Contestaţie la executare. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2015/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 16-10-2015 în dosarul nr. 18856/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
Sentința civilă Nr._/2015
Ședința publică de la 16 Octombrie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE A. C.
Grefier A. H.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestator A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR și pe intimat R. I., intimat R. M., intimat R. N., intimat M. C., intimat M. P., având ca obiect contestație la executare SUSPENDARE - DOSAR EXECUTARE 19/2015
Dezbaterile și susținerile în fond au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 25.09.2015, parte integrantă din prezenta sentință, când instanța a amânat pronunțarea la data de 09.10.2015, 16.10.2015 când a hotărât următoarele.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 30.03.2015 sub nr._, contestatoarea A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, în contradictoriu cu intimații R. I., R. M., R. N., M. C. si M. P., a formulat contestație la executare în dosarul de executare nr. 19/2015 aflat pe rolul B.E.J. C. R. - M. prin care a solicitat să se dispună: suspendarea executării silite dispusă prin dosarul nr. 19/2015, în temeiul art. 700 alin. 1 și 3 Cod proc. Civ. până la soluționarea prezentei cauze; suspendarea tuturor actelor de executare silită dispuse, inclusiv a popririi înființate asupra conturilor ANRP deschise la Trezoreria Municipiului București; anularea încheierii din data de 12.03.2015 a Biroului Executorului Judecătoresc B.E.J.C. R.-M.; anularea executării silite dispusă prin dosarul nr. 19/2015.
În motivarea contestației, petenta a arătat că, în fapt, prin înștiințarea emisă în dosarul nr. 19/2015 și înregistrată la A. Națională pentru Restituirea Proprietăților cu nr._/RG/24.03.2015, B.E.J. C. R. - M. a înștiințat A. Națională pentru Restituirea Proprietăților că are de achitat creditorilor suma de 824 lei în temeiul titlului executoriu reprezentat de Sentința Civilă nr._/2013 pronunțată în data de 28.06.2013 de către Judecătoria Sector 2 București.
A învederat ca procedura de executare silită a fost demarată împotriva unei persoane care nu mai are calitatea de debitor începând cu data de 18.12.2014, dată la care a intrat în vigoare Legea nr.164/2014.
Prin Legea nr. 164/2014 a fost reglementată o nouă procedură cu privire la soluționarea dosarelor constituite în temeiul Legii nr.9/1998, inclusiv o nouă procedură de plată a acestora.
Conform art.3 alin.2, „dispozițiile prezentei legi se aplica cererilor soluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, pentru care nu s-a efectuat plata, cererilor nesolutionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, precum si cauzelor aflate pe rolul instanțelor judecătorești, având ca obiect acordarea de despăgubiri în baza Legii nr. 9/1998, republicată, cu modificările si completările ulterioare, precum și a Legii nr. 290/2003, cu modificările si completările ulterioare”.
Potrivit art. 11 alin. (1), „Plata sumelor stabilite prin titlurile de plată se efectuează de către Ministerul Finanțelor Publice, în termen de cel mult 180 de zile de la data emiterii acestora”.
Prin urmare, a învederat faptul că, sub imperiul noii legislații aplicabile în prezenta cauză, sarcina plății revine în mod exclusiv Ministerului Finanțelor Publice, A. Națională pentru Restituirea Proprietăților neavând obligații privind plata despăgubirilor.
Mai mult decât atât, legiuitorul, a prevăzut în mod expres în dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 164/2014 modalitatea de plata a compensațiilor bănești stabilite prin hotărâri judecătorești rămase definitive și irevocabile sau, în cazul proceselor începute după data de 15 februarie 2013, rămase definitive, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, în sensul că plata lor se efectuează în transe anuale egale, eșalonat, pe o perioadă de 5 ani. începând cu data de 1 ianuarie 2015.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 11 alin. (3) din actul normativ sus¬menționat, „orice procedură de executare silită se suspendă de drept, până la împlinirea termenelor la care devin scadente obligațiile de plată prevăzute în titlurile de plată emise conform art. 10 alin. (6)”.
În raport de cele menționate, contestatoarea apreciaza că demararea procedurii executării silite în dosarul execuțional nr. 19/2015 este nelegală.
A precizat că, continuarea procedurii de executare silită demarată prin dosarul de executare nr. 19/2015 poate crea un prejudiciu bugetului de despăgubiri al ANRP.
Bugetul are un însemnat rol stabilizator al economiei naționale, iar cheltuielile statului cu aceste despăgubiri nu pot destabiliza procesul complex al distribuirii produsului social net în economia națională, între stat, pe de o parte, și populație, pe de altă parte.
A arătat că somația a fost emisă cu încălcarea prevederilor O.G. nr. 22/2002 în sensul că articolul 2 al ordonanței prevede un termen de 6 luni în care instituția publică este obligată să dispună toate măsurile ce se impun pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
A învederat că înțelegerea procedurii de realizare ale unei creanțe împotriva statului sau a unei instituții publice trebuie a porni de la anumite principii inerente statului de drept: interpretarea cu bună-credință a legii, respectarea legii, executarea cu celeritate a obligațiilor stabilite în sarcina statului, fără de care dreptul la un proces echitabil este golit de conținut și lipsit de finalitate; în cazul în care există dubiu, normele se interpretează în favoarea creditorului, iar nu a debitorului, instituția publică care trebuia să execute ori să depună toate diligențele pentru executarea de bunăvoie a obligației, comportându-se astfel exemplar pentru celelalte subiecte de drept; în acest context, doar în cazul în care instituția publică nu are fonduri special alocate executării obligației din titlul executoriu (conform art. 1, din O.G. nr. 22/2002), executarea silită (începută prin somația emisă de organul competent de executare) va fi oprită 6 luni de zile, în care se înțelege că instituția publică va depune din nou toate diligențele pentru obținerea de fonduri special destinate executării obligațiilor prevăzute în titluri executorii.
În cazul în care diligențele nu au ca rezultat obținerea unor astfel de fonduri speciale, creditorul este îndreptățit să continue executarea silită potrivit Codului de procedură civilă, având astfel nu numai posibilitatea de a popri conturi ale instituției, ci și de a executa silit bunuri mobile și imobile ale instituției publice.
Astfel, potrivit art. 2 din O.G. nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii „dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului”.
Prin urmare, executorul judecătoresc avea obligația emiterii către debitoare a unei somații de plată întemeiate pe dispozițiile legale menționate, ulterior putând proceda la executarea silită a titlului executoriu.
În consecință, în vederea îndeplinirii condițiilor prev. de art. 2 din O.G. nr. 22/2002, este obligatorie emiterea unei somații de către executorul judecătoresc, în cadrul procedurii de executare silită, în cauză executorul judecătoresc procedând direct la înființarea popririi, omițând sa emită somația prevăzută de art. 2 din O.G. nr. 22/2002.
Curtea Constituțională a statuat că acest act normativ (O.G. nr. 22/2002) are o evidentă finalitate de protecție a patrimoniului instituțiilor publice, ca o premisă indispensabilă a derulării în condiții optime a activității acestora și, prin aceasta, a îndeplinirii atribuțiilor ce le revin ca parte integrantă a mecanismului statului.
Din aceste motive, în conformitate cu prevederile art. 175 alin. (3) teza a II-a Cod proc. Civ, contestatoarea a solicitat să se sancționeze cu nulitatea expresă a dosarului de executare nr, 19/2015.
În ceea ce privește plata onorariului de avocat în cuantum de 200 lei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, a statuat că partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil.
Există două raporturi conexe: raportul juridic civil dintre părțile contractului de asistență juridică (client/avocat) și raportul juridic de drept procesual civil dintre părți. Art. 451, a!in.(1) din C. proc. civ. reglementează posibilitatea diminuării cheltuielilor, ori de câte ori judecătorul constată motivat că acestea sunt nepotrivit de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
Cu toate acestea, raportul juridic dintre avocat și clientul său nu este stânjenit în nici un fel, deoarece activitatea instanței se limitează doar la reducerea corespunzătoare a cheltuielilor de judecată și nu a onorariul propriu-zis. C. de asistență juridică se menține în integralitate, clientul plătind avocatului onorariu convenit.
Însă cealaltă parte va fi obligată să plătească adversarului numai onorariul în cuantumul fixat de instanță.
Este incontestabil faptul că o asemenea prerogativă a instanței este cu atât mai necesară cu cât respectivul onorariu, convertit în cheltuieli, urmează a fi suportat de partea adversă, dacă a căzut în pretenții, ceea ce presupune în mod necesar ca acesta să-i fie opozabil. Ori, opozabilitatea sa față de partea potrivnică, care este terț în raport cu convenția de prestare a serviciilor avocațiale, este consecința însușirii sale de instanță prin hotărârea judecătorească, prin al cărei efect creanța dobândește caracter cert, lichid și exigibil.
În drept, contestatoarea a invocat dispiozițiile art.650 alin.1 si alin.2, art.711 C.pr.civilă, Legea nr.9/1998 si HG nr.1277/2007 si Legea nr.164/2014.
În probațiune, contestatoarea a solicitat încuviințarea probei prin înscrisuri, anexând la cerere, în copie, înscrisuri (f.7-15).
Intimații nu au formulat întampinare.
În data de 03 iulie 2015, organul de executare a înaintat dosarul de executare.
În cauză, instanța a administrat proba prin înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, în data de 28.06.2013, a fost pronunțata sentința civilă nr._/2013 în dosarul nr._/300/2012 de catre Judecătoria Sectorului 2 București, prin care A. Națională pentru Restituirea Proprietatilor a fost obligata să achite în favoarea lui R. M. suma de 500 lei, reprezentând cheltuieli de judecata (f.37).
În data de 11.03.2015 R. I., R. M., R. N., M. C., M. P., în calitate de creditori, prin avocat P. Ș. C., au formulat cerere de executare silită împotriva debitorului A. Națională pentru Restituirea Proprietatilor în vederea recuperării creanței stabilite prin titlul executoriu reprezentat de Sentința civilă nr._/2013 de catre Judecătoria Sectorului 2 București în dosarul nr._/300/2012 (f.34).
Cererea de exeecutare a fost înregistrată de B.E.J C. R.-M. sub nr. dosar 19/2015.
Prin încheierea din 11.03.2015, executorul judecătoresc a admis cererea de înregistrare si încuviințare a executării silite, prin care a încuviințat executarea silita împotriva debitorului pana la realizarea dreptului stabilit prin titlul exectoriu, inclusiv a cheltuielilor de executare (f.48).
În data de 12.03.2015, executorul judecătoresc a emis Încheierea aflata la fila 49, prin care a stabilit că pana la această data cheltuielile de executare sunt în cuantum de 324 lei (f.49).
În data de 19.03.2015, executorul judecătoresc a înființat poprire asupra disponibilităților bănești ale debitorului deținute de terțul poprit Trezoreria Municipiului București (f.50).
În drept, potrivit art.632 alin.1 C.pr.civilă, executarea silită se poate efectua numai în temeiul unui titlu executoriu.
În speță, având în vedere faptul că prin sentința civilă sus-menționată au fost acordate cheltuieli de judecata doar în favoarea lui R. M., instanța apreciază că intimații R. I., R. N., M. C. si M. P. au demarat executarea silită împotriva debitorului A. Națională pentru Restituirea Proprietăților în lipsa unui titlu executoriu, cu nesocotirea dispozițiilor art.632 alin.1 C.pr.civilă.
Cat privește executarea silită demarată de creditorul R. M., instanța reține următoarele:
Analizând criticile contestatoarei întemeiate pe prevederile O.G nr. 22/2002, în cauza de față instanța le apreciază ca fiind neîntemeiate, întrucat contestatoarea nu a probat că întreprins demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată, astfel cum prevăd dispozițiile art.2 din O.G. nr.22/2002.
Având în vedere faptul că executarea silită are ca obiect recuperarea unor cheltuieli de judecata, iar nu stabilirea și plata unor despăgubiri potrivit Legii nr.290/2003 sau a Legii nr.9/1998, instanța apreciază că argumentele contestatoarei referitoare la efectele Legii nr.164/2014 nu sunt incidente în prezenta cauză.
În altă ordine de idei, sub aspectul cenzurării de către instanța de executare a onorariului de avocat în faza executării silite, completul de judecată consideră că este de obligația activă a judecătorului de a verifica pe parcursul acestei proceduri legale atât realitatea, cât și temeinicia cheltuielilor de executare.
Astfel, chiar daca exista un document de plata, instanta are obligatia să cenzureze o astfel de creanta, sub aspectul limitei unui cuantum rezonabil; la aprecierea cuantumului onorariului avocatului, instanța având obligația de a ține seama nu numai de valoarea titlului executoriu, ci și de complexitatea cauzei, precum și de munca efectiv depusă de avocat.
În aceste condiții, raportat la munca efectiv dovedită ca fiind desfășurată personal de apărătorul intimaților, constând în redactarea și depunerea cererii de executare silită, cu atașarea eventualelor înscrisuri necesare demarării executării silite, instanța consideră că în speță suma de 100 lei reprezintă un onorariu de avocat rezonabil în faza executării silite.
Pentru a ajunge la această concluzie, instanța a ținut seama și de împrejurarea că avocatul a formulat cererea de executare silită fără a mai verifica cine este titularul creanței stabilite prin sentința civilă mai sus arătata, determinând astfel ivirea acestui litigiu.
În drept, potrivit art.669 alin.4 din noul Cod de procedură civilă, „Sumele datorate ce urmează să fie plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin încheiere, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condițiile legii. Aceste sume pot fi cenzurate de instanța de executare, pe calea contestației la executare formulate de partea interesată și ținând seama de probele administrate de aceasta. Dispozițiile art. 451 alin. (2) și (3) se aplică în mod corespunzător (…).”
Față de cele mai sus expuse, în temeiul art.669 alin.4 din noul C.pr.civilă, instanța va anula în parte încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare sub forma onorariul de avocat, și anume pentru ce depășește suma de 100 lei.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.719 alin.1 C.pr.civilă, instanța va admite în parte contestația, în sensul ca va anula în parte executarea silită, doar în ceea ce privește actele de executare privind creditorii R. I., R. N., M. C. și M. P.. De asemenea, instanța va anula în parte încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare din data 11.03.2015 emisă de Biroul Executorului Judecătoresc C. R.-M. în dosarul de executare nr.19/2015 sub aspectul cheltuielilor de executare reprezentând onorariul de avocat, pentru ce depășește suma de 100 lei.
În acest context, instanța va respinge cererea de suspendare a executării silite, ca neîntemeiata.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte contestația privind pe contestator A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR cu sediul în București, sector 1,CALEA FLOREASCA, nr. 202 și pe intimat R. I. cu domiciliul în Hotarele,, J. G., intimat R. M. cu domiciliul în București, .. 15, ., apart. 47, sector 3., intimat R. N. cu domiciliul în OLTENITA, Oltenița, .. 73, . B, etaj 4, apart. 19, jud Călărași., J. CĂLĂRAȘI, intimat M. C. cu domiciliul în București, Oltenița, ., ., etaj 1, apart. 6, jud Călărași., J. CĂLĂRAȘI, intimat M. P. cu domiciliul în Oltenita, .. 27BIS, J. CĂLĂRAȘI,
Anulează în parte executarea silită ce face obiectul dosarului de executare nr.19/2015 al B.E.J C. R.-M., doar în ceea ce privește actele de executare privind creditorii R. I., R. N., M. C. și M. P..
Anulează în parte încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare din data 11.03.2015 emisă de Biroul Executorului Judecătoresc C. R.-M. în dosarul de executare nr.19/2015 sub aspectul cheltuielilor de executare reprezentând onorariul de avocat, pentru ce depășește suma de 100 lei.
Respinge cererea de suspendare a executării, ca neîntemeiata.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria Sectorului 1 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16.10.2015.
P. GREFIER
Red.C.A./tehn. C.A/H.A.
8 ex./11.12.2015
1 ex – se va comunica organului de executare la ramanerea definitivă a hotararii judecatoresti
| ← Validare poprire. Sentința nr. 16/2015. Judecătoria SECTORUL 1... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 19/2015. Judecătoria... → |
|---|
