Contestaţie la executare. Sentința nr. 4202/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4202/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 04-03-2015 în dosarul nr. 4202/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 4202/2015
Ședința publică de la 04 Martie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: P. D. P.
GREFIER: D. A.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe contestator T. C. M. și pe intimat B. E. JUDECĂTORESC I. F. L., intimat S.C. M. L. IFN (ROMANIA) S.A., având ca obiect contestație la executare suspendare provizorie.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 25.02.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța a amânat pronunțarea la data de 04.03.2015.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată sub nr._ contestatorul T. C. M. în contradictoriu cu intimatii B. E. JUDECĂTORESC I. F. L., S.C. M. L. IFN (ROMANIA) S.A., a CONTESTAȚIE LA EXECUTARE./Suspendare provizorie executare silita si Contestație la titlu:Contract de leasing financiar nr._VH1/Q1 din 23.10.2009 si a actului adițional din 30.10.2009 si a actului adițional din 29.07.2011.
In motivare, a aratat ca executarea silita este netemeinica si nelegala, executorul judecătoresc loachim F. L., desi instiintat in acest sens punând in executare un titlu executoriu ce cuprinde clauze abuzive anulate deja pe fondul cauzei de către Judecătoria sector 1 București in dosarul nr._/299/2013, soluție pe care a atașat-o in anexa prezentei contestații ca si probatoriu, - Titlul executoriu cuprinde prin facturarea ilegala sume ce nu pot fi primite, iar la data rezilierii contractului de leasing pus in executare in baza acestui titlu se facturase mai multe sume in mod ilegal, sume pe care le-a notificat pe e-mail către M. L. solicitând stornarea acestora, sumele nefiind certe, lichide, si nici exigibile, nici ajunse la scadenta, rezilierea contractului de leasing fiind facuta in mod abuziv si ilegal de individul ce deține funcția de Director General- Christos Kolias, datorita relațiilor de dușmănie dintre acesta si fostul angajat in funcția de Consiber Juridic Senior al Departamentului Juridic al M. L., contestatorul T. C. M..
Arată că titlul executoriu cuprinde prin facturare: comisioane abuzive-diverse, facturi de prestări servicii-diverse, TVA ilegal si nedatorat la toate facturile privind asigurările emise si refacturate din 01.01.2014 si pana in prezent, penalitati si dobânzi abuzive si ilegale, cat si alte sume care nu pot fi depistate decât in baza unei expertize tehnice contabile de specialitate, pe care o solicit ca proba in prezenta cauza, Arată că solicită anularea tuturor formelor de executare efectuate in DOSARUL DE EXECUTARE NR. 164/2014 incheiat in data de 14.11.2014, cat si impotriva tuturor actelor si masurilor de executare silita efectuate de B. E. Judecătoresc I. F. L., impotriva mea contestatorul T. C. M., cat si suspendarea provizorie a executării silite pana la soluționarea contestației.
A solicitat anularea încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare silita din data de 10.09.2014 si in totalitate a soluției următoare, ca fiind nelegala si netemeinica. Astfel solicită instanței competente conform art. 650 alin. 1 N.C.P.C., coroborat cu Art. 711-719 N.C.P.C.. lămuriri privind intelesul, intinderea si aplicarea titlului executoriu, anularea incheierii prin care s-a admis cererea de incuviintare a executării silite, fara indeplinirea condițiilor legale.
A solicitat admiterea contestației la executare si anularea tuturor actelor de executare intocmite de B. I. F. L. in urma executării silite datorita faptului nelegal prm care a inceput in baza rezilierii abuzive si ilegale a Contractului de leasing financiar nr._VH1/01 din 23.10.2009 si a actului adițional din 30.10.2009 si a actului adițional din 29.07.2011. executarea silita la solicitarea creditorului . (Romania) SA, cu acest titlu executoriu in baza caruia s-au facturat in fals sume nedatorate si sume pe care conform Deciziei ANAF numărul_/2014 inregistrata cu nr._/24.07.2014, au decis ca prin incalcarea dispozițiilor OUG nr.102/2013 care modifica art. 137 alin.(3), lit. (e) din Legea 571/2003 privind codul fiscal, respectiv baza de impozitare pentru TVA nu mai cuprinde „ sumele achitate de o persoana impozabila in numele si in contul altei persoane si care apoi se decontează acesteia, inclusiv atunci cand locatorul asigura el insusi bunul care face cum s-a pronunțat Curtea Europeana de Justiție in Cauza C-224/11BGZ L. sp.zo.o; precum si sumele incasate de o persoana impozabila in numele si in contul unei alte persoane „ ... nici pana la aceasta data M. L., desi a solicitat in numeroase e-mail-uri, nu au stornat si nici nu i-au restituit sau redistribuit sumele incasate ilegal prin incalcare dispozițiilor legale de la 01.01.2014, cat si inainte de mai exact din 23.10.2009 si pana in prezent mi-au facturat abuziv si ilegal TVA-ul la asigurările RCA si Casco refacturate, facand cu buna stiinta evaziune fiscala.
Arată că a facut dovada, atasanad Decizia ANAF numărul_/2014 inregistrata cu nr._/24.07.2014. Mai mult a considerat ca fiind savarsita infracțiunea de instigare de către M. L. prin reprezentantul sau legal Christos Kolias către B. I. F. L., cat si de abuz in serviu impreuna cu executorul, premeditat si in concurs de invratiunii acesta din urma fiind dispus sa savarseasca o . fapte ilegale, asa cum le-a enumerat si in plângerea penala.
A învederat ca prin savarsirea infracțiunii de abuz in serviciu, reprezentantul legal al M. L. a reziliat abuziv Contractul de leasing desi instanta de judecata-Judecatoria Cornetu, a respins in cadrul dos. nr._ rezilierea contractului de leasing financiar nr._VH1/01 din 23.10.2009.
Arată că solicită anularea tuturor actelor de executare efectuate in dosarul de executare nr. 164/2014 si efectuarea unei expertize contabile in ceea ce privește sumele pe cate lc avea de achitat in mod corect si legal fara incalcarea de către M. L., a dispozitilor legale privind: clauzele abuzive, comisioanele si taxe abuzive, comisioane si taxe prestări servicii diverse ce nu sunt cuprinse in cadrul contractului de leasing, tva facturat ilegal, dobânzi si penalitati incasate ilegal, sumele privind intinderea si cuprinsul total al sumelor inscrise in: Încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare silita si a Somației, înștiințărilor si Notificărilor, acestea neftind scadente, nefiind certe, lichide si exigibile.
Se impune efectuarea unei expertize contabile din care sa reiasa. care este suma ramasa de plata ca si diferența din valoarea reziduala.
Arată că pentru aceste motive se impune anularea rezilierii abuzive a contractului de leasing, motiv pentru care a si formulat si depus o acțiune pe dreptul comun. obligație de a face. pentru anularea declarației de reziliere prin care s-a dispus rezilierea abuziva a contractului de leasing NR. 10Q904929VH1/01 din 23.10.2009. anularea tuturor formelor de executate si a cheltuielilor de executare si efectuarea unei expertize contabile care sa dovedească care este fera )la data rezilierii abuzive a contractului de leasing nr._VH1/01 din 23.10.2009. restul de suma de achitat din Valoarea reziduala achitata de către utilizatorul contractului de leasing T. C. M. mai mult de jumatate.
Arată că prin obținerea incuviintarii de către B. I. F. L. in Camera de Consiliu si fara citarea pârtilor se incalca dreptul la aparare al debitorului utilizator T. C. M., fiind data cu incalcarea dispozițiilor legale in totalitate, creanța nefiind: certa, lichida si exigibila, mai mult desi, insasi Judecătoria Cornetu respinge creditoarei M. L. in dosarul nr. 4795/1 748/2014 rezilierea contractului de leasing, aceeași instanta prin incheierea din data de 10.09.2014 emisa de D. E. admite in mod ilegal, fara sa verifice legalitate si intinderea titlului executoriu incuviintarea urmăririi silite, motiv pentru care solicitam si se impune anularea încheierii din data de 10.09.2014 si a tuturor actelor de executare efectuate ilegal de către B. I. F. L..
Pentru aceste motive se impune suspendarea provizorie a executării silite pana la soluționarea Contestației la executare.
Pe fondul cauzei, a solicitat anularea încheierii de incuviintare din data de 10.09.2014 si a tuturor actelor de executare efectuate de B. I. F. L., creanța creditorului M. L. nefiind scadenta, certa, lichida si exigibila, reziliere fiind ilegala si abuziva, instanta pronuntandu-se deja si anuland clauzele abuzive si ilegale conținute de Contractul de leasing nr._VH1/01 din 23.10.2009.
La data de 18.02.2015 intimata M. L. IFN (Romania) SA a formulat întâmpinare, prin care a solicitat ca, prin sentinta ce se va pronunța, respingerea contestatiei la executare ca neintemeiata, urmând a menține valabilitatea in integrum a actelor de executare contestate pendinte causae, avand in vedere argumentele de facto si de iure care vor fi exprimate in cele ce urmeaza.
Pe calea excepțiilor, in temeiul art. 248 NCPC, a invocat următoarele excepții: excepția necompetentei teritoriale a judecătoriei Sector 1 București. Conform art. art. 650 Instanta de executare este judecătoria in circumscripția careia se afla biroul executorului judecătoresc care face executarea, in afara cazurilor in care legea dispune altfel. Instanta de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum si orice alte incidente aparute in cursul executării silite, cu excepția celor date de lege in competenta altor instante sau organe. A solicitat sa se observe ca Judecătoria Cornetu a admis cererea de incuviintare a urmăririi silite impotriva contestatorului, in dosarul executional nr. 164/2014 deschis la B. I. F. L., in temeiul titlului executoriu reprezentat de Contractul de leasing financiar nr._VH1/01 din 23.10.2009. Prin urmare, instanta competenta sa soluționeze contestația la executare este Judecătoria Cornetu.
Arată că invocă excepția tardivitatii contestației cu privire la executarea insesi. A aratat ca prezenta contestație la executare a fost formulata impotriva executării silite insesi desfasurate in dosarul de executare nr. 164/2014 deschis la B. I. F. L., solicitandu-se anularea tuturor actelor de executare si a formelor de executare desfasurate in acest dosar de executare. întrucât acțiunea vizeaza anularea executării insesi. sunt incidente dispozițiile art. 714 alin 1 pct. 3 NCPC. Așadar, contestația la executare trebuia sa fie depusa in termen de 15 zile de la data primirii sau a luării la cunoștința a PRIMULUI ACT DE EXECUTARE, care a fost, in dosarul executional nr. 164/2014, somația de predare a bunului din data de 24.09.2014 comunicata acestuia, conform dovezilor de indeplinire a procedurii.
Arată că contestatorul a solicitat si anularea încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare silita din data de 10.09.2014, insa si acest capat de cerere este tardiv formulat, întrucât termenul legal de 5 zile a expirat1, acest act de executare fiindu-i comunicat contestatorului in data de 26.09.2014 ( conform Proces verbal de inmanare intocmit de agentul procedural O. M.). Arată că desi a refuzat sa primească aceste acte de executare, a luat cunoștința de conținutul acestora (conform Procesului- verbal de inmanare intocmit de agentul procedural O. M. in data de 26.09.2014 au fost depuse la cutia poștala), intrucat contesta onorariul stabilit de executorul judecătoresc.
Arată că invocă Excepția prematuritatii contestatei la titlu avand in vedere obiectul dosarului de executare silita. Potrivit cererii de executare silite nr. 6808/01.08.2014, care face obiectul dosarului executional nr. 164/2014 al B. I. F. L., obiectul urmăririi silite ii reprezintă PREDAREA BUNULUI MOBIL ce a reprezentat obiectul contractului de leasing financiar nr._VH1/01 din 23.10.2009, iar nu executarea silita indirecta. Din chiar conținutul cererii de executare silita, reiese ca raportul nostru contractual a încetat in data de 02.05.2015, prin achitarea ultimei rate de leasing financiar. Nu am solicitat executorului judecătoresc sa demareze procedura executării silite indirecte pentru recuperarea vreunei sume contractuale, așadar petitul privind contestația la titlu este prematur formulat. Conform principiului disponibilității, care guvernează si faza de executare silita, creditorul este cel care alege forma de executare, respectiv daca va dori ca executorul judecătoresc sa faca actofde urmărire mobiliara, imobiliara sau poprire, simultan sau. succesiv;pana la realizarea dreptului recunoscut prin titlul executoriu, iar executorul are obligația de a se conforma solicitării exprese a creditorului urmăritor.
Arată că în fapt, intre M. L. IFN (Romania) S.A., in calitate de Finanțator, si contestatorul T. C. M., in calitate de Utilizator, a fost incheiat contractul de leasing financiar nr._VH1/01 din 23.10.2009, avand ca obiect utilizarea bunului marca JEEP WRANGLER SPORT 2.8 CRD, cu . 1J4GAC4988L619228, pe o perioada determinata de timp (55 luni), contra achitării ratelor de leasing specificate in Anexa 2 parte integranta din Contractul de leasing. Conform prevederilor contractuale, la expirarea termenului contractului de leasing, contestatorul si-a exercitat in mod irevocabil opțiunea de cumpărare a bunului:
Art. 1.1 din Condiții Specifice: „Obiectul Contractului de leasing il constituie cedarea dreptului de folosința asupra bunului descris mai jos (denumit Bunul in cele ce urmeaza) pe o perioada determinata contra plații periodice a ratei de leasing in conformitate cu prezentul Contract si prevederile Ordonanței Guvernului nr. 51 /1997 cu modificările si completările ulterioare privind operațiunile de leasing si societățile de leasing, Utilizatorul exprimandu-si de la semnarea contractului in mod irevocabil opțiunea de a achiziționa la sfarsitul perioadei de leasing Bunul, prin plata Valorii Reziduale, in condițiile art. 3 de mai jos."
Arată că întrucât contestatorul a inteles sa nu mai achite la termenul scadent si valoarea reziduala, i-am transmis, prin executor judecătoresc, o instiintare prin care i-am solicitat sa isi exercite dreptul de opțiune cu privire la bunul ce a făcut obiectul material al contractului de leasing ( adresa nr. 6383/16.07.2014), iar in cazul in care dorește sa devină proprietarul acestuia, sa ne achite in cel mult cinci zile calendaristice suma de 16.155,78 lei, reprezentând debite rezultate de neachitarea valorii reziduale, a penalităților de intarziere calculate pentru neindeplinirea acestei obligații de plata, a taxei de notificare si a ratelor primei de asigurare Casco.
Contestatorul nu si-a indeplinit obligațiile de plata asumate contractual, astfel incat transferul dreptului de proprietate asupra bunului nu a putut avea loc, conform art. 11.3 din Condițiile Specifice: „La sfârșitul perioadei de leasing, în schimbul plății Valorii Reziduale, dreptul de proprietate asupra Bunului va fi transferat de la Finanțator la Utilizator. Plata Valorii Reziduale va fi urmata de confirmarea scrisă a Finanțatorului cu privire la îndeplinirea de către Utilizator a tuturor obligațiilor Contractuale, ca o condiție pentru transferul dreptului de proprietate asupra Bunului."
Arata ca același contestator a inteles sa incalce prevederile art. 1.2 din Condițiile Specifice:Pe toată perioada Contractului Finanțatorul rămâne proprietarul unic și neîngrădit al Bunului. Utilizatorului nu îi este permis fără acceptul scris al Finanțatorul^ să constituie asupra Bunului drepturi în favoarea terților sau să transmită terților drepturi dobândite în temeiul prezentului Contract și al CG (Anexa 1 a prezentului Contract). Astfel, in data de 29.04.2014, contestatorul a încheiat cu numita cumpărătoare M. S. V., Contractul de vanzare-cumparare pentru un vehicul folosit, avand ca obiect vanzarea, desi nu era proprietar, a bunului ce face obiectul contractului de leasing financiar nr._VH1/01 din 23.10.2009: vehicul marca Jeep, tipul Wrangler Unlimited, nr. de identificare 1J4GAC4988L619228, la prețul de 16.000 EUR. Astfel, in mod fraudulos, contestatorul a inteles sa vanda un bun, desi nu era titularul dreptului de proprietate asupra acestuia, intrucat societatea noastra de leasing era proprietara acestuia conform art. 1.2. mai sus menționat.
Arată că în atare condiții, in lipsa achitării valorii reziduale, a apreciat, in mod justificat, ca raportul juridic concretizat prin Contractul de leasing financiar nr._VH1/01 din 23.10.2009 a incetat la termen in data de 02.05.2014, prin achitarea ultimei rate de leasing (contravaloarea facturii nr._/02.05.2014).
In drept, si-a intemeiat intampinarea pe art. 205 si urm. din Codul de procedura civila.
In probatiune: înscrisuri, iar pentru necesitatea administrării oricărui alt mijloc de proba a solicitat incuviintarea acestuia.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În esență, intimata invocă faptul că Judecătoria Cornetu este competentă pentru că a încuviințat executarea silită. Contestatorul, pe de altă parte, a introdus acțiunea la Judecătoria Sectorului 1 în considerarea sediului executorului judecătoresc. Instanța reține că nici unul dintre aceste argumente nu este întemeiat.
Excepția invocată de intimată va fi totuși admisă, însă în considerarea domiciliul contestatorului, care este în circumscripția Judecătoriei Cornetu. Argumentele părților nu sunt întemeiate, din următoarele motive:
Data sesizării Judecătoriei Sectorului 1 cu contestația la executare a fost 22.01.2015.
La data respectivă art. 650 alin. 1 NCPC prevedea că instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.
Alineatul (1) a fost modificat prin punctul 21 din Lege nr. 138/2014 începând cu 19.10.2014.
Alineatul 2 prevede că instanța de executare soluționează contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.
Alineatul 2 nu poate fi interpretat corect și logic decât dacă se citește și alineatul anterior. Astfel, instanța de executare nu poate fi orice instanță care soluționează prima o cerere de încuviințare, pentru că instanța de executare este clar definită la alin.1. Definiția instanței de executare ca fiind judecătoria de la domiciliul debitorului nu poate fi pur și simplu ignorată pe motiv că prima instanță care se pronunță pe o cerere în legătură cu o executare silită rămâne competentă să soluționeze celelalte cereri.
O astfel de interpretare este contrară legii, și are ca efect declinarea competenței în favoarea instanței aleasă de către creditor, aspect care contravine și deciziei Curții Constituționale 348/2014 prin care s-a reținut existența unui criteriu subiectiv când se decide cu privire la competența teritorială a instanțelor judecătorești să soluționeze contestațiile la executare în materie civilă.
De altfel și art. 713. - (1) NCPC face trimitere tot la instanța de executare, adică instanța de domiciliu și nu la prima instanță care a pronunțat prima o soluție în legătură cu respectiva executare silită.
Dacă legiuitorul ar fi intenționat ca astfel de cereri să fie soluționate de prima instanță sesizată, ar fi prevăzut expres acest criteriu și nu ar mai fi reglementat nici criteriul domiciliului debitorului și nici nu ar mai fi fost necesar articolul 713 NCPC.
Rolul sau rațiunea alin.2 nu este aceea de a schimba regula de la alin.1, ci aceea de a acoperi eventualele goluri legislative din materia executării silite. Tocmai de aceea alin.2 arată că în situația în care legea nu prevede care este instanța competentă, rezultă că instanța de executare, adică instanța de domiciliu va soluționa orice alte incidente apărute în cursul executării silite. Or, art. 713 alin.1 NCPC reglementează competența în materie de contestație la executare, inclusiv în ceea ce privește executarea bunurilor imobile.
În acest context, s-ar putea face vorbire, cel mult, de principiul unicității instanței de la domiciliul debitorului (iar aceasta numai în situațiile de excepție în care legea nu prevede o competență distinctă), și nu de principiul unicității primei instanțe sesizate.
De asemenea, în ceea ce privește argumentul în sensul că Judecătoria Sectorului 1 ar fi competentă prin raportare la sediul executorului judecătoresc, instanța reține că regula de competență se stabilește în funcție de data sesizării instanței și nu în funcție de data sesizării executorului, care oricum s-a realizat ulterior deciziei CCR -12.08.2014. Judecata nu se poate întemeia pe o dispoziție legală inexistentă din punct de vedere juridic, ca urmare a declarării ei ca fiind neconstituțională.
Art. 24 NCPC face distincție între procese și executări silite. Aceeași distincție se realizează și la art. 25 alin.1 NCPC. În categoria proceselor intră și contestația la executare, ca proces civil distinct și autonom. În noțiunea de executări silite intră numai actele de executare, or contestația la executare nu este act de executare ci este o acțiune civilă, în sensul art. 29 NCPC (ansamblul mijloacelor procesuale prevăzute de lege pentru protecția dreptului subiectiv pretins de către una dintre părți sau a unei alte situații juridice, precum și pentru asigurarea apărării părților în proces).
De asemenea, trebuie făcută distincția dintre noțiunea de proces civil, în accepțiunea codului de procedură civilă și cea din accepțiunea Curții Europene a Drepturilor Omului. Astfel, codul de procedură înțelege prin proces intervalul dintre data sesizării instanței și data rămânerii definitive, pe când CEDO are în vedere o noțiune mult mai largă și include toate acțiunile pentru realizarea unui drept, începând cu data sesizării instanței sau a altui organ cu activitate jurisdicțională și până la momentul executării integrale a hotărârii judecătorești. Dacă legiuitorul român ar fi avut în vedere această din urmă definiție, atunci art. 24 și art. 25 NCPC ar fi menționat doar noțiunea de proces, nu și pe aceea de executare silită.
De asemenea, dacă s-ar interpreta că o astfel de acțiune în justiție cum este contestația la executare reprezintă o executare silită și că se supune regulilor de la data sesizării executorului ar însemna că toate contestațiile la executare sunt supuse procedurii prealabile prevăzute de art. 200 NCPC, iar competența aparține judecătoriei de la sediul executorului. Astfel de interpretări sunt contrare legii dar și deciziei Curții Constituționale 348/2014 prin care a stabilit că forma anterioară a art. 650 NCPC încalcă drepturi fundamentale prevăzute de Constituția României. Aplicarea în continuare a regulii declarate ca fiind neconstituționale ar însemna încălcarea în continuare a drepturilor fundamentale ale debitorului, cu singurul argument că articolul era în vigoare la data formulării cererii de executare, deși la data la care subiectul normei de drept (debitorul) trebuie să-și adapteze conduita, adică la data formulării contestației la executare norma abrogată a fost înlocuită cu regula introducerii contestației la domiciliul debitorului.
Mai mult decât atât instanța reține considerentele Deciziei 12/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii cu privire la efectele deciziilor Curtii Constitutionale. Astfel, s-a reținut că aplicarea imediată și generală a regulii conform căreia decizia Curții Constituționale este general obligatorie nu poate fi tăgăduită, deoarece altfel ar însemna ca un act neconstituțional să continue să producă efecte juridice, ca și când nu ar fi apărut niciun element nou în ordinea juridică, ceea ce Constituția refuză în mod categoric. S-a mai reținut că la momentul la care instanța este chemată să se pronunțe asupra pretențiilor formulate, norma juridică nu mai există și nici nu poate fi considerată ca ultraactivând, în absența unei dispoziții legale exprese. S-a mai reținut că în legătură cu obligativitatea efectelor deciziilor Curții Constituționale pentru instanțele de judecată s-a pronunțat de altfel instanța supremă, prinDecizia nr. 3 din 4 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 350 din 19 mai 2011, prin care s-a statuat că "deciziile Curții Constituționale sunt obligatorii, ceea ce înseamnă că trebuie aplicate întocmai, nu numai în ceea ce privește dispozitivul deciziei, dar și considerentele care îl explicitează"; că "dacă aplicarea unui act normativ în perioada dintre . și declararea neconstituționalității își găsește rațiunea în prezumția de constituționalitate, această rațiune nu mai există după ce actul normativ a fost declarat neconstituțional, iar prezumția de constituționalitate a fost răsturnată" și prin urmare "instanțele (...) erau obligate să se conformeze deciziilor Curții Constituționale și să nu dea eficiență actelor normative declarate neconstituționale".
Pentru aceste considerente, instanța va admite excepția necompetenței teritoriale, ca declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței teritoriale.
Declină competența de soluționare a cauzei privind pe contestator T. C. M., cu domiciliul în sector 2, București, ., ., . intimatii B. E. JUDECĂTORESC I. F. L., cu sediul în sector 1, București, ., ., ., .. M. L. IFN (ROMANIA) S.A. cu sediul în sector 1, București, .. 90-92, . favoarea Judecătoriei Cornetu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 04.03.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
| ← Plângere impotriva refuzului executorului judecatoresc.... | Întoarcere executare. Sentința nr. 4162/2015. Judecătoria... → |
|---|
