Contestaţie la executare. Sentința nr. 5299/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5299/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 19-03-2015 în dosarul nr. 5299/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
Sentința Civilă Nr. 5299/2015
Ședința publică de la 19 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M.
Grefier M. S.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe contestator I. M. A. și pe intimat DIRECȚIA R. A FINANTELOR PUBLICE BUCUREȘTI-ADMINISTRAȚIA SECTOR 1 A FINANTELOR PUBLICE, având ca obiect contestație la executare .
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 26.02.2015 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta când, instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat succesiv pronunțarea la data de 05.03.2015, 12.03.2015 și la data de 19.03.2015 când a hotărât următoarele
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 10.09.2014 sub nr._, contestatorul I. M. A. a formulat în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA R. A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI - Administrația Sector 1 a Finanțelor Publice, contestație împotriva actelor de executare efectuate în dosarul nr._/16.01.2014, solicitând anularea titlurilor executorii nr._/19.05.2009, nr._/26.07.2010, nr._/05.07.2012, nr._/17.05.2013, nr._/10.02.2014, anularea somațiilor de plată aferente, anularea întregii executări silite, precum și întoarcerea executării silite.
În motivarea cererii de chemare în judecată, contestatorul a arătat că, prin adresa de înființare a popririi din data de 11.08.2014 i s-a adus la cunoștință indisponibilizarea sumei de 1437 lei reprezentând diferențe impozit anual de regularizat, conform titlurilor executorii precizate.
În continuare, în esență contestatorul susține că, în titlurile executorii sunt indicate documentele care au stat la baza emiterii acestora, respectiv decizii de impunere care nu i-a fost comunicate si despre existenta cărora nu a știut.
De asemenea se susține că, impozitele aferente sumelor realizate anterior anului 2005 sunt prescrise, iar în ceea ce privește veniturile realizate ulterior anului 2005 au fost achitate în întregime.
Pe cale de consecință, potrivit prevederilor art.172-174 din C. Pr. Fiscală, contestatorul susține că, executarea silită este nelegală.
În drept, au fost invocate prevederile art.172-174 din Codul de procedură fiscală.
În susținerea contestației au fost depuse înscrisuri (f.5-6).
Cererea a fost legal timbrată.
Legal citată, la data de 18.11.2014 intimata a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția tardivității formulării contestației la executare, iar pe fondul litigiului s-a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării, intimata a susținut că, debitele fiscale au fost calculate în baza declarațiilor depuse de către contribuabil, fiindu-i astfel întrutotul opozabile. La aceeași dată, intimata depus dosarul de executare silită (filele 24-39).
Contestatoarea a depus răspuns la întâmpinare.
La data de 28.01.2015 intimata a depus dosarul de executare complet(f.54-123).
În ședința publică din data de 26.02.2015 instanța a pus în discuția părților excepția tardivității invocată prin întâmpinare, a încuviințat proba cu înscrisuri și a rămas în pronunțare asupra excepției invocate și în subsidiar asupra fondului cauzei.
Contestatorul a depus concluzii scrise.
Potrivit dispozițiilor art. 248 Cod proc. civ, instanța analizează mai întâi excepțiile de procedură și de fond.
Cu privire la excepția tardivității formulării contestației la executare privind titlurile executorii nr._/19.05.2009, nr._/26.07.2010, nr._/05.07.2012, nr._/17.05.2013, nr._/10.02.2014, emise în dosarul de executare nr._/16.01.2014, instanța reține că, potrivit art. 714 alin. 1 pct.2 C. contestația privitoare la executarea propriu-zisă se poate face în termen de 15 zile de la data comunicării actului de executare pe care îl contestă.
Din actele dosarului de executare (f.26-28), rezulta ca la data de 08.04.2014 s-a comunicat contestatoarei titlul executoriu nr._/10.02.2014, împreună cu somația aferentă, iar cererea de chemare în judecată a fost trimisă prin serviciul curierat la data de 08.09.2014 și înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1, prin serviciul registratură la data de 10.09.2014.
În ceea ce privește celelalte titluri executorii, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei nu rezultă că, acestea ar fi fost legal comunicate anterior emiterii adresei de înființare a popririi, întrucât la dosarul de executare silită nu au fost atașate dovezile de comunicare.
Față de considerentele de fapt reținute, instanța constată că, doar în ceea ce privește titlul executoriu nr._/10.02.2014 s-a depășit termenul de 15 zile pentru formularea contestației la executare, în consecință, instanța va admite în parte excepția tardivității formulării contestației la executare în ceea ce privește titlul executoriu nr._/10.02.2014 și va respinge contestația la executare în ceea ce privește acest titlu executoriu, ca tardiv formulată.
Pe fondul cauzei, analizând actele dosarului instanța constată următoarele:
Prin titlurile executorii nr._/19.05.2009, nr._/26.07.2010, nr._/05.07.2012, nr._/17.05.2013 emise în dosarul de executare nr._/16.01.2014, contestatorul a fost obligat la plata sumei de 1357 lei, reprezentând diferențe impozit anual de regularizat conform deciziilor de calcul accesorii menționate în cuprinsul acestora, fiind emise în acest sens somațiile aferente.
Instanța reține că, în baza deciziilor (anexate de către intimată, fără însă a exista și dovada comunicării lor către contestator) privind obligații de plată, s-au emis titlurile executorii nr._/19.05.2009, nr._/26.07.2010, nr._/05.07.2012, nr._/17.05.2013 în baza cărora a fost obligat la plată contestatorul.
Instanța constată că, în conformitate cu dispozițiile art. 110 din Codul de procedură fiscală, deciziile de impunere privind obligațiile de plată reprezintă titluri de creanță.
Totodată, deciziile referitoare la obligațiile de plată reprezintă acte administrativ-fiscale, în sensul art. 41 din Codul de procedură fiscală, adică acte emise de către organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor si obligațiilor fiscale.
Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 44 al. 1 din Codul de procedură fiscală, actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat.
Referitor la modalitatea de comunicare, art. 44 din același act normativ prevede că, actul administrativ fiscal se comunică prin remiterea acestuia contribuabilului/împuternicitului, dacă se asigură primirea sub semnătură a actului administrativ fiscal sau prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire. Actul administrativ fiscal poate fi comunicat și prin alte mijloace cum sunt fax, e-mail sau alte mijloace electronice de transmitere la distanță, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal și confirmarea primirii acestuia și dacă contribuabilul a solicitat expres acest lucru.
În cazul în care comunicarea, nu a fost posibilă prin modalitățile descrise anterior, aceasta se realizează prin publicitate. Comunicarea prin publicitate se face prin afișarea, concomitent, la sediul organului fiscal emitent și pe pagina de internet a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, a unui anunț în care se menționează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului.
Instanța reține din actele de la dosar că, intimata a procedat la comunicarea prin publicitate a deciziilor menționate, prin afișarea unui anunț colectiv (filele 61, 91-107), fără să depună la dosar vreo dovadă în sensul că a fost imposibilă comunicarea acestora prin remiterea contribuabilului/împuternicitului, prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, ori prin alte mijloace cum sunt fax, e-mail sau alte mijloace electronice de transmitere la distanță.
Instanța mai reține că deciziile de impunere accesorii, precum și cele de regularizare, nu urmează regimul procedural al creanțelor principale, pentru care nu există obligativitatea comunicării către contribuabil, întrucât impunerea se face în baza propriilor declarații ale acestuia, astfel încât este necesară comunicarea lor către debitor de către emitent.
În acest sens sunt și dispozițiile art. 86 al. 6 din Codul de procedură fiscală, potrivit cu care deciziile de impunere și deciziile de impunere privind obligațiile de plată accesorii trebuie comunicate contribuabilului, termenul de plată a sumelor respective începând să curgă doar după comunicare, iar scadența intervenind de la data împlinirii termenului de plată astfel calculat (art. 111 din Codul de procedură fiscală).
De asemenea, potrivit art. 86 al. 4 din Codul de procedură fiscală, declarația fiscală a contribuabilului este asimilată deciziei de impunere „sub rezerva unei verificări ulterioare.
Având în vedere că nu au fost comunicate deciziile de impunere, rezultă că obligațiile de plată nu au devenit exigibile, în sensul art. 111 din Codul de procedură fiscală.
Prin urmare, reiese că suma de 1357 lei stabilită prin titlurile executorii nr._/19.05.2009, nr._/26.07.2010, nr._/05.07.2012, nr._/17.05.2013 în baza deciziilor de calcul accesorii menționate în cuprinsul acestora, nu este datorată.
Pe cale de consecință având în vedere ansamblul considerentelor de fapt și de drept reținute, instanța va admite în parte contestația la executare și va anula titlurile executorii nr._/19.05.2009, nr._/26.07.2010, nr._/05.07.2012, nr._/17.05.2013 emise în dosarul de executare nr._/16.01.2014, în ceea ce privește debitele în cuantum de 1357 lei, va anula somațiile de plată aferente și va anula în parte adresa de înființare a popririi nr._/11.08.2014, în ceea ce privește debitele în cuantum de 1357 lei, stabilite prin titlurile executorii nr._/19.05.2009, nr._/26.07.2010, nr._/05.07.2012, nr._/17.05.2013.
În ceea ce privește capătul de cerere prin care se solicită întoarcerea executării instanța reține că, în baza art. 722, alin.1din C. în toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia. Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă concluzia potrivit căreia, pentru a se dispune întoarcerea executării silite este necesar ca din actele de executare silită să reiasă că, în urma îndeplinirii actelor de executare contestatorul să fi fost efectiv executată silit, prin ridicarea din conturile acestuia a sumelor care au făcut obiectul executării.
În cauză, având în vedere că, nu au fost depuse de către contestator înscrisuri din care să rezulte retragerea unor sume de bani din conturile sale, instanța reține că, nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru a fi dispusă întoarcerea executării silite, motiv pentru care va respinge capătul de cerere având ca obiect întoarcerea executării silite, ca neîntemeiat.
Cu privire la cererea de obligarea a intimatei la plata cheltuielilor de judecată, instanța reține că, potrivit art. 45 alin.1 lit.f din OUG 80/2013 sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, la cererea petiționarului în situația în care contestația la executare a fost admisă, iar hotărârea a rămas definitivă, motiv pentru care va respinge solicitarea privind obligarea intimatei la plata taxei judiciare de timbru.
În ceea ce privește suma de 400 lei solicitată cu titlu de cheltuieli de judecată, în temeiul art.453 din C. instanța va obliga intimata la plata acesteia, întrucât prin înscrisurile depuse la dosar (f.128-129) contestatorul a făcut dovada efectuării cheltuielilor reprezentate de plata onorariului de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Admite în parte excepția tardivității formulării contestației la executare în ceea ce privește titlul executoriu nr._/10.02.2014.
Respinge contestația la executare în ceea ce privește titlul executoriu nr._/10.02.2014, ca tardiv formulată.
Admite în parte contestația la executare, privind pe contestator I. M. A., cu domiciliul în sector 1, București, . A., nr. 3, ., . și pe intimat DIRECȚIA R. A FINANTELOR PUBLICE BUCUREȘTI-ADMINISTRAȚIA SECTOR 1 A FINANTELOR PUBLICE, cu sediul în sector 1, București, ..
Dispune anularea titlurilor executorii nr._/19.05.2009, nr._/26.07.2010, nr._/05.07.2012, nr._/17.05.2013 emise în dosarul de executare nr._/16.01.2014, în ceea ce privește debitele în cuantum de 1357 lei, precum și anularea somațiilor de plată aferente.
Dispune anularea în parte înființării popririi nr._/11.08.2014, în ceea ce privește debitele în cuantum de 1357 lei, stabilite prin titlurile executorii nr._/19.05.2009, nr._/26.07.2010, nr._/05.07.2012, nr._/17.05.2013.
Respinge capătul de cerere privind întoarcerea executării silite, ca neîntemeiat.
Respinge solicitarea privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată reprezentat de taxa judiciară de timbru, ca neîntemeiată.
Obligă intimata la plata către contestator a sumei de 400 lei, reprezentând contravaloarea onorariului avocatului.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, la Judecătoria Sectorului 1 București.
Pronunțată in ședința publica, azi 19.03.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
RED.C.A.22.06.2015
TEH.S.M. 30.03.2015 /4 ex + 2 .>
| ← Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... | Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... → |
|---|
