca obiect acordarea de despăgubiri în baza Legii nr.9/1998, precum și a Legii nr.290/2003.
Astfel, în ceea ce privește cererile privind acordarea plăților despăgubirilor deja stabilite, cereri înregistrate pe rolul executorilor judecătorești anterior intrării în vigoare a legii 164/2014, pentru care au fost deja emise adresele de înființare a popririi și s-a efectuat indisponibilizarea sumelor, instanța reține că, nu sunt aplicabile prevederile Legii 164/2014.
De asemenea, instanta apreciaza ca sustinerile contestatoarei referitoare la nerespectarea termenului de 6 luni, prevazut de O.G. nr.22/2002, nu pot fi primite, pentru urmatoarele considerente:
Potrivit art.1 alin.1 din O.G. nr.22/2002: „Creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor și autorităților publice se achită din sumele aprobate cu această destinație prin bugetele acestora sau, după caz, de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.”
Potrivit art.2 din O.G. nr.22/2002: „daca executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continua din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligatia de plata. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului”, iar potrivit art. 3 “în cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art.2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie”.
Astfel, cronologia procedurii prevăzute în textele legale menționate este următoarea: obținerea unui titlu executoriu, intenția instituției publice de a executa de bunăvoie, constatarea lipsei de fonduri pentru executarea benevolă a obligației, somația de plată comunicată prin executor judecătoresc, la cererea creditorului, termenul de 6 luni în care debitorul urmează să facă demersuri pentru obținerea fondurilor, demararea procedurii de executare silită într-una din formele prevăzute de codul de procedură civilă, mobiliară, imobiliară sau poprire.
Astfel, se constată că beneficiul termenului de grație în favoarea instituțiilor publice este condiționat de dovada neexecutării benevole a obligației din cauza lipsei de fonduri, dar și de dovada demersurilor făcute pentru obținerea fondurilor necesare achitării obligațiilor.
Astfel, debitoarea, tocmai în considerarea calității sale, are îndatorirea de a veghea la respectarea principiului legalității și de a executa de bunăvoie un titlu executoriu ce îi este opozabil. Or, în cauză, se constată că nu a existat niciun demers din partea debitoarei pentru achitarea benevolă a obligației stabilite prin titlul executoriu, astfel incat, simpla lipsă de lichidități învederata si nedovedita, nu o poate scuti pe debitoare de executarea silită.
Instanta retine ca, așa cum rezultă din cele arătate anterior, debitoarea nu poate opune cu succes in sprijinul contestatiei sale, termenul de grație de 6 luni prevăzut de lege deoarece, pe de o parte, debitoarea nu a facut nicio probă din care sa rezulte intenția sa de executare benevolă a obligației, desi sustine acest lucru (situație în care prezumția de bună-credință nu poate fi reținută) și nici lipsa de lichidități învederată si dovada demersurilor făcute pentru obținerea fondurilor necesare achitării obligației, desi ratiuni ce tin de echitatea procedurii o obligau in acest sens.
Astfel, lipsa de lichidități învederată necesita cel putin sustineri pertinente din partea debitoarei, insotite de o prezentare comparativa a sumelor disponibile pentru plata titlurilor executorii, respectiv a sumelor pretinse de creditori precum si dovada demersurilor făcute pentru obținerea fondurilor necesare.
In ceea ce priveste sustinerile contestatoarei conform carora compensațiile se achită beneficiarilor în limita sumelor aprobate anual cu această destinație in bugetul de stat si că plata despăgubirilor este condiționată de existența în bugetul de stat a unor sume suficiente aprobate anual cu această destinație, instanta retine ca acestea sunt de asemenea neintemeiate, pentru urmatoarele considerente:
Obligația de plată a Autoritatii Naționale pentru Restituirea Proprietăților este o obligație de rezultat și nu de diligență, iar prin nealocarea de fonduri suficiente, statul își invocă propria culpă, ceea ce nu este permis.
Din enunțarea dispozițiilor Hotărârea Guvernului 1120/2006, rezultă că interpretarea dată acestora de catre contestatoare nu poate fi reținută ca fiind întemeiată, deoarece sintagmele „în funcție de disponibilitățile bănești” sau „în limita sumelor aprobate anual cu aceasta destinație în bugetul de stat”, nu pot fi interpretate decât în cadrul termenelor prevăzute expres de aceste dispoziții legale, de 1 an sau 2 ani.
Astfel, interpretarea care se impune a fi dată dispozițiilor legale analizate este aceea că despăgubirile la care beneficiarii sunt îndreptățiți se plătesc în termenul de 1 an, respectiv 2 ani, în funcție de cuantumul acestora, limitarea în raport de „sumele aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat”, neavând aplicabilitate decât în cadrul termenelor expres prevăzute de dispozițiile legale și putând determina despăgubirea cu prioritate a anumitor persoane, însă numai în cadrul acestor termene.
Dacă s-ar accepta punctul de vedere al contestatoarei, în sensul că prioritate în aplicarea dispozițiilor legale ar avea limitarea sumelor prin bugetul de stat și numai după aceasta termenele expres prevăzute de lege, s-ar ajunge la situația că obligația de plată stabilită legal în termene imperative, ar deveni una pur potestativă, fiind suficient să nu se prevadă în bugetul de stat sume necesare plății despăgubirilor la care persoanele beneficiare ale Legii nr.290/2003 sunt îndreptățite pentru ca plata acestora să fie amânată sine die. Astfel, chiar dreptul creditorului la despăgubiri, definitiv stabilit urmare a procedurii prevăzute de Legea nr.290/2003, ar fi lipsit de substanță.
Cu privire la existența unui număr mare de executări cu care se confruntă contestatoarea, de natură să conducă la blocarea conturilor sale, instanța reține de asemenea că acesta nu constituie un argument pentru admiterea contestației, deoarece numărul mare de executări silite dovedește faptul că debitoarea nu își execută de bunăvoie obligațiile, ceea ce constituie o atitudine condamnabilă pentru o instituție publică, ce nu poate în niciun caz să fie invocată ca temei al contestației la executare.
Față de considerentele de fapt si de drept reținute, instanta va respinge contestația la executare, ca neîntemeiată.
Întrucât contestația a fost solutionata pe fond, cererea contestatoarei de suspendare a executării silite a rămas fără obiect, motiv pentru care instanta va respinge cererea de suspendare a executarii silite ca ramasa fara obiect.
Având în vedere soluția pronunțată cu privire la solicitarea de anulare a executării silite și având în vedere că, din actele dosarului de executare nu rezultă că, sumele indisponibilizate au fost efectiv retrase din conturile contestatoarei, instanța va respinge ca neîntemeiat și capărul de cerere privind restabilirea situației anterioare.
In baza art.719 alin.4 din noul cod de procedura civila, după rămânerea definitivă, prezenta hotarare se va comunica si Societatii Civile Profesionale de Executori Judecatoresti D., Cosoreanu & Asociatii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Respinge contestația la executare, ca neîntemeiată, privind pe contestator A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, cu sediul în sector 1, București, CALEA FLOREASCA, nr. 202 și pe intimat G. V., intimat T. A., ambii cu domiciliul ales în TIMIȘOARA, ., nr. 7, . T..
Respinge ca rămas fără obiect capătul de cerere prin care se solicită suspendarea executării.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, la Judecătoria Sectorului 1 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 02.04.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
RED.M.A.29.06.2015
TEH.S.M. 03.04.2015 /5 ex + 3 .>
| ← Pretenţii. Sentința nr. 5955/2015. Judecătoria SECTORUL 1... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 5959/2015. Judecătoria... → |
|---|
