Contestaţie la executare. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2015/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 17-08-2015 în dosarul nr. 14421/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
Sentința civilă nr._/2015
Ședința publică de la 17.08.2015
Instanta constituită din:
PREȘEDINTE L. G.
GREFIER L. B.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestator P. D. - D. A. și pe intimat M. FINANȚELOR PUBLICE, AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, ADMINISTRAȚUA SECTOR 1 A FINANȚELOR PUBLICE, intimat C. DE A. DE SĂNĂTATE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, având ca obiect contestație la executare_.
La apelul nominal făcut în ședința publică la ordine și în temeiul art. 104 pct. 13 din ROI la sfârșitul ședinței în ordinea listei, nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța respinge excepția de conexitate ca neîntemeiată, deoarece retine ca nu este îndeplinită condiția ca cele doua cauze sa fie in fata primei instante, dosarul_/299/2014 fiind solutionat.
Instanta invoca din oficiu exceptia inadmisibilitatii cererii de anulare a deciziei de impunere pe calea contestatiei la executare.
Instanta ramane in pronuntare asupra exceptiei si asupra fondului.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 19.03.2015 sub nr._, contestatorul P. D. a chemat în judecată pe intimata M. FINANȚELOR PUBLICE -AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ-DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI-ADMINISTRAȚIA SECTOR 1 A FINANȚELOR PUBLICE, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea formelor de executare silită, a somației nr._ din 25.02.2015, anularea titlului executoriu nr._ din 25.02.2015, anularea tuturor actelor de executare efectuate în dosarul nr._/40/_ /_, precum și a obligațiilor de plată reprezentând contribuții la asigurări sociale de sănătate în sumă de 1.896 lei,
În motivarea cererii, contestatorul a arătat, în esență, începând cu data de 01.01.2012 nu mai locuiește în România, întrucât s-a stabilit definitiv în Principatul Monaco și că și-a pierdut domiciliul din România, astfel că în raport de art. 211 alin 1 și 2 din Legea nr. 92/2006 și art. 2.2. din Ordinul 617/2007 al Președintelui Casei de Asigurări de Sănătate i-a încetat calitatea de asigurat.
A mai învederat contestatorul că în urma corespondenței purtate cu C. Națională de Asigurări de Sănătate, prin adresa nr. 19395T/14.08.2013 i s-a adus la cunoștință că urmează a se opera eliminarea contestatorului din evidențele sistemului de asigurări sociale începând cu data de 01.01.2012, însă, la data de 05.03.2015 a primit din partea AFP Sector 1 somația nr._ din 25.02.2015 prin care i s-a comunica obligația de plată a sumei de 1.896 lei, reprezentând contribuția individuală de asigurări sociale de sănătate aferente trimestrului I al anului 2014, pentru veniturile obținute din chirii.
Contestatorul a arătat că nu se încadrează în niciuna din situațiile prevăzute de Codul fiscal, însă, chiar și în caz afirmativ, modul de calcul întocmit de intimată este eronat, față de prevederile art.296 al.2 potrivit cărora „baza lunară de calcul nu poate fi mai mare decât valoarea a de 5 ori câștigul salarial mediu brut”.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.172, 173 din OG nr.92/2003.
În susținerea cererii au fost depuse, în copie, înscrisuri (f. 10-26).
Intimata CASMB a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că a primit din partea acesteia decizia de impunere din oficiu nr._/09.09.2014 și decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii nr._/09.09.2014, că fiind cetățean român cu domiciliul pe teritoriul României și realizând venituri dintr-o profesie liberală are calitatea de asigurat prin efectul legii, având obligația de a plăti contribuția de asigurări de sănătate, reședința din altă țară neavând relevanță în acest caz deoarece nu e același lucru cu domiciliul.
A mai arătat intimata că cuantificarea contribuțiilor este condiționată de declararea acestora, că debitorul nu a depus timp de 5 ani declarațiile cu privire la obligațiile de plată la sănătate pentru veniturile realizate din activități independente, astfel că decizia de impunere a avut la baza informațiile primite de la ANAF în format electronic cu privire la veniturile declarate la această instituție.
A mai arătat intimata și faptul că nu i s-a produs nicio vătămare, deoarece calculul contribuției la fondul de sănătate s-a făcut în baza declarațiilor fiscale date de contestator, iar nu în baza altor înscrisuri necunoscute acestuia, iar termenul de contestare a deciziei de impunere a curs ulterior, după comunicare.
În drept, a invocat art. 205 C.pr.civ.
La data de 05.05.215, contestatorul a depus răspuns la întâmpinare, prin care a arătat că CASMB este emitenta titlului de creanță, iar ANAF a somației și a titlului executoriu, că începând cu data de 01.01.2012 nu mai este asigurat al sistemului de sănătate și nu datorează contribuția de asigurări sociale de sănătate pentru veniturile obținute din cedarea folosinței bunurilor.
La data de 18.06.215, intimata ANAF DGRFP București a depus note scrise, prin care a arătat că titlul de creanță care a stat la baza emiterii titlului executoriu și al somației de executare îl constituie nr._/12.03.2014, comunicat cu confirmare de primire contestatorului la data de 24.03.2014, că au fost respectate dispozițiile procedurii de executare silită, iar în lipsa oricărui motiv de nelegalitate sau neconformitate intrinsecă a acestor acte de executare funcționează prezumția (simplă, relativă) de legalitate și de conformitate a actelor de executare contestate. A arătat intimata că stabilirea creanțelor s-a realizat în baza declarațiilor contribuabilului.
Analizând cu prioritate excepția inadmisibilității cererii de anulare a deciziei de impunere pe calea contestației la executare, instanța constată următoarele:
În fapt, prin decizia de impunere nr._/12.03.2014 s-a stabilit venitul lunar bază de calcul al CASS și o contribuție de asigurări sociale de sănătate de 1896 lei (f. 72), decizie comunicată contestatorului la data de 24.03.2015 potrivit recipisei de confirmare de primire de la fila 73.
Prin titlul executoriu nr._/25.02.2015 ( f. 18) s-a reținut în sarcina contestatorului obligația de plată a sumei de 1.896 lei reprezentând contribuție individuală de asigurări sociale de sănătate datorată de persoanele care realizează venituri din cedarea folosinței bunurilor, obligație stabilită prin decizia nr._/12.03.2014.
La data de 25.02.2015 a fost emisă somația de plată nr._/25.02.2015 pentru plata sumei de 1896 lei (f. 17).
Potrivit art. 712 alin 2 C.pr.civ., în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestația la executare și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desființarea lui.
Potrivit art. 172 alin 3 C.pr.fiscală, contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege
Potrivit art. 205 alin 1 C:pr.fiscală, împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii.
Având în vedere normele precitate, instanța reține că apărările contestatorului referitoare la raportul juridic obligațional de natură fiscală, respectiv apărările legate de nedatorarea sumelor de bani stabilite prin decizia de impunere nr._/12.03.2014 sunt de esența căii de atac speciale reglementată de art. 205 alin 1 C.pr.fiscală, de competența materială a tribunalului în acord cu art. 218 alin 2 C.pr.fiscală.
În considerarea Deciziei Inaltei Curți de Casație și Justiție nr. 14/2007, instanța reține că numitul P. D. a avut deschisă calea contenciosului administrativ, actul administrativ fiscal fiindu-i comunicat la domiciliul fiscal în acord cu art. 44 alin 1 și alin 2, art. 45, art. 31 alin 1 lit a și b C.pr.fiscală.
Astfel, potrivit art. 45 coroborat cu art. 31 C.pr.fiscală actul administrativ fiscal se comunică la domiciliul fiscal al contribuabilului, fiind făcută această probă prin înscrisul de la fila 73 dosar, iar contestatorul nu a făcut proba aplicării în cauză a disp. art. 31 alin 33 C.pr.civ. în sensul emiterii deciziei de modificare a domiciliului fiscal al contribuabilului de la adresa prezumată legal și relativ ca fiind domiciliul fiscal, respectiv de la adresa din .. 4 B, sector 1, București, astfel că nu se poate reține nelegala comunicare a titlului de creanță prin recipisa de confirmare de primire de la file 73 dosar. Chiar și pentru situația particulară a contribuabilului fără domiciliu fiscal în România, contestatorului îi revenea obligația desemnării unui împuternicit cu domiciliu fiscal în România, în cazul neuzitării de disp. art. 18 alin 4 C.pr.fiscală fiind aplicată prezumția relativă de domiciliu fiscal la domiciliul legal din România.
Adresa nr. 9080T (f. 10) nu face proba contrară prezumției relative a domiciliului fiscal la domiciliul legal din România, deoarece și în ipoteza schimbării domiciliului, rămân aplicabile dispozițiile art. 31 alin 1 lit b C.pr.fiscală, în sensul că domiciliul fiscal este la locul desfășurării efective a activității economice independente, care este pe teritoriul României, fiind venituri din cedarea folosinței bunurilor.
Sub aspectul susținerii potrivit căreia din 01.01.2012 nu mai locuiește în România, instanța reține că există distincție de noțiune și diferență de consecințe juridice între noțiunea de ″reședință″ care potrivit art. 30 din OUG nr. 97/2005 este locuința secundară, alta decât cea de domiciliu și noțiunea de ″domiciliu″ care potrivit art. 27 alin 1 din OUG nr. 97/2005 este acolo unde acesta declară că are locuința principală, că sub aspectul C.fiscal și al C.pr.fiscală prezintă relevanță domiciliul fiscal, analizat în considerentele de mai sus, iar contestatorul nu a făcut dovada că nu mai are domiciliul în țară în acord cu reglementările din România cu adresă de la organele abilitate în a ține evidența datelor de identificare ale persoanelor. Faptul că are reședința în Principatul Monaco, așa cum atestă traducerea certificatului de rezidență (f. 15), dincolo de diferența de noțiune între cele două sisteme juridice, nu exclude prin el însuși posibilitatea de a avea domiciliul în România, împrejurarea că nu locuiește în mod curent la domiciliul din România nu este o cauză de încetare de drept a domiciliului din România și astfel, nu este de natură a determina o altă consecință sub aspectul căii de urmat în contestarea titlului de creanță.
Ca urmare, instanța reține că s-a comunicat contestatorului decizia de impunere nr._/12.03.2014, potrivit recipisei de confirmare de primire de la fila 73 dosar.
În aceste condiții, instanța reține că avea deschisă contestatorul o altă procedură jurisdicțională prevăzută de lege pentru a contesta motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, astfel că nu are deschisă calea cererii în anulare pe calea contestației la executare, determinând soluția de admitere a excepției inadmisibilității, cu consecința respingerii cererii în anulare pe calea contestației la executare ca inadmisibilă.
În ceea ce privește fondul contestației la executare, prin titlul executoriu nr._/25.02.2015 s-au stabilit cu titlu de obligație fiscală în sarcina contestatorului suma de 1896 lei prin decizii de impunere individualizată în titlul de creanță_/12.03.2014.
În ce privește caracterul cert al creanței fiscale, instanța reține că apărarea contestatoarei realizează obiectul contestației prev. de art. 205 C.pr.fiscală, față de care, raportat la disp. art. 172 alin. 3 OG 92/2003, instanța reține că nu este în căderea acestei instanțe a stabili.
Obiectul specific al contestației la executare fiscală îl vizează legalitatea procedurii executării silite, față de care contestatorul nu a formulat alte apărări în afara celor legate de prescripție analizate mai sus.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 172 alin 1 și 3 C.pr.fiscală, respinge ca neîntemeiată contestația la executare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția inadmisibilității cererii de anulare a deciziei de impunere pe calea contestației la executare.
Respinge cererea de anulare a deciziei de impunere pe calea contestației la executare, ca inadmisibila.
Respinge în rest contestația la executare formulată de contestator P. D., cu domiciliul procesual ales in sector 1, București, .. 4 B, în contradictoriu cu intimat M. FINANȚELOR PUBLICE, AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, ADMINISTRAȚUA SECTOR 1 A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul in sector 1, București, ., si cu intimat C. DE A. DE SĂNĂTATE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, cu sediul in sector 2, București, ., nr. 1 - 3, ca neîntemeiată.
Ia act ca nu se solicita cheltuieli de judecata.
Cu drept de apel in termen de 10 zile de la comunicare. Cererea de apel se va depune la Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti.
Pronuntata in sedinta publica, azi, 17.08.2015.
P. GREFIER
Red.L.G., Teh. L.G., L.B.,
5 ex./27 August 2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria... → |
|---|
