Contestaţie la executare. Sentința nr. 4491/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4491/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 09-03-2015 în dosarul nr. 4491/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 1 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ nr. 4491
Ședința publică din data de 09 martie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. A.
GREFIER: A. I. M.
Pe rol se află pronunțarea cauzei civile privind pe contestatoarea ASOCIAȚIA G. A ECONOMIȘTILOR DIN ROMÂNIA și pe intimații C. L. SECTOR 1 și DIRECȚIA G. IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE, având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile în fond și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la 23.02.2015 și au fost consemnate în încheierea de la acea dată, parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat succesiv pronunțarea până astăzi, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, instanța constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 12.11.2014, sub numărul de mai sus, contestatoarea ASOCIAȚIA G. A ECONOMIȘTILOR DIN ROMÂNIA a solicitat, în contradictoriu cu intimații C. L. SECTOR 1 și DIRECȚIA G. IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE, desființarea titlului executoriu nr._/23.10.2014, desființarea somației nr._/23.10.2014 și a oricăror alte acte de executare realizate în baza titlului executoriu.
În motivare, contestatoarea a arătat că deține spațiul din București, Calea Griviței, nr. 21, sector 1 în baza unui contract de închiriere încheiat cu Institutul de Matematică „S. Stoilow” al Academiei Române, care este titularul unui drept de administrare a imobilului din care face parte spațiul închiriat, imobilul aflându-se în proprietatea publică a statului. Potrivit art. 249 alin. (3) din Normele de aplicare a Codului fiscal, pentru această categorie de clădiri, din care face parte și cea situată în Griviței, nr. 21, taxa pe clădiri reprezintă sarcina fiscală a titularului dreptului de administrare, dacă s-ar considera că este datorată, și nu a contestatoarei.
Contractul de închiriere, respectiv calitatea contestatoarei de locatar, sunt subsecvente calității locatorului. Excepția instituită de art. 249 alin. ()3 din Normele de aplicare a Codului fiscal, de la regula potrivit căreia taxa pe clădiri este în sarcina fiscală a proprietarului, privește strict raporturile dintre proprietarul imobilului și titularul dreptului de administrare, mutând sarcina fiscală de la unul la celălalt și nu se referă la deținătorii subsecvenți ai clădirii. Contestatoarea a încheiat un contract de închiriere în condițiile dreptului comun, fără a interesa și a avea în vedere raporturile dintre proprietarul spațiului și titularul dreptului de administrare, contractul de închiriere neprevăzând în sarcina contestatoarei plata taxei pe clădiri aferentă spațiului închiriat. Dacă această taxă ar fi fost în sarcina contestatoarei, fie prețul închirierii ar fi fost mai mic, fie nu ar fi încheiat contractului de închiriere, având în vedere cuantumul acestei taxe, raportat la prețul chiriei.
Pe de altă parte, contestatoarea, organizație non-profit, are statut de asociație și nu desfășoară activități economice. La data de 22.12.2010 contestatoarea a depus la ANAF certificatul de înregistrare în scopuri de TVA, fiind anulat codul său de TVA, tocmai din lipsa activităților economice. Potrivit art. 250 alin. (1) lit. a) din Normele de aplicare a Codului fiscal, clădirea în care se găsește spațiul închiriat de contestatoare este exceptată de la plata impozitului pe clădire, iar pentru spațiul închiriat nu se datorează acest impozit, având în vedere faptul că nu este folosit pentru activități economice.
A mai arătat contestatoarea că taxa stabilită în titlul executoriu este greșită, întrucât se raportează pentru întreaga perioadă (2010-2013) la suprafața de 233,26 mp, în timp ce, în realitate, contestatoarea a deținut această suprafață doar în perioada 01.01._10, pentru perioada 01.04._3 spațiul fiind restrâns la suprafața de 19,62 mp, prin acte adiționale la contractul de închiriere.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 172 C.proc.fiscală, art. 711 și urm. C.proc.civ.
Contestatoarea a alăturat cererii sale înscrisuri.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru de 1.000 lei.
La data de 10.12.2014, intimatul C. L. al Sectorului 1, prin Primarul Sectorului 1 a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii.
A invocat intimatul excepția lipsei capacității procesuale de folosință, față de dispozițiile art. 41 alin. (1) C.proc.civ., art. 3 alin. (2), art. 21 și art. 23 din Legea nr. 215/2001.
De asemenea, intimatul a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, având în vedere că actul a cărei executare se contestă provine de la Direcția G. Impozite și Taxe L. Sector 1, care funcționează ca un serviciu public de interes local, cu personalitate juridică, potrivit art. 2 din Hotărârea Consiliului L. al Sectorului 1 nr. 63/07.10.1999.
Pe fondul cauzei, intimatul a arătat, în esență, că titlul de creanță fiscală este reprezentat de decizia de impunere, care, atâta timp cât nu a fost atacată pe calea specială prevăzută de Codul de procedură fiscală, nu mai poate fi atacat prin contestație la executare. Limitele posibilității de analiză a instanței de executare sunt doar cele ce țin de respectarea condițiilor de formă ale actelor de executare emise în baza titlului de creanță.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205 și urm. C.proc.civ.
Intimata Direcția G. de Impozite și Taxe Locale a Sectorului 1 București a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
Intimata a arătat că în condițiile în care legea stabilește calea procedură ce trebuie anulată, respectiv contestația administrativă prevăzută de art. 205 O.G. nr. 92/2003, motivele prezentate de contestatoare sunt inadmisibile. Contestatoarea nu invocă și nu dovedește nelegalitatea procedurii de executare silită, contestând, în realitate, debitele stabilite prin decizia de impunere. Având în vedere că asociația contestatoare deține imobilul în baza contractului de închiriere încheiat cu Institutul de Matematică „S. Stoilow” al Academiei Române, acesteia îi revine sarcina fiscală de plată a taxei pe clădiri în calitate de utilizator final al spațiului destinat clădirii. Contestatoarea nu se încadrează în scutirea de la plata impozitului pe clădire/teren, facilitate fiscală ce se acordă instituțiilor publice enumerate în art. 250 C.fiscal, datorită faptul că dispozițiile legale fac referire la scutirea de la plata impozitului pe clădiri și nicidecum de la plata taxei pe clădiri stabilite în sarcina locatarului ce este reprezentat de o persoană juridică de drept privat, căruia i se aplică dispozițiile art. 249 alin. (3), respectiv pct. 17 din același act normativ.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205- 208 C.proc.civ., O.G. nr. 92/2003, Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, H.G. nr. 44/2004, Legea nr. 554/2004.
Intimata a depus la dosar înscrisuri.
La data de 18.02.2015, intimata Direcția G. de Impozite și Taxe Locale Sector 1 București a depus la dosar note scrise, prin care a solicitat respingerea în parte, ca neîntemeiată a contestației, până la concurența sumei de 2.049 lei, având în vedere că ulterior depunerii întâmpinării contestatoarea a depus declarația fiscală, astfel că intimata a procedat la modificarea evidențelor fiscale prin introducerea valorii de impunere a spațiului deținut de contestatoare.
Prin încheierea de ședință din data de 23.02.2015, instanța a respins ca neîntemeiată excepția lipsei capacității procesuale de folosință a intimatului C. L. al Sectorului 1 București și a unit cu fondul excepția lipsei calității procesuale pasive a acestui intimat.
Instanța a încuviințat și administrat în cauză proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Cercetând în prealabil, potrivit art. 248 alin. (1) C.proc.civ., excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului C. L. al Sectorului 1 București, instanța apreciază că aceasta este întemeiată, prin raportare la dispozițiile art. 36 C.proc.civ., având în vedere că emitentul actelor de executare contestate este intimata Direcția G. Impozite și Taxe Locale Sector 1 București. În atare condiții, instanța va admite excepția lipsei calității procesuale pasive și, pe cale de consecință, va respinge cererea îndreptată împotriva acestui intimat, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
În continuare, instanța reține că potrivit art. 172 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003 privind codul de procedură fiscală „Persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii.”, iar în temeiul art. 172 alin. (3) din același act normativ „Contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.”
De asemenea, potrivit art. 712 alin. (2) C.proc.civ. „În cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestația la executare și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătura cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desființarea lui.”
În speță, prin somația nr._/23.10.2014 emisă în dosarul de executare nr._/23.10.2014 (fila 10), contestatoarea Asociația G. a Economiștilor din România a fost somată să achite debitul de 27.164 lei, ce rezultă din titlul executoriu nr._/23.10.2014.
Potrivit titlului executoriu nr._/23.10.2014 (fila 10), datoria contestatoarei este reprezentată de taxa pe clădiri.
Intimata Direcția G. de Impozite și Taxa Locale a emis la data de 15.05.2015 decizia de impunere pentru stabilirea impozitului/taxei pe clădiri în cazul persoanelor juridice (fila 46), decizia care însă nu a fost contestată de asociația reclamantă. Cum legea prevede o cale specială de atac a acestui act, respectiv contestația fiscală prevăzută de art. 205 și art. 218 alin. (2) C.proc.fiscală, de care contestatoarea nu a înțeles să uzeze, instanța apreciază că motivele prezentate de aceasta privitoare la fondul dreptului nu pot fi analizate în prezenta contestație la executare.
Cum contestatoarea nu a invocat în rest alte apărări cu privire la nelegalitatea procedurii de executare silită, iar asemenea motive de nelegalitate nu au fost constate nici de instanța de judecată, prin raportare la dispozițiile art. 145 alin. (2) din Codul de procedură fiscală, instanța urmează a respinge ca neîntemeiată contestația la executare.
De asemenea, instanța va face aplicarea principiului disponibilității care guvernează procesul civil și, în temeiul art. 9 alin. (2) și art. 22 alin. (6) C.proc.civ., va lua act că intimații nu solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată excepția lipsei capacității procesuale de folosință a intimatului C. L. al Sectorului 1.
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului C. L. AL SECTORULUI 1, cu sediul în București, ..9-13, sector 1 și, în consecință, respinge cererea îndreptată împotriva acestuia ca fiind formulată față de o persoană fără calitate procesuală pasivă.
Respinge ca neîntemeiată cererea formulată de contestatoarea ASOCIAȚIA G. A ECONOMIȘTILOR DIN ROMÂNIA, cu sediul în București, Calea Griviței nr.21, sector 1, în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA G. IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE, cu sediul în București, Piața Amzei nr.13, sector 1, în rest.
Ia act că intimații nu solicită cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria Sectorului 1 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09 martie 2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
A. AnchidinAlexandra I. M.
Red. Jud. A.A.- Gref. A.I.M./ 05 octombrie 2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 4476/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 4494/2015. Judecătoria... → |
|---|
