Contestaţie la executare. Sentința nr. 5145/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5145/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 17-03-2015 în dosarul nr. 5145/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 5145/2015
Ședința publică de la 17.03.2015
Instanta constituita din:
P. A. A. P.
Grefier E. A. S.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestator S.C. C. M. SAPIENTEK CU SEDIUL ALES LA SCA D.&PARTNERS și pe intimat . SOLUTIONS SRL, având ca obiect contestație la executare .
Dezbaterile în fond au fost consemnate în încheierea de ședință din 24.02.2015, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 03.03.2015, 10.03.2015, 17.03.2015 când:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei B., sub nr._/200/2013 și ulterior declinată acestei instanțe, înregistrată la data de 29.04.2014, sub nr._, contestatoarea S.C. C. M. SAPIENTIK S.R.L. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimata MY C. L. SOLUTIONS S.R.L., anularea tuturor formelor de executare silită din dosarul de executare nr. 159/2013 înregistrat la cererea intimatei de către B.E.J.. BĂTĂILĂ V., anularea încheierii de executare silită din data de 26.09.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._/299/2013 și constatarea caracterului abuziv al clauzelor din contractul încheiat cu intimata.
În motivarea acțiunii s-a invocat necompetența executorului judecătoresc, raportat la disp. art. 718 al. 1, art. 711 și 713 C.proc.civ, având în vedere că sediul debitorului este în B. iar cel al creditorului în Pitești. În ceea ce privește constatarea abuzivă a clauzei prevăzută de disp. art. 19.3 din anexa 1 la contractul de leasing operațional nr._/11.07.2012, s-a arătat că acesta este contrar dispozițiilor Legii 193/2000, crînd un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
În drept au fost invocate disp. art. 711 și urm C.proc.civ iar în probațiune au fost anexate înscrisuri.
La data de 24.02.2014 intimata a formulat întâmpinare, prin intermediul căreia a invocat necompetența teritorială a Judecătoriei B., excepția inadmisibilității iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. În motivarea pe fond a întâmpinării s-a arătat că au fost respectate dispozițiile referitoare la competența executorului judecătoresc. În ceea ce privește excepția inadmisibilității, s-a arătat că debitoarea contestatoare nu deține calitatea de consumator în sensul legii 193/2000.
În drept au fost invocate disp. art. 205 și urm C.proc.civ și art. 713 din același act normativ iar în probațiune au fost anexate înscrisuri.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri iar la solicitare instanței au fost anexate la dosar, copii certificate pentru conformitate cu originalul ale înscrisurilor din dosarul de executare nr. 159/2013 înregistrat la cererea intimatei de către B.E.J.. BĂTĂILĂ V..
Analizând actele cauzei civile de față, instanța reține următoarele:
Potrivit criteriului impus de dispozițiile art. 248 alin. 1 Cod procedură civilă, precum și în funcție de caracterul și efectele pe care le produc diferitele excepții în cadrul procesului civil, instanța urmează a se pronunța cu prioritate asupra excepției inadmisibilității, invocată de intimată prin întâmpinare, având în vedere caracterul acesteia de excepție de fond, peremptorie și absolută.
Raportat la singurul motiv de inadmisibilitate invocat de intimată, respectiv lipsa calității de consumator, instanța reține că urmare a unui eventual caracter întemeiat al acestei susțineri, consecința este respingerea contestației la executare ca neîntemeiată. Prin urmare instanța va respinge excepția inadmisibilității ca neîntemeiată, urmând a analiza caracterul întemeiat sau neîntemeiat al susținerilor privind calitatea de consumator al contestatoarei, pe fondul cauzei.
În fapt, la data de 19.08.2013 intimata creditoare s-a adresat B.E.J. BATAILA V., solicitând demararea procedurii executării silite împotriva contestatoarei în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de leasing operațional nr._/17.11.2011, solicitare în urma căreia s-a constituit dosarul de executare silită nr. 159/2013.
Executarea silită a fost încuviințată prin încheierea din data de 28.10.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._/299/2013.
În cadrul acestui dosar de executare la data de 13.11.2013 executorul judecătoresc a emis încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare, fiind calculate cheltuieli în cuantum de 2495,22 lei și somația anexată la fila 11, contestatoarea fiind notificată să se conformeze dispozițiilor titlului executoriu în sensul de a achita ca în termen de o zi, suma de 14.756,67 lei compusă din 12.261,45 lei reprezentând debit restant și suma de 2495,22 lei cu titlu de cheltuieli de executare.
La aceeași dată au fost emise adrese de înființare a popririi asupra conturilor contestatoarei, executorul comunicând mai multor instituții bancare obligația prevăzută de disp. art. 782 al. 2 C.proc.civ.
În drept în conformitate cu disp. art. 781 C.proc.civ – în vigoare la data formulării cererii de executare silită - ”poprirea se înființează la cererea creditorului de către un executor judecătoresc al cărui birou se află în circumscripția Curții de Apel unde își are domiciliul sau sediul debitorul sau terțul poprit”.
Astfel cum reiese din cuprinsul înscrisului anexat la fila 12, sediile tuturor terților popriți se află în București, sectoarele 1-3, așadar în circumscripția Curții de Apel București. Prin urmare instanța reține că B.E.J. BATAILA V. – cu sediul în sectorul 1, este competent să desfășoare procedura de executare silită, având în vedere că biroul său se află în circumscripția Curții de Apel București, unde își au sediul toți terții popriți. De altfel, această prevedere legală a fost invocată și de către contestatoare, debitoarea apreciind însă neîntemeiat că executorul judecătoresc competent al fi numai cel de la sediul debitorului.
În ceea ce privește competența instanței de executare, se reține că în conformitate cu disp. art. 650 C.proc.civ – în vigoare la data sesizării executorului judecătoresc - ”instanța de executare este Judecătoria în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executare”. Având în vedere că biroul executorului judecătoresc se află în sectorul 1, Judecătoria Sectorului 1 deține calitatea de instanță de executare. Dispozițiile art. 713 al. 2 C.proc.civ, invocată de societatea debitoare conferă un caracter alternativ competenței de soluționare a contestației la executare, însă nu exclude competența instanței în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc.
Pe cale de consecință, Judecătoria Sectorului 1 București era competentă să soluționeze cererea de încuviințare a executării silite formulată de B.E.J. BĂTĂILĂ V..
Având în vedere că necompetența executorului judecătoresc și a instanței de executare au fost singurele motive invocate prin contestația la executare propriu-zisă, prevăzută de art. 711 C.proc.civ, ca neîntemeiată, urmând a analiza susținerile privind caracterul abuziv al clauzelor contractuale, aspect ce se circumscrie contestației la executare prevăzută de dispozițiile art. 712 al. 2 C.proc.civ.
În primul rând instanța reține că debitoarea contestatoare a solicitat constatarea ca fiind abuzivă a clauzei prev. de art. 19.3 din anexa 1 la contractul de leasing operațional nr._/11.07.2012 însă acest contract nu face obiectul executării silite contestată prin prezenta, astfel încât în cazul în care contestatoarea a înțeles să se raporteze la acest contract de leasing, contestația la executare prev. de art. 712 al. 2 C.proc.civ apare a fi inadmisibilă, de vreme ce acest contract nu face obiectul executării silite contestată prin prezenta.
Cu toate acestea, având în vedere că debitoarea a anexat un alt contract de leasing, anume cel ce reprezintă titlul executoriu în dosarul de executare nr. 159/2013, instanța apreciază că numărul contractului de leasing a fost în mod eronat indicat în acțiune, fiind în fapt contractul nr._/17.11.2011, anexat la filele 19-32 – dosar Judecătoria B..
În fapt, la data de 17.11.2011 intimata în calitate de locator și contestatoarea în calitate de locatar, au încheiat contractul de leasing operațional nr._/2011, având ca obiect folosința asupra bunului identificat în contract, în schimbul plății chiriei.
Instanța înlătură susținerea contestatoarei privind caracterul contractului de leasing ca fiind unul de adeziune, raportat la dispozițiile O.G. 51/1997, ce recunosc posibilitatea părților de a deroga de la dispozițiile legale, prin convenția încheiată. Prin urmare, contractul de leasing și implicit anexele acestuia, ce fac parte din convenție, reprezintă un contract negociat, părțile având posibilitatea de a stabili clauzele contractuale potrivit legii părților. Se înlătură de asemenea ca vădit neîntemeiată și susținerea privind aplicabilitatea disp. Legii 193/2000, întrucât debitoarea nu are calitatea de consumator, contractul de leasing fiind încheiat între profesioniști. Astfel în conformitate cu prevederile art. 2 din Legea nr. 193/2000 prin consumator se înțelege orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituită în asociații, care, în temeiul unui contract care intră sub incidența prezentei legi, acționează în scopuri din afara activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale sau liberale conform alineatului 2 al aceluiași articol prin comerciant (profesionist) se înțelege orice persoană fizică sau juridică autorizată, care, în temeiul unui contract care intră sub incidența prezentei legi, acționează în cadrul activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori literale, cât și orice persoană care acționează în același scop în numele sau pe seama acestuia”.
Dând eficiență considerentelor mai sus menționate, raportat la motivele contestației la executare, instanța urmează să respingă excepția inadmisibilității și întreaga contestație la executare, ca neîntemeiată.
În baza art. 452 art. 453 C.proc.civ, văzând că debitoarea contestatoare este partea care a pierdut procesul, instanța va dispune obligarea acesteia să achite intimatei creditoare cheltuieli de judecată în cuantum de 2232 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția inadmisibilității capătului de cerere referitor la constatarea caracterului abuziv al clauzelor, ca neîntemeiată.
Respinge contestația la executare formulată de contestator S.C. C. M. SAPIENTEK cu sediul ales în sector 1, București, . și pe intimat . SOLUTIONS SRL cu sediul în PITEȘTI, ALEEA NEGOIULUI, . 3 și sediul lucrativ în SAT FUNDENI, DOBROIEȘTI, ., . 3 ca neîntemeiată.
Obligă contestatoarea să achite intimatei cheltuieli de judecată în cuantum de 2232 lei reprezentând onorariu avocațial.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astazi, 17.03.2015.
PREȘEDINTEGREFIER
Red/dact A.A.P/E.A.S
4 ex 22.09.2015
| ← Întoarcere executare. Sentința nr. 5081/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 5563/2015. Judecătoria... → |
|---|
