Contestaţie la executare. Sentința nr. 435/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 435/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 14-01-2015 în dosarul nr. 435/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 435/2015
Ședința publică de la 14 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. V. A.
Grefier V. P.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile având ca obiect contestație la executare formulată de contestatoarea A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI, în contradictoriu cu intimatul N. F. și terț poprit F. P. S.A..
Dezbaterile și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 07.01.2015, care face parte integrantă din prezenta, când, instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 14.01.2015, când în urma deliberării a pronunțat următoarea hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de fată, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 19.03.2013, sub nr._/299/2013, contestatoarea COMISIA NAȚIONALĂ A VALORILOR MOBILIARE a chemat în judecată pe intimatii M. C., ANDRITOIU M., D. L. G., C. S., C. O. A., F. A. N., C. A., NEGURA F., D. M., T. I., C. R., SUSCA R., SUSCA P., P. D., P. A. G., D. M., D. N., A. G., G. N., DOAGA A., S. F. F., N. L. I., ROSOIU N., B. V., H. I., M. A., F. C., HARLISCA C., WEISZ O. M., CARSTOCEA I., B. G. MOSTENITOARE P. B. O. L., B. O., E. F., E. N., C. I., A. D., D. N. și pe terțul poprit F. P. S.A., formulând contestație la executare solicitând anularea somațiilor, a actelor de înființare a popririi la F. P. S.A., a proceselor-verbale de actualizare a creanței și a proceselor-verbale de cheltuieli de executare emise la data de 08.03.2013 în Dosarele de executare nr. 411/2011, 442/2011 deschise la Biroul Executorului Judecătoresc D. G., L. G. și M. P.. Totodată, contestatoarea a solicitat suspendarea executării silite și obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea contestației, contestatoarea a invocat încălcarea prevederilor O.G. nr. 22/2002, ale art. 2 din Legea nr. 116/2011 și ale art. 457 Cod procedură civilă, poprirea fiind efectuată în afara Activității de Trezorerie, față de un terț poprit ce nu este instituție bancară, în cadrul căruia contestatoarea nu are cont deschis. În baza Legii nr. 92/2011 și art. 2 din Legea nr. 116/2011, contorizarea plafonului de venituri poate fi făcută doar de instituția bancară. A susținut că poprirea înființată asupra comisioanelor de tranzacționare și taxelor de monitorizare a tranzacțiilor datorate de terțul poprit este nelegală, aceste sume de bani nefiind urmăribile până la momentul la care se face dovada depășirii pragului de 5.000.000 lei, precum și că acestea devin urmăribile numai după momentul virării în contul C.N.V.M., în condițiile Legii nr. 116/2011. A arătat că Sentința penală nr. 423/20.03.2007 a fost pusă în executare în peste 3.500 de dosare de executare silită, până la data de 8.02.2011 fiind poprită suma de 17.012.049,31 lei, iar după această dată fiind emise adrese pentru încă peste 86.000.000 lei. Executarea este nelegală și pentru faptul că somația și adresa de înființare a popririi sunt emise în aceeași zi, încălcând OG nr. 22/2002.
Contestatoarea a invocat și faptul că, din procesele-verbale de calcul a despăgubirilor, reiese că executorul judecătoresc a actualizat o sumă pe care a considerat-o debit, fără a arăta modalitatea de calcul a acesteia, respectiv numărul de unități de fond achiziționate, data achiziționării și valoarea de achiziționare a fiecărei unități de fond, fiind încălcate mențiunile din titlul executoriu. În temeiul art. 389 Cod procedură civilă, contestatoarea a invocat perimarea de drept a executării silite, prin trecerea unui termen de 6 luni fără a fi efectuate alte acte de urmărire. În ceea ce privește cheltuielile de executare, contestatoarea a susținut că onorariul executorului judecătoresc a fost stabilit cu încălcarea Ordinului nr. 2550/C din 14.11.2006 al Ministrului Justiției, precum și că nu s-a făcut dovada efectuării acestor cheltuieli.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe prevederile art. 399 și următoarele, art. 3717, art. 379, art. 452 și art. 457 Cod procedură civilă, ale O.G. nr. 22/2002, ale Legii nr. 92/2011 și ale Legii nr. 116/2011.
În dovedirea contestației la executare, contestatoarea a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Contestația la executare este scutită de la plata taxei de timbru, conform art. 7 din O.G. nr. 22/2002.
La data de 20.04.2013 și-a precizat contestația la executare în sensul că a solicitat anularea somațiilor, a actelor de înființare a popririi la F. P. S.A., a proceselor-verbale de actualizare a creanței și a proceselor-verbale de cheltuieli de executare emise la data de 08.03.2013 și la 11.03.2013 și comunicate debitoarei la data de 10.04.2013, 11.04.2013 și 12.04.2013 efectuate în Dosarele de executare nr. 411/2011 și 442/2011 deschise la Biroul Executorului Judecătoresc D. G., L. G. și M. P.
Prin art. II din Legea nr. 113/2013, s-a prevăzut că A. pentru Administrarea Activelor Statului preia fără plată toate drepturile și obligațiile Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare, rezultate din actele juridice prin care Comisia Națională a Valorilor Mobiliare a fost obligată, ca parte responsabilă civilmente, la plata de despăgubiri către investitorii la F. Național de Investiții, precum și că A. pentru Administrarea Activelor Statului se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare și dobândește calitatea procesuală pe care aceasta o are, la data intrării în vigoare a prezentei legi, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent dacă este vorba de faza de judecată sau de executare silită.
Prin Încheierea din 09.10.2013, instanța a constatat că, în temeiul art. II alin. 1 și 2 din Legea nr. 113/2013, s-a transmis de drept calitatea procesuală activă de la Comisia Națională a Valorilor Mobiliare către contestatoarea A. pentru Administrarea Activelor Statului.
La data de 16.07.2013, terțul poprit F. P. S.A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat admiterea contestației la executare și obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea întâmpinării, terțul poprit a susținut că nu s-a demonstrat că sumele datorate de F. P. exced plafonului de 5.000.000 lei și că pot forma obiectul executării silite. A învederat că are obligația legală de a vira sumele datorate către C.N.V.M., în caz contrar, acesta având dreptul, pe lângă obligarea la plata de penalități, de a executa silit aceste sume, conform art. 17 din Statutul C.N.V.M. A arătat că suma asupra căreia s-a înființat poprirea reprezintă venituri ale C.N.V.M., conform art. 13 din Statutul C.N.V.M. aprobat prin O.U.G. nr. 25/2002, precum și că bugetul C.N.V.M. este parte a bugetului general consolidat, iar sumele care se cuvin bugetului C.N.V.M. sub formă de taxe sau alte vărsăminte reprezintă venituri bugetare, conform art. 1 alin. 2 lit. g și art. 2 pct. 7 și pct. 42 din Legea nr. 500/2002, fiind excluse de la executare silită, conform art. 139 Cod procedură fiscală.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe prevederile art. 115, art. 399 și următoarele, art. 452 și următoarele Cod procedură civilă, ale art. 2 din Legea nr. 116/2011, ale art. 1 din O.G. nr. 22/_, ale Legii nr. 500/2002, ale Statutului C.N.V.M., ale Regulamentului C.N.V.M. nr. 7/2006, ale art. II din Legea nr. 113/2013 și ale O.U.G. nr. 93/2012.
În dovedirea întâmpinării, terțul poprit a depus înscrisuri.
Intimatul N. F., deși au fost legal citat, nu a depus întâmpinare și nu a solicitat probe în apărare.
Prin sentința civilă nr. 4167/12.03.2014 instanța a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și a declinat soluționarea cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București, fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 01.04.2014.
Prin rezoluția din 01.04.2014 s-a disjuns contestația formulată în contradictoriu cu intimatul, formându-se dosarul nr._ .
Prin sentința civilă nr. 7155/28.08.2014 instanța a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și a declinat soluționarea cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București; constatându-se conflictul negativ de competență cauza a fost înaintată Tribunalului București.
Prin sentința civilă nr. 1129/06.10.2014 pronuntată de Tribunalului București s-a stabilit competența de soluționare a cauzei în în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, fiind înregistrată pe rolul instanței la data de 05.12.2014 sub nr._ .
Instanța a încuviințat și a fost administrată proba cu înscrisuri, la solicitarea contestatoarei și a terțului poprit.
La solicitarea instanței, în temeiul art. 402 alin. 1 Cod procedură civilă, Biroul Executorilor Judecătorești Asociați D. G., L. G. și M. P. a înaintat copii certificate de pe înscrisurile existente în Dosarul de executare nr. 442/2011.
Analizând probele administrate în vederea soluționării contestației la executare, instanța retine următoarele:
Prin titlul executoriu reprezentat de Sentința penală nr. 423 din 20.03.2007 pronunțată de Tribunalul București în Dosarul nr._/3/2006, Comisia Națională a Valorilor Mobiliare a fost obligată la plata despăgubirilor civile către un număr de 130.798 părți civile, la nivelul sumelor efectiv investite, indexate cu rata inflației începând cu data de 25 mai 2000 până la achitarea lor, conform numărului de unități de fond investite de fiecare parte civilă, executarea făcându-se pe baza prezentării certificatului de investitor în original și după anularea acestuia.
Prin cererea de executare silită din 24.02.2011, creditorul-intimat N. F., a solicitat executarea silită a creanței reprezentând contravaloarea a 1.000 unități de fond, indexată cu rata inflației începând cu data de 24.05.2000 până la data plății efective, cererea sa fiind înregistrată în Dosarul de executare nr. 442/2011 constituit la Biroul Executorilor Judecătorești Asociați D. G., L. G. și M. P..
Prin raportul de expertiză contabilă extrajudiciară întocmit de expertul contabil B. F. s-a stabilit că despăgubirile civile la nivelul sumelor efectiv investite de creditor, actualizate până în 30.04.2011, sunt în sumă totală de 16.047 lei RON, prin sume efectiv investite înțelegându-se suma de 4.593 lei Ron.
Prin procesul-verbal de cheltuieli de executare din 23.09.2011, executorul judecătoresc a stabilit cheltuieli de executare de 1989,83 lei, reprezentând onorariul executorului judecătoresc, 150 lei reprezintă cheltuieli de executare, 150 lei reprezintă expertiză contabilă, iar 1.000 lei reprezintă onorariu de avocat.
Prin adresa de poprire din 23.09.2011, s-a dispus înființarea popririi la Direcția de Trezorerie și contabilitate Publică București pentru suma totală de 19.336,83 lei, debitoarea fiind informată despre înființarea popririi la data de 23.09.2011.
Prin somația din 31.10.2011, în conformitate cu O.G. nr. 22/2002, executorul judecătoresc a pus în vedere debitoarei ca, în termen de 6 luni de la primirea somației, să achite suma de 19.336,83 lei, aceasta fiind comunicată la data de 31.10.2011.
Prin somația din 07.03.2013, executorul judecătoresc a solicitat debitoarei să ia măsurile ce se impun pentru virarea sumei de 9.610 lei, în termen de 24 de ore de la data primirii somației, aceasta fiind comunicată la data de 07.03.2013.
Prin procesul-verbal de actualizare a creanței din 08.03.2013, executorul judecătoresc a stabilit valoarea actualizată a creanței de 9.610 lei în funcție de rata inflației pe perioada mai 2000 – ianuarie 2013, aceasta fiind de 35.816,47 lei.
Prin procesul-verbal de cheltuieli de executare din 08.03.2013, executorul judecătoresc a stabilit cheltuielile de executare, cuantumul total al creanței fiind de 40.757,70 lei.
Prin adresa de poprire din 08.03.2013, s-a dispus înființarea popririi la terțul poprit F. P. S.A. pentru suma totală de 40.757,70 lei, debitoarea fiind informată despre înființarea popririi și fiindu-i comunicat procesul-verbal de cheltuieli de executare și procesul-verbal de actualizare a creanței la data de 08.03.2013.
Având în vedere situația de fapt reținută mai sus, instanța stabilește că acțiunea este întemeiată, în parte, după cum urmează:
Adresa de înființare a popririi emisă la data de 08.03.2013 și comunicată terțului poprit F. P. S.A. este nulă, întrucât a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor art. 2 din Legea nr. 116/2011 și art. 139 Cod procedură fiscală.
Cu prioritate, instanța stabilește că dispozițiile art. II din Legea nr. 113/2013 nu produc efecte cu privire la legalitatea actelor de executare efectuate împotriva debitorului Comisia Națională a Valorilor Imobiliare, anterior intrării în vigoare a acestei legi, instanța urmând să verifice temeinicia contestației la executare prin raportare la normele de procedură aplicabile la data întocmirii actelor contestate. Dispozițiile legale menționate au produs efecte numai în ceea ce privește cadrul procesual, fiind de imediată aplicare și stabilind că A. pentru Administrarea Activelor Statului dobândește calitatea procesuală pe care aceasta o avea Comisia Națională a Valorilor Mobiliare, la data intrării în vigoare a legii, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent dacă este vorba de faza de judecată sau de executare silită.
Cu privire la primul motiv al contestației la executare, instanța constată că, prin art. 2 alin. 1 și alin. 2 din Legea nr. 116/2011, executarea obligațiilor de plată ale Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare (C.N.V.M.) decurgând din creanțe stabilite prin titluri executorii se asigură doar din sumele ce depășesc 5.000.000 lei, reprezentând media lunară a veniturilor încasate la bugetul C.N.V.M., iar sumele stabilite prin bugetul C.N.V.M. pentru acoperirea cheltuielilor de organizare și funcționare, inclusiv a celor de personal, nu vor putea fi supuse executării silite.
Având în vedere numărul foarte mare al creditorilor și cuantumul creanțelor stabilite în sarcina debitorului, luarea unor asemenea măsuri legale speciale era necesară într-o societate democratică pentru a permite desfășurarea activității Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare, care reglementează și supraveghează piața de capital, piețele reglementate de mărfuri și instrumente financiare derivate, precum și instituțiile, instrumentele și operațiunile specifice acestora, în lipsa unor limitări a dreptului de urmărire silită al creditorilor existând pericolul blocării pieței de capital.
F. P. S.A. nu poate da curs adreselor de înființare a popririi comunicate de Biroul Executorilor Judecătorești Asociați „D. G., L. G. și M. P.”, întrucât neplata cotei lunare în contul debitorului și virarea acestora în contul indicat de executorul judecătoresc ar fi reprezentat o încălcare a dispozițiilor imperative ale legii, în condițiile în care nu se putea verifica dacă sumele poprite depășesc pragul valoric de 5.000.000 lei.
Totodată, instanța reține că sumele lunare datorate de terțul poprit către Comisia Națională a Valorilor Mobiliare reprezintă venituri la bugetul unei instituții publice autonome, făcând parte din bugetul general consolidat, potrivit art. 2 pct. 7 din Legea nr. 500/2002 și art. 3 pct. 2 din Legea nr. 69/2010. Potrivit art. 139 Cod procedură fiscală, impozitele, taxele, contribuțiile și orice alte venituri ale bugetului general consolidat nu pot fi urmărite de niciun creditor pentru nicio categorie de creanțe în cadrul procedurii de executare silită. În consecință, cotele lunare cuvenite Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare nu pot face obiectul urmăririi silite.
În caz contrar, o persoană care are o creanță împotriva statului sau împotriva unei instituții publice ar putea popri impozitele, taxele și contribuțiile datorate de orice contribuabil la bugetul general consolidat (în speță, orice persoană care efectuează operațiuni pe piața de capital ar avea calitatea de terț poprit).
Prin popririle înființate, executorul judecătoresc a nesocotit aceste dispoziții legale, iar în cazul în care terțul poprit ar fi dat curs adreselor de poprire s-ar fi produs împiedicarea ajungerii contribuțiilor obligatorii în contul autorității administrative autonome deschis la Direcția de Trezorerie și contabilitate Publică București, cu consecința imposibilității verificării pragului valoric și destinației stabilite prin art. 2 alin. 1 și alin. 2 din Legea nr. 116/2011, fapt ce ar fi prejudiciat și posibilitatea de realizare a urmăririlor silite efectuate în mod legal de către ceilalți creditori.
Dând eficientă acestor considerente, instanța va dispune anularea adresei de înființare a popririi emisă la data de 08.03.2013 și comunicată terțului poprit F. P. S.A. în dosarul de executare nr. 442/2011 deschis la Biroul Executorilor Judecătoresti D. G., L. G. și M. P..
II. Procesele-verbale de actualizare a creanței și de cheltuieli de executare întocmite la data de 08.03.2013 în dosarul de executare nr. 442/2011 deschis la Biroul Executorului Judecătoresc D. G., L. G. și M. P. sunt nelegale, întrucât au fost întocmite cu încălcarea dispozițiilor art. 372, art. 379, art. 3712 alin. 3 și art. 3717 Cod procedură civilă.
În acest sens, instanța reține că prin procesul-verbal de actualizare a creanței menționat, executorul judecătoresc a procedat la actualizarea altor sume decât cele stabilite ca fiind sumele efectiv investite, prin raportul de expertiză întocmite cu prilejul pornirii executării silite.
Astfel, a fost actualizată suma de 9.610 lei, deși suma investită stabilită prin raportul de expertiză contabilă a fost de 4.593 lei.
Sumele actualizate de executorul judecătoresc nu rezultă din titlul executoriu și din niciun alt înscris aflat la dosarul de executare silită comunicat, astfel încât stabilirea acestora apare ca fiind greșită, cu atât mai mult cu cât este diferită de sumele stabilite prin raportul de expertiză extrajudiciară ca fiind efectiv investite de creditori și care ar fi urmat să fie actualizate începând cu luna mai 2000.
Întrucât creanțele actualizate prin procesele-verbale din data de 08.03.2013 nu rezultă din titlul executoriu, executorul judecătoresc a încălcat prevederile art. 372 Cod procedură civilă, efectuând executarea silită în lipsa titlului executoriu. Totodată, au fost încălcate prevederile art. 379 Cod procedură civilă, întrucât creanțele stabilite nu au caracter lichid, cuantumul lor nefiind determinat pe baza mențiunilor din titlul executoriu sau pe baza altor înscrisuri existente la dosarele de executare.
Procesul-verbal de cheltuieli de executare întocmit la data de 08.03.2013 a fost încheiat cu încălcarea art. 3717 alin. 2 Cod procedură civilă, cheltuielile de executare fiind determinate prin raportare la o creanță care nu este datorată de către debitor și care au fost calculate greșit prin procesul-verbal de actualizare a creanței.
Dând eficientă acestor considerente, instanța va dispune anularea procesului-verbal de actualizare a creanței și a procesului-verbal de cheltuieli de executare întocmit la data de 08.03.2013 în dosarul de executare nr. 442/2011 deschis la Biroul Executorilor Judecătoresti D. G., L. G. și M. P..
Referitor la solicitarea contestatoarei de a se constata perimarea de drept a executărilor silite, instanța constată că aceasta este neîntemeiată, având în vedere că, potrivit art. 390 alin. 1 Cod procedură civilă, dispozițiile art. 389 nu se aplică în cazurile când legea încuviințează executarea fără somație, precum și faptul că executarea silită contestată a fost efectuată prin poprire, aceasta efectuându-se fără somație, conform art. 454 alin. 1 Cod procedură civilă.
Justificarea pentru care perimarea nu intervine în cazul popririi rezidă în specificul acestei forme de executare silită. Astfel, în cazul în care poprirea a fost înființată, realizarea creanței nu mai este condiționată de efectuarea vreunui act de executare, ci de îndeplinirea obligațiilor pe care terțul poprit le are față de debitor, de bună-voie sau prin validarea popririi. Cu atât mai mult, în cazul în care poprirea este înființată asupra unor conturi bancare sau asupra unor venituri viitoare, sancțiunea perimării executării silite nu ar avea nicio justificare, întrucât realizarea creanței depinde de împlinirea unor termene, care pot fi mai mari de 6 luni, sau de alimentarea conturilor bancare, iar nu de atitudinea procesuală a părților la executarea silită.
Pe de altă parte, însăși contestatoarea invocă suspendarea executării silite conform O.G. nr. 22/2002, astfel încât termenul de perimare nu a curs pe perioada suspendării, conform art. 389 alin. 2 Cod procedură civilă.
P. aceste considerente, având în vedere și faptul că nu au fost depuse la dosar hotărârile judecătorești prin care contestatoarea pretinde că au fost anulate actele de executare precedente, respectiv adresele de înființare a popririi la Direcția de Trezorerie și Contabilitate Publică București, instanța va respinge ca neîntemeiată cererea de constatare a perimării executării silite.
Se va respinge contestația cu privire la somația din data de 07.03.2013 având în vedere că s-a respectat termenul de 6 luni prevăzut de OG nr. 22/2002, calculat de la data emiterii primei somații de plată în acest dosar, respectiv 31.10.2011.
Nu se va reține nici susținerea contestatoarei în sensul că executarea este nelegală pentru faptul că somația și adresa de înființare a popririi sunt emise în aceeași zi, încălcând OG nr. 22/2002, deoarece în cazul popririi se începe executarea silită fără emiterea unei somații. În acest dosar executorul judecătoresc a emis și somație, pe lângă adresa de înființare a popririi, deși potrivit art. 454 alin. 1 Cod procedură civilă, aceasta nu era necesară.
Se va respinge ca neîntemeiată contestația la executare formulată împotriva celorlalte acte de executare silită, respectiv solicitarea privind anularea proceselor-verbale de actualizare a creanței și a proceselor-verbale de cheltuieli de executare emise la data de 11.03.2013, întrucât nu au fost emise astfel de acte în dosarul nr. 442/2011.
În ceea ce privește cererea de suspendare a executării silite, având în vedere dispozițiile art. 403 alin. 1 Cod procedură civilă, conform cu care aceasta se poate dispune până la soluționarea contestației la executare, precum și faptul că, prin prezenta sentință, contestația a fost soluționată pe fond, instanța o va respinge ca rămasă fără obiect.
În ceea ce privește cererea contestatoarei de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată, instanța o va respinge ca neîntemeiată, întrucât nu s-a făcut dovada efectuării unor cheltuieli de judecată de către aceasta în prezentul litigiu.
Se a lua act că terțului poprit va solicita plata cheltuielilor de judecată pe cale separată.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite, în parte, contestația la executare formulată de contestatoarea A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul în București, . nr. 50, sector 1, în contradictoriu cu intimatul N. F., cu domiciliul în . și terț poprit F. P. S.A., cu sediul procesual ales la SCA P. N. și Asociații din București, Calea dorobanți, nr. 239, ..
Dispune anularea adresei de înființare a popririi emisă la data de 08.03.2013 și comunicată terțului poprit F. P. S.A. în dosarul de executare nr. 442/2011 deschis la Biroul Executorilor Judecătorești D. G., L. G. și M. P..
Dispune anularea procesului verbal de actualizare a creanței și a procesului-verbal de cheltuieli de executare întocmit la data de 08.03.2013 în dosarul de executare nr. 442/2011 deschis la Biroul Executorilor Judecătorești D. G., L. G. și M. P..
Respinge ca neîntemeiată contestația la executare formulată împotriva celorlalate acte de executare silită, precum și cererea de constatare a perimării executării silite.
Respinge ca neîntemeiată cererea contestatoarei de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
Ia act că terțul poprit va solicita plata cheltuielilor de judecată pe cale separată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi, 14.01.2015.
Președinte, Grefier,
C. V. A. V. P.
Red. C.A./Tehnored. V.P./10.04.2015
5 ex/., intimat și terț poprit
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 436/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 441/2015. Judecătoria... → |
|---|
