Contestaţie la executare. Sentința nr. 6173/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6173/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 06-04-2015 în dosarul nr. 6173/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
Dosar nr._
Sentința civilă nr. 6173/2015
Ședința publică de la 06 martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. V. A.
Grefier V. P.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile având ca obiect contestație la executare formulată de contestatoarea A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI, în contradictoriu cu intimații C. S. G., M. G. și S. M..
Dezbaterile și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 18.03.2015, care face parte integrantă din prezenta când, instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 25.03.2015, 01.04.2015 și pentru astăzi, 06.04.2015, când instanța, în urma deliberării, a pronunțat următoarea hotărâre.
INSTANȚA
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 23.01.2014, sub nr._, contestatoarea A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI A.A.A.S a chemat in judecata pe intimații C. S. S. G., M. N. G. și S. GH. M., solicitând pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea somației emise în data de 29.10.2013, a procesului-verbal privind cheltuielile de executare din data de 29.10.2013, rapoartele de expertiză extrajudiciare întocmite în dosarul de executare silită nr. 382/A/2011 de către B. B. C. și M. A. M., suspendarea executării silite, întoarcerea executării silite.
În motivare, a arătat în esență că începerea executării silite este nelegală, față de dispozițiile art. II din legea nr. 113/2013, în sensul că toate actele de executare întocmite asupra debitoarei CNVM nu își mai pot produce efecte juridice, fiind nule de drept, ca urmare a încetării calității de debitoare a acesteia.
S-a motivat că executorii sunt obligați să emită alte acte de executare, având în vedere că de la data intrării în vigoare a legii (26.04.2013) calitatea de debitor o are AAAS, cu respectarea dispozițiilor legale aplicabile.
S-a învederat că începerea executării silite împotriva AAAS este nelegală, deoarece nu există încuviințarea executării silite împotriva sa, întrucât încheierea de încuviințare a executării silite face referire la un debitor inexistent, nefiind opozabilă AAAS.
A mai arătat că au fost încălcate prevederile art. 1 și 2 din O.G. nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice stabilite prin titluri executorii, în sensul că termenul de 6 luni curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului.
Pe fondul contestației s-a mentionat că în data de 16.01.2014, Biroul Executorilor Judecătorești Asociați C. SI M. A. M. a comunicat instituției sale, adresa prin care a fost somată ca în termen de o zi de la primire acesteia să consemneze la dispoziția executorului judecătoresc suma de 16.278,97 lei, reprezentând creanța creditorilor.
S-a precizat că actele de executare silită efectuate împotriva AAAS sunt nelegale deoarece încalcă dispozițiile imperative ale OG 2/2002, care stabilesc un regim special si derogatoriu de la normele generale.
În continuare contestatoarea a arătat că art. 3 prevede că în cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art. 2 creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă iar prin dispozițiile cu caracter imperativ, a exceptat patrimoniul AAAS de la urmărirea silită de drept comun.
S-a precizat că OG 22/2002 prevede anumite limite ale executării silite, în sensul că se pot efectua numai operațiuni privind plăți dispuse de ordonatorii de credite, cu respectarea destinațiilor aprobate potrivit legii, iar AAAA in calitate de ordonator de credite este singura instituție care poate dispune efectuarea de plăți către debitori.
În ce privește natura juridică a termenului de 6 luni, acesta este un termen de grație acordat de lege, debitorului instituție publică, care prin executarea creanțelor stabilite prin titluri executorii în sarcina acestor debitori este amânată până la împlinirea termenului.
Contestatoarea a mai solicitat anularea Procesului verbal din data de 29.10.2013 privind cheltuielile de executare întrucât executorul a stabilit nelegal suma, fără să prezinte un mod detaliat de calcul al acestei sume solicitate si temeiul legal.
În continuare, s-a contestat valoarea despăgubirii stabilite prin somație pentru că executorul nu a ținut cont de criteriile de evaluare și stabilire a despăgubirilor impuse prin Decizia penală nr. 164A, decizia pronuntată de Curtea de Apel, în sensul că a stabilit valoarea la zi a sumei investite la data de 14 mai 2000 în loc de sumele învestite la data achiziționării.
În ceea ce privește cererea de suspendare a executării silite, a solicitat aplicarea art. 403 C.pr.civ., solicitând instanței să aibă în vedere toate motivele de nulitate ale actelor de executare, continuarea actelor de executare fiind de natură a produce grave prejudicii instituției, fiind în pericol de a nu mai putea funcționa, activitatea sa fiind deja blocată.
În drept, a invocat dispozițiile art. 378,411, 399 si urm. 403 alin.1 si urm., art. 404 si urm. C.proc.civ., legea 116/2013, legea 92/2011, OG 22/2002R, OUG 51/1998R.
În probațiune, a solicitat proba cu înscrisuri.
S-au anexat cererii înscrisuri (11-51).
Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar conform art. 2 alin. 3 din Legea nr. 116/15.06.2011 privind stabilirea unor măsuri temporare pentru funcționarea Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului și a Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare.
Fiind legal citati, intimatii nu au depus întâmpinare.
La termenul din 05.03.2014 instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 1 București, excepție pusă în discuția părților la acel termen.
Prin Sentința Civilă nr. 4173/12.03.2014 în dosar nr._, Judecătoria Sectorului 1 București a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și a declinat soluționarea cauzei civile în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București la data de 25.03.2014 sub nr._/301/2014.
La data de 12 iunie 2014 intimații au depus prin Serviciul Registratură întâmpinare prin care au solicitat respingerea contestației ca tardiv formulată si pe fond respingerea contestației ca neîntemeiată.
Prin Sentința Civilă nr. 8254/13.06.2014, Judecătoria Sectorului 3 București a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și a declinat soluționarea cauzei civile în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, constatându-se ivit conflictul negativ de competență.
Prin sentința civilă nr. 943 din data de 05.09.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a civilă în dosarul nr._/3/2014 s-a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, fiind înregistrată pe rolul instanței sub nr._ .
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Se va respinge excepția tardivității formulării contestației la executare, invocată de intimați prin întâmpinare, întrucât prezenta contestație la executare a fost depusă în termenul de 15 zile de la comunicarea actelor de executare, actele fiind comunicate contestatoarei la data de 16.01.2014, iar contestația la executare a fost introdusă pe rolul 23.01.2014, prin urmare sunt respectate disp. art. 401 cpc.
Pe fondul cauzei:
Prin titlul executoriu reprezentat de Sentința penală nr. 423 din 20.03.2007 pronunțată de Tribunalul București în Dosarul nr._/3/2006, definitivă prin decizia penală nr. 2098/04.06.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Comisia Națională a Valorilor Mobiliare a fost obligată la plata despăgubirilor civile către un număr de 130.798 părți civile, la nivelul sumelor efectiv investite, indexate cu rata inflației începând cu data de 25 mai 2000 până la achitarea lor, conform numărului de unități de fond investite de fiecare parte civilă, executarea făcându-se pe baza prezentării certificatului de investitor în original și după anularea acestuia.
Prin cererea de executare silită din 27.06.2011, creditorii-intimați C. S. S. G., M. N. G. și S. GH. M. au solicitat executarea silită a creanței reprezentând contravaloarea unităților de fond, indexată cu rata inflației începând cu data de 24.05.2000 până la data plății efective, cererea sa fiind înregistrată în Dosarul de executare nr. 382/A/2011 constituit la Biroul Executorilor Judecătorești Asociați B. C. și M. A. M..
Prin raportul de expertiză contabilă extrajudiciară întocmit de expertul contabil H. A. N. s-a stabilit că despăgubirile civile la nivelul sumelor efectiv investite de creditori, actualizate până la data de 26.03.2011, sunt în sumă totală de 7.861,05 lei, respectiv 5.182,80 Ron.
Prin procesul-verbal de cheltuieli de executare din 29.10.2013, executorul judecătoresc a stabilit cheltuieli de executare de 1.493,20 lei, compusă din: 1478 lei reprezentând onorariul executorului judecătoresc, 10 lei taxă timbru, 0,3 lei timbru judiciar. f. 93
Prin somația din data de 29.10.2013, executorul judecătoresc a pus în vedere debitoarei să achite suma de 16.278,97 lei, din care 14.785,77 lei debit actualizat și 1493,20 lei- cheltuieli de executare silită, aceasta fiind comunicată la data de 16.01.2014.
Cu prioritate, instanța stabilește că dispozițiile art. II din Legea nr. 113/2013 nu produc efecte cu privire la legalitatea actelor de executare efectuate împotriva debitorului Comisia Națională a Valorilor Mobiliare, anterior intrării în vigoare a acestei legi, instanța urmând să verifice temeinicia contestației la executare prin raportare la normele de procedură aplicabile la data întocmirii actelor contestate. Dispozițiile legale menționate au produs efecte numai în ceea ce privește cadrul procesual, fiind de imediată aplicare și stabilind că A. pentru Administrarea Activelor Statului dobândește calitatea procesuală pe care aceasta o avea Comisia Națională a Valorilor Mobiliare, la data intrării în vigoare a legii, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent dacă este vorba de faza de judecată sau de executare silită.
P. aceste considerente se va respinge primul motiv al contestației la executare privind nulitatea de drept a actelor de executare silită formulate împotriva Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare.
Cu privire la încălcarea dispozițiilor OG nr. 22/2002, din coroborarea dispozițiilor art. 2, 3 din OG nr. 22/2002 și art. 387 C.pr.civ., reiese că executarea silită a sumelor înscrise în titlurile executorii emise împotriva instituțiilor publice începe și se realizează potrivit normelor generale înscrise în Codul de procedură civilă. Nota specifică a acestui tip de executare constă în impunerea creditorului a unui termen de 6 luni de așteptare, în cazul în care instituția publică se află în imposibilitate obiectivă de a plăti, din lipsă de fonduri.
Așadar, creditorul unei instituții publice, având în vedere și realitatea constituțională a statului de drept, așteaptă din partea instituției publice executarea de bunăvoie a obligației pecuniare. În cazul în care instituția publică, ce ar trebui să se comporte în cadrul relațiilor sociale ca un subiect de drept-exemplu pentru ceilalți participanți la raporturile juridice, nu execută obligația de bunăvoie, creditorul se poate adresa unui organ competent de executare, solicitându-i urmărirea silită a sumelor din titlul executoriu.
Dacă instituția publică urmărită dovedește că nu are fonduri special alocate, la început de executare ori în cursul acesteia, OG nr. 22/2002 instituie pentru creditorul instituției publice obligația de a aștepta 6 luni de zile până la continuarea executării silite.
Acesta este singurul rezultat ce se impune în cadrul operațiunii de interpretare juridică de bună-credință, realizate cu luarea în seamă a imperativului executării cu celeritate a creanțelor menționate în titluri executorii-hotărâri judecătorești, imperativ derivat din art. 6 CEDO, art. 11, 20, 21 din Constituția României.
În lumina celor de mai sus, făcând din nou trimitere la art. 2, 3 din OG nr. 22/2002 și art. 387 C.pr.civ., reiese că somația la care se referă art. 2 din OG nr. 22/2002 este aceeași la care se referă art. 387 din Codul de procedură civilă, adică este actul începător al executării silite. Celelalte acte de executare vor fi realizate subsecvent acestei somații, cu eventuala incidență a termenului de 6 luni în care creditorul este chemat de OG nr. 22/2002 să aștepte ca instituția publică să încerce procurarea de fonduri.
Așadar, în considerarea interesului public pe care se presupune că îl servește instituția publică, acest tip de debitor trebuie să depună toate diligențele pentru a executa obligațiile de bunăvoie ori, dacă s-a început executarea silită (prin emiterea somației de un organ de executare competent) și nu are fonduri special alocate, trebuie să depună toate diligențele pentru ca în 6 luni de la primirea somației (ori de la momentul – ulterior primirii somației și efectuării diverselor acte de executare – în care se constată epuizarea fondurilor special alocate executării obligațiilor din titluri executorii) să obțină fondurile necesare astfel încât executarea silită să nu continue prin poprire asupra altor fonduri ori/și prin executare mobiliară/imobiliară.
Totodată, instanța reține că o asemenea interpretare este impusă și de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care, în cauza Ș. c.României a stabilit că este nerezonabil să se solicite unui particular a întreprinde demersuri împotriva statului sau a unei autorități sau instituții publice; asemenea debitori fiind primii care, în concepția Curții, trebuie să execute voluntar hotărârile judecătorești de condamnare pronunțate împotriva lor.
În cazul de față A. nu a executat de bunăvoie obligația executorie (potrivit art. 851 din OUG nr. 51/1998) inserată într-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă 2009, astfel încât, la trei ani de la această dată, intimatii s-au adresat unui organ competent de executare pentru executarea silită a sumei ce îi era datorată de A..
În lumina celor de mai sus, instanța constată neîntemeiată susținerea contestatoarei, cu privire la pretinsa nerespectare a dispozițiilor OG nr. 22/2002.
Al treilea motiv de nelegalitate
Cu privire la legalitatea procesului-verbal referitor la cheltuielile de executare din 29.10.2013, instanta retine ca, față de această înțelegere a procedurii realizării creanței împotriva instituției publice, se observă că devine incident art. 3717 C.pr.civ., potrivit căruia debitorul, inclusiv instituție publică ce nu își execută de bunăvoie obligația, va fi ținut să suporte cheltuielile de executare făcute după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu. Sumele ce urmează a fi plătite se stabilesc de executor prin proces-verbal ce constituie titlu executoriu.
Conform art. 4 din Anexa 1 la ordinul Ministrului justiției nr. 2550/C/2006 pentru sume mai mici de 50.000 lei, onorariul poate fi până la 10% pentru sumele cuprinse între 50.001 lei și 80.000 lei, onorariul este de 3%, pentru sumele cuprinse între 80.001 lei și 100.000, onorariul este de 2%,pentru sumele ce depășesc 100.000 lei, onorariul este de 1%. Art. 39 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești a fost modificat prin O.U.G. Nr. 144/19.12.2007, publicată în M.Of. Nr. 880/21.12.2007 și prevede: „(1) Executorii judecătorești au dreptul, pentru serviciul prestat, la onorarii minimale și maximale stabilite de ministrul justiției, cu consultarea Consiliului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești. În cazul executării silite a creanțelor având ca obiect plata unei sume de bani, onorariile maxime sunt următoarele:
a) pentru creanțele în valoare de până la 50.000 lei inclusiv, onorariul maxim este de 10% din suma reprezentând valoarea creanței ce face obiectul executării silite;
b) pentru creanțele în valoare de peste 50.000 lei, dar până la 80.000 lei inclusiv, onorariul maxim este de 5.000 lei plus 3% din suma ce depășește 50.000 lei din valoarea creanței ce face obiectul executării silite;
c) pentru creanțele în valoare de peste 80.000 lei, dar până la 100.000 lei inclusiv, onorariul maxim este de 5.900 lei plus 2% din suma ce depășește 80.000 lei din valoarea creanței ce face obiectul executării silite;
d) pentru creanțele în valoare de peste 100.000 lei, onorariul maxim este de 6.300 lei plus 1% din suma ce depășește 100.000 lei din valoarea creanței ce face obiectul executării silite."
Stabilirea unui onorariu de expert la valoarea maximă nu este nelegală.
În nici unul din actele normative de mai sus nu se precizează dacă sumele includ sau nu TVA.
Susținerea contestatoarei referitoare la includerea nelegală a TVA-ului în onorariul de executare ce se solicită a-l rambursa este neîntemeiată. Ordinul nr. 2250/2006 nu prevede că limita maximă a onorariului ce poate fi perceput de executor trebuie să cuprindă și taxa pe valoare adăugată.
Executorii judecătorești sunt ținuți a respecta Ordinul nr. 2250/2006 și a stabili onorariile în limitele acolo prevăzute. La onorariile astfel calculate, unii executori judecătorești au obligația calculării și reținerii TVA-ului, taxă ce este suportată potrivit codului fiscal de destinatarul final, în cazul de față: debitorul obligat a rambursa cheltuielile de executare. Din verificarea onorariului calculat în dosarul de executare analizat, instanța constată că executorul a respectat prevederile legale, calculând onorariul în raport de valoarea urmărită, în procentul impus de Ordinul nr. 2250/2006, la acest onorariu calculând și percepând TVA, întregul onorariu astfel calculat urmând a fi suportat de contestatoarea-debitoare.
Instanta retine ca sustinerile contestatoarei cu privire la faptul ca executorul judecatoresc trebuia sa comunice o notificare si nu somatia de plata nu pot fi primite, deoarece conform dispozitiilor art. 387 din C.proc.civ., in afara de cazurile in care legea prevede altfel, executarea poate incepe numai dupa ce se va comunica debitorului o somatie, somatie care are caracterul unui act incepator de executare. Ca atare, pentru efectuarea actelor de executare, creditorul are obligata de a efectua plata onorariului executorului judecatoresc pentru ca acesta sa indeplineasca atributiile prevazute de art. 7 lit. a din Legea nr. 188/2000 referitoare la punerea in executare a dispozitiilor cu caracter civil din titluri executorii.
Mai mult decat atat, somatia adresata de executorul judecatoresc debitoarei reprezinta un act prin care creditoarea si-a manisfestat in mod expres si neechivoc vointa in sensul executarii silite, neputand avea doar semnificatia juridica a unei simple noficari a unui act judiciar.
Cum debitul calculat potrivit titlului executoriu este de 14.785,77 lei, instanța apreciază că un onorariu executor de 1.478 lei este rezonabil, suma stabilită de executorul judecătoresc cu titlul de cheltuieli de executare, implicând costurile legate de: legalizare cu formulă executorie, încuviințare executare silită, formare dosar, emitere somație, arhivare dosar, comunicări poștale, transport, context în care susținerile contestatoarei sunt neîntemeiate.
Se va respinge și motivul privind valoarea despăgubirii stabilite prin somație, întrucât nu s-au contestat rapoartele de evaluare extrajudiciare depuse în dosarul de executare silită și nu s-a solicitat de către contestatoare administrarea probei cu expertiză contabilă în vederea stabilirii cuantumului debitului.
De altfel, expertul Homaniuc A. N. a menționat în cuprinsul rapoartelor de evaluare că expertiza s-a efectuat pe baza analizei materialului documentar, pronunțându-se numai asupra acelor operațiuni și înscrisuri (carnete emise, unități de fond) comunicate de creditori, fiind stabilit în conținutul carnetului de investitor nivelul sumelor efectiv investite și numărul de unități de fond învestite de partea civilă care prin însumare compun soldul numeric al unităților de fond înscris în carnetul de investitor.
Față de toate cele de mai sus, instanța constată că nu s-a relevat niciun motiv de nelegalitate a actelor de executare contestate, astfel că urmează să respingă ca neîntemeiată contestația la executare.
În ce privește cererea de suspendare a executării silite, instanța o va respinge ca rămasă fără obiect față de soluționarea contestației la executare și disp. art. 403 alin. 1 C.pr.civ. care prevăd că se poate suspenda executarea până la soluționarea contestației la executare.
Față de soluția la care a ajuns instanța în urma deliberării, având în vedere dispozițiile art. 274 C.pr.civ. care prevăd că partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată, instanța va lua act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția tardivității formularii contestației la executare, ca neîntemeiată.
Respinge contestația la executare, astfel cum a fost precizată, formulată de contestatoarea A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI - sector 1, București, .. SERBĂNESCU, nr. 50, în contradictoriu cu intimații C. S. G., M. G. și S. M. toti cu D. A. LA AV. IOFCIULESCU E. M. - com., PLOIEȘTI, ., .. 114, J. PRAHOVA, ca neîntemeiată.
Respinge cererea de suspendare a executării silite ca fiind rămasă fără obiect.
Respinge ca neîntemeiată cererea contestatoarei privind întoarcerea executării silite.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06.04.2015.
Președinte, Grefier,
C. V. A. V. P.
P. președintele completului, promovat la P. grefier aflat în C.O.
Tribunalul București, semnează, cf. disp. art. 426 alin.4 semnează Grefier-Șef
c.pc. Președintele Judecătoriei Sector 1 București
Red. C.V.A./Tehnored. C.V.A. 13 AUGUST 2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 6420/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 6210/2015. Judecătoria SECTORUL 1... → |
|---|
