Contestaţie la executare. Sentința nr. 6687/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6687/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 14-04-2015 în dosarul nr. 6687/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 6687/2015
Ședința publică de la 14.04.2015
Instanta constituita din:
P. A. A. P.
Grefier E. A. S.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestator AGENȚIA D. S. și pe intimat .., intimat T. S. SECTOR 1 BUCUREȘTI, având ca obiect contestație la executare SUEPENDARE EXECUTARE - 4550/2014.
Dezbaterile în fond au fost consemnate în încheierea de ședință din 24.03.2015, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 31.03.2015, 07.04.2015, 14.04.2015 când:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 31.12.2014, sub nr._, contestatoarea Agenția Domeniilor S. a formulat contestație la executare, în contradictoriu cu intimata .., solicitând instanței anularea adresei de înființare a popririi emisă la data de 22.12.2014 în dosarul nr. 4550/2014 al B.E.J. R. G. I., anularea încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare din aceeași dată și suspendarea executării silite.
În motivarea acțiunii s-a arătat că executorul judecătoresc nu a procedat la somarea contestatoarei, conform art. 667 C.proc.civ, deși statul nu se regăsește în cazurile expres și limitativ prev. de art. 674 al. 3 C.proc.civ. În ceea ce privește încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare, s-a arătat că onorariul avocațial este exagerat având în vedere că în această etapă a procesului civil executorul este cel care efectuează actele de executare iar în speță onorariul avocatului reprezintă 65% din cel al executorului judecătoresc. De asemenea, se contestă cuantumul exagerat al sumei de 1200 lei reprezentând cheltuieli necesare înființării și comunicării popririi.
În drept au fost invocate disp. art. 711 și 718 C.proc.civ iar în probațiune, la solicitarea instanței, au fost anexate înscrisuri.
Intimata a formulat întâmpinare, solicitând instanței respingerea acțiunii ca neîntemeiată; cu cheltuieli de judecată. În motivarea întâmpinării s-a arătat că temeiul legal în baza căruia a fost emisă adresa de înființare a popririi este 782 al. 1 C.proc.civ, nefiind necesară și emiterea somației. Mai mult, contestatoarea nu se încadrează în disp. 674 al. 3 C.proc.civ, contrar afirmațiilor acesteia, întrucât această prevedere legală vizează statul și unitățile administrativ teritoriale. Referitor la cheltuielile de executare, s-a arătat că onorariul avocațial este proporțional cu valoarea pricinii, munca depusă de avocat și pregătirea profesională a acestuia iar în privința cheltuielilor ocazionate cu înființarea și comunicarea popririi, s-a arătat că afirmația nu este însoțit de mijloace de probă și mai mullt, astfel cum reiese din cuprinsul dosarului de executare, înființarea popririi este încuviințată în privința a 7 terți popriți iar încheierea prevede că suma se referă la numărul de terți.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele cauzei civile de față, instanța reține următoarele:
Prin Sentința comercială nr. 8745 din 03.06.2009 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._/3/2006, instanța a obligat Agenția Domeniilor S. să plătească intimatei suma de 2.834.814,92 lei, reprezentând prejudiciul suferit și a cheltuielilor de judecată în cuantum de 147.643,78 lei.
Deoarece A.D.S. nu s-a conformat acestui titlu executoriu și nu a executat de bunăvoie obligațiile stabilite prin Sentința civilă nr. 8745 din 03.06.2009 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._/3/2006, la data de 17.12.2014, creditoarea-intimată s-a adresat cu o cerere către B.E.J. R. G. I., solicitând executarea silită a sumei prevăzută în titlul executoriu și a cheltuielilor de executare ce se vor efectua.
Executarea silită a fost încuviințată prin Încheierea din 18.12.2014 emisă de executorul judecătoresc, anexată la fila 100.
Prin încheierea din 22.12.2014, executorul judecătoresc a stabilit cheltuielile necesare executării în cuantum de 29.895,02 din care 11.095,02 lei cu titlu de onorariu avocațial, 17.000 lei onorariu executor și 1200 lei cheltuieli necesare înființării și comunicărilor popririlor X nr. terți popriți.
Prin Adresa din 22.12.2014 comunicată terțului poprit T. Sectorului 1, executorul judecătoresc a înființat poprirea asupra conturilor contestatoarei până la concurența sumei de 3.012.353,72 lei reprezentând creanță neactualizată și cheltuieli de executare. Contestatoarea a fost înștiințată despre înființare popririi la data de 23.12.2014, astfel cum reiese din dovada anexată la fila 104.
Contestația la executare este o cale specială de atac aplicabilă în faza executării silite prin care se poate obține anularea actelor de executare efectuate cu încălcarea dispozițiilor legale. Actele de executare contestate de debitoarea A.D.S. sunt adresa de înființare a popririi și încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare – întocmite la 22.12.2014.
În ceea ce privește primul motiv, referitor la lipsa somației, instanța reține că în conformitate cu disp. art. 782 al. 1 C.proc.civ poprirea se înființează fără somație, iar despre măsura luată va fi înștiințat și debitorul. Prin urmare, în cazul în care executarea silită se realizează prin poprire, somația prev. de art. 667 C.proc.civ nu este necesară, debitorul fiind încunoștiințat despre executarea silită prin poprire, prin intermediul unei notificări.
De altfel, din interpretarea disp. art. 666 al. 2 C.proc.civ, rezultă cu evidență că titlul executoriu și somația se comunică, dacă legea nu prevede că executarea se face fără somație. Or, în cazul executării prin poprire, disp. art. 782 C.proc.civ, prevăd expres că executarea se realizează fără somație. Referitor la susținerea privind exceptarea de la aplicarea disp. art. 674 al. 1 C.proc.civ, pe de o parte se reține că alin. 2 al acestui articol face referire expresă la stat și la unitățile administrativ teritoriale și prin urmare exclude instituțiile publice, astfel încât acest alineat nu se aplică debitoarei contestatoare iar pe de altă parte, chiar dacă s-ar aplica, rezultă cu evidență că deși nu am fi sub incidența disp. art. 668 C.proc.civ, executarea silită se află în continuare sub incidența disp. art. 782 al. 1 C.proc.civ care prevăd că poprirea se înființează fără somație, fără a diferenția între tipurile de debitori.
Referitor la aplicarea disp. Legii 110/2007 și ale O.G. 22/2002 se reține că înțelegerea procedurii de realizare a unei creanțe împotriva unei instituții publice trebuie a porni de la anumite principii inerente statului de drept: interpretarea cu bună-credință a legii, respectarea legii, executarea cu celeritate a hotărârilor judecătorești, fără de care dreptul la un proces echitabil este golit de conținut și lipsit de finalitate; în cazul în care există dubiu, normele se interpretează în favoarea creditorului, iar nu a debitorului, instituția publică (parte în litigiul soluționat prin titlul executoriu ce o obligă) care trebuia să execute ori să depună toate diligențele pentru executarea de bunăvoie a obligației, comportându-se astfel exemplar pentru celelalte subiecte de drept; în acest context, doar în cazul în care instituția publică nu are fonduri special alocate executării obligației din titlul executoriu (conform art. 1 din O.G. nr. 22/2002), executarea silită (începută prin somația emisă de organul competent de executare) va fi oprită 6 luni de zile, în care se înțelege că instituția publică va depune din nou toate diligențele pentru obținerea de fonduri special destinate executării obligațiilor prevăzute în titluri executorii. În cazul în care diligențele nu au ca rezultat obținerea unor astfel de fonduri speciale, creditorul este îndreptățit să continue executarea silită potrivit Codului de procedură civilă, având astfel nu numai posibilitatea de a popri conturi ale instituției, ci și de a executa silit bunuri mobile și imobile ale instituției publice.
În cazul de față, debitoarea nu a executat de bunăvoie obligația executorie inserată într-o hotărâre judecătorească astfel încât creditoarea intimată s-a adresat unui organ competent de executare pentru executarea silită a sumei ce îi era datorată de contestatoarea iar aceasta nu a probat lipsa de fonduri, necesară pentru a beneficia de dispozițiile O.G. 22/2002.
În concluzie, executarea silită s-a desfășurat respectarea atât a prevederilor speciale din O.G. nr. 22/2002, cât și a normelor de drept comun care reglementează executarea silită, contestația fiind vădit neîntemeiată.
Analizând susținerile formulate de contestatoare referitor la legalitatea stabilirii cheltuielilor de executare, instanța stabilește că în conformitate cu art. 669 Cod procedură civilă, debitorul, inclusiv instituția publică ce nu își execută de bunăvoie obligația, va fi ținut să suporte cheltuielile de executare făcute după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu. Sumele ce urmează a fi plătite se stabilesc de executor prin proces-verbal ce constituie titlu executoriu.
Notificarea înființării popririi adresată contestatoarei, prin executorul judecătoresc, reprezintă un act prin care creditorul și-a manifestat expres și neechivoc voința în sensul realizării executării silite, față de refuzul aducerii la îndeplinire de bunăvoie a titlului executoriu.
Sumele plătite cu titlu de onorariu pentru executorul judecătoresc reprezintă cheltuieli ocazionate de efectuarea executării silite și față de dispozițiile art. 39 alin. 1 din Legea nr. 188/2000, în cazul obligațiilor având ca obiect plata unor sume de bani, onorariul executorului nu poate depăși un anumit plafon determinat potrivit acestui act normativ, raportat la cuantumul obligației de plată a cărei executare se urmărește. La onorariile astfel calculate, executorii judecătorești au obligația calculării și reținerii T.V.A.-ului, impozit indirect ce este suportat potrivit art. 125 și următoarele Cod fiscal de destinatarul final, respectiv de creditorul care beneficiază de serviciile executorului judecătoresc. Debitorul este obligat a rambursa și aceste cheltuieli de executare creditorului, nefiind incluse în onorariul executorului judecătoresc, întrucât executorul judecătoresc este cel care colectează impozitul indirect, pe când titularul obligației fiscale este creditorul. Din verificarea onorariului calculat în dosarul de executare analizat, instanța constată că executorul a respectat prevederile legale, calculând onorariul în raport de valoarea urmărită în cuantum maxim impus de art. 39 alin. 1 lit. d din Legea nr. 188/2000, la acest onorariu calculând și percepând T.V.A., întregul onorariu calculat urmând a fi suportat de debitoare.
Cuantumul cheltuielilor de executare poate fi cenzurat de instanța de judecată, care trebuie să verifice dacă cheltuielile stabilite prin procesul-verbal au fost necesare pentru efectuarea executării, dacă sunt reale și dacă nu sunt disproporționate față de cuantumul creanței și volumul de muncă efectuată de cei implicați în executare. Chiar dacă debitorul este în culpă pentru faptul că nu a executat de bună-voie creanța cuprinsă într-un titlu executoriu, aceasta nu înseamnă că creditorul său poate efectua cheltuieli de executare exagerate, știind că le va recupera.
În acest sens, instanța mai reține că, pentru identitate de rațiune și având în vedere faptul că executarea silită este considerată o parte a procesului civil, dispozițiile art. 451 alin. 2 Cod procedură civilă sunt aplicabile și în faza de executare silită. Prin aplicarea acestor dispoziții, instanța nu intervine în relația dintre avocat și client și nu cenzurează onorariul stabilit prin contractul de asistență juridică; însă are posibilitatea de a micșora cuantumul cheltuielilor pe care și le recuperează creditorul cu acest titlu, în situația în care sunt nepotrivit de mici sau de mari față de valoarea creanței sau de munca îndeplinită de avocat.
Față de aceste aspecte instanța apreciază că susținerile contestatoarei în sensul că onorariul perceput de avocat este disproporționat de mare sunt neîntemeiate. Astfel onorariul de avocat în cuantum de 11.095 lei a fost dovedit prin factura nr._/17.12.2014 și este în opinia instanței proporțional cu valoarea pricinii - 2.834.814,92 lei dar și cu munca depusă de avocat, constând în redactarea cererii de executare, rol activ în comunicarea cu executorul judecătoresc, informări constante și actualizate ale clientului, elaborări strategie de executare și concepere și redactare cereri precizatoare în cursul executării silite. Față de aceste aspecte, reținând că avocatul este reprezentantul părții în cursul executării silite și văzând conținutul dosarului de executare, se constată că a existat o permanentă corespondență între executor și societatea de avocatură astfel încât onorariul avocațial este proporțional cu criteriile mai sus indicate. Referitor la cheltuielile de executare de 1200 lei, se reține că pe parcursul executării silite au fost concepute, redactate, emise și comunicate mai multe adrese de înființare a popririi, acestea conținând diverse informații suplimentare sau rectificări ale executorului, astfel încât instanța apreciază că suma percepută pentru toate cheltuielile aferente popririi și comunicărilor este justificată și nu este exagerat de mare.
Dând eficiență considerentelor mai sus expuse și constatând că nu s-a dovedit existența niciunui motiv de nelegalitate al actelor de executare contestate, instanța urmează să respingă ca neîntemeiată contestația la executare. Față de soluționarea contestației la executare, instanța respinge ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a executării silite.
În ceea ce privește cererea de obligare a contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată, se reține că deși debitoarea este partea care a pierdut procesul, nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 452 C.proc.civ, întrucât din analiza contractului de asistență juridică reiese că onorariul solicitat prin prezenta - 9328,32 lei a fost achitat pentru un alt dosar, respectiv_ . Prin urmare instanța va respinge ca neîntemeiată cererea intimatei de obligare a debitoarei contestatoare la plata onorariului avocațial în cuantum de 9328,32 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată acțiunea privind pe contestatoarea AGENȚIA D. S. cu sediul în sector 1, București, .. 43 și pe intimata .. cu sediul în TIMIȘOARA, .. C, nr. 5, ., . S. SECTOR 1 BUCUREȘTI cu sediul în sector 2, București, .. 15 .
Respinge cererea intimatei de obligare a contestatoarei la plata onorariului avocațial.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria Sectorului 1 București.
Pronunțată în ședință publică, astazi, 14.04.2015.
PREȘEDINTEGREFIER
Red/dact A.A.P/E.A.S
4 ex 30.09.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 6685/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 6787/2015. Judecătoria SECTORUL 1... → |
|---|
