Contestaţie la executare. Sentința nr. 4524/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4524/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 09-03-2015 în dosarul nr. 4524/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 1 BUCUREȘTI
SECȚIA C.
Sentința civila nr. 4524/2015
Ședința publică din data de 09.03.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: ELENA ANDREEA NEŢOIU
GREFIER: L. B.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestatoarea A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR și pe intimatii P. C. G. C. și P. D., având ca obiect contestație la executare - suspendarea executării silite.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publica de la 16.02.2015 și au fost consemnate în încheierea de la acea dată, parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 23.02.2015, 02.03.2015 si 09.03.2015, când a hotărât:
Dupa deliberare,
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 20.10.2014 pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, sub numărul_, contestatoarea A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETATILOR, cu sediul in sector 1, București, Calea Floreasca nr.202, CUI_, a formulat, în contradictoriu cu intimatii P. C. G. C., cu domiciliul in TG. M., ., județul M., CNP_ si P. D., cu domiciliul in TG. M., ., județul M., CNP_, ambii cu domiciliul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură la S.C.A. "N. & G.", cu sediul in sector 3, București, ., ., ., contestație la executare, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună suspendarea executării silite începute în dosarul de executare nr.672/2014 al Societatii Civile Profesionale de Executori Judecatoresti M. G., M. P. si C. G. Vararu G. ’’S.C.P.E.J IGPV’’ până la soluționarea prezentei contestații, suspendarea tuturor actelor de executare silită dispuse sau care ar putea fi dispuse, inclusiv a popririi asupra conturilor A.N.R.P. deschise la Activitatea de Trezorerie si contabilitate Publica a Municipiului București, anularea executarii silite insasi precum si a tuturor actelor de executare emise de S. Civila Profesionala de Executori Judecatoresti M. G., M. P. si C. G. Vararu G. ’’S.C.P.E.J IGPV’’ in dosarul de executare nr.672/2014, intoarcerea executarii silite prin restituirea sumei de 206.696,02 lei.
În motivare, contestatoarea a arătat că, prin somația din data de 16.09.2014 emisă în dosarul de executare nr.672/2014, S. Civila Profesionala de Executori Judecatoresti M. G., M. P. si C. G. Vararu G. ’’S.C.P.E.J IGPV’’ a înștiințat A. Națională pentru Restituirea Proprietăților că are de achitat creditorilor P. C. G. C. si P. D., suma de 206.696,02 lei, reprezentand ½ din transa 1 (40%) din compensatia actualizata stabilita prin Hotararea nr.7/19.09.2013 emisa de Institutia Prefectului Judetului M.-Comisia pentru aplicarea Legii nr.290/2003.
Contestatoarea a sustinut că plata sumei acordate cu titlu de compensație urmează să fie efectuată în conformitate cu art.18 alin.5 din Hotărârea Guvernului 1120/2006, conform caruia compensațiile se achită beneficiarilor în limita sumelor aprobate anual cu această destinație in bugetul de stat.
Astfel, sustine contestatoarea, plata despăgubirilor este condiționată de existența în bugetul de stat a unor sume suficiente aprobate anual cu această destinație.
Astfel, se impune a se constata că, în absența disponibilităților bănești ale statului, raportat la dificultățile prin care trece economia țării, s-ar stabili, în momentul de față, în sarcina ANRP o obligație imposibil de realizat și care este de natură să afecteze principiul egalității de tratament, recunoscut atât în plan intern cât și în plan european.
Prin folosirea sintagmelor „în funcție de disponibilitățile bănești” sau „în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat", legiuitorul a prevăzut tocmai acea situație în care sumele alocate prin bugetul de stat nu sunt suficiente pentru acoperirea despăgubirilor acordate potrivit legii.
Această interpretare este singura in măsură a da valoare prevederii legale stipulate la art.22 alin.(1) din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, potrivit căreia „ordonatorii de credite au obligația de a angaja cheltuieli în limita creditelor de angajament și de a utiliza creditele bugetare numai In limita prevederilor și destinațiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea instituțiilor publice respective și cu respectarea dispozițiilor legale".
Ignorarea acestor prevederi legale poate duce la crearea unor angajamente de plată fără acoperire bugetară și are drept efect acordarea despăgubirilor cu prioritate anumitor persoane, în detrimentul celor aflați la ordine, fiind astfel nerespectat principiul nediscriminării și egalității de tratament.
Din rațiuni financiare creanțele asupra statului pot fi limitate sau eșalonate la plată și nu pot fi plătite decât în condiții de solvabilitate, principii care nu sunt înlăturate de jurisprudența CEDO. Sumele alocate ca despăgubiri sunt stabilite prin Legea bugetului de stat, iar sumele plătite de ANRP ca despăgubiri în temeiul Legii nr.290/2003 sunt publice.
Se mai arata că, în data de 12.03.2014 a fost publicată în Monitorul Oficial al României O.U.G. nr.10/2014 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din Legea nr.9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C. la 7 septembrie 1940, precum și din Legea nr.290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul H., ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de P. între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947.
Potrivit dispozițiilor art.2 din actul normativ anterior amintit „începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se suspendă, pe o perioadă de 6 luni, plata voluntară a despăgubirilor stabilite prin hotărârile comisiilor județene, respectiv a municipiului București, pentru aplicarea Legii nr.290/2003, prin ordinele emise de către șeful Cancelariei Primului-Ministru în temeiul Legii nr.9/1998 si respectiv, prin deciziile de plată emise de către vicepreședintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților care coordonează aplicarea Legii nr.9/1998, Legii nr.290/2003 si Legii nr. 393/2006”.
De asemenea, contestatoarea sustine ca, somația a fost emisă cu încălcarea prevederilor O.G. nr.22/2002 în sensul că articolul 2 al ordonanței prevede un termen de 6 luni în care instituția publică este obligată să dispună toate măsurile ce se impun pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
Se mai sustine că, înțelegerea procedurii de realizare de unei creanțe împotriva statului sau a unei instituții publice trebuie a porni de la anumite principii inerente statului de drept: interpretarea cu bună-credință a legii, respectarea legii, executarea cu celeritate a obligațiilor stabilite în sarcina statului, fără de care dreptul la un proces echitabil este golit de conținut și lipsit de finalitate; în cazul în care există dubiu, normele se interpretează în favoarea creditorului, iar nu a debitorului, instituția publică care trebuia să execute ori să depună toate diligențele pentru executarea de bunăvoie a obligației, comportându-se astfel exemplar pentru celelalte subiecte de drept; în acest context, doar în cazul în care instituția publică nu are fonduri special alocate executării obligației din titlul executoriu (conform art.1 din O.G. nr.22/2002), executarea silită (începută prin somația emisă de organul competent de executare) va fi oprită 6 luni de zile, în care se înțelege că instituția publică va depune din nou toate diligențele pentru obținerea de fonduri special destinate executării obligațiilor prevăzute în titluri executorii. In cazul în care diligențele nu au ca rezultat obținerea unor astfel de fonduri speciale, creditorul este îndreptățit să continue executarea silită potrivit Codului de procedură civilă, având astfel nu numai posibilitatea de a popri conturi ale instituției, ci și de a executa silit bunuri mobile și imobile ale instituției publice.
Astfel, potrivit art.2 din O.G. nr.22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii „dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începem sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului”.
Prin urmare, executorul judecătoresc avea obligația emiterii către debitoare a unei somații de plată întemeiate pe dispozițiile legale menționate, ulterior putând proceda la executarea silită a titlului executoriu.
In consecință, în vederea îndeplinirii condițiilor prev. de art.2 din O.G. nr.22/2002, este obligatorie emiterea unei somații de către executorul judecătoresc, în cadrul procedurii de executare silită, în cauză executorul judecătoresc procedând direct ia înființarea popririi, omițând să emită somația prevăzută de art.2 din O.G. nr.22/2002.
De asemenea, în jurisprudența sa constanta, Curtea Constituțională a statuat că acest act normativ (O.G. nr.22/2002) are o evidentă finalitate de protecție a patrimoniului instituțiilor publice, ca o premisă indispensabilă a derulării în condiții optime a activității acestora și, prin aceasta, a îndeplinirii atribuțiilor ce le revin ca parte integrantă a mecanismului statului.
În drept, au fost invocate disp. art.711 și următoarele C. proc. civ., Legea nr.290/2003, Hotărârea Guvernului 1120/2006, O.G. nr.22/2002 si O.U.G. nr.80/2013.
În susținerea cererii de chemare în judecată au fost depuse, în fotocopie, inscrisuri.
În ceea ce-i privește pe intimati acestia, legal citati, au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea ca neintemeiata a contestatiei la executare.
De asemenea, contestatorii au mai invocat si exceptia inadmisibilitatii capatului de cerere privind intoarcerea executarii silite si exceptia lipsei de interes a contestatoarei in ceea ce priveste capatul de cerere avand ca obiect intoarcerea executarii silite.
Cu privire la exceptia lipsei de interes intimatii au aratat ca nu se justifica interesul contestatoarei in formularea acestui capat de cerere in conditiile in care are calitatea de debitoare a intimatilor.
Pe fondul cauzei au aratat ca desi ANRP invoca lipsa de lichiditati, acest lucru nu inseamna ca aceasta nu trebuie sa plateasca sumele cuvenite creditorilor si este culpa sa ca nu a luat masuri pentru a-si asigura fondurile necesare.
Se mai sustine ca textele de lege invocate de contestatoare se refera la suspendarea platilor voluntare iar nu la executarea silita si ca detin impotriva contestatoarei un titlu executoriu care nu a fost desfiintat.
La solicitarea instanței a fost atașat dosarul de executare nr.672/2014 al Societatii Civile Profesionale de Executori Judecatoresti M. G., M. P. si C. G. Vararu G. ’’S.C.P.E.J IGPV’’.
La termenul de judecata din data de 17.11.2014 instanta a calificat exceptia inadmisibilitatii capatului de cerere privind intoarcerea executarii silite invocata de intimati prin intampinare ca fiind o aparare de fond ce urmeaza a fi avuta in vedere la deliberare si a unit cu fondul exceptia lipsei de interes a contestatoarei in ceea ce priveste capatul de cerere avand ca obiect intoarcerea executarii silite.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin Hotararea nr.7/19.09.2013 emisa de Institutia Prefectului Judetului M.-Comisia pentru aplicarea Legii nr.290/2003 au fost admise cererile conexate formulate de numitii P. C. G. C., P. D. si A. A., pentru compensatii banesti in valoare totală de 975.029 lei.
La data de 13.08.2014, creditorii P. C. G. C. si P. D. au depus la S. Civila Profesionala de Executori Judecatoresti M. G., M. P. si C. G. Vararu G. ’’S.C.P.E.J IGPV’’ o cerere de punere în executare silită a Hotararii nr.7/19.09.2013 emise de Institutia Prefectului Judetului M.-Comisia pentru aplicarea Legii nr.290/2003, in vederea recuperarii a jumatate din suma totala a despagubirilor, cealalta cota de ½ apartinand lui A. A., executarea silita fiind solicitata pentru transa de 40 %. Cu această ocazie, pe rolul Societatii Civile Profesionale de Executori Judecatoresti M. G., M. P. si C. G. Vararu G. ’’S.C.P.E.J IGPV’’ s-a constituit dosarul de executare nr.672/2014.
Prin încheierea din 11.09.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._/299/2014, a fost încuviințată executarea silită, prin toate formele de executare prevăzute de lege, în favoarea creditorilor P. C. G. C. si P. D. împotriva debitoarei A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, până la concurența sumei de 195.007,60 lei, adica transa de 40 % din cota de ½ din suma totala a despagubirilor, suma ce urma a fi actualizata cu indicele de crestere a preturilor de consum incepand cu data de 19.09.2013 si pana la data platii efective, la care se adaugă cheltuielile de executare.
Prin încheierea din 09.10.2014, executorul judecătoresc a stabilit cheltuielile de executare la suma de 9.250,82 lei. De asemenea, prin aceeasi încheiere, executorul judecătoresc a actualizat creanța din titlul executoriu la suma totală de 197.445,20 lei, conform ratei inflației comunicate de Institutul Național de S., pe perioada octombrie 2013-septembrie 2014.
La data de 09.10.2014, debitoarea A. Națională pentru Restituirea Proprietăților a fost somată să achite creditorilor suma de 197.445,20 lei debit si suma de 9.250,82 lei cheltuieli de executare, in total suma de 206.696,02 lei.
De asemenea s-a infiintat poprirea asupra conturilor contestatoarei deschise la Activitatea de Trezorerie si contabilitate Publica a Municipiului București, fiind recuperate integral suma pentru care a fost demarata executarea silita.
Prin incheierea de eliberare si distribuire sume din data de 18.12.2014 s-a retinut suma de 9.250,82 lei cheltuieli de executare iar suma de 197.445,20 lei s-a eliberat creditorilor.
In continuare, instanta va analiza pe rand toate argumentele invocate de catre contestatoare, urmand a le inlatura pe cele care sunt neintemeiate si a le retine pe cele intemeiate.
Astfel, instanta apreciaza ca sustinerile contestatoarei referitoare la nerespectarea termenului de 6 luni, prevazut de O.G. nr.22/2002, nu pot fi primite, pentru urmatoarele considerente:
Potrivit art.1 alin.1 din O.G. nr.22/2002: „Creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor și autorităților publice se achită din sumele aprobate cu această destinație prin bugetele acestora sau, după caz, de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.”
Potrivit art.2 din O.G. nr.22/2002: „daca executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continua din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligatia de plata. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului”, iar potrivit art. 3 “în cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art.2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie”.
Astfel, cronologia procedurii prevăzute în textele legale menționate este următoarea: obținerea unui titlu executoriu, intenția instituției publice de a executa de bunăvoie, constatarea lipsei de fonduri pentru executarea benevolă a obligației, somația de plată comunicată prin executor judecătoresc, la cererea creditorului, termenul de 6 luni în care debitorul urmează să facă demersuri pentru obținerea fondurilor, demararea procedurii de executare silită într-una din formele prevăzute de codul de procedură civilă, mobiliară, imobiliară sau poprire.
Astfel, se constată că beneficiul termenului de grație în favoarea instituțiilor publice este condiționat de dovada neexecutării benevole a obligației din cauza lipsei de fonduri, dar și de dovada demersurilor făcute pentru obținerea fondurilor necesare achitării obligațiilor.
Astfel, debitoarea, tocmai în considerarea calității sale, are îndatorirea de a veghea la respectarea principiului legalității și de a executa de bunăvoie un titlu executoriu ce îi este opozabil. Or, în cauză, se constată că nu a existat niciun demers din partea debitoarei pentru achitarea benevolă a obligației stabilite prin titlul executoriu, astfel incat, simpla lipsă de lichidități învederata si nedovedita, nu o poate scuti pe debitoare de executarea silită.
Instanta retine ca, așa cum rezultă din cele arătate anterior, debitoarea nu poate opune cu succes in sprijinul contestatiei sale, termenul de grație de 6 luni prevăzut de lege deoarece, pe de o parte, debitoarea nu a facut nicio probă din care sa rezulte intenția sa de executare benevolă a obligației, desi sustine acest lucru (situație în care prezumția de bună-credință nu poate fi reținută) și nici lipsa de lichidități învederată si dovada demersurilor făcute pentru obținerea fondurilor necesare achitării obligației, desi ratiuni ce tin de echitatea procedurii o obligau in acest sens.
Astfel, lipsa de lichidități învederată necesita cel putin sustineri pertinente din partea debitoarei, insotite de o prezentare comparativa a sumelor disponibile pentru plata titlurilor executorii, respectiv a sumelor pretinse de creditori precum si dovada demersurilor făcute pentru obținerea fondurilor necesare.
In ceea ce priveste sustinerile contestatoarei conform carora compensațiile se achită beneficiarilor în limita sumelor aprobate anual cu această destinație in bugetul de stat si că plata despăgubirilor este condiționată de existența în bugetul de stat a unor sume suficiente aprobate anual cu această destinație, instanta retine ca acestea sunt de asemenea neintemeiate, pentru urmatoarele considerente:
Obligația de plată a Autoritatii Naționale pentru Restituirea Proprietăților este o obligație de rezultat și nu de diligență, iar prin nealocarea de fonduri suficiente, statul își invocă propria culpă, ceea ce nu este permis.
Din enunțarea dispozițiilor legale prezentate de contestatoare, respectiv art.18 alin.5 din Hotărârea Guvernului 1120/2006, rezultă că interpretarea dată acestora de catre contestatoare nu poate fi reținută ca fiind întemeiată, deoarece sintagmele „în funcție de disponibilitățile bănești” sau „în limita sumelor aprobate anual cu aceasta destinație în bugetul de stat”, nu pot fi interpretate decât în cadrul termenelor prevăzute expres de aceste dispoziții legale, de 1 an sau 2 ani.
Astfel, interpretarea care se impune a fi dată dispozițiilor legale analizate este aceea că despăgubirile la care beneficiarii sunt îndreptățiți se plătesc în termenul de 1 an, respectiv 2 ani, în funcție de cuantumul acestora, limitarea în raport de „sumele aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat”, neavând aplicabilitate decât în cadrul termenelor expres prevăzute de dispozițiile legale și putând determina despăgubirea cu prioritate a anumitor persoane, însă numai în cadrul acestor termene.
Dacă s-ar accepta punctul de vedere al contestatoarei, în sensul că prioritate în aplicarea dispozițiilor legale ar avea limitarea sumelor prin bugetul de stat și numai după aceasta termenele expres prevăzute de lege, s-ar ajunge la situația că obligația de plată stabilită legal în termene imperative, ar deveni una pur potestativă, fiind suficient să nu se prevadă în bugetul de stat sume necesare plății despăgubirilor la care persoanele beneficiare ale Legii nr.290/2003 sunt îndreptățite pentru ca plata acestora să fie amânată sine die. Astfel, chiar dreptul creditorului la despăgubiri, definitiv stabilit urmare a procedurii prevăzute de Legea nr.290/2003, ar fi lipsit de substanță.
Cu privire la existența unui număr mare de executări cu care se confruntă contestatoarea, de natură să conducă la blocarea conturilor sale, instanța reține de asemenea că acesta nu constituie un argument pentru admiterea contestației, deoarece numărul mare de executări silite dovedește faptul că debitoarea nu își execută de bunăvoie obligațiile, ceea ce constituie o atitudine condamnabilă pentru o instituție publică, ce nu poate în niciun caz să fie invocată ca temei al contestației la executare.
In ceea ce priveste insa invocarea de catre contestatoare a dispozitiilor O.U.G. nr.10/2014, instanta retine ca aceata este intemeiata, pentru urmatoarele considerente:
Anterior momentului in care creditorii s-au adresat executorului judecatoresc, respectiv 13.08.2014 cat si momentului in care s-a pronuntat incheierea de incuviintare a executarii silite-11.09.2014, respectiv în data de 14.03.2014 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.184 din 14 martie 2014, O.U.G. nr.10/2014 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din Legea nr.9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C. la 7 septembrie 1940, precum și din Legea nr.290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul H., ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de P. între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947.
Potrivit dispozițiilor art.2 din actul normativ anterior amintit „începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se suspendă, pe o perioadă de 6 luni, plata voluntară a despăgubirilor stabilite prin hotărârile comisiilor județene, respectiv a municipiului București, pentru aplicarea Legii nr.290/2003, prin ordinele emise de către șeful Cancelariei Primului-Ministru în temeiul Legii nr.9/1998 si respectiv, prin deciziile de plată emise de către vicepreședintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților care coordonează aplicarea Legii nr.9/1998, Legii nr.290/2003 si Legii nr. 393/2006”.
De asemenea, instanta mai retine ca, prin Legea nr.112/2014, publicata in Monitorul Oficial nr.530/16.07.2014, de aprobare a Ordonantei de Urgenta 10/2014, s-a aprobat Ordonanța de urgență a Guvernului nr.10 din 12 martie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.184 din 14 martie 2014, cu următoarele modificări: “ 2. Articolul 2 va avea următorul cuprins: Art. 2. Începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se suspendă, până la data de 31 decembrie 2014, plata despăgubirilor stabilite prin hotărârile comisiilor județene, respectiv a municipiului București, pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, prin ordinele emise de către șeful Cancelariei Primului-Ministru în temeiul Legii nr. 9/1998 și, respectiv, prin deciziile de plată emise de către vicepreședintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților care coordonează aplicarea Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 și Legii nr. 393/2006."
Prin urmare, instanta retine ca, plata era suspendata pana la data de 01.01.2015.
Până la data respectivă, plata era afectată de modalitatea termenului suspensiv instituit de O.U.G. nr.10/2014, iar instanța constată că, în baza art.662 alin. (5) C. proc. civ., creanțele cu termen nu pot fi puse în executare.
Se mai retine ca, in ciuda sustinerilor intimatilor, deși textul de lege nu face referire la procedurile de executare silită, reglementând doar situația plății voluntare, instanța apreciază că, dacă este suspendată plata voluntară, cu atât mai mult este suspendată plata silită, executarea silită intervenind doar în cazul în care nu se execută benevol obligația de plată. Or, dacă obligația de a plăti benevol este suspendată, nu se poate imputa debitorului că nu a plătit benevol. Prin urmare, O.U.G. nr.10/2014 a instituit nu numai suspendarea plății voluntare, ci împiedică și începerea unei proceduri de executare silită împotriva debitoarei.
Deși prevederile O.U.G. nr.10/2014 au natura juridică a unei ingerințe în drepturile creditorului recunoscute de art.1 din Protocolul 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, instanța constată că ingerința este prevăzută de lege, că urmărește un scop legitim (menținerea echilibrului bugetar și respectarea angajamentelor statului român cu privire la deficitul bugetar) și că este proporțională, față de durata sa limitată și față de contextul în care ingerința a survenit, acela al declarării neconstituționalității prevederilor O.U.G. nr.10/2013, prin care plata despăgubirilor fusese eșalonată.
De asemenea, instanta retine ca, dupa inceperea executarii silite, respectiv la data de 18.12.2014 a intrat in vigoare Legea nr.164/2014 privind unele măsuri pentru accelerarea și finalizarea procesului de soluționare a cererilor formulate în temeiul Legii nr.9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C. la 7 septembrie 1940, precum și al Legii nr.290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul H., ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de P. între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, și pentru modificarea unor acte normative.
Astfel, conform art.1 alin.1 din Legea nr.164/2014:’’ (1) Stabilirea și plata despăgubirilor acordate persoanelor prevăzute la art. 1 alin. (1) și (3) din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C. la 7 septembrie 1940, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și persoanelor prevăzute la art.1 alin.(1) din Legea nr.290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul H., ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de P. între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, cu modificările și completările ulterioare, se realizează potrivit prevederilor prezentei legi.’’
Conform art.3 alin.2 din Legea nr.164/2014:’’ (2) Dispozițiile prezentei legi referitoare la plata despăgubirilor se aplică cererilor soluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, pentru care nu s-a efectuat plata, cererilor nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, precum și cauzelor aflate pe rolul instanțelor judecătorești, având ca obiect acordarea de despăgubiri în baza Legii nr.9/1998, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și a Legii nr.290/2003, cu modificările și completările ulterioare.’’
Conform art.9 alin.1 lit.a din Legea nr.164/2014:’’ Actul administrativ prin care se stabilește dreptul la despăgubiri și cuantumul acestora este, după caz:a) hotărârea comisiei județene, respectiv a municipiului București pentru aplicarea Legii nr.290/2003, cu modificările și completările ulterioare, emisă înainte de . prezentei legi;’’
Conform art.10 alin.1, 6 si 7 din Legea nr.164/2014:’’(1) Plata despăgubirilor stabilite prin actele administrative prevăzute la art.9 lit.a) și b) se efectuează în ordinea cronologică a emiterii acestora, în tranșe anuale egale, eșalonat, pe o perioadă de 5 ani, începând cu data de 1 ianuarie 2015. (6) Pentru fiecare tranșă anuală, A. Națională pentru Restituirea Proprietăților emite un titlu de plată. Titlul de plată, în original, se comunică, în cel mult 5 zile de la emitere, Ministerului Finanțelor Publice și persoanelor îndreptățite. ... (7) Cuantumul unei tranșe anuale nu poate fi mai mic de 20.000 lei. În cazul în care suma ce trebuie plătită este mai mică decât 20.000 lei, aceasta va fi achitată integral, într-o singură tranșă.’’
In fine, conform art.11 din Legea nr.164/2014:’’ (1) Plata sumelor stabilite prin titlurile de plată se efectuează de către Ministerul Finanțelor Publice, în termen de cel mult 180 de zile de la data emiterii acestora. ... (2) Procedura de plată se aprobă prin ordin al ministrului finanțelor publice, până la data de 31 decembrie 2014, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. ... (3) Orice procedură de executare silită se suspendă de drept, până la împlinirea termenelor la care devin scadente obligațiile de plată prevăzute în titlurile de plată emise conform art.10 alin. (6).’’
Pe cale de consecinta, instanta retine ca, in chiar ziua in care s-a distribuit creditorilor suma recuperata prin executare silita, respectiv 18.12.2014 a intrat in vigoare Legea nr.164/2014, care stabileste obligatia de plata in sarcina Ministerul Finanțelor Publice, iar nu a contestatoarei din prezenta cauza, care nu mai avea asadar calitatea de debitoare si de asemenea stabileste si modul in care urmeaza a se face in concret plata, respectiv esalonat, executarea silita fiind si suspendata de drept până la împlinirea termenelor la care devin scadente obligațiile de plată prevăzute în titlurile de plată emise conform art.10 alin. (6), conform dispozitiilor legale citate mai sus.
Pentru toate considerentele expuse mai sus, instanța apreciază că, inceperea executarii silite si emiterea actelor de executare, care a fost urmata de recuperarea sumei pe calea executarii silite, în acest context, este de natură să creeze contestatoarei o vătămare care nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea executarii silite si a actelor astfel emise.
Sunt argumente pentru care instanta va admite contestatia la executare si va anula executarea silita insasi precum si toate actele de executare emise de S. Civila Profesionala de Executori Judecatoresti M. G., M. P. si C. G. Vararu G. ’’S.C.P.E.J IGPV’’ in dosarul de executare nr.672/2014, inclusiv Incheierea din data de 09.10.2014 de actualizare debit si stabilire a cheltuielilor de executare emisa in acelasi dosar de executare.
In ceea ce priveste cererea de intoarcere a executarii silite, instanta se va pronunta cu prioritate asupra execptiei lipsei de interes invocate de intimati prin intampinare, pe care o va respinge ca neintemeiata, pentru urmatoarele considerente:
Este evident ca un contestator care supune analizei si cenzurii instantei de judecata pe calea contestatiei la executare o executare silita despre care apreciaza ca este nelegala (ceea ce in speta s-a demonstrat), are interesul de a solicita, in cazul admiterii contestatiei si anularii executarii, si intoarcerea executarii, in masura in care aceasta s-a realizat, cum este si cazul in speta de fata.
Sunt considerente pentru care instanta va respinge ca neintemeiata exceptia lipsei de interes a contestatoarei in ceea ce priveste capatul de cerere avand ca obiect intoarcerea executarii silite, invocata de intimati prin intampinare.
In ceea ce priveste fondul cererii de intoarcere a executarii silite, instanta retine ca cererea este intemeiata, pentru urmatoarele considerente:
Conform art.722 NCPC:’’(1) În toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia. Cheltuielile de executare pentru actele efectuate rămân în sarcina creditorului. (2) Bunurile asupra cărora s-a făcut executarea se vor restitui celui îndreptățit, fără însă a se aduce atingere drepturilor definitiv dobândite de terții de bună-credință. (3) În cazul în care executarea silită s-a făcut prin vânzarea unor bunuri mobile, întoarcerea executării se va face prin restituirea de către creditor a sumei rezultate din vânzare, actualizată în funcție de rata inflației, cu excepția situației când se aplică art. 776.’’
Conform art.723 alin.1 NCPC:’’(1) În cazul în care instanța judecătorească a desființat titlul executoriu sau însăși executarea silită, la cererea celui interesat, va dispune, prin aceeași hotărâre, și asupra restabilirii situației anterioare executării. În cazul în care bunul supus executării silite este un bun imobil, instanța va dispune asupra efectuării operațiunilor de carte funciară necesare, fără însă a se aduce atingere drepturilor definitiv dobândite de terții de bună-credință, potrivit regulilor de carte funciară.’’
Prin urmare, avand in vedere ca in speta instanța judecătorească a desființat însăși executarea silită si ca executarea silita s-a finalizat, se impune restabilirea situației anterioare executării, prin intoarcerea executarii.
Pentru aceste motive instanta va dispune intoarcerea executarii silite si pe cale de consecinta obliga intimatii sa restituie contestatoarei suma de 206.696,02 lei executata silit in dosarul de executare nr.672/2014.
Întrucât contestația a fost solutionata pe fond si intrucat oricum executarea silita a fost finalizata, cererea contestatoarei de suspendare a executării silite a rămas fără obiect, motiv pentru care instanta va respinge cererea de suspendare a executarii silite ca ramasa fara obiect.
De asemenea, instanta va lua act ca intimatii nu au solicitat cheltuieli de judecata.
In baza art.719 alin.4 din noul cod de procedura civila, prezenta hotarare se va comunica si Societatii Civile Profesionale de Executori Judecatoresti M. G., M. P. si C. G. Vararu G. ’’S.C.P.E.J IGPV’’.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neintemeiata exceptia lipsei de interes a contestatoarei in ceea ce priveste capatul de cerere avand ca obiect intoarcerea executarii silite, invocata de intimati prin intampinare.
Admite contestatia la executare formulata de contestatoarea A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETATILOR, cu sediul in sector 1, București, Calea Floreasca nr.202, CUI_, în contradictoriu cu intimatii P. C. G. C., cu domiciliul in TG. M., ., județul M., CNP_ si P. D., cu domiciliul in TG. M., ., județul M., CNP_, ambii cu domiciliul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură la S.C.A. "N. & G.", cu sediul in sector 3, București, ., ., ..
Anuleaza executarea silita insasi precum si toate actele de executare emise de S. Civila Profesionala de Executori Judecatoresti M. G., M. P. si C. G. Vararu G. ’’S.C.P.E.J IGPV’’ in dosarul de executare nr.672/2014, inclusiv Incheierea din data de 09.10.2014 de actualizare debit si stabilire a cheltuielilor de executare emisa in acelasi dosar de executare.
Dispune intoarcerea executarii silite si pe cale de consecinta obliga intimatii sa restituie contestatoarei suma de 206.696,02 lei executata silit in dosarul de executare nr.672/2014.
Respinge cererea de suspendare a executarii silite ca ramasa fara obiect.
Ia act ca intimatii nu au solicitat cheltuieli de judecata.
In baza art.719 alin.4 din noul cod de procedura civila, prezenta hotarare se va comunica si Societatii Civile Profesionale de Executori Judecatoresti M. G., M. P. si C. G. Vararu G. ’’S.C.P.E.J IGPV’’.
Cu apel in termen de 10 zile de la comunicare, care se depune la Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 09.03.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
E. A. N. L. B.
RED/DACT/E.A.N./30.04.2015/07 EX
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 4772/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 4473/2015. Judecătoria... → |
|---|
