Contestaţie la executare. Sentința nr. 6607/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6607/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 10-04-2015 în dosarul nr. 6607/2015
Document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
SENTINTA CIVILA Nr. 6607/2015
Ședința din camera de consiliu de la 10 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. A.
Grefier M. T.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestator A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR și pe intimatii C. M., M. R. si C. E., având ca obiect contestație la executare suspendare executare.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 27.03.2015 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrată din prezenta și când instanța a amânat pronunțarea pentru 10.04.2015, când, deliberând, a hotărât următoarele:
INSTANȚA:
Deliberând asupra cauzei de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 13.10.2014 sub nr._, contestatoarea A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR a chemat in judecata pe intimații C. M., M. R. și C. E. solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea executării silite ce a făcut obiectul dosarului de executare nr. 1677/2014, aflat pe rolul S.C.P.E.J. „D., C. & ASOCIAȚII”, suspendarea actelor de executare dispuse sau ce ar putea fi dispuse, inclusiv a popririi asupra conturilor contestatoarei, suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare, restabilirea situației anterioare punerii în executare a Hotărârii nr. 238/2007 și întoarcerea executării silite pentru suma de 26.412,78 lei.
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat, în esență, că prin Hotărârea nr. 238/2007 emisă de Instituția Prefectului Județul B. - Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003 s-au stabilit compensații bănești în favoarea intimaților, în cuantum de 17.559 lei, iar la data de 03.10.2014 i s-a adus la cunoștință de către executorul judecătoresc despre înființarea popririi asupra conturilor sale până la concurența sumei de 26.412,78 lei, reprezentând despăgubiri, actualizate și cheltuieli de executare.
A mai învederat contestatoarea faptul că, in raport de dispozitiile OG nr.22/2002, modificata si completata prin Legea nr.110/2007, institutiile publice au la dispozitie un termen de 6 luni pentru a efectua plata voluntara a creantei inscrise in titlul executoriu, termen care curge de la momentul emiterii somatiei de plata. Art.3 din ordonanta prevede in mod expres ca „in situatia in care institutiile publice nu-si indeplinesc obligatia de plata in termenul prevazut la art.2, creditorul va putea solicita efectuarea executarii silite potrivit Codului de procedura civila si/sau potrivit altor dispozitii legale aplicabile in materie”.
De asemenea, contestatoarea a mai precizat și faptul că dispozitiile OUG 10/2014, plata prin care a-s suspendat pana la 31.12.2014 plata despagubirilor stabilite prin hotararile comisiilor judetene, respectiv a municipiului Bucuresti, pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, prin ordinele emise de catre seful Cancelariei Primului-Ministru in temeiul Legii nr. 9/1998, si, respectiv, prin deciziile de plata emise de catre vicepresedintele Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatilor care coordoneaza aplicarea Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 si Legii nr. 393/2006.
Referitor la modalitatea de actualizare adoptată de executorul judecătoresc, învederează instanței faptul că alin. 6 al art. 18 din H.G. NR. 1120/2006prevede că „suma achitată beneficiarilor în cea de-a doua tranșă se actualizează în raport cu indicele de creștere a prețurilor de consum din ultima lună pentru care acest indice a fost publicat de către Institutul Național de S., față de luna decembrie a anului anterior”. Astfel, executorul judecătoresc a actualizat suma datorată cu indicele prețurilor de consum pentru perioada decembrie 2007-august 2014.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.711 și următ NCPC ,art.700 alin 1,3 C.proc .civ, Legea nr. 290/2003, HG nr. 1120/2006, modificată prin H.G. nr. 57/2008.
În susținerea cererii au fost depuse, în copii certificate înscrisuri (filele 6-16), fiind solicitată proba cu înscrisuri.
Intimații au fost legal citați, iar la data de 25.11.2014, au depus întâmpinare, prin care au solicitat respingerea contestației la executare ca nefondată.
În drept au fost invocate prevederile art. 205 și urm. C.pr.civ., art. 451 C.pr.civ, legea nr. 290/2003.
Ca urmare a demersurilor efectuate de către instanță, a fost înaintată copia dosarului de executare nr. nr. 1677/2014, aflat pe rolul S.C.P.E.J. „D., C. & ASOCIAȚII”.
Sub aspect probatoriu, instanța a încuviințat și administrat pentru contestatoare și pentru intimați proba cu înscrisuri.
Analizând materialul probator administrat in cauza, instanța retine următoarele:
Prin Hotărârea nr. 238/2007 emisă de Instituția Prefectului Județul B. –Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003 s-au stabilit compensații bănești în favoarea intimaților, în cuantum de 17.559 lei (fila 10).
Întrucât contestatoarea nu s-a conformat acestui titlu executoriu si nu a executat de bunăvoie obligația stabilita prin hotărârea indicată anterior, creditorii intimați s-au adresat cu o cerere către S.C.P.E.J. „D., C. & ASOCIAȚII”, solicitând punerea in executare a dispozitivului a Hotărârii 238/2007, pentru suma de 17.559 lei cu titlu de compensații bănești, actualizarea acesteia in funcție de indicele de inflație si recuperarea cheltuielilor de executare, formându-se dosarul nr. 1677/2014.
La data de 25.09.2014 a fost încuviințata executarea silita de către Judecătoria Sectorului 1, în dosarul nr._/299/2014, in baza titlului executoriu mai sus menționat, așa cum rezulta din dosarul de executare.
Prin încheierea din 03.10.2014 a stabilit cheltuielile de executare la suma de 3.024,19 lei (fila 81).
La aceeași data S.C.P.E.J. „D., C. & ASOCIAȚII”, întocmește încheierea prin care actualizat creanța stabilita in titlul executoriu cu indicele preturilor de consum pe perioada decembrie 2007-august 2014.
A fost emisa adresa de înființare poprire către terțul Activitatea de Trezorerie si contabilitate Publica a Municipiului București, fiind înștiințată si contestatoarea.
Instanța are in vedere, cu prioritate, împrejurarea ca reclamanta a interes sa conteste in prezenta cauza executarea efectuata in dosarul de executare, invocând ca motive lipsa disponibilităților bănești si aducând critici modului de actualizare, dar si încălcarea dispozițiilor OUG nr. 22/2002.
Instanța constata ca prezenta acțiune este nefondată si o va respinge cu următoarele argumente:
Din coroborarea dispozițiilor art.2, 3 din OG nr. 22/2002 si art. 666 C.proc.civ., reiese ca executarea silita a sumelor inscrise in titlurile executorii emise împotriva instituțiilor publice începe si se realizează potrivit normelor generale înscrise in Codul de procedura civila. Nota specifica a acestui tip de executare consta in impunerea creditorului a unui termen de 6 luni de așteptare, in cazul in care instituția publica ( dovedește) se afla in imposibilitate obiectiva de a plați, din lipsa de fonduri.
Așadar, creditorul unei instituții publice, având in vedere si realitatea constituționala a statului de drept, așteaptă din partea instituției publice executarea de bunăvoie a obligației pecuniare. In cazul in care instituția publica, ce ar trebui sa se comporte in cadrul relațiilor sociale ca un subiect de drept-exemplu pentru ceilalți participanți la raporturile juridice, nu executa obligația de bunăvoie, creditorul se poate adresa unui organ competent de executare, solicitându-i urmărirea silita a sumelor din titlul executoriu. Daca instituția publica urmărita dovedește ca nu are fonduri special alocate, la început de executare ori in cursul acesteia, OG nr.22/2002 instituie pentru creditorul instituției publice obligația de a aștepta 6 luni de zile pana la continuarea executării silite.
Acesta este singurul rezultat ce se impune in cadrul operațiunii de interpretare juridica de buna-credința, realizate cu luarea in seama a imperativului executării cu celeritate a creanțelor menționate in titluri executorii-hotărâri judecătorești, imperativ derivat din art.6 CEDO, art.11, 20, 21 din Constituția României.
In lumina celor de mai sus, făcând trimitere, așa cum am precizat anterior la art. 2 si 3 din OG nr. 22/2002 si art.666 C.proc.civ., reiese ca somația la care se refera art.2 din OG nr. 22/2002 este aceeași la care se refera art. 666 NCPC, adică este actul începător al executării silite. Celelalte acte de executare vor fi realizate subsecvent acestei somații, cu eventuala incidenta a termenului de 6 luni in care creditorul este chemat de OG nr.22/2002 sa aștepte ca instituția publica sa încerce procurarea de fonduri.
Practic, spiritul legii este acela de a evita blocarea activității instituției publice si, prin urmare, încercarea de a evita afectarea interesului public.
Înțelegerea procedurii de realizare a unei creanțe împotriva unei instituții publice trebuie a porni de la anumite principii inerente statului de drept, respectiv: interpretarea cu buna-credința a legii; respectarea legii; executarea cu celeritate a hotărârilor judecatorest fara de care dreptul la un proces echitabil este golit de conținut si lipsit de finalitate; in cazul in care exista dubiu, normele se interpretează in favoarea creditorului, iar nu a debitorului; instituția publica (parte in litigiul soluționat prin titlul executoriu ce o obliga) trebuie sa execute ori sa depună toate diligentele pentru executarea de bunăvoie a obligației, comportându-se astfel exemplar pentru celelalte subiecte de drept.
Numai în acest context, in cazul in care instituția publica nu are fonduri special alocate executării obligației din titlul executoriu (așa cum prevede art. 1 din OG nr. 22/2002), executarea silita începută va fi oprita 6 luni de zile, in care se înțelege ca instituția publica va depune din nou toate diligentele pentru obținerea de fonduri special destinate executării obligațiilor prevăzute in titluri executorii. In cazul in care diligentele nu au ca rezultat obținerea unor astfel de fonduri speciale, creditorul este indreptatit sa continue executarea silita potrivit Codului de procedura civila si/sau a altor legi, având astfel posibilitatea de a popri conturi ale instituitei ori/si de a executa silit bunuri mobile ori/si imobile ale instituției publice.
Așadar, atât pentru respectarea principiilor de mai sus, dar si in considerarea interesului public pe care se presupune ca il servește instituția publica, acest tip de debitor trebuie sa depună toate diligentele pentru a executa obligațiile de bunăvoie ori, daca s-a început executarea silită si nu are fonduri special alocate, trebuie sa depună toate diligentele pentru ca in 6 luni de la momentul începerii executării sa obțină fondurile necesare astfel încât executarea silita sa nu continue prin poprire asupra altor fonduri ori / si prin executare mobiliara/imobiliara.
In cazul de fata, A.N.R.P. nu a executat de bunăvoie obligația executorie, Hotărârea de stabilire a despăgubirilor fiind emisa încă din anul 2007 astfel încât, in anul 2014, creditorii-intimați s-au adresat unui organ competent de executare pentru executarea silita a sumei ce le era datorata de către contestatoare, in deplina concordanta cu disp. OG nr.22/2002.
Cat priveste invocarea disponibilităților bănești reduse si celelate aserțiuni in susținerea acestei teze, instanța le considera nefondate, in opinia instanței, o astfel de afirmație însemnând o încălcare a dreptului creditorilor-intimați, întrucât nealocarea unor sume de bani cu aceasta destinație nu pune la adăpost pe debitorul acestei obligații, soluția contrara însemnând golirea de conținut a dreptului intimat, acesta fiind expus așadar unui abuz din partea debitorului care ar putea invoca tot timpul nealocarea fondurilor, cu consecința prelungirii la infinit a termenului de plata, iar dreptul ar fi iluzoriu daca s-ar permite ca o hotărâre executorie si obligatorie sa rămână fără efect in detrimentul uneia dintre parți.
Intimații sunt titularii unui drept de creanța, așadar a unui drept de proprietate asupra unui bun, in accepțiunea Convenției europene pentru apărarea drepturilor si libertarilor fundamentale ale omului. Reclamantul are o creanța suficient de bine stabilita pentru a beneficia de protecția art. 1 din Protocolul nr. 1 (cauzele Rafinăriile Grecesti Stran si Stratis Adreadis c. Greciei, Jasiuniene c. Lituaniei, S. si V. I. c. Romaniei), iar întârzierea la plata sau refuzul de plata din partea paratei constituie atingeri aduse dreptului de proprietate al reclamanților, astfel cum este garantat si protejat de Convenție.
Textul Conventiei Europene a Drepturilor Omului (la fel si jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului) face parte din dreptul intern al Romaniei inca din anul 1994, iar daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile interne, au prioritate reglementarile internationale, cu exceptia cazului in care Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile (art. 20 alin. 2 din Constitutie).
Instanța subliniază, in acest context, si ca este esențial a se interpreta aceste prevederi legale in consonanta cu jurisprudența constanta a Curții Europene a Drepturilor Omului in aplicarea prevederilor art. 6 din CEDO, care este obligatorie pentru instanțe, fata de prevederile art. 11 si 20 din Constituție.
Or, conform acestei jurisprudențe, executarea unei sentințe sau a unei decizii, indiferent de instanța care o pronunța, trebuie considerata ca făcând parte din „proces”, in sensul art. 6 par. 1 din CEDO, iar dreptul de acces la justiție ar fi iluzoriu daca ordinea juridica interna a unui stat contractant ar permite ca o hotărâre definitivă in sensul de executorie si obligatorie sa ramana fara efect in detrimentul uneia dintre parți.
Astfel, in Hotărârea Sacaleanu împotriva României, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a subliniat ca, atunci când administrația refuza sau omite sa execute o hotărâre judecătoreasca ori intarzie in executarea acesteia, chiar si in cazul aplicării unui act normativ derogatoriu de la dreptul comun, cum este OG nr. 22/2002, garanțiile art. 6 din CEDO de care a beneficiat justițiabilul in fata instanțelor își pierd orice rațiune de a fi.
Or, in speța, instanța constata ca, fata de cele ce preced, nu exista nici un motiv pentru ca, contestatoarea sa refuze a da curs executării silite declanșate împotriva sa, ca debitoarea-contestatoare nu a făcut nici o proba, deși rațiuni ce țin de echitatea procedurii o obligau in acest sens, ca nu dispunea de fondurile necesare pentru a plați debitul menționat in titlul executoriu amintit anterior, pentru a deveni incidente prevederile sus-citate ale art. 2 din OG nr. 22/2002 si ca in aceste condiții orice întârziere in executarea unui titlu executoriu ar putea duce la încălcarea art. 6 al CEDO.
In lumina celor de mai sus, instanta constata ca nu exista niciun motiv pertinent, juridic, exonerator care sa justifice intarzierea contestatoarei in ceea ce priveste plata creantei reclamantilor intimati.
Sub acest aspect se retine invocarea de catre contestatoare a dispoztiilor OUG 10/2014, potrivit căruia „ Începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se suspendă, până la data de 31 decembrie 2014, plata despăgubirilor stabilite prin hotărârile comisiilor județene, respectiv a municipiului București, pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, prin ordinele emise de către șeful Cancelariei Primului-ministru în temeiul Legii nr. 9/1998 și, respectiv, prin deciziile de plată emise de către vicepreședintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților care coordonează aplicarea Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 și Legii nr. 393/2006.
Cum Hotărârea a fost emisa încă din 2007, o nouă eșalonare sau suspendare de la momentul intrării în vigoare a OUG nr. 10/2014, conduce la ruperea justului echilibru care trebuie să existe între interesul individului de a-i fi achitată creanța stabilită irevocabil și interesul societății de a nu afectat într-o mare măsură bugetul de stat. Prin urmare, deși ingerința în asigurarea respectării dreptului persoanelor beneficiare ale hotărârilor la executarea creanței constând în suspendarea instituită de OUG nr. 10/2014 ar răspunde unui interes general, această măsură se vădește a fi disproporționată și nejustificată.
Lipsa justificării rezultă din aspectul că deși a avut la dispoziție o eșalonare reglementată prin chiar Legea specială și prin cele două hotărâri de guvern menționate, această eșalonare nu a fost aplicată, imediat după emiterea fiecărui titlu executoriu. Aplicarea corectă și la timp a eșalonării stabilită de Legea nr. 9/_ și de Legea nr. 290/2003, precum și reglementarea unei ordini clare în achitarea creanțelor stabilite, ar fi determinat plata la timp și în mod echitabil a sumelor stabilite. Or, ANRP își invocă propria culpă în nerespectarea calendarului de plată a despăgubirilor, a lipsei unei reglementări clare în achitarea despăgubirilor, iar OUG nr. 10/2014 nu produce ca rezultat decât întârzierea excesivă, pe o perioadă de 10 ani, a executării creanțelor. În sine, această perioada de suspendare lipsește creditorii de beneficiul sumelor stabilite în așa măsură prelungind în mod nejustificat aducerea la îndeplinire a obligației de plată. Măsura suspendării reglementată de OUG nr. 10/2014 constituie prin urmare o ingerință nejustificată și disproporționată în dreptul beneficiarilor Legii nr. 230/2003 din speță la executarea creanței stabilite, încă din anul 2007.
Curtea Europeană a considerat că dacă se poate admite că statele intervin într-o procedură de executare a unui titlu executoriu, o asemenea intervenție nu poate avea drept consecință împiedicarea, anularea sau întârzierea în mod excesiv a executării, nici, cu atât mai mult, repunerea în discuție a fondului acestei hotărâri – Immmobiliare Saffi c. Italiei, par. 63,66, 28 iulie 1999; Satka c. Greciei, par. 57, 27 martie 2003 (concluzie reluată și în alte cauze împotriva României, S. P. c. României, 2 martie 2004, M. I. P. c. României, par. 39, 29 septembrie 2005, A. împotriva României, par. 33).
În ceea ce privește pretinsa depășire a limitelor executării silite de către executorul judecătoresc prin actualizarea creanței, instanța reține eroarea în care se afla reclamanta în susținerea acestui motiv de contestație.
Astfel, așa cum rezultă din dosarul de executare nr. 1677/2014, executorul judecătoresc a procedat la actualizarea creanței datorată de către contestatoare, conform Hotărârea nr. 238/2007 emisă de Instituția Prefectului Județul B. –Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003, în cuantum de 17.559 lei, în deplina concordanta cu prevederile legale în materie, respectiv, art. 38 alin 5 lit. a din HG 753/1998, folosind indicele prețurilor de consum, modul de calcul fiind detaliat prin încheierea din data de 03.10.2014 din dosarul de executare silită (fila 81).
În ceea ce privește cererea de suspendare a executării silite, având în vedere dispozitiile art.718 NC.proc.civ., conform cărora aceasta se poate dispune pana la solutionarea contestatiei la executare, precum și faptul că, prin prezenta sentință, contestația a fost soluționată pe fond, instanța va respinge cererea de suspendare a executării silite ca rămasă fără obiect.
Legat de cererea de restabilire a situației anterioare executării, instanța va avea în vedere prevederile art.722 alin.1 N.C.P.C. conform cărora „în toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia”.
Având în vedere că în speță executarea silită sau titlu executoriu nu au fost desființate, instanța va respinge cererea de întoarcere a executării silite ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația la executare formulata de contestator A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILORcu sediul în sector 1, București, CALEA FLOREASCA, nr. 202 în contradictoriu cu intimatii C. M. cu domiciliul în com. HILIȘEU H., .. Botosani, M. R. cu domiciliul în ., nr. 7 jud. Suceava si C. E. cu domiciliul in sector 3, București, ., .. B, . ca nefondată.
Respinge întoarcerea executării silite ca nefondată.
Respinge suspendarea executării silite, ca rămasă fără obiect.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria Sectorului 1 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10.04.2015.
PREȘEDINTEGREFIER
A. AndrescuMarius T.
Red.TehRed. A.A.
02.05.2015/ 6 Ex
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 6600/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 6645/2015. Judecătoria... → |
|---|
