Contestaţie la executare. Sentința nr. 6684/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI

Hotărârea ce constituie titlul executoriu din prezenta cauză a fost emisă în anul 2007 și neexecutată până în prezent, nici măcar eșalonat, conform H.g. 1277/2007, astfel încât instanța apreciază că o nouă eșalonare sau suspendare de la momentul intrării în vigoare a O.U.G. nr. 10/2014, după ce H.G. 1277/2007 pentru aprobarea Normelor Metodologice pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 stabilea ea însăși eșalonarea plății pe o perioadă de maxim 2 ani, conduce la ruperea justului echilibru care trebuie să existe între interesul individului de a-i fi achitată creanța stabilită irevocabil și interesul societății de a nu afectat într-o mare măsură bugetul de stat astfel încât deși ingerința în asigurarea respectării dreptului persoanelor beneficiare ale hotărârilor la executarea creanței constând în suspendarea instituită de OUG nr. 10/2014 ar răspunde unui interes general, această măsură se vădește a fi disproporționată și nejustificată, de natură a aduce atingere dreptului de proprietate al intimaților.

De subliniat că deși contestatoarea a invocat dispozițiile H.g. 1277/2007 nici până la data introducerii acțiunii debitoarea nu a îndeplinit obligația prevăzută în titlul executoriu, nici integral și nici eșalonat.

Astfel, eșalonarea invocată în prezenta speță nu a fost aplicată în concret. Or, contestatoarea debitoare își invocă propria culpă în nerespectarea calendarului de plată a despăgubirilor, a lipsei unei reglementări clare în achitarea despăgubirilor, iar O.U.G. nr. 10/2014 nu produce ca rezultat decât întârzierea excesivă, pe o perioadă de 10 ani, a executării creanțelor existente încă din 2002 și exigibile din 2008.

Chiar dacă în general o reducere sau o eșalonare a creanței nu este de natură a aduce atingere dreptului în sine, în concret, raportat la data emiterii titlului executoriu și la comportamentul nediligent al autorității această perioadă de suspendare prelungește din nou, în mod nejustificat aducerea la îndeplinire a obligației de plată. Măsura suspendării reglementată de O.U.G. nr.10/2014 constituie prin urmare o ingerință nejustificată și disproporționată în dreptul beneficiarilor Legii nr. 9/1998 din speță la executarea creanței stabilite, fiind astfel de natură a aduce atingere dreptului de proprietate al acestora.

Or, Curtea Europeană a statuat că intervenția statelor în procedura de executare a unui titlu executoriu nu poate avea drept consecință împiedicarea, anularea sau întârzierea în mod excesiv a executării, nici, cu atât mai mult, repunerea în discuție a fondului acestei hotărâri – Immmobiliare Saffi c. Italiei, par. 63,66, 28 iulie 1999; Satka c. Greciei, par. 57, 27 martie 2003 (concluzie reluată și în alte cauze împotriva României, S. P. c. României, 2 martie 2004, M. I. P. c. României, par. 39, 29 septembrie 2005, A. împotriva României, par. 33). Mai mult, cererea de executare silită a fost formulată de intimați înainte de . O.U.G. 10/2014 astfel încât la data sesizării executorului judecătoresc intimații dețineau o creanță certă, lichidă și exigibilă, neexecutată de la data validării, respectiv anul 2007.

Prin urmare instanța respinge ca vădit neîntemeiate susținerile debitoarei referitoare la aplicabilitatea H.G. 1277/2007 și ale O.U.G. 10/2014.

Totodată, instanța respinge ca neîntemeiată și susținerea referitoare la aplicabilitatea dispozițiilor O.G. 22/2002.

Din coroborarea dispozițiilor art. 2 și 3 din O.G. nr. 22/2002 și art. 66 Cod procedură civilă, reiese că executarea silită a sumelor înscrise în titlurile executorii emise împotriva instituțiilor publice începe și se realizează potrivit normelor generale înscrise în Codul de procedură civilă. Nota specifică a acestui tip de executare constă în impunerea creditorului a unui termen de 6 luni de așteptare, în cazul în care instituția publică se află în imposibilitate obiectivă de a plăti, din lipsă de fonduri. Așadar, creditorul unei instituții publice, având în vedere și realitatea constituțională a statului de drept, așteaptă din partea instituției publice executarea de bunăvoie a obligației pecuniare. În cazul în care instituția publică nu execută obligația de bunăvoie, creditorul se poate adresa unui organ competent de executare, solicitându-i urmărirea silită a sumelor din titlul executoriu. Dacă instituția publică urmărită dovedește că nu are fonduri special alocate, la început de executare ori în cursul acesteia, O.G. nr. 22/2002 instituie pentru creditorul instituției publice obligația de a aștepta 6 luni de zile până la continuarea executării silite.

Acesta este singurul rezultat ce se impune în cadrul operațiunii de interpretare juridică de bună-credință, realizate cu luarea în seamă a imperativului executării cu celeritate a creanțelor menționate în titluri executorii-hotărâri judecătorești, imperativ derivat din art. 6 al Convenției Europene a Drepturilor Omului și art. 11, art. 20 și art. 21 din Constituția României.

Prin urmare somația la care se referă art. 2 din O.G. nr. 22/2002 este aceeași cu cea prevăzută de art. 666 Cod procedură civilă, adică este actul începător al executării silite. Celelalte acte de executare vor fi realizate subsecvent acestei somații, cu eventuala incidență a termenului de 6 luni în care creditorul este chemat de O.G. nr. 22/2002 să aștepte ca instituția publică să încerce procurarea de fonduri. Rațiunea legii constă în evitarea blocării activității instituției publice și, prin urmare, încercarea de a evita afectarea interesului public.

Înțelegerea procedurii de realizare a unei creanțe împotriva unei instituții publice trebuie a porni de la anumite principii inerente statului de drept: interpretarea cu bună-credință a legii, respectarea legii, executarea cu celeritate a titlurilor executorii, fără de care dreptul la un proces echitabil este golit de conținut și lipsit de finalitate; în cazul în care există dubiu, normele se interpretează în favoarea creditorului, iar nu a debitorului, instituția publică (parte în litigiul soluționat prin titlul executoriu ce o obligă) care trebuia să execute ori să depună toate diligențele pentru executarea de bunăvoie a obligației, comportându-se astfel exemplar pentru celelalte subiecte de drept.

În acest context, doar în cazul în care instituția publică nu are fonduri special alocate executării obligației din titlul executoriu (conform art. 1 din O.G. nr. 22/2002), executarea silită (începută prin somația emisă de organul competent de executare) va fi oprită 6 luni de zile, în care se înțelege că instituția publică va depune din nou toate diligențele pentru obținerea de fonduri special destinate executării obligațiilor prevăzute în titluri executorii. În cazul în care diligențele nu au ca rezultat obținerea unor astfel de fonduri speciale, creditorul este îndreptățit să continue executarea silită potrivit Codului de procedură civilă, având astfel nu numai posibilitatea de a popri conturi ale instituției, ci și de a executa silit bunuri mobile și imobile ale instituției publice.

În cazul de față, A.N.R.P. nu a executat de bunăvoie obligația executorie inserată în titlul executoriu emis în 2002 și validat în 2008 astfel încât la 26.09.2014 – după mai mult de 7 ani, creditoarea intimată s-a adresat unui organ competent de executare pentru executarea silită a sumei ce îi era datorată de contestatoarea debitoare. Mai mult, contestatoarea nu a probat lipsa de fonduri, necesară pentru a beneficia de dispozițiile O.G. 22/2002, limitându-se la a susține acest aspect. De altfel, nici până la data pronunțării prezentei hotărâri, deși au trecut mai mult de 6 luni de la comunicarea somației, contestatoarea nu a înțeles să achite de bunăvoie suma solicitată.

În concluzie, somația este emisă cu respectarea atât a prevederilor speciale din O.G. nr. 22/2002, cât și a normelor de drept comun care reglementează executarea silită. De asemenea instanța apreciază că cuantum despăgubirii a fost în mod corect actualizat de către executorul judecătoresc, cu respectarea indicelui publicat de Institutul Național de S., în conformitate cu H.g. 1277/2007 și cu dispozițiile deciziei Î.C.C.J. nr. XXI/2007, conform căreia data stabilirii compensatiilor este aceea a emiterii hotararii comisiei judetene, respectiv a municipiului Bucuresti, pentru aplicarea dispozitiilor Legii nr. 9/1998 iar validarea de catre Cancelaria Primului-Ministru a hotararilor comisiilor teritoriale, cu depasirea termenului de 60 de zile prevazut in art. 7 alin. (3) din aceeasi lege, atrage actualizarea intregii sume in raport cu indicele de crestere a preturilor.”.

În ceea ce privește cererea de diminuare a onorariului avocațial, instanța apreciază că nu se impune micșorarea acestuia, având în vedere că suma de 1000 lei este proporțională raportat la munca depusă de avocat în cursul executării silite – redactare cerere, urmărirea procedurii executării și comunicarea constantă cu executorul judecătoresc, în vederea executării titlului executoriu.

Dând eficiență considerentelor mai sus menționate instanța va respinge acțiunea ca vădit neîntemeiată iar față de soluționarea contestației la executare va respinge ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a executării silite.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge acțiunea privind pe contestatoarea A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR cu sediul în sector 1, București, CALEA FLOREASCA, nr. 202 și pe intimatul G. I. cu domiciliul în CONSTANTA, ., nr. 29 ca neîntemeiată.

Respinge ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a executării silite.

Cu drept de a formula apel în termen de 10 zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria Sectorului 1 București.

Pronunțată în ședință publică, astazi, 14.04.2015.

PREȘEDINTEGREFIER

Pentru grefier aflat în concediu de odihnă semnează grefierul șef

Red/dact A.A.P/E.A.S

4 ex 19.08.2015