Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 2296/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2296/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 09-02-2015 în dosarul nr. 2296/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
SENTINTA CIVILA Nr. 2296
Ședința publica de la 09.02.2015
Instanta constituita din:
PREȘEDINTE: E. M.
GREFIER: A. A. F.
Pe rol judecarea cauzei de minori și familie privind pe petentii M. N. si E. N. si pe autoritatea tutelară P. S. 1 BUCURESTI, având ca obiect „exercitarea autorității părintești”.
La apelul nominal făcut în ședința publica au raspuns petenta, personal, identificata cu CI . nr._, CNP_ si asistata de avocat R.-C. S., cu imputernicire avocatiala la fila 2 din dosar si petentul, personal, identificat cu CI . nr._ CNP_ si asistat de acelasi avocat, lipsa fiind autoritatea tutelară.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de sedinta, care invedereaza instantei lipsa indeplinirii obligatiilor in sarcina petentilor, dupa care:
Aparatorul petentilor depune dovada complinirii timbrajului cu suma de 20 de lei, instanta procedand la anularea acesteia. Precizeaza ca minorul nu a domiciliat in strainatate niciodata, locuinta sa fiind in Romania, . nr. 3, ., ., sector 1. Precizeaza ca partile inteleg sa cada de acord cu privire la toate capetele de cerere.
Petentii, personal, arata ca sunt de acord cu toate capetele de cerere.
La interpelarea instantei, in sensul de a preciza daca este de acord cu exercitarea autoritatii parintesti exclusiv de catre mama, petentul E. N., personal, raspunde afirmativ, precizand ca a luat legatura cu un avocat si are cunostinta despre institutia autoritatii parintesti exclusive.
Instanta ia act de pozitia petentului E. N., in sensul ca este de acord, in cunostinta de cauza, cu exercitarea autoritatii parintesti asupra minorei E. Izabel-A. exclusiv de catre mama.
Aparatorul petentilor mentioneaza ca petentul E. N. nu apare inregistrat cu venituri.
La interpelarea instantei, in sensul de a preciza cine se ocupa in prezent de minora, petenta M. N. precizeaza ca ea este cea care se ocupa de fetita, insa a plecat in strainatate intrucat a avut sustinere din partea cumnatei sale, unde a si ramas copilul in grija. In viitor doreste sa plece cu minora in strainatate, intrucat lucreaza in afara tarii si va lucra si in continuare.
Petentul E. N., personal, mentioneaza ca este de acord ca petenta sa plece insotita de minor in strainatate si cu actiunea de fata, intrucat trebuie sa isi dea mereu acordul la notar in acest sens.
Instanta ia act ca petenta M. N. doreste sa plece cu minora in strainatate intrucat lucreaza in afara tarii si de acordul petentului E. N. in acest sens.
Instanta, avand in vedere acordul exprimat de ambele parti privire la toate capetele de cerere, nu mai apreciaza necesara discutarea probatoriului si, socotindu-se lamurita, declara cercetarea procesului incheiata, iar in temeiul art. 392 C. deschide dezbaterile asupra fondului cauzei.
Aparatorul petentilor solicita sa se ia act de acordul petentilor cu privire la actiune si admiterea acesteia cum a fost formulata, respectiv pe considerente de deplasare a minorei in afara tarii.
Petentul E. N., personal, arata ca este de acord cu actiunea astfel cum a fost formulata.
În conformitate cu disp. art. 395 C.proc.civ. socotindu-se lămurită, instanța de judecată retine cauza in vederea solutionarii.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
În fapt, prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 06.01.2015, petentii M. N. si E. N. au solicitat ca prin hotărârea ce o va pronunța instanta sa dispuna execitarea autoritatii parintesti fata de minora E. Izabel-A., nascuta la data de 11.05.2009 in mod exclusiv de catre mama, stabilirea obligatiei de intretinere in favoarea fiicei minore si in sarcina tatalui in cuantum de 167 lei lunar, calculata la nivelul venitului minim pe economie.
În motivarea cererii, petentii au aratat că in urma relatiei de concubinaj, la data de 11.05.2009 s-a nascut minora E. Izabel-A., iar la scurt de la data nasterii copilului, parintii s-au despartit, intemeindu-si noi familii. In prezent, petenta M. N. are resedinta in Elvetia, unde are si loc de munca, iar petentul E. N. intentioneaza sa isi gaseasca un loc de munca in afara tarii. In ceea ce priveste cresterea si educarea minorei, de acestea s-a ocupat aproape in exclusivitate petenta M. N., copilul locuind de la momentul nasterii si pana in prezent cu aceasta. Singurele momente cand nu a fost alaturi de copil, au fost cand s-a aflat in imposibilitate de a obtine o procura de la tatal copilului, fiind de negasit.
În drept, au fost invocate disp. art. 505 al. 2, art. 398 al. 2 C.civ..
Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 40 RON (f. 1 si 20).
În dovedirea acțiunii, a fost solicitată încuviințarea probei cu înscrisuri.
In sustinerea cererii au fost depuse inscrisuri in fotocopie (f. 5-10).
La termenul de judecata din data de 09.02.2015 partile, prezente personal, au aratat ca sunt de acord cu toate capetele de cerere, petentul E. N. fiind de acord, in cunostinta de cauza, cu exercitarea autoritatii parintesti asupra minorei E. Izabel-A. in mod exclusiv de catre mama. Petenta M. N. a aratat ca doreste sa plece cu minora in strainatate intrucat lucreaza in afara tarii, petentul E. N. exprimandu-si acordul in acest sens.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Din relația de concubinaj a petentilor M. N. si E. N. s-a născut la data de 11.05.2009 minora E. Izabel-A., după cum rezultă din certificatul de naștere . nr._, înregistrat la Serviciul de Stare Civilă al Consiliului Local al S. 1 București sub nr. 4370 din data de 18.05.2009, având calitatea de copil din afara căsătorie. În certificatul de naștere al minorei la rubrica privind mama figurează petenta M. N., iar la rubrica privind tatăl este trecut petentul E. N..
Cu privire la exercitarea autorității părintești, instanța urmează să analizeze capătul de cerere formulat de petenti si asupra carora acestia au cazut de acord prin actiune, acord mentinut si exprimat in sedinta publica din data de 09.02.2015.
Astfel, instanța arată că, potrivit art. 483 C.civ., autoritatea părintească reprezintă ansamblul de drepturi și îndatoriri care privesc atât persoana cât și bunurile copilului și aparțin în mod egal ambilor părinți, fiind exercitată numai în interesul superior al copilului. Această reglementare trebuie coroborată cu prevederile art. 263 C. civ., care stabilește că ambii părinți răspund pentru creșterea copiilor lor minori, precum și cu dispozițiile art. 505 alin. (1) C. civ., care particularizează exercițiul autorității părintești asupra copiilor născuți în afara căsătoriei, arătând că, în acest caz, autoritatea părintească se exercită în comun și în mod egal de către părinți dar numai dacă aceștia conviețuiesc, per a contrario dispoziția nu este aplicabilă în ipoteza în care părinții nu locuiesc împreună.
În considerarea afirmațiilor făcute de părți, rezultă că părinții minorei nu locuiesc împreună, instanța reținând astfel incidența dispozițiilor art. 505 alin. (2) C.civ., care stabilesc că, în lipsa unei conviețuiri între cei doi părinți ai copilului din afara căsătoriei, exercitarea autorității părintești se va stabili prin aplicarea în mod analog a regulilor de la divorț.
În consecință, conform art. 397 C.civ. cu referire și la art. 507 C.civ., regula o constituie exercitarea în comun a autorității părintești, excepții fiind admise când, pentru motive temeinice și în considerarea interesului superior al copilului, autoritatea părintească să fie exercitată doar de unul dintre părinți. De asemenea, instanța va avea în vedere și prevederile art. 6 din Legea nr. 272/2004, privind protecția și promovarea drepturilor copilului, care stabilește că „respectarea și garantarea drepturilor copilului se realizează, printre altele, prin egalitatea șanselor și nediscriminare și responsabilizarea părinților cu privire la exercitarea drepturilor și îndeplinirea îndatoririlor părintești”.
Totodată, instanța arată că prevederile art. 263 C.civ., care reglementează principiul interesului superior al copilului, trebuie coroborate cu dispozițiile Legii nr. 272/2004, care subliniază că „principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritatile publice și de organismele private autorizate, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecatoresti”. De asemenea, se vor avea în vedere de către instanța și art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (CEDO), precum și jurisprudența aferentă acestuia, din cuprinsul căreia reține că între părinte și copil există o viață de familie chiar dacă copilul este născut în afara căsătoriei, deoarece calitatea de părinte nu este acordată numai în baza unei legături de căsătorie (Marckx împotriva Belgiei).
Având în vedere că ambele părți au învederat instanței că s-au înțeles asupra exercitării in mod exclusiv de catre reclamanta a autoritatii parintesti asupra minorului, retinand ca tatal a fost de acord ca minorul sa plece in afara tarii impreuna cu mama, fara ca acesta sa isi exprime acordul la notar de fiecare data in acest sens, avand in vedere interesul superior al minorului astfel cum este definit în Legea nr. 272/2004 privind protecția drepturilor copilului, ținându-se seama de posibilitățile materiale ale părinților, de posibilitățile locative ale acestora, de opțiunea copiilor, de vârsta și de nevoile acestora, de legăturile de afecțiune care există între părinți și copii, în temeiul art. 397 C. civ. și art. 31 alin. 2 din Legea nr. 272/2004, instanța va stabili în sarcina reclamantei exercițiul drepturilor părintești față de minora.
Cu privire la obligația legală de întreținere, instanța reține că, în baza dispozițiilor art. 31 alin. (2) din Legea nr.272/2004 potrivit cărora exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești trebuie să aibă în vedere interesul superior al copilului și să asigure bunăstarea materială și spirituală a copilului, în special prin îngrijirea acestuia, prin menținerea relațiilor personale cu el precum și prin asigurarea creșterii, educării și întreținerii sale, instanța urmează a stabili contribuția părinților la cheltuielile de creștere, educare și învățare.
În acest sens sunt și dispozițiile art. 499 C.civ., care stabilesc că tatăl și mama sunt obligați în solidar să dea întreținere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum și educația, învățătura și pregătirea sa profesională.
Instanța constată că la dosarul cauzei nu s-a facut dovada veniturilor petentului E. N., in sedinta publica din data de 09.02.2015 precizandu-se ca acesta nu inregistreaza niciun venit in prezent, aspect confirmat si prin cererea de chemare in judecata, prin care se solicita obligarea petentului la plata pensiei de intretinere calculata la nivelul venitului minim pe economie (f. 4).
Fundamental în raționamentul dezvoltat de instanță, prin dispunerea exercitării autorității părintești în mod exclusiv de catre mama asupra minorei, este faptul că petenta M. N., în mod corelativ cu obligarea petentului E. N. la plata pensiei de întreținere, va contribui la cheltuielile rezultate din nevoile concrete de creștere, educare, îngrijire și dezvoltare ale minorei E. Izabel-A. în condițiile în care aceasta realizează venituri salariale în Elvetia (f. 3), în completarea contribuției de întreținere în natură pe care o va presta implicit față de aceasta.
Față de ansamblul acestor considerente, prin raportare la faptul ca petentul E. N. nu realizeaza venituri, instanța statuează o pensia de întreținere în cuantum de 240 lei lunar, calculata la nivelul venitului minim pe economie.
În raport de faptul că minora, chiar daca nu a locuit cu ambii parinti in ultima perioada tatal nu a contribuit la cresterea si educarea acesteia, aspect mentionat de catre petenta si necombatut de catre petent, nu există o prezumție de prestarea a contribuției de întreținere în natură față de beneficiarul acestuia pana in prezent, respectiv copilul minor, astfel incat, in raport de prevederile art. 532 alin. 1 C. civ., pensia de întreținere stabilită la suma de 240 lei lunar se va datora minorei potrivit regulii generale, respectiv de la data formularii actiunii (06.01.2015) până la data majoratului minorei E. Izabel-A., nascuta la data de 11.05.2009.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea de chemare in judecata, astfel cum a fost formulata de petentii M. N., CNP_ si E. N., CNP_, ambii cu domiciliul ales in sector 5, București, .. 8, ., ., autoritatea tutelară P. S. 1 BUCURESTI, cu sediul in sector 1, București, .. 9 – 13.
Autoritatea parinteasca in ceea ce o priveste pe minora E. Izabel-A., nascuta la data de 29.07.2006 se va exercita in mod exclusiv de catre reclamanta.
Obliga paratul la plata pensiei de intretinere in favoarea minorei calculata la nivelul venitului minim pe economie, in cuantum de 240 de lei lunar, de la momentul formularii cererii de chemare in judecata, 06.01.2015, si pana la majoratul acestuia.
Cu apel in 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 09.02.2015.
PRESEDINTEGREFIER
Red. E.M./Tehred. AF./ 27.02.2015/ 5 ex
| ← Filiaţie. Sentința nr. 1757/2015. Judecătoria SECTORUL 1... | Ordin de protecţie. Sentința nr. 2450/2015. Judecătoria... → |
|---|
