Contestaţie la executare. Sentința nr. 10/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
Comentarii |
|
Sentința nr. 10/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 10-11-2015 în dosarul nr. 21016/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
SENTINTA CIVILA Nr._
Ședința publică de la 10 Noiembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. N.
Grefier A. C.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe contestator A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI AAAS și pe intimat B. I. domiciliu ales ASOCIATIA INVESTITORILOR FNI 2009, terț poprit B. DE E. IMPORT A ROMANIEI EXIMBANK SA, având ca obiect contestație la executare SUSPENDARE EXECUTARE DS EXECUTARE 748/2010 INTOARCERE EXECUTARE
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 03.11.2015 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea data care face parte integrantă din prezenta și când instanța a amânat pronunțarea pentru astazi, data de 10.11.2015 cand, deliberand, a hotarat urmatoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cererii de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 15.06.2015 sub nr._, contestatoarea A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI, în contradictoriu cu intimatul B. I. și terțul poprit EXIMBANK S.A., a formulat contestație la executare silită prin care a solicitat:
- anularea actelor de executare emise în dosarul de executare nr. 748/2010 al B.E.J. Acta Non V.;
- întoarcerea executării silite;
- suspendarea executării silite în cadrul dosarului de executare mai sus menționat până la soluționarea contestației la executare.
În motivarea cererii, contestatoarea a invocat încălcarea prevederilor OG nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 110/2007, Legea nr. 92/2011 și Legea nr. 116/2011, respectiv art. 1 și art. 2 din acest act normativ, potrivit cărora instituția debitoare - instituție publică are la dispoziție un termen de 6 luni pentru a face demersurile necesare îndeplinirii obligației de plată.
Prin prezenta cerere de chemare în judecată s-a contestat și valoarea despăgubirilor stabilite, invocându-se faptul că executorul judecătoresc nu a ținut cont de criteriile de evaluare și stabilire a despăgubirilor impuse prin decizia penală nr. 164A/18.06.2008 a Curții de Apel București.
Cu privire la cererea de suspendare a executării silite, s-a susținut că prin continuarea executării silite nelegal s-ar provoca grave prejudicii instituției care este în pericol de a nu mai putea funcționa.
În susținerea cererii de chemare în judecată, contestatoarea a depus la dosar înscrisuri.
În temeiul art. 7 din O.G nr. 22/2002, prezenta contestație este scutită de plata taxelor de timbru.
Intimatul, deși legal citat, nu a formulat întâmpinare.
În urma adresei emise de instanță, au fost atașate de către executorul judecătoresc actele din dosarele de executare contestate.
Sub aspectul probatoriului, a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 423/20.03.2007, pronunțată de Tribunalul București, Secția a II-a Penală în dosarul nr._/3/2006, astfel cum a fost modificată în apel prin decizia penală nr. 164/A/18.06.2008 a Curții de Apel București, s-a dispus obligarea inculpaților, în solidar cu părțile responsabile civilmente . SOV INVEST SA, . și COMISIA NAȚIONALĂ A VALORILOR MOBILIARE la plata despăgubirilor civile către un număr de 130.798 părți civile, constituite în această calitate procesuală pe parcursul urmăririi penale cât și în faza cercetării judecătorești, la nivelul sumelor efectiv învestite, indexate cu rata inflației, începând de la data de 24 mai 2000 și până la achitarea lor, conform numărului de unități de fond învestite de fiecare parte civilă, executarea făcându-se pe baza prezentării certificatului de investitor în original și după anularea acestuia, cu modificări, atât în recurs cât și în apel.
Înalta Curte de Casație și Justiție, în recurs, printre altele, prin decizia penală nr. 2098/04.06.2009 a admis recursul unui număr de 724 părți civile și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond cu privire la aceste persoane, reținând că nu au fost citate la instanța de fond și de apel.
Contrar susținerilor contestatoarei, instanța reține că sentința penală este definitivă pe latura civilă. Astfel, instanța reține că dispozițiile deciziei pronunțate în recurs sunt suficient de clare, în sensul că rejudecarea se referă doar la cele 724 părți civile care nu au fost citate la judecată, și nu la latura civilă în ansamblul ei, așa cum a susținut contestatoarea.
Având în vedere și considerentele mai sus expuse cu privire la legalitatea învestirii cu formulă executorie a hotărârii judecătorești, instanța apreciază că în mod legal creditorul-intimat s-a adresat executorului judecătoresc în vederea începerii executării silite împotriva contestatoarei, în baza titlului executoriu menționat, fiind format în acest sens dosarul de executare nr. 748/2010 al B.E.J. Acta Non V..
Nu pot fi primite nici susținerile contestatoarei privind intervenirea perimării executării silite, în condițiile în care analizând înscrisurile din dosarul de executare se observă că nu a trecut un termen de 6 luni între actele de executare silită întocmite, acestea fiind realizate cu respectarea prevederilor art. 389 din Codul de procedură civilă, în sensul că nu a existat niciun act de executare care să nu fie precedat la mai puțin de 6 luni distanță de un alt act de executare.
Instanța reține și că originalul carnetului de investitor se află în posesia executorului judecătoresc, iar din cuprinsul deciziei nr. 164A/18.06.2008, pronunțată de Curtea de Apel București, rezultă că instanța a stabilit criterii alternative, iar nu cumulative de cuantificare și acordare a despăgubirilor civile, copia carnetului de investitor conformă cu originalul aflată în dosarele de executare fiind suficientă pentru determinarea cuantumului despăgubirilor.
Instanța va înlătura și apărarea contestatoarei cu privire la modul greșit de calcul și actualizare a despăgubirilor.
În acest sens, instanța reține că în cadrul executării silite efectuate în dosarul de executare, executorul judecătoresc a efectuat procesul-verbal de calcul al sumelor datorate fiecărui creditor, iar analizând acest proces-verbal, instanța constată că executorul judecătoresc a respectat dispozițiile instanței de apel conform cărora despăgubirile cuvenite părților civile se vor acorda conform numărului de unități de fond, astfel cum rezultă din cuprinsul carnetelor de investitor, confirmărilor de sold, ordinelor de plată și a altor înscrisuri doveditoare, întrucât executorul a avut în vedere soldul unităților de fond din cuprinsul carnetelor de investitor și sumele achitate de investitori pentru achiziționarea acestora, suma rezultată fiind actualizată cu rata inflației, conform dispozițiilor titlului executoriu. Nu a fost avută în vedere valoarea unităților de fond la data de 24.05.2000, ci valoarea unității de fond la data achiziționării acesteia de către creditori.
Adăugarea sumei rezultate în urma actualizării la suma inițială este corectă, aceasta fiind metoda utilizată pentru actualizarea cu rata inflației a oricărei sume de bani. În cazul în care actualizarea s-ar fi făcut prin raportare la indicele mediu al prețurilor de consum, actualizarea s-ar fi făcut printr-o singură operațiune aritmetică, constând în înmulțirea acelui indice cu valoarea investită.
Conform Legii nr. 113/2013 - art. II. (1), A. pentru Administrarea Activelor Statului preia fara plata toate drepturile si obligatiile Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare, rezultate din actele juridice prin care Comisia N. a Valorilor Mobiliare a fost obligata, ca parte responsabila civilmente, la plata de despagubiri catre investitorii la Fondul N. de Investitii.(2) A. pentru Administrarea Activelor Statului se subroga in toate drepturile si obligatiile procesuale ale Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare si dobandeste calitatea procesuala pe care aceasta o are, la data intrarii in vigoare a prezentei legi, in toate procesele si cererile aflate pe rolul instantelor judecatoresti, indiferent daca este vorba de faza de judecata sau de executare silita.
Deci, in baza legii, contestatoarei AAAS i s-a transmis calitatea procesuala in cadrul dosarului de executare, preluand procedura de executare din momentul la care a operat transmisiunea. P. aceste motive, sustinerile reclamantei in sensul ca actele de executare intocmite anterior fata de antecesoarea sa sunt nule si ca trebuiau emise noi acte de executare este neintemeiata. De asemenea, este neintemeiata si apararea in sensul ca a intervenit nulitatea actelor de executare ca urmare a necomunicarii legale a acestora catre AAAS, în condițiile în care nici art. 454 C.cpc., nici alte dispozitii legale din materia executarii silite nu prevad o asemenea sanctiune. In plus, in privinta actelor intocmite fata de antecesoarea sa si comunicate acesteia, nu exista obligatia comunicarii catre AAAS, pentru motivele aratate mai sus.
În ceea ce privește criticile contestatoarei întemeiate pe prevederile art. 2 din O.G nr. 22/2002, în cauza de față instanța le apreciază ca fiind neîntemeiate.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 1 din O.G. nr. 22/2002, așa cum acestea au fost modificate prin Legea nr. 110/2007, creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor publice se achită din sumele aprobate in acest scop prin bugetele acestora, iar dispozițiile art. 2 din același act normativ statuează că, în situația în care executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni (termen care curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului), să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată.
Interpretand gramatical și logic dispozițiile anterior citate, instanța constată că obligația instituției publice debitoare ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată, exista doar în ipoteza în care executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri.
per a contrario, dacă există fonduri pentru a se executa de către instituția publică debitoare creanța stabilită prin titlul executoriu, nu mai sunt aplicabile prevederile art. 2 din O.G. nr. 22/2002, așa cum acestea au fost modificate prin Legea nr. 110/2007, și debitoarea nu mai are la dispoziție un termen de grație de 6 luni pentru efectuarea plății.
Prin urmare daca exista fonduri pentru a se executa de catre institutia publica debitoare creanta stabilita prin titlul executoriu, nu se justifica neefectuarea de catre contestatoare a plății.
In același sens este și jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului in aplicarea prevederilor art. 6 din CEDO, care este obligatorie pentru instanțe, față de prevederile art. 11 și 20 din Constituție.
Potrivit acestei jurisprudențe executarea unei sentințe sau a unei decizii, indiferent de instanța care o pronunță, trebuie considerată ca făcând parte din „proces”, in sensul art. 6 par. 1 din CEDO, iar dreptul de acces la justiție ar fi iluzoriu daca ordinea juridică internă a unui stat contractant ar permite ca o hotărâre definitivă- in sensul de executorie- și obligatorie să rămână fără efect in detrimentul uneia dintre părți.
In cauza Sacaleanu impotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat că, atunci când administrația refuză sau omite să execute o hotărâre judecătorească ori intârzie in executarea acesteia, chiar și in cazul aplicării unui act normativ derogatoriu de la dreptul comun, cum este O.G. nr. 22/2002, garanțiile art. 6 din CEDO de care a beneficiat justitiabilul in fata instanțelor iși pierd orice rațiune de a fi.
Se constată astfel in prezenta cauza că nu exista nici un motiv intemeiat pentru care instituția contestatoare să refuze a da curs executării silite declanșate impotriva sa.
Contestatoarea A., deși sarcina probei ii aparținea, nu a făcut dovada că nu dispunea de fondurile necesare pentru a plăti debitul menționat in titlul executoriu amintit anterior, pentru a deveni incidente prevederile sus-citate ale art. 2 din O.G. nr. 22/2002 și, in aceste conditii, orice intârziere in executarea unui titlu executoriu ar putea duce la incălcarea art. 6 al C.E.D.O..
Față de considerentele mai sus expuse, în temeiul dispozițiilor legale menționate, instanța va respinge ca neîntemeiată contestația la executare.
Întrucât măsura suspendării executării silite nu s-ar fi putut dispune decât până la soluționarea în fond a contestației la executare, instanța va respinge cererea de suspendare formulată, ca rămasă fără obiect.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația formulata de contestator A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI AAAS cu sediul in sector 1, București, . ȘERBANESCU, nr. 50 in contradictoriu cu intimat B. I. domiciliu ales in TARGU M., .. 22, . ASOCIATIA INVESTITORILOR FNI 2009 cu sediul in, terț poprit B. DE E. IMPORT A ROMANIEI EXIMBANK SA cu sediul in sector 1, București, .. 6A, ca neîntemeiată.
Respinge cererea de suspendare a executării silite ca fiind rămasă fără obiect.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 10.11.2015.
P. GREFIER
← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria... | Validare poprire. Sentința nr. 16/2015. Judecătoria SECTORUL 1... → |
---|