Contestaţie la executare. Sentința nr. 7567/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7567/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 24-04-2015 în dosarul nr. 7567/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
Sentința civilă Nr. 7567/2015
Ședința publică de la 24 Aprilie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE A. C.
Grefier A. H.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestator A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR și pe intimat B. C. G., intimat B. N. V., având ca obiect contestație la executare suspendare executare
Dezbaterile și susținerile în fond au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 03.04.2015, parte integrantă din prezenta sentință, când instanța a amânat pronunțarea la data de 17.04.2015, 24.04.2015 când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 04 decembrie 2014 sub nr. dosar_, contestatoarea A. Națională pentru Restituirea Proprietăților a formulat, în contradictoriu cu intimații B. C. G. și B. N. V., contestație la executare împotriva executării silite începute în dosarul de executare nr.1232/2014 aflat pe rolul B.E.J.A. C. și Marchidanu, prin care s-a solicitat instanței să dispună: anularea executării dispusă în dosarul de executare nr.1232/2014; anularea încheierii din data de 05.11.2014 privind cuantumul cheltuielilor de executare; anularea adresei de înfiițare a popririi nr.1232/13.11.2014; anularea încheierii de încuviințare a executării silite din data de 05.11.2014 dispusă de către B.E.J.A. C. și Marchidanu; suspendarea executării silite și întoarcerea executării silite prin restabilirea situației anterioare.
În motivarea contestației, connestatoarea a arătat că prin adresa emisă de B.E.J.A. C. și Marchidanu, în dosarul de executare nr.1232/2+14, a fost înștiințată asupra popririi conturilor acesteia până la concurența sumei de 2.043,50 lei.
A arătat că procedura de executare silită a fost începută împotriva unei persoane care nu are calitatea de debitor.
A învederat că prin Decizia Clvila nr. 505/27.01.2014 pronnțată de Curtea de Apel București în dosarul nr._, instanța de judecată a stabil obligații doar în sarcina pârâtei Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor, atât în sensul soluționării dosarului de despăgubiri nr_/CC, cât și în ceea ce privește obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Având în vedere formularea din încheierea de încuviințare a executării silite contestatoarea înțelege că numiții B. C. G. și B. N. V., în calitate de creditori, prin intermediul B. C. și Marchidanu au înțeles să se îndrepte împotriva debitorului Comisie Naționale pentru Compensarea Imobilelor prin A. Națională pentru Restituirea Proprietăților.
Față de această situație, a subliniat faptul că cele două instituții, ANRP și CNCI (fostă CCSD) sunt diferite, atribuțiile ce revin fiecăreia dintre acestea fiind reglementate prin acte normative distincte.
În cuprinsul art. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 572/2013, cu modificările și completările ulterioare, sunt prevăzute principalele atribuții ale Autorității.
În privința aplicării Legii nr.10/2001, A. Națională pentru Restituirea Proprietăților acordă sprijin și îndrumare metodologică autorităților administrației publice locale și centrale, precum și celorlalte persoane juridice deținătoare de imobile care fac obiectul restituirii potrivit Legii nr. 10/2001, republicată.
De asemenea, A. a asigurat organizarea și funcționarea Secretariatului Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor (având în vedere dispozițiile Tîtlul VII din Legea nr. 247/2005), iar în prezent asigură Secretariatul Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor secretariat care asigură lucrările acestei comisii, iar atribuțiile conferite acestuia constau în centralizarea dosarelor conținând decizii/dispoziții în care s-au consemnat/propus despăgubiri, precum și în analizarea acestora din punctul de vedere al legalității respingerii cererii de restituire în natură, atribuții îndeplinite în cadrul procedurii administrative prevăzute de Legea nr. 165/2013.
În acest context, a facut precizarea că potrivit Legii nr. 165/2013 s-a înființat Comisia pentru Compensarea Imobilelor, care a preluat atribuțiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
A menționat că potrivit art. 23 alin. 4 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr 96/2012, Comisia Centrală (entitate desființată prin Legea nr. 165/2013) a fost o entitate autonomă, fără personalitate juridică, neavând un buget propriu și nici conturi proprii.
A arătat că Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, înființată prin dispozițiile art. 17 alin. 1 din Legea nr. 165/2013, a preluat, în temeiul art. 18 alin. 3 din același act normativ, atributiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
A indicat că, în speță, Comisia Națională este o entitate, fără personalitate juridică formată din 11 membri funcționând pe baza prevederilor Legii nr. 165/2013 și a regulamentului de organizare și aprobat prin Decizia nr. 249/2013 a Primului Ministru.
Astfel, Comisia Națională funcționează ca o entitate fără personalitate juridică în subordinea Cancelariei Primului Ministru (art. 2 din Decizia nr.249/2013 a Primului Ministru).
Prin voința leguitorului, atât Comisia Centrala cat și Comisia N. (în calitate de a continuatoare a Comisiei Centrate), deși reprezentante ale Sfatului Român în litigii privind acordarea de masuri reparatorii aferente imobilelor preluate în mod abuziv, nu au fost organizate ca autoritati cu personalitate juridica, care să fie individualizate prin cont bancar, cod de înregistrare și alte date de identificare corospunzatoaro unei pereoane juridice.
Mai mai mult decât atât, a învederat prin Decizia Civila nr 606/27.01.2014, pronunțata de Curtea de Apel București in dosarul nr._ au foet instituite obligații doar in sarcina Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor (fostă CCSD), nicidecum în sarcina Autorității Naționale pontru Restituirea Proprietăților, fiind admisă excepția llpsei calității proceauale pasive a ANRP.
A aratat că somația a fost emisă cu încălcarea prevederilor O.G. nr. 22/2002 în sensul câ articolul 2 al ordonanței prevede un termen de 6 luni în care instituția publică este obligată să dispună toate măsurile ce se impun pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
A învederat că înțelegerea procedurii de realizare de unei creanțe împotriva statului sau a unei instituții publice trebuie a porni de la anumite principii inerente statului de drept: interpretarea cu bună-credință a legii, respectarea legii, executarea cu celeritate a obligațiilor stabilite în sarcina statului, fără de care dreptul la un proces echitabil este golit de conținut și lipsit de finalitate; în cazul în care există dubiu, normele se interpretează în favoarea creditorului, iar nu a debitorului, instituția publică care trebuia să execute ori să depună toate diligențele pentru executarea de bunăvoie a obligației, comportându-se astfel exemplar pentru celelalte subiecte de drept; în acest context, doar în cazul în care instituția publică nu are fonduri special alocate executării obligației din titlul executoriu (conform art. 1, din O.G. nr. 22/2002), executarea silită (începută prin somația emisă de organul competent de executare) va fi oprită 6 luni de zile, în care se înțelege că instituția publică va depune din nou toate diligențele pentru obținerea de fonduri special destinate exeeutării obligațiilor prevăzute în titluri executorii. în cazul în care diligențele nu au ca rezultat obținerea unor astfel de fonduri speciale, creditorul este îndreptățit să continue executarea silită potrivit Codului de procedură civilă, având astfel nu numai posibilitatea de a popri conturi ale instituției, ci și de a executa silit bunuri mobile și imobile ale instituției publice.
Astfel, potrivit art. 2 din O.G. nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii ,,dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului".
In consecință, în vederea îndeplinirii condițiilor prev. de art 2 din O G. nr. 22/2002, este obligatorie emiterea unei somații de către executorul judecătoresc, în cadrul procedurii de executare silită, în cauză executorul judecătoresc emițând somația de plată odată cu adresa de înființare a popririi.
De asemenea în jurisprudență, Curtea Constituțională a statuat că acest act normativ (O G nr. 22/2002) are o evidentă finalitate de protecție a patrimoniului instituțiilor publice, ca o premisă indispensabilă a derulării în condiții optime a activității acestora și, prin aceasta, a îndeplinirii atribuiților ce le revin ca parte integrantă a mecanismului statului.
Contestatoarea a solicitat instanței să se pronunțe și asupra încheierii de încuviințare a executării silite din data de 05.11.2014, dispusă de către B. C. și Marchidanu, în sensul anulării acesteia (art. 711 alin. 1 C.proc.civ.).
A solicitat instanței să cenzureze modalitatea de calcul efectuată B. C. și Marchidanu, în dosarul nr. 1232/2014. prin încheierea din 08.11.2014 privind stabilirea cheltuielilor de executare, având în vedere dispozițiile legale.
A aratat că încheierea privindcheltuielilor de executare este inclusa și suma de 875,00 lei, reprezentând onorariu de avocat în faza executarii silite, motiv pentru care solicităm în mod expres anularea acestuia
Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, a statuat câ partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil.
A învederat că există două raporturi conexe: raportul juridic civil dintre părțile contractului de asistență juridică (client/avocat) și raportul juridic de drept procesual civil dintre părți. Art. 451. alin. (2) din N. C. proc. civ. reglementează posibilitatea diminuării cheltuielilor, ori de câte ori instanța constată motivat că acestea sunt nepotrivit de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
Cu toate acestea, raportul juridic dintre avocat și clientul său nu este stânjenit în nici un fel, deoarece activitatea instanței se limitează doar la reducerea corespunzătoare a cheltuielilor de judecată și nu a onorariul propriu-zis. C. de asistență juridică se menține în integralitate, clientul plătind avocatului onorariu convenit.
Însă cealaltă parte va fi obligată să plătească adversarului numai onorariul în cuantumul fixat de instanță.
Este incontestabil faptul că o asemenea prerogativă a instanței este cu atât mai necesară cu cât respectivul onorariu, convertit în cheltuieli, urmează a fi suportat de partea adversă, dacă a căzut în pretenții, ceea ce presupune în mod necesar ca acesta sâ-i fie opozabil. Or, opozabilitatea sa față de partea potrivnică, care este terț în raport cu convenția de prestare a serviciilor avocațiale, este consecința însușirii sale de instanță prin hotărârea judecătorească, prin al cărei efect creanța dobândește caracter cert, lichid și exigibil.
În drept, contestatoarea a invocat prevederile art.711 și urm. din Codul de procedura civila.
În probațiune, contestatoarea a solicitat proba prin înscrisuri, anexând la cerere, în copie, înscrisuri (f.6-13).
În data de 19 martie 2015, intimații au formulat întampinare, prin care a solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiată.
În apărare, intimații au arătat că, în speță, Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor este autonomă, poate sta în proces pentru a răspunde de modul cum funcționează, însă activitatea acesteia este asigurată și organizată de către contestatoare.
Prin urmare, de vreme ce CNCI este o entitate fara personalitate juridica, așa cum chiar contestatoarea afirmă, iar ANRP „asigura organizarea și funcționarea” acestei structuri aflate în subordinea sa, este evident că va și raspunde pentru realizarea activității desfășurate.
Au menționat că ambele entități își desfășoară activitatea în subordinea Guvernului, prin Cancelaria Primului Ministru, potrivit art.17 alin.1 din Legea nr.165/2013 și art.1 din H.G. nr.572/2013.
Cu privire la „nerespectarea termenului de 6 luni instituit de O.G. nr. 22/2002, practica Curții Europene a Drepturilor Omului relevantă problemei în discuție, este dată în principal de hotărârile din cauzele Ș. c României, T. c. României, S.C. Prodcomexim nr. 1 și nr. 2 c, României, A. c. României (obligația de plată a unei societăți de stat), N. c. României.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza Ș. vs. România, a apreciat că dispozițiile art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 110/2007 și care instituie termenul de 6 luni în favoarea debitorului instituție publică pentru a-și îndeplini obligația de plată - termen în care debitorul nu poate fi supus executării silite, chiar condiționat de probarea lipsei fondurilor alocate pentru executarea obligației de plată - constituie o încălcare a dreptului creditorului la un proces echitabil, contrar preverilor art.6 alin.1 Convenției Europeană a Drepturilor Omului.
Au arătat că nu există niciun temei de drept în baza căruia instanța de judecată să poată anula onorariul avocatului. Eventual instanța poate micșora cuantumul sumei pe care partea căzută în pretenții va fi obligată să o plătească cu titlu de cheltuieli de judecată, însă niciun caz să anuleze onorariul.
În data de 04 martie 2015, organul de executare a înaintat dosarul de executare.
În cauză, instanța a administrat proba prin înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin Decizia civilă nr.505 din 27 ianuarie 2014 pronunțată în dosarul nr._, Curtea de Apel București – Secția a VIII-a a admis recursul declarat de recurenta-pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor împotriva sentinței civile nr.2720 din 24.04.2012 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-reclamanți B. C. G. și Balanica N. V. și intimata-pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, în sensul că: a modificat în parte sentința recurată,; a obligat CNCI să soluționeze dosarul de despăgubiri nr._/CC în condițiile și termenul prevăzut de Legea 165/2013; a menținut dispozițiile sentinței privitoare la admiterea excepției lipsei calitătii procesuale pasive a ANPR; a obligat recurenta la 1.000 lei către intimați cheltuieli de judecată reduse conform art.274 al.3 c.pr.civ.
În data de 05.11.2014, B. C. G. și Balanica N. V., prin avocat P. I., au formulat cerere de executare silită în scopul valorificării titlului de creanță sus-menționat față de debitorul Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, prin A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, pentru a recupera suma de 1.000 lei. Cererea a fost înregistrată de B.E.J.A. C. si Marchidanu sub nr. dosar 1232/2014 (f.60).
Prin încheierea din 05 noiembrie 2014 emisă de B.E.J.A. C. si Marchidanu în dosarul de executare nr. 1232/2014, s-a dispus încuviințarea executării silite prin poprire asupra tuturor disponibilităților bănești existente in conturile bancare ale debitoarei sau a sumelor datorate debitoarei de un eventual alt tert, inclusiv asupra titlurilor de valoare sau altor bunuri incorporate urmaribile datorate debitoarei ori detinute in numele sau de către un tert sau pe care acesta din urma i le va datora in viitor in considerarea art. 780 si urmatoarele din NCPC, in dosarul executional nr. 1232/2014, pentru creanța in cuantum de 1.000,00 lei, precum si pentru cheltuielile de executare ce se vor ivi pana la ultimul act de executare, impotriva debitoarei COMISIA NAȚIONALA PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR prin A. NAȚIONALA PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, C.:_, in temeiul titlului executoriu, reprezentat de Decizia CIVILA nr. 505 din data de 27.01.2014, pronuntata in dosarul nr._ de către CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VIII-a C. ADMINISTRATIV SI FISCAL (f.59).
Prin încheierea din 05.11.2014, executorul judecătoresc a stabilit următoarele cheltuieli de executare: cheltuieli transmitere prin poșta/agent procedural în valoare de 24,50 lei; onorariu avocat de 875 lei; taxa judiciara de timbru de 20 lei și onorariu executor judecătoresc în cuantum de 124 lei (TVA inclus) (f.58).
Prin somația nr.1232/2014/05.11.2014, B.E.J.A. C. si Marchidanu a somat debitoarea ca în termen de 1 zi să achite în favoarea creditorilor suma de 2.043,50 lei, suma compusă din suma 1.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, și suma de 1.043,50 lei, reprezentând cheltuieli de executare (f.57).
În data de 17 noiembrie 2014, executorul judecătoresc a înființat poprirea asupra conturilor debitorului deținute la terțul poprit Trezoreria Municipiului București (f.52, 51).
În data de 17 noiembrie 2014, debitorul a fost încunoștiințat asupra măsurii popririi conturilor sale, ce a fost luată în vederea recuperării debitului restant în valoare totală de 2.043,50 lei (f.54).
Potrivit încheierii din 18.12.2014 emisă de B.E.J.A C. si Marchidanu în dosarul de executre nr.1232/2014, se reține că în data de 18.12.2015 executorul judecătoresc a procedat la eliberarea sumei de 2.043,50 lei, din care creanța în valoare de 1.000 lei și cheltuieli de executare în cuantum de 1.043,50 lei (fila 46).
Prin încheierea din 22.12.2014, s-a dispus încetarea executării silite pentru realizarea integrală a obligațiilor stabilite prin titlul executoriu reprezentat de Decizia civilă nr.505 din 27 ianuarie 2014 pronunțată în dosarul nr._, Curtea de Apel București – Secția a VIII-a.
Instanța are in vedere, cu prioritate, împrejurarea ca reclamanta a înțeles sa conteste in prezenta cauză executarea efectuată in dosarul de executare, invocând ca motive lipsa disponibilităților bănești, că procedura de executare silită a fost demarată împotriva unei persoane care nu mai are calitatea de debitor, contestându-se și cheltuielile de executare sub forma onorariului de avocat.
Instanța are în vedere că, în conformitate cu art. 711 alin. 1 Cod procedură civilă, împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.
Astfel, contestația la executare este o cale specială de atac aplicabilă în faza executării silite prin care se poate obține anularea întregii executări silite sau a actelor de executare efectuate cu încălcarea dispozițiilor legale.
În ceea ce privește alegațiile contestatoarei, în sensul că au fost nesocotite dispozițiile O.G. nr.22/2002, având în vedere faptul că debitorul nu a probat că executarea silite nu a putut fi continuata din lipsa de fonduri și nici faptul că a făcut demersuri în vederea obținerii fondurile necesare în vederea stingerii datoriei stabilite prin hotărârea judecătorească irevocabilă mai sus arătată, instanța apreciază că debitorul nu face parte din categoria instituțiilor vizate de dispozițiile art.2 și 3 din O.G. nr.22/2002.
Prin urmare, executorul judecătoresc a fost îndreptățit să efectueze executarea silită potrivit procedurii de drept comun, prin luarea măsurii popririi.
Pentru a ajunge la această concluzie, instanța a ținut seama și de faptul că executarea silită a fost demarată după 10 luni de la pronunțarea hotărârii judecătorești irevocabile.
Având în vedere faptul că debitoarea Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor a fost înființată prin Legea nr.165/2013, fără a i se acorda personalitate juridică, că această debitoare funcționează pe baza Legii nr.165/2013 și a regulamentului aprobat prin Decizia nr.249/2013 emisă de P.-ministru, precum și faptul că, potrivit art.4 alin.2 din acest regulamentul, fondurile necesare funcționării Comisiei Naționale se asigură prin bugetul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, instanța va înlătura ca nejustificat argumentul contestatoarei în sensul că executarea silită s-a început împotriva unei persoane care nu are calitatea de debitor. Ca atare, executarea silită a fost începută împotriva debitoarei C.N.C.I., și anume asupra fondurilor ce trebuiau asigurate din bugetul A.N.R.P.
Prin urmare, în cuprinsul încheierii de încuviințare a executării silite executorul judecatoresc a individualizat debitorul în mod corespunzător. D. pentru care, instanța apreciază că nu se impune anularea încheierii de încuviințare a executării silite.
În altă ordine de idei, sub aspectul cenzurării de către instanța de executare a onorariului de avocat în faza executării silite, completul de judecată consideră că este de obligația activă a judecătorului de a verifica pe parcursul acestei proceduri legale atât realitatea, cât și temeinicia cheltuielilor de executare.
Astfel, chiar daca exista un document de plata a onorariului de avocat de 875 lei, instanta are obligatia să cenzureze o astfel de creanta, sub aspectul limitei unui cuantum rezonabil; la aprecierea cuantumului onorariului avocatului, instanța având obligația de a ține seama nu numai de valoarea titlului executoriu, ci și de complexitatea cauzei, precum și de munca efectiv depusă de avocat.
În aceste condiții, raportat la valoarea creanței executare, precum și la munca efectiv dovedită ca fiind desfășurată personal de apărătorul intimaților, constând în redactarea și depunerea cererii de executare silită, cu atașarea eventualelor înscrisuri necesare demarării executării silite, instanța consideră că în speță suma de 300 lei ar reprezinta un onorariu de avocat rezonabil în faza executării silite
În drept, potrivit art.669 alin.4 din noul Cod de procedură civilă, „Sumele datorate ce urmează să fie plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin încheiere, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condițiile legii. Aceste sume pot fi cenzurate de instanța de executare, pe calea contestației la executare formulate de partea interesată și ținând seama de probele administrate de aceasta. Dispozițiile art. 451 alin. (2) și (3) se aplică în mod corespunzător (…).”
Față de cele mai sus expuse, în temeiul art.669 alin.4 din noul C.pr.civilă, instanța va admite în parte contestația la executare, va anula în parte încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare sub forma onorariul de avocat, și anume pentru ce depășește suma de 300 lei.
Cu privire la celelalte motive de nelegalitate, instanța va respinge în rest constetația la executare, ca neîntemeiată.
În ceea ce privește cererea de suspendare a executării silite, având în vedere dispozițiile art. 718 alin. 1 Cod procedură civilă, potrivit cărora „Până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, la solicitarea părții interesate și numai pentru motive temeinice, instanța competentă poate suspenda executarea. [...]”, precum și împrejurarea că, prin prezenta sentință, contestația a fost soluționată pe fond, instanța va respinge și cererea privind suspendarea executării silite.
Vazând ca pretențiile contestatoarei au fost admise în parte, în temeiul art.453 alin.2 C.pr.civilă, instanța va obliga intimații să achite contestatorului suma de 40,90 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată (cheltuieli necesare depunerii dosarului de executare).
În temeiul art.716 alin.2 C.pr.civilă, instanța va obliga contestatorul să achite organului de executare suma de 40,90 lei, reprezentând cheltuieli aferente fotocopierii și comunicării dosarului de executare.
Pentru aceste considerente,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte contestația la executare privind pe contestator A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR cu sediul în sector 1, București, CALEA FLOREASCA, nr. 202 și pe intimat B. C. G. cu domiciliul în București, sector 6, . A, .>B. N. V. cu domiciliul în București, sector 6, . A, .>
Anulează în parte încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare din data 05.11.2014 emisă de Biroul Executorului Judecătorești Asociați Chitescu si Marchidanu în dosarul de executare nr.1232/2014 sub aspectul cheltuielilor de executare reprezentând onorariul de avocat, pentru ce depășește suma de 300 lei.
Dispune restabilirea situației anterioare executării silite, în sensul că obliga intimații să restituie contestatorului suma de 575 lei, reprezentând contravaloare onorariu avocațial încasat în mod necuvenit în faza executării silite.
Respinge în rest constetația la executare, ca neîntemeiată.
Respinge cererea de suspendare a executării silite, ca rămasă fără obiect.
În temeiul art.453 alin.2 C.pr.civilă, obliga intimații să achite contestatorului suma de 40,90 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
În temeiul art.716 alin.2 C.pr.civilă, obligă contestatorul să achite organului de executare suma de 40,90 lei, reprezentând cheltuieli aferente fotocopierii și comunicării dosarului de executare.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria Sectorului 1 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 aprilie 2015.
P. GREFIER
Red.C.A./tehn. C.A/H.A.
5 ex./02.10.2015
1 ex – se va comunica organului de executare, la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti
| ← Pretenţii. Sentința nr. 6030/2015. Judecătoria SECTORUL 1... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 7580/2015. Judecătoria... → |
|---|
