Contestaţie la executare. Sentința nr. 4494/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4494/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 09-03-2015 în dosarul nr. 4494/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 1 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ nr. 4494
Ședința publică din data de 09 martie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. A.
GREFIER: A. I. M.
Pe rol se află pronunțarea cauzei civile privind pe contestatoarea M. B. CONSULTING APARATE LASER S.R.L. și pe intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ – ADMINISTRAȚIA SECTORULUI 1 A FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile în fond și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la 23.02.2015 și au fost consemnate în încheierea de la acea dată, parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 02.03.2015 și 09.03.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 09.12.2014, sub numărul de mai sus, contestatoarea M. B. Consulting Aparate Laser S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu intimata Agenția Națională de Administrație Fiscală- Administrația Sectorului 1 a Finanțelor Publice, în principal, anularea deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr._/24.11.2014 și a procesului-verbal de sechestru asiguratoriu pentru bunuri mobile nr._/26.11.2014, iar în subsidiar anularea în parte a deciziei contestate și dispunerea la plata TVA-ului la valoarea de achiziție, conform facturii de achiziție deținute în contabilitatea contestatoarei, TVA-ul fiind în cuantum de 43.684,96, calculate în contabilitatea contestatoarei la prețul de achiziție (și nu la valoarea de vânzare maximală calculată de Ministerul Sănătății, datorită faptului că medicamentele nu au fost vândute) și a cotei de impozit pe venitul microîntreprinderilor, de 3% în cuantum de 14.561,65 lei, calculate în contabilitatea contestatoarei, întrucât acestea sunt singurele obligații pe care este legal să le achite contestatoarea.
În motivare, contestatoarea a arătat că are ca obiect principal de activitate „comerț cu ridicată al produselor farmaceutice” cod CAEN 4646 și își desfășoară activitatea de comercializare cu ridicata a produselor medicamentoase. În baza contractului încheiat cu Exelgyne, contestatoarea a achiziționat medicamentul Mifergyne. În anul 2008, a fost emisă autorizația de punere pe piață nr. 780/2008/01-02 a produsului medicamentos Mifegyne 200 mg, comprimate. Ulterior, la data de 18.09.2009, a fost emisă autorizația de punere pe piață nr. 1983/2009/01-02 tot de către Agenția Națională a Medicamentului pe termen nelimitat. Medicamentul Mifepristona este autorizat în România din iulie 2013 în baza autorizației de punere pe piață 5698/2013.01-02 de către Agenția Națională a Medicamentului. Produsul medicamentos mifegyne a fost cumpărat de contestatoare de la societatea Exelgyne Franța în perioada 2008- 2012, situație de fapt confirmată în contabilitatea contestatoarei. Stocul scriptic, constatat de intimată, ce se află în contabilitatea contestatoarei a fost de 2.998 cutii mefigyne și 1030 cutii mifepristona linepharma, iar valoarea totală a acestora este de 485.388,48 lei.
La data de 20.05.2011, în baza dispoziției instanței de judecată, s-a efectuat o percheziție la sediul contestatoarei și la depozitul IMECO, unde se aflau produsele medicamentoase depozitate și s-au luat cutii de mifegyne. Organele de cercetare penală au luat prin sondaj din cutii de mifegyne, mai multe tablete, pentru a fi expertizate și au ridicat toate actele contabile ale contestatoarei. Până în prezent actele contabile se află la sediul organelor de cercetare penală pentru efectuarea expertizei contabile. Odată cu ridicarea actelor contabile, organele de cercetare penală au ridicat și autorizația de folosire a medicamentului Cytotec (misoprostol), din care rezultă că societatea avea dreptul de a importa medicamentul cytotec din G. și dreptul de a pune la dispoziția cabinetelor de ginecologie din România acest produs. Produsul medicamentos cytotec este necesar în medicină pentru întreruperea de sarcină.
Autorizația de importare și punere pe piață a produsului cytotec eliberată de către Ministerul Sănătății din România a fost anulată. Intimata a efectuat controlul doar în baza actelor deținute, fără a verifica și actele contabile anterioare acestora. Contestatoarei i-a fost suspendat dreptul de a profesa, cutiile cu medicamente au fost rupte de organele de cercetare penală și contestatoarea a fost nevoită să le dea parțial cu titlu gratuit la diverse congrese pentru a promova produsele și parțial să le distrugă.
Intimata nu apreciază ca fiind prețul real, prețul la care s-a calculat datoria contestatoarei, prețul fiind cel maximal cu care se pot vinde produsele, în cauză produsele nefiind comercializate, neputându-se face dovada în acest sens, deci neputându-se calculat TVA-ul și impozitul pe profitul microîntreprinderilor, la o valoarea nereală. Medicamentele erau la termenul limită de expirare, astfel că a trebuit să fie oferite urgent cu titlu gratuit pentru a fi folosite, restul fiind distruse.
Întrucât autorizația emisă pentru produsul cytotec a fost anulată, contestatoarea nu a mai folosit produsul mifegyne deoarece acesta se administrează simultan, acesta fiind un alt motiv întemeiat, care demonstrează lipsa stocului existent faptic al produsului mifegyne.
Contestatoarea nu a comercializat niciun produs medicamentos pe piața neagră. De-a lungul existenței, societatea nu a înregistrat restanțe la plata datoriilor către stat, a achitat la zi toate obligațiile.
Din dispozițiile art. 129 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003 și art. 2.1 din Ordinul nr. 2065/2010 emis de ANAF rezultă că pentru a se justifica instituirea unei măsuri asigurătorii, organul de control, respectiv intimata, trebuie să aprecieze că există pericolul ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să își ascundă ori să își risipească patrimoniul. În fapt, singura justificare a dispunerii acestei măsuri este aceea că s-au stabilit cu ocazia controlului sume suplimentare de plată, iar contestatoarea nu le-a achitat în timpul controlului.
În drept, au fost invocate dispozițiile O.G. nr. 92/2003.
Contestatoarea a alăturat cererii sale înscrisuri.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru de 1.000 lei.
La data de 23.01.2015, intimata Administrația Sector 1 a Finanțelor Publice, prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
A arătat intimata că produsele medicamentoase care intră în componența stocului scriptic nu au fost identificate faptic la sediul social / domiciliul fiscal declarat, iar conform fișei de cont 371 „Mărfuri” s-a constatat că la data de 20.09.2014, soldul contului a fost creditat cu suma de 485.388,48 lei, fiind debitat contul corespondent 357 „Mărfuri aflate la terți” cu aceeași sumă, cu explicația „ieșire Kopp Josef”. Prin nota explicativă dată, administratorul societății, Kopp Josef, a declarat că stocul a fost compus din medicamentul „Mifegyne” care a fost achiziționat de la societatea Exelgyn din Franța și că la momentul controlului societatea nu mai deține niciun produs pe stoc deoarece o parte a fost dat cu titlu gratuit colegilor medici la diferite simpozioane și congrese pentru promovare, iar o parte a fost distrusă deoarece a expirat valabilitatea medicamentului, operațiuni pentru care nu au fost întocmite documente legale. Pentru aceste operațiuni, până la momentul controlului, reprezentantul societății nu a putut prezenta documente justificative: avize de însoțire a mărfurilor, dispoziții de livrare sau alte documente legale. Rezultă faptul că, în lipsa altor documente justificative, mărfurile au fost comercializate de societate fără a se întocmi documente legale, nefiind înregistrate în contabilitate veniturile realizate.
În baza art. 67 din O.G. nr. 92/2003 și a prevederilor OPANAF nr. 3389/03.11.2011, organele de control din cadrul Direcției Regionale Antifraudă Fiscală București au procedat la estimarea bazei de impozitare și a obligațiilor fiscale suplimentare aferente veniturilor neînregistrate. În urma deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii, Administrația Sector 1 a Finanțelor Publice a procedat la aplicarea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile ale debitoarei.
Măsurile asigurătorii au fost dispuse în mod legal, având ca scop tocmai preîntâmpinarea unor eventuale pagube produse bugetului de stat, prin atitudinea culpabilă a contestatoarei (premisele unei atitudini culpabile a contestatoarei s-au creat tocmai prin modul de derulare a operațiunilor comerciale, astfel cum au fost descrise în cuprinsul deciziei).
În condițiile în care contestatoarea solicită anularea adresei de înființare a popririi și, respectiv, ridicarea acestei măsuri, utilizând însă motive care privesc un alt act de executare, și anume decizia de instituire a măsurilor asigurătorii, este incidentă în speță excepția de inadmisibilitate. Întreaga argumentația de fapt și de drept expusă de către contestatoare vizează decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr._/24.11.2014 și nu adresa de înființare a popririi asigurătorii emisă de AS 1 FP. Or, cele două înscrisuri sunt acte juridice distincte, cu efecte specifice, astfel că și cercetarea judecătorească trebuie să se raporteze, separat, la ipotezele de fapt și de drept incidente pentru fiecare dintre cele două documente.
Măsura de înființare a popririi asupra disponibilităților bănești a fost dispusă cu respectarea normelor juridice în materie, astfel că nu există motive de nulitate absolută sau relativă a acestui înscris. În contextul în care legiuitorul reglementează în condiții restrictive cazurile în care măsura asiguratorie se poate ridica, este evident că în speță nu există motive legale pentru a se proceda la ridicarea popririi asigurătorii, astfel cum se solicită.
Prin contestația formulată, contestatoarea nu invocă motive de nelegalitate a actelor întocmite și nici legalitatea instituirii măsurilor asigurătorii, ci motive de nelegalitate ale constatărilor organelor de control, motive inadmisibile a fi invocate pe calea contestației la executare.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 C.proc.civ., O.G. nr. 92/2003.
Intimata a depus la dosar înscrisuri.
Instanța a încuviințat și administrat în cauză proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Cercetând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) C.proc.civ., cele două excepții invocate în cauză, instanța reține, în primul rând, că excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei în privința cererii vizând decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr._/24.11.2014 este fondată, având în vedere că emitentul acestui act nu este intimata (care a intervenit doar în procedura punerii în executare a acestei decizii), ci Direcția Generală Antifraudă Fiscală- Direcția regională antifraudă fiscală București. Deși contestatoarea a fost citată cu mențiunea de a preciza dacă înțelege să se judece și cu Agenția Națională de Administrare Fiscală, aceasta nu a înțeles să-și modifice cererea în acest sens.
În al doilea rând, excepția inadmisibilității invocată de intimată este, în opinia instanței, neîntemeiată, apărările sale vizând temeinicia cererii (a argumentelor invocate de contestatoare), iar nu admisibilitatea sa.
Pe fondul cauzei, instanța reține că prin decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr._/24.11.2014 emisă de Ministerul Finanțelor Publice- Agenția Națională de Administrare Fiscală- Direcția Generală Antifraudă Fiscală- Direcția regională antifraudă fiscală București (filele 8-16), în temeiul art. 129 din O.G. nr. 92/2003, s-au constatat obligații de plată, estimate de 85.780 lei, în sarcina contestatoarei. În temeiul art. 129 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003, întrucât s-a apreciat că există elemente care indică pericolul ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să își ascundă ori să își risipească patrimoniul / averea, s-au dispus măsuri asigurătorii asupra mijloacelor fixe sistem mediflash și ecograf și asupra contului bancar deschis la Banca Română pentru Relansare Economică- Libra Internet Bank S.A.- Sucursala București.
Pentru aducerea la îndeplinire a deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii, intimata Administrația Sector 1 a Finanțelor Publice a emis, în temeiul art. 129 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003, procesul-verbal de sechestru asiguratoriu pentru bunuri mobile nr._/26.11.2014 (filele 17-20) asupra bunurilor mobile- sistem mediflash și ecograff.
Cum contestatoarea a formulat cererea de anulare a deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr._/24.11.2014 doar în contradictoriu cu intimata Administrația Sector 1 a Finanțelor Publice, care nu are calitate procesuală pasivă, această cerere urmează a fi respinsă ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă, fără a mai fi analizate susținerile contestatoarei pe fondul acesteia.
În privința cererii de anulare a procesului verbal de sechestru asiguratoriu pentru bunuri mobile nr._/26.11.2014, instanța reține că motivele invocate de contestatoare vizează doar legalitatea și temeinicia deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii (care nu pot fi cercetate pe fond pentru motivele anterior arătate) și că, în lipsa anulării acestei decizii, procesul-verbal de sechestru asiguratoriu nu poate fi anulat. Mai mult, nu au fost invocate de către contestatoare și nici nu au fost identificate din oficiu vicii ale acestui proces-verbal. Pentru aceste motive, instanța urmează a respinge această cerere ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei în privința cererii vizând decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr._/24.11.2014 și, în consecință, respinge această cerere ca fiind formulată față de o persoană fără calitate procesuală pasivă.
Respinge ca neîntemeiată excepția inadmisibilității invocată prin întâmpinare.
Respinge ca neîntemeiată cererea formulată de contestatoarea M. B. CONSULTING APARATE LASER S.R.L., cu sediul în București, Calea Victoriei nr.142-148, ..3, sector 1 și cu sediul procesual ales la Cabinet de Avocat Tiler V. R., din București, ., sector 4, în contradictoriu cu intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ – ADMINISTRAȚIA SECTORULUI 1 A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în București, ., sector 1, prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București, din București, ., sector 1, în rest.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria Sectorului 1 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09 martie 2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
A. AnchidinAlexandra I. M.
Red. Jud. A.A./ Gref. A.I.M./ 02 octombrie 2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 4491/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 4496/2015. Judecătoria... → |
|---|
