Contestaţie la executare. Sentința nr. 9874/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9874/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 25-05-2015 în dosarul nr. 9874/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 9874
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 25.05.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: S. I. B.
GREFIER: C. I. Ț.-F.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestatoarea T. C. și pe intimata L. I. Bank S.A., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, în ordinea listei, a răspuns contestatoarea, prin avocat E. N., cu împuternicire la dosar – fila 2, și intimata, prin consilier juridic B. B., cu delegația la dosar - fila 322.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Intimata, prin consilier juridic, depune dovada calității de reprezentant legal, respectiv extras ONRC.
La interpelarea instanței, contestatoarea, prin avocat, după ce studiază înscrisul depus, precizează că extrasul ONRC este în conformitate cu dispozițiile Codului de procedură civilă.
La interpelarea instanței cu privire la modul de calcul al sumei executate, contestatoarea, prin avocat, precizează că nu insistă în efectuarea unei expertize, însușindu-și modul de calcul efectuat de intimată, neavând obiecții de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de soluționat sau probe de administrat, instanța dispune închiderea cercetării judecătorești și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Contestatoarea, prin avocat, solicită admiterea contestației așa cum a fost formulată și desființarea executării și a actelor de executare, inclusiv a somației imobiliare din 02.02.2015, ca urmare a intervenirii perimării executării. Precizează că, așa cum a arătat în cadrul cererii, faza de executare, la fel ca și procesul civil, este guvernată de principiul disponibilității, creditorul putând să formuleze cereri și având obligația corelativă de a urmări finalizarea și desfășurarea executării silite, așa cum părțile au, în faza de judecată, obligația să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului. Mai arată că din actele depuse la dosar se observă că executarea silită a fost demarată în anul 2011 în baza încheierii de încuviințare a executării, fiind emise adrese și somații, iar ultimul act de executare datează din 20.06.2012, neexistând vreo cerere de stăruință din partea intimatei-creditoare, care să arate diligențe în vederea finalizării acestei executări. Totodată arată că, așa cum și intimata a precizat prin întimpinare, au fost efectuate diverse acte de executare și ulterior acelui moment, dar, analizând înscrisurile din dosarul de executare, la fila 198 se observă o adresă de înființare a popririi pe numele unui alt debitor, iar la filele 314 și 315 alte somații de înființare a popririi pe numele unui alt debitor, respectiv, I. G.. Astfel, menționează că adresele, somațiile și actele efectuate ulterior datei de 20.06.2015 nu s-au referit la contestatoarea din prezenta cauză și, în aceste condiții, intimata și-a pierdut interesul în desfășurarea și finalizarea executării silite, intervenind perimarea cererii de executare silită, motiv pentru care se impune desființarea tuturor actelor de executare, fără cheltuieli de judecată.
Intimata, prin consilier juridic, solicită respingerea contestației la executare și a perimării invocate de contestatoare, la dosarul cauzei fiind depuse înscrisuri din care reiese că s-au efectuat acte de executare la intervale foarte scurte de timp, mai mici de 6 luni, și în mod regulat, neputând fi invocată perimarea în mod legal. Cu privire la faptul că la dosarul de executare sunt atașate alte somații transmise altor debitori, menționează că este vorba de o eroare a executorului, neexistând niciun un motiv de anulare a actelor de executare. Cu privire la celelalte afirmații ale contestatoarei, precizează că acestea nu sunt susținute, având în vedere că, în mod evident, sunt făcute acte de executare în mod constant, iar interesul său în recuperarea prejudiciului a existat și există în continuare, apreciind că această modalitate de contestare reprezintă doar o tergiversare și prejudiciere a creditoarei. Pe cale de consecință, solicită respingerea contestației la executare și constatarea legalității actelor de executare.
Instanța dispune închiderea dezbaterilor și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 20.02.2015, sub nr._, contestatoarea T. C. a formulat, în contradictoriu cu intimata L. Bank S.A., contestație la executare silită împotriva formelor și actelor de executare silită ce formează obiectul dosarului nr. 319TC/2012 al B. C., T. și I., în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de fidejusiune nr. 74P/21.06.2010, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună desființarea executării silite și anularea formelor de executare silită, inclusiv a somației imobiliare din data de 02.02.2015 și a procesului-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare silită din data de 02.02.2015, suspendarea executării silite până la soluționarea prezentei contestații la executare și restituirea cauțiunii al cărei cuantum va fi stabilit de către instanță.
În motivarea contestației la executare, contestatoarea a arătat că, prin contractul de fidejusiune nr. 74P/21.06.2010 încheiat cu L. Bank S.A., a garantat rambursarea unui credit în valoare de 50.000 lei de către împrumutatul Cabinet Individual Medicină de Familie Dr. T. C., contractat în temeiul contractului de împrumut nr. PA30P/21.06.2010. Având în vedere că începând cu data de 19.07.2010, Cabinetul Individual de Medicină de Familie nu a mai funcționat, contestatoarea a intrat în incapacitate de plată, neputând susține plata ratelor de credit. Față de această împrejurare, creditoarea L. Bank a demarat procedura executării silite împotriva sa, pentru ca la data de 05.02.2015 să primească somația și procesul-verbal de actualizare a cheltuielilor de executare emise de B. C., T. și I. în dosarul de executare nr. 319TC/2012 prin care i s-a adus la cunoștință că trebuie să achite suma de 101.386,94 lei, în caz contrar urmând a se proceda la vânzarea la licitație publică a cotei de 3/16 pe care o deține din imobilul aflat în coproprietate, situat în București, .. 11, parter, ., înscris în CF nr._/C1/U2, nr. cadastral_/C1/U2.
Contestatoarea a arătat că, pe lângă faptul că suma solicitată prin somația comunicată, respectiv suma de 101.386,94 lei este mult prea mare față de valoarea creditului contractat, neavând cunoștință de modul de calcul al acestei sume, executarea silită a fost demarată cu nerespectarea dispozițiilor legale în materie de executare silită.
Contestatoarea a apreciat că se impune desființarea executării silite și anularea actelor de executare efectuate, inclusiv somația imobiliară din data de 02.02.2015 și procesul-verbal de actualizare a cheltuielilor de executare din data de 02.02.2015, ca urmare a intervenirii perimării executării silite. Aceasta a menționat că executarea silită este guvernată, ca și acțiunea civilă, de principiul disponibilității, iar actele de executare care sunt de competența executorului judecătoresc se îndeplinesc la cerere, dacă legea nu dispune altfel. Astfel, executarea silită se poate declanșa, în principiu, numai la cererea creditorului sau a moștenitorilor acestuia, creditorul trebuind să sesizeze organul de executare printr-o cerere, la care este obligat să depună titlul executoriu în original, în baza căruia urmează să se facă urmărirea. După obținerea încuviințării executării silite, executorul judecătoresc va începe executarea silită, fiind obligat, conform legii și contractului încheiat cu creditorul, să facă toate actele de executare cerute de creditorul urmăritor. De asemenea, conform principiului disponibilității, tot creditorul este cel care va alege forma de executare, până la realizarea dreptului recunoscut prin titlul executoriu, achitarea dobânzilor, penalităților sau a altor sume acordate potrivit legii prin acesta, precum și a cheltuielilor de executare. Or, atâta timp cât creditorul a declanșat procedura execuțională, acesta trebuie să fie diligent, deoarece printr-o îndelungată lipsă de stăruință în executarea silită, se consideră că a pierdut orice interes în soluționarea cererii sale, intervenind astfel perimarea executării silite, sancțiune procesuală care constă în desființarea tuturor actelor de executare îndeplinite în dosarul execuțional.
Contestatoarea a invocat prevederile art. 389 alin. 1 C.pr.civ. 1865 și a arătat că executarea a fost demarată în anul 2011 în baza încheierii de încuviințare din 05.09.2011 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 în dosarul nr._/299/2011, după aproximativ un an, la data de 20.06.2012 a fost emisă o înștiințare de poprire, iar până la data emiterii somației contestate, respectiv 05.02.2015, nu au mai fost efectuate alte acte de urmărire. Așadar, în condițiile în care timp de mai bine de 2 ani, creditoarea nu a stăruit în executarea sumelor solicitate, contestatoarea a apreciat că a intervenit perimarea executării silite.
În continuare, contestatoarea a învederat că prin somația comunicată la data de 05.02.2015, a fost înștiințată că se va proceda la vânzarea prin licitație publică a cotei de 3/16 din imobilul aflat în coproprietate, situat în București, .. 11, parter, ., înscris în CF nr._/C1/U2, nr. cadastral_/C1/U2, având destinația de locuință familială atât pentru ea, cât și pentru sora sa R. A. și familia ei. Contestatoarea a precizat că, deși, în urma dezbaterii succesorale după defunctul său tată, i-a revenit o cotă de 3/16 din imobil, se impune ieșirea din indiviziune asupra acestui imobil, pentru a se stabili în mod neîndoielnic partea determinată, materială din bun, care îi va reveni în proprietate exclusivă, și pentru a se preîntâmpina un eventual abuz din partea creditorului și al executorului, care pot vinde întreg imobilul pentru o sumă derizorie, ori pot vinde partea de 3/16 din imobil unor persoane care se ocupă în mod „profesional” de cumpărarea de imobile în proceduri de executări silite și care, ulterior, vor face presiuni pentru cumpărarea întregului imobil.
În drept, au fost invocate prevederile art. 399 și următoarele C.pr.civ.
Cererea a fost timbrată cu suma de 100 lei conform dovezii depuse la dosar (fila 1).
În susținerea cererii, contestatoarea a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a depus, în copie certificată pentru conformitate cu originalul: dovadă de comunicare (filele 8, 9), somație emisă în dosarul nr. 319TC/2012 (fila 9), proces-verbal de actualizare a cheltuielilor de executare (fila 10), contract de fidejusiune nr. 74P/21.06.2010 (filele 11-12), încheierea din 05.09.2011 dată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._/299/2011 (fila 13), înștiințare poprire (fila 15), certificat de moștenitor nr. 147/16.08.2000 (fila 19), încheiere nr._/11.10.2012 emisă de OCPI (filele 20-21), extras de carte funciară (filele 22-23), adeverință nr. 722/11.06.2013 (fila 24), adeverință nr._/11.06.2013 (fila 25), adeverință de venit pe anul 2014 (fila 26).
La data de 12.03.2015, prin serviciul registratură, contestatoarea a formulat cerere de acordare a ajutorului public judiciar la care a atașat un set de înscrisuri (filele 36-44; 1-11, 15-16 – vol. II),
La data de 13.03.2015, prin serviciul registratură, la B. C., T. și I. a depus, la solicitarea instanței, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, dosarul de executare nr. 319TC/2012 (filele 46-315).
La data de 16.03.2015, prin serviciul registratură, intimata a depus întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității formulării contestației la executare iar, pe fond, a solicitat respingerea contestației la executare și a cererii de suspendare a executării silite, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea excepției tardivității formulării contestației la executare, intimata a invocat prevederile art. 401 alin. 1 C.pr.civ. și a arătat că reclamanta este decăzută din termenul prevăzut de lege de a formula contestație la executare, având în vedere că aceasta a luat cunoștință de demararea executării silite încă din anul 2012, dovezile privind comunicarea tuturor actelor de executare regăsindu-se la dosarul de executare nr. 319TC al B. C., T. și I.. Cu toate acestea, contestatoarea a înțeles să atace actele de executare silită după aproximativ 3 ani de la data când aceasta a luat cunoștință de dosarul de executare, cu nerespectarea termenului imperativ de 15 zile prevăzut de art. 401 alin. 1 C.pr.civ.
Pe fondul cauzei, intimata a susținut că temeiurile în baza cărora reclamanta a înțeles să-și întemeieze acțiunea sunt irelevante și nu pot conduce la măsura anulării actelor de executare. Astfel, cu privire la modul de calcul al sumelor solicitate, intimata a precizat că suma menționată în ultima somație de plată reprezintă datoria actualizată datorată de contestatoare în calitate de fideiusor al CMI Dr. T. C., în conformitate cu prevederile contractului de credit nr. PA30P/21.06.2010, prevederi asumate în mod evident prin semnarea acestuia. De asemenea, intimata a precizat că în somația din 02.02.2015 suma imputată este defalcată, fiindu-i adus la cunoștință din ce este formată aceasta. A mai menționat că modul de calcul al dobânzilor și penalităților reiese din contractul de credit și nu poate constitui motiv de anulare a executării silite, cu atât mai mult cu cât creanța a fost validată ca fiind certă, lichidă și exigibilă prin încuviințarea executării silite de către Judecătoria Sectorului 1, iar simpla apreciere a contestatoarei în sensul că executarea silită a fost demarată cu nerespectarea dispozițiilor legale în materie nu poate fi elocventă sau relevantă în cauza dedusă judecății.
În ceea ce privește perimarea executării, intimata a arătat că, în scopul de a induce instanța în eroare, contestatoarea a afirmat că singurele acte emise de executorul judecătoresc au fost înștiințarea din 20.06.2015, respectiv somația din 05.02.2015, însă, în realitate, au fost efectuate în permanență demersuri pentru recuperarea creanței, cum ar fi de exemplu: înștiințarea privind înființarea popririi din data de 14.11.2011, cererea de continuare a executării din data de 14.05.2012, somații și diverse adrese emise de B. C., T. și I. începând cu luna iunie 2012 până în prezent. Astfel, intimata a învederat că actele au fost efectuate în mod regulat, la intervale scurte de timp, perimarea invocată de reclamantă fiind doar ipotetică.
Mai mult, intimata a precizat că, în conformitate cu dispozițiile art. 390 C.pr.civ., având în vedere că executarea silită a fost făcută prin poprire, măsură ce se dispune fără somație (art. 454 alin. 1 C.pr.civ.), nu poate fi pusă în discuție o eventuală intervenție a perimării asupra executării silite.
Referitor la ieșirea din indiviziune, intimata a precizat că sunt aplicabile dispozițiile art. 495 alin. 2 C.pr.civ., în condițiile în care potrivit extrasului de carte funciară nr._/07.04.2014 cota parte a contestatoarei din imobil este determinată, aceasta reprezentând 3/16. Astfel, o eventuală ieșire din indiviziune nu ar avea obiect în cauză în măsura în care cota parte este deja determinată în mod neîndoielnic ca urmare a emiterii certificatului de moștenitor nr. 5588/27.09.2012 de către BNP G. C. C..
În ceea ce privește lipsa veniturilor invocată de către contestatoare, intimata a precizat că acest argument nu poate dovedi nelegalitatea actelor de executare și, cu atât mai mult, nu poate conduce la suspendarea unei eventuale executări silite, având în vedere că timp de aproximativ 5 ani mi a fost încasată nici măcar o rată a contractului de credit pe care contestatoarea s-a obligat să-l achite în calitate de titular al CMI T. C., precum și în calitate de fideiusor.
În drept, au fost invocate prevederile art. 115, art. 390, art. 401, art. 403, art. 454, art. 495 C.pr.civ.
În susținerea cererii, intimata a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Prin încheierea din data de 15.04.2015, instanța a admis în parte cererea de ajutor public judiciar și a dispus scutirea petentei de la plata taxei judiciare de timbru în cuantum total de 950 lei.
La data de 27.04.2015 instanța a respins excepția tardivității invocată prin întâmpinare și a admis cererea contestatoarei și a dispus suspendarea executării silite ce face obiectul dosarului de executare nr. 319TC/2012 al B. C., T. și I., până la soluționarea prezentei contestații la executare, pentru motivele arătate în încheierea de ședință de la acel termen (filele 27-28).
Instanța a administrat, pentru ambele părți, proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Între intimată, în calitate de bancă, Cabinetul Medical Individual Medicină de Familie Dr. T. C., în calitate de împrumutat, și contestatoarea T. C., în calitate de garant, a fost încheiat contractul de credit nr. PA30P/21.06.2010 (filele 301-310) având ca obiect acordarea unui credit în sumă de 50.000 lei. De asemenea, așa cum rezultă din contractul de fideiusiune nr. 74P/21.06.2010 (filele 11-12), contestatoarea, în calitate de fideiusor, s-a obligat în solidar cu Cabinetul Medical Individual Medicină de Familie Dr. T. C., să ramburseze la scadența finală sau anticipată, după caz, creditul în valoare de 50.000 lei, împreună cu dobânzile, costurile și majorările aferente, acordat în baza contractului de credit nr. PA30P/21.06.2010.
Instanța reține că prin încheierea din 05.09.2011 dată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._/299/2011 (fila 103), instanța a încuviințat executarea silită, ce urmează a se efectua în circumscripția Judecătoriei Sectorului 1 București, la solicitarea creditorului L. Bank S.A. împotriva debitorului T. C., în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. PA30P/21.06.2010 și contractul de fideiusiune nr. 74P/21.06.2010.
Analizând contestația la executare, prin prisma susținerilor contestatoarei, instanța o apreciază ca fiind neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 399 alin. 1 C.pr.civ. 1865, împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.
Instanța reține că, prin somația din 02.02.2015 emisă de B. C., T. și I. în dosarul de executare nr. 319TC/2012 (fila 137), comunicată la data de 05.02.2015 (fila 136), s-a pus în vedere contestatoarei ca, în termen de 15 zile de la primire, să se conformeze titlului executoriu - contract de credit nr. PA30P/21.06.2010 și contract de fideiusiune nr. 74P/21.06.2010, în sensul de a achita creditoarei următoarele sume de bani: 101.386,94 lei sumă compusă din 94.877,01 lei reprezentând credit restant, dobândă restantă, comision de administrare restant și penalizări și 6.509,93 lei cheltuieli de executare silită (conform procesului-verbal de actualizare a cheltuielilor de executare – fila 138), iar, în caz contrar, se va proceda la vânzarea prin licitație publică a cotei de 3/16 din imobilul situat în București, .. 11, parter, ., înscris în CF nr._/C1/U2, nr. cadastral_/C1/U2, identificat prin proces-verbal de situație din data de 21.08.2012.
Așa cum rezultă din modul de calcul al debitului (filele 20-23 vol. II), însușit de către contestatoare, suma de 94.877,01 lei este compusă din: 46.712,92 lei credit restant, 2.622,03 lei dobândă restantă, 341,40 lei comision restant și 45.200,66 lei dobânzi majorate.
În ceea ce privește perimarea executării silite, conform art. 389 alin. 1 C.pr.civ., dacă creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fi urmat alte acte de urmărire, executarea se perimă de drept și orice parte poate cere desființarea ei. Cu toate acestea, art. 390 alin. 1 C.pr.civ. prevede că dispozițiile art. 389 (referitoare la perimarea executării silite) nu se aplică în cazurile în care legea încuviințează executarea fără somație.
Analizând înscrisurile depuse la dosar, instanța reține că B. C., T. și I. a emis, la data de 20.06.2012, înștiințarea de înființare a popririi (fila 142), iar, ulterior, în baza cererii de urmărire imobiliară din data de 26.01.2015 (fila 55), a emis somația din 02.02.2015.
Astfel, instanța reține că în prezenta cauză contestatoarea a invocat perimarea executării silite în raport de pasivitatea creditorului în perioada 20.06.2012 (data emiterii înștiințării popririi) – 02.02.2015 (data emiterii somației). Cu toate acestea, având în vedere că executarea a avut loc, inițial, prin poprire care, potrivit art. 454 alin. 1 C.pr.civ., se înființează fără somație, iar dispozițiile privind perimarea executării silite nu sunt aplicabile în cazurile în care executarea se face fără somație, instanța apreciază că în dosarul de executare nr. 319TC/2012 al B. C., T. și I. nu a operat perimarea executării silite.
De asemenea, deși contestatoarea a susținut că în vederea executării imobilului proprietate comună, situat în București, .. 11, parter, ., înscris în CF nr._/C1/U2, nr. cadastral_/C1/U2, se impune ieșirea din indiviziune, instanța constată că aceste afirmații sunt vădit neîntemeiate.
Conform art. 493 alin. 2 C.pr.civ., creditorii personali ai unui debitor coproprietar pot urmări cota-parte determinantă a debitorului lor din imobilul aflat în coproprietar, fără a mai fi necesar să ceară împărțeală. Așa cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 147/16.08.2000 (fila 19) și extrasul de carte funciară (filele 22-23), contestatoarea deține o cotă-parte determinantă din imobil, respectiv cota de 3/16, nefiind, astfel, necesară ieșirea din indiviziune cu privire la imobil, cum în mod eronat a susținut contestatoarea.
Pe cale de consecință, reținând toate aceste considerente, instanța constată că executarea silită a fost efectuată în conformitate cu dispozițiile legale, neimpunându-se anularea somației din 02.02.2015 sau a celorlalte acte de executare, motiv pentru care instanța va respinge contestația la executare, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HORĂRĂȘTE
Respinge contestația la executare formulată de contestatoarea T. C., cu domiciliul în București, .. 11, . și cu domiciliul ales în București, ., ., ., sector 3, în contradictoriu cu intimata L. I. Bank S.A., cu sediul în București, .-6, sector 2, ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.05.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
S. B. C. I. Ț.-F.
Red./Thred: SB
4 ex./02.06.2015
| ← Acţiune în constatare. Hotărâre din 25-05-2015, Judecătoria... | Anulare somaţie de plată. Sentința nr. 6601/2015.... → |
|---|
