Stabilire program vizitare minor. Sentința nr. 1762/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1762/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 03-02-2015 în dosarul nr. 1762/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
Sentință civilă Nr. 1762/2015
Ședința publică de la 03 Februarie 2015
Completul compus din:
Președinte: S. V. I.
Grefier: M. A.
Pe rol judecarea cauzei Minori și familie privind pe reclamantul-pârât I. M. A. și pe pârâta-reclamantă I. N., autoritate tutelară A. T. DE PE L. PRIMARIA SECTOR 1, având ca obiect exercitarea autorității părintești modificare program păstrare legături personale.
Dezbaterile au avut loc în ședința din data de 20.01.2015 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța a amânat pronunțarea pentru data de 27.01.2015 și ulterior pentru astăzi, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, instanța reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 14.04.2014 sub nr._, reclamantul I. M. A. a solicitat, in contradictoriu cu pârâta I. N., pronunțarea unei hotărâri prin care să dispună exercitarea autorității părintești de către ambii părinți, modificarea programului de vizitare și obligarea pârâtei să asigure prezenta minorului la domiciliul sau în zilele de vizită.
In motivarea cererii, a arătat reclamantul că prin sentința civilă nr. 6516 din data de 06.04.2011 a Judecătoriei Sectorului 1 București, s-a dispus desfacerea căsătoriei prin acordul părților precum și stabilirea de legături personale cu minorul în primul și al treilea sfârșit de săptămână, sâmbăta și duminica între orele 10-12, trei săptămâni în vacanța de vară împreună cu pârâta, o săptămână în vacanța de iarnă împreună cu pârâta. Având în vedere că minorul a crescut, reclamantul a arătat că programul de vizitare inițial de doar 8 ore pe lună este insuficient, cu atât mai mult cu cât pârâta a mutat domiciliul minorului la bunici în municipiul G. iar vizitarea acestuia a devenit foarte dificilă.
In drept cererea a fost întemeiată pe disp. art. 148 rap la art 194 și urm din codul civil și legea 272/2004.
În dovedire, a fost solicitată încuviințarea probei cu înscrisuri, interogatoriu, martori.
La data de 11.06.2014 pârâta a formulat întâmpinare și cerere reconvențională, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată, să se dispună exercitarea autorității părintești numai de reclamantă, să se stabilească locuința minorului până la începerea școlii primare la bunicii materni ai acestuia, iar ulterior, până la majorat, la pârâta, fără cheltuieli de judecată.
În motivare, pârâta - reclamantă a arătat că reclamantul –pârât a manifestat un vădit dezinteres față de minor, acesta vizitând minorul de cel mult opt ori începând cu luna iulie 2011; plătește în mod sporadic pensia de întreținere; a săvârșit acte contrare interesului superior al minorului; are o conduită imorală, de natură a afecta în mod grav educația copilului.
S –a arătat că minorul locuiește începând cu luna iulie 2011 la bunicii materni, astfel încât se impune menținerea locuinței până la începerea școlii primare. De asemenea, nu se impune modificarea programului de vizitare, câtă vreme reclamantul –pârât nu l–a vizitat pe minor.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 397 teza finală, art. 398 alin. 1 C. pr. civ., art. 400 alin. 3 C. civ., art. 401 C. civ.
În dovedire, s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, interogatoriu, anchetă socială, expertiză și martori.
La data de 09.07.2014 reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare, solicitând respingerea apărărilor invocate de către pârâta-reclamantă. A precizat că nu și-a dat acordul pentru schimbarea locuinței minorului și nu a putut fizic și financiar să efectueze mai multe vizite la locul unde aceasta a fost lăsat.
La aceeași dată a fost depusă și întâmpinare la cererea de chemare în judecată, solicitând anularea acesteia, decăderea din dreptul de a mai propune probe, respingerea cererii ca inadmisibilă, pe fond respingerea ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
S-a arătat că nu poate fi primită solicitarea de stabilire a domiciliului minorului la bunici, având în vedere, pe de o parte, că cererea reconvențională nu are legătură cu cererea de chemare în judecată principală, iar pe de altă parte motivat de faptul că stabilirea domiciliului la alte persoane nu se poate face decât cu acordul părinților ori în mod excepțional de către instanța de tutelă, pentru motive temeinice.
În dovedire, s-a cerut încuviințarea probei cu un martor.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 201 alin. 1 C.pr.civ.
Instanța a încuviințat si administrat proba cu înscrisuri, interogatoriu, ancheta socială, precum si proba testimonială cu martorii M. D. si I. A. C., declarațiile fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei.
Analizând actele dosarului, instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 6516/06.04.2011 pronunțată de Judecătoria Sector 1 București în dosarul nr._, a fost admisă acțiunea formulata de reclamantul I. M. A. în contradictoriu cu parata I. N.; s-a dispus desfacerea căsătoriei înregistrata in Registrul Stării Civile al Primăriei Sectorului 3 București sub nr.3532/08.11.2008 prin acord, pârâta menținând numele din căsătorie; a fost încredințat pârâtei minorul I. C.-D., născut la data de 23.10.2009; a fost obligat reclamantul la plata pensiei de întreținere pentru minor in suma de 600 lei/luna de la pronunțare la majorat; s-au stabilit legături personale cu minorul, astfel: primul și al treilea sfârșit de săptămână, sâmbăta și duminica intre orele 10,00-12,00, 3 săptămâni în vacanța de vară împreună cu pârâta, o săptămână în vacanța de iarna împreună cu pârâta.
În prezent minorul are 5 ani și locuiește în mun. G., la bunicii materni, începând cu luna iulie 2011, astfel cum rezultă din cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă, din referatul de anchetă psihosocială, din răspunsul la interogatoriul administrat pârâtei-reclamante.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității cererii reconvenționale, invocată de către reclamantul-pârât, instanța o va respinge ca neîntemeiată, având în vedere că are legătură cu cererea de chemare în judecată, domiciliul minorului fiind în strânsă legătură cu modul de desfășurare a programului de legături personale, ce face obiectul cererii formulate de reclamantul - pârât.
Cererea de chemare în judecată principală urmează să fie admisă în parte, pentru următoarele motive:
În ceea ce privește cererea de exercitare a autoritătii părintesti în comun, instanta o va admite, pentru următoarele considerente:
Art. 397 C. civ. prevede că autoritatea părintească revine ambilor părinți si numai prin excepție, în cazurile prevăzute la art. 398 si 507 C. civ., exercitarea autorității părintești va fi exercitată de unul dintre părinți, respectiv daca unul dintre părinți este decedat, declarat mort prin hotărâre judecătorească, pus sub interdicție, decăzut din exercițiul drepturilor părintești sau dacă, din orice motiv, se afla în neputință de a-și exprima voința sau dacă exista motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului.
Potrivit art. 36 alin. 7 și 8 din Legea nr. 272/2004, se consideră motive întemeiate pentru ca instanța să decidă ca autoritatea părintească să se exercite de un singur părinte alcoolismul, boală psihică, dependența de droguri a celuilalt părinte, condamnările pentru infracțiuni de trafic de persoane, trafic de droguri, infracțiuni cu privire la viața sexuală, violența față de copil sau față de celălalt părinte, precum și orice alt motiv legat de riscurile pentru copil, care ar deriva din exercitarea de către celălalt părinte a autorității părintești
Prin autoritate părintească se înțelege ansamblul de drepturi și îndatoriri care privesc atât persoana, cât și bunurile copilului ( art. 483 alin. 1 C.civ. ).
A. părintească comună nu presupune ca ambii părinți să se ocupe de copil zi de zi, ci înseamnă luarea de decizii comune, consultarea părinților în problemele esențiale privitoare la copil, cum ar fi alegerea grădiniței, a școlii la care urmează să învețe, alegerea medicului curant în caz de boală, a medicului de familie, a tratamentului medical, orientarea religioasă sau filozofică a copilului, formarea sau timpul liber al copilului ce include și stabilirea activităților extrașcolare, administrarea bunurilor copilului, schimbarea felului învățăturii sau al pregătirii profesionale etc.
Actele cu caracter curent, cum ar fi alimentația zilnică a copilului, programul de lecții, alegerea îmbrăcămintei, cad în sarcina părintelui la care s-a stabilit locuința.
Prin urmare, trebuie făcută distincție între autoritatea părintească (ceea ce presupune, așa cum arătam mai sus, conlucrarea părinților în luarea deciziilor importante ce privesc minorul) și îngrijirea cotidiană (ce incumbă părintelui la care s-a stabilit locuința copilului).
Instanța reține că prin sentința civila nr. 6516/06.04.2011 pronunțată de Judecătoria Sector 1 București în dosarul nr._, minorul a fost încredințat către reclamantă, reclamantul –pârât având drept de vizită.
Potrivit art. 403 C.civ., în cazul schimbării împrejurărilor, instanța de tutelă poate modifica măsurile cu privire la drepturile și îndatoririle părinților divorțați față de copii lor minori, iar potrivit art. 397 C.civ., după divorț, autoritatea părintească revine ambilor părinți, afară de cazul în care instanța decide altfel. Cum la data pronunțării sentinței civile menționate anterior în dreptul intern nu era cunoscută noțiunea prevăzută de art. 397 C. civ., instanța constată, având în vedere interesul superior al minorului și starea tensionată dintre părinți, că se impune modificarea măsurii, în sensul stabilirii exercitării autorității părintești în comun de cei doi părinți.
Noua noțiune recunoaște în mod explicit dreptul fundamental al copiilor de a fi crescuți și îngrijiți de către ambii părinți, indiferent de raporturile juridice dintre aceștia, prevăzându-se faptul că, după divorț, autoritatea părintească revine ambilor părinți.
Păstrarea autorității părintești exercitate în mod unic doar de către mamă este împotriva interesului superior al minorului, așa cum este reliefat de Noul Cod Civil, dar și de numeroase studii științifice care arată beneficiul incontestabil pe care copii îl au ca urmare a implementării autorității părintești comune în familiile care trec prin experiența separării.
Menținerea acestei prevederi de încredințare a copilului doar către mamă ar reprezenta o diferență gravă de tratament între reclamantul-pârât și toți ceilalți părinți care divorțează în condițiile Noului Cod Civil, cu atât mai mult cu cât vechea, cât și noua legislație prevăd faptul că, în materia relațiilor dintre părinți și copii, o hotărâre nu este niciodată definitivă, putând fi supusă revizuirii atunci când condițiile sub care hotărârea a fost dată s-au schimbat.
Simplul fapt al schimbării atât de dramatice a legislației privitoare la relațiile dintre părinți și copii lor minori, după divorț, prin . noului cod civil modern, mult mai bine adaptat realităților sociale actuale, reprezintă un motiv suficient de a revedea măsurile privitoare la copii, fiind evident că prevederile noului Cod civil sunt mai utile copiilor decât cele oferite de Codul familiei, normă juridică care făcea referire la realități sociale valabile la mijlocul secolului trecut.
Un motiv subsidiar este legat și de faptul că mama a schimbat in fapt domiciliul minorului, mutându-l în municipiul G., jud. G., fără a avea acordul tatălui, căruia i-a fost restricționat astfel dreptul la legături personale cu copilul.
Este în interesul minorului ca ambii părinți să ia parte la procesul de decizie cu privire la aspectele importante care îl privesc pe copil. Aceste decizii trebuie comunicate copilului doar dacă părinții s-au înțeles și sub nicio formă copilul nu trebuie să asiste la neînțelegerile părinților în procesul decizional. Copilul are dreptul de a avea doi părinți, pe care trebuie să fie lăsat să îi iubească fără frică sau fără a se simți vinovat față de celălalt părinte, de a dezvolta în mod independent o relație de calitate cu fiecare dintre cei doi, de a nu fi expus la discuțiile în contradictoriu purtate de aceștia, respectiv de a nu fi pus să aleagă care dintre cei doi părinți are dreptate, de a nu fi expus la comentarii sau comportamente negative din partea unui părinte cu privire la celălalt părinte, de a fi protejat de remarci alienatoare, precum și de atitudini care îl desconsideră pe celălalt părinte, de a nu fi obligat să povestească despre activitățile pe care le desfășoară cu celălalt părinte, respectiv de a fi obligat să –l spioneze pe celălalt părinte sau noua familie a acestuia.
Instanța apreciază ca nu s-a făcut de către pârâta-reclamantă dovada existentei vreunuia dintre cazurile mai sus menționate anterior ce ar putea justifica înlăturarea tatălui de la luarea deciziilor importante privitoare la minor.
S-a invocat în primul rând faptul că reclamantul –pârât a manifestat dezinteres față de minor.
Se constată că această susținere nu a fost probată. Faptul că, după divorțul părților, tatăl nu a reuși să viziteze minorul foarte des s-a datorat în primul rând mutării acestuia în mun. G., la bunicii materni. De asemenea, plata sporadică a pensiei de întreținere nu reprezintă un motiv pentru a justifica înlăturarea acestui părinte de la exercitarea autorității părintești.
În ceea ce privește presupusele acte săvârșite împotriva minorului, se constată următoarele:
Pârâta reclamantă a susținut că tatăl l-a determinat pe minor să consume bere Ursus Cooler, minorului fiindu-i rău ulterior.
Din depoziția martorului I. A. C. rezultă faptul că minorul a fost împreună cu tatăl său la o terasă, unde a consumat bere Marca Ursus Cooler, care nu conține alcool. Prin urmare nu s-a probat că minorul a fost pus în pericol. Se reține de asemenea că acesta a fost un incident izolat, precum și faptul că băutura consumată de minor nu conține alcool, astfel încât nu se poate constata că tatăl a săvârșit acte contrare copilului.
Nici susținerile referitoare la presupusa conduită imorală a reclamantului-pârât nu pot fi avute în vedere.
Faptul că prin ordonanța din data de 20.02.2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 4 București în dosarul nr. 7262/P/2008 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea sancțiunii amenzii cu caracter administrativ în cuantum de 200 de lei pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat nu justifică exercitarea autorității părintești în mod exclusiv de către mamă, având în vedere că nu se încadrează în ipotezele avute în vedere de disp. art. 36 alin. 7 si 8 din Legea nr. 272/2004, pe de o parte, iar pe de altă parte, de la acest incident au trecut mai mult de 7 ani, perioada de timp în care reclamantul-pârât a avut o conduită corectă în societate, nefiind dovedit contrariul.
Prin probele administrate în cauză a reieșit faptul că ambii părinți sunt interesați de minor, fiind preocupați de creșterea acestuia, între părinți fiind necesar să existe– dincolo de neînțelegerile care au intervenit în viata de cuplu - dialog si colaborare în luarea deciziilor privitoare la copil.
Având în vedere aceste aspecte și cu prioritate interesul superior al minorului care presupune, printre altele, exercițiul drepturilor părintești în comun, reținând faptul ca ambii părinți își doresc sa contribuie în mod efectiv la creșterea si dezvoltarea armonioasă a fiului lor si constatând că nu s-a făcut nicio dovada în sensul ca ar exista motive întemeiate pentru a autoritatea părintească să fie exercitată exclusiv de către unul dintre părinți, instanța va dispune ca autoritatea părintească să revină în comun acestora, respingând pe cale de consecință cererea pârâtei-reclamante de exercitare în mod exclusiv a autorității părintești.
În ceea ce privește cererea formulată de către reclamantul-pârât cu privire la modificarea programului de vizitare stabilit prin sentința civilă nr. 6516/06.04.2011 pronunțată de Judecătoria Sector 1 București în dosarul nr._, va pleca instanța – in analiza acestei cereri - de la doua principii instituite prin codul civil si prin Legea nr. 272/2004.
Astfel, instanța va avea în vedere, în primul rând, că principiul interesului superior al copilului este cel care trebuie sa prevaleze in toate demersurile si deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice si organismele private autorizate, precum si in cauzele soluționate de instanțele judecătorești, acest principiul fiind impus inclusiv in legătură cu drepturile si obligațiile ce revin părinților copilului ( art. 2 alin. 2 si 3 din Legea nr. 272/2004).
În al doilea rând, se va ține seama de principiul care rezultă din întreaga reglementare privitoare la autoritatea părinteasca, potrivit căruia ambii părinți au aceleași drepturi si îndatoriri față de copiii lor minori, în exercitarea drepturilor părintești bărbatul și femeia având drepturi egale.
În aplicarea acestui principiu, art. 401 alin. 1 C.Civ. prevede că părintele ce a fost separat de copilul său are dreptul de a avea legături personale cu acesta.
În același sens sunt și disp. art. 16 din Legea nr. 272/2004 care consacră dreptul copilului de a menține relații personale și contacte directe cu ambii părinți, dacă a fost separat de unul dintre aceștia.
De asemenea, potrivit art. 14 din Legea nr. 272/2004, copilul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, rudele, precum și cu alte persoane față de care copilul a dezvoltat legături de atașament. Copilul are dreptul de a-și cunoaște rudele și de a întreține relații personale cu acestea, precum și cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viața de familie, în măsura în care acest lucru nu contravine interesului său superior. Părinții sau un alt reprezentant legal al copilului nu pot împiedica relațiile personale ale acestuia cu bunicii, frații și surorile ori cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viața de familie, decât în cazurile în care instanța decide în acest sens, apreciind că există motive temeinice de natură a primejdui dezvoltarea fizică, psihică, intelectuală sau morală a copilului.
Astfel, este in interesul superior al copilului de a avea legături personale cu părintele de care a fost separat – în speța tatăl - pentru a se da acestui părinte posibilitatea de a veghea efectiv la creșterea si educarea copilului, însă cu luarea in considerare a interesului copilului, care trebuie sa prevaleze in toate deciziile luate.
Instanța, față de solicitarea reclamantului-pârât privind redimensionarea programului de vizitare și probatoriul administrat în cauză, apreciază că este în interesul minorului stabilirea unui program concret în privința zilelor și a orelor, pentru a preîntâmpina eventualele neînțelegeri dintre părinți cu privire la aceste aspecte și pentru a permite organizarea programului minorului în funcție de aceste coordonate. De asemenea, instanța precizează că se impune ca ambii părinți să dea dovadă de înțelegere în ceea ce privește nevoile și dorințele copilului, fără a-l obliga sau a-i impune în vreun fel adoptarea conduitei vreunuia dintre părinți în raport cu celălalt.
La pronunțarea sentinței civile nr. 6516/06.04.2011, minorul avea vârsta de aproximativ un an și jumătate, luându-se act de învoiala părților cu privire la modalitatea de desfășurare a relațiilor personale cu minorul.
În prezent, se constată că programul convenit de către părți (8 ore pe lună), trei săptămâni în vacanța de vară și una în vacanța de iarnă, în prezenta mamei, nu mai respectă interesul superior al minorului.
Se reține în primul rând faptul că minorul locuiește în mod statornic în mun. G., la bunicii materni, începând cu luna iulie 2011, unde este înscris la grădiniță, fiind bine îngrijit, aspect ce rezultă chiar din răspunsul la interogatoriul administrat reclamantului-pârât.
Din probele dosarului rezultă că tatăl a fost preocupat de contactele sale cu minorul, iar această preocupare și grijă manifestate de părinte, care păstrează nu numai dreptul, dar și obligația de a veghea la creșterea, educarea, învățătura și pregătirea profesională a copilului, nu pot fi limitate întrucât nu ar fi în interesul copilului. Mai mult, minorul este atașat de tată și dorește să petreacă cât mai mult timp cu acesta.
Martorul M. D. a arătat că reclamantul –pârât i-a comunicat că îi este greu să se deplaseze din București la G., atât din punct de vedere financiar, cât și al timpului. De asemenea, acest martor a constat personal că minorul are o relație bună cu ambii părinți.
Și martorul I. A. C. a arătat că tatăl merge la G. ca să îl poată vedea pe copil, timpul petrecut cu acesta fiind limitat. A arătat că reclamantul - pârât era nemulțumit de faptul că petrecea puțin timp cu copilul, precum și datorită programului făcut acestuia de către mamă sau bunicii materni, reclamantul –pârât comunicându-i că și-ar dori să petreacă mai mult timp împreună cu fiul său. A învederat că tatăl și-ar dori să –l vadă mai des pe minor, însă nu are posibilități financiare pentru a se deplasa la locuința bunicilor materni, împrumutându-se pentru a se deplasa la G.. S-a arătat că uneori tatăl a dormit la hotel sau în mașină pentru a putea vedea copilul și a doua zi. A rezultat că minorul este dornic să petreacă timp cu tatăl și cu familia extinsă a acestuia.
Se reține prin urmare că nerespectarea de către reclamantului-pârât a programului de legături personale stabilit prin sentința civilă menționată anterior s-a datorat în principal schimbării în fapt a locuinței minorului ., la o distanță considerabilă față de domiciliul tatălui, fără acordul acestuia.
Legăturile personale cu minorul au drept scop consolidarea raporturilor afective cu părintele căruia nu i-a fost încredințat copilul, iar pentru realizarea efectivă a acestor legături trebuie să se țină cont și e durata de timp în care părintele are legătură cu minorul, de interesul manifestat de părinte în acest sens, de vârsta minorului și de capacitatea acestuia de a înțelege nevoia legăturilor mai strânse cu tatăl, specifică vârstei și sexului. În speță, nu s-a dovedit că legăturile personale viitoare dintre copil și tată ar dăuna primului, ba, dimpotrivă, o legătură mai strânsă ar beneficia minorului.
Modalitățile de exercitare a drepturilor părintești recunoscute aceluia dintre părinți căruia nu i-a fost încredințat minorul ( dreptul de a avea legături personale cu copilul, precum și de veghea la creșterea, educarea, învățătura și pregătirea profesională a copilului ) se stabilesc pe cale convențională și numai în subsidiar, de către instanța de judecată.
Ca forme concrete de înfăptuire, părintele poate vizita copilul la domiciliul părintelui în a cărui grijă se află, poate găzdui copilul la domiciliul său, inclusiv în perioada vacanțelor școlare. De asemenea, părintele poate coresponda cu copilul sau poate stabili orice altă formă de comunicare, poate transmite informații copilului și este îndreptățit să primească informații privitoare la copil (inclusiv fotografii recente, evaluări școlare sau medicale).
În orice caz, stabilirea practică a planului de legături personale dintre părinte și copil nu trebuie să lipsească demersul de orice finalitate.
La stabilirea în concret a programului, instanța va avea în vedere relația dintre tată și minor, disponibilitatea reclamantului-pârât, dar și faptul că minorul trebuie să petreacă suficient timp cu tatăl său pentru o dezvoltare armonioasă. Totodată, se va avea în vedere vârsta copilului precum și faptul că acesta trebuie să aibă un program bine stabilit, întrucât trebuie să meargă la școală din toamnă.
În raport de aceste circumstanțe, având în vedere vârsta minorului, precum și faptul că acesta locuiește efectiv în mun. G., instanța va stabili un program de vizitare în favoarea reclamantului-parat, în cadrul căruia acesta sa aibă legături personale cu minorul, astfel:
- comunicarea telefonica cu minorul zilnica, pe cheltuiala reclamantului-parat;
- transmiterea situației medicale a minorului, ori de cate ori este necesar;
- pana la data de 01.09.2015: in primul sfârșit de săptămână din luna, începând de sâmbăta, ora 10.00 pana duminica ora 15.00, cu luarea minorului de la domiciliul mamei si aducerea acestuia înapoi.
La stabilirea acestui program, instanța a avut în vedere faptul că minorul locuiește în fapt la bunicii materni, în G., pârâta-reclamantă având obligația de a aduce minorul în București, la domiciliul său, pentru a face posibilă desfășurarea relațiilor personale între tată și copil. De asemenea, s-a avut în vedere necesitatea consolidării relațiilor afective dintre minor și tatăl său, precum și familia extinsă a acestuia, dorința copilului de a petrece mai mult timp cu tatăl său.
După data de 01.09.2015 și până la împlinirea vârstei de 18 ani, relațiile personale se vor desfășura după următorul program: în primul și al treilea sfârșit de săptămână din lună, începând de sâmbăta, ora 10.00 până duminica ora 18.00; în anii pari în zilele de C., din 24 decembrie, ora 10.00 pana pe 26 decembrie, ora 18.00; în zilele corespunzătoare Revelionului din 31 decembrie, ora 10.00 până pe 01 ianuarie, ora 18.00 în anii impari; primele trei zile din vacanta de P. în anii pari și ultimele trei zile din vacanța de P. în anii impari; o luna în vacanța de vară a fiecărui an; în toate cazurile prin luarea minorului din domiciliul mamei și readucerea acestuia la același domiciliu, iar în perioada vacanțelor, ora de preluare este 10.00, iar de aducere este 19.00.
Pe perioada găzduirii, reclamantul - pârât poate asigura condiții bune de locuit, astfel cum rezultă din referatul de anchetă socială (f. 133 ds.). Faptul că locuiește împreună cu unchiul patern al minorului nu poate constitui un impediment ca minorul să locuiască în imobil, în cauză neprobându-se cu fratele reclamantului –pârât constituie un pericol pentru minor sau că poate influența în mod negativ creșterea și educarea acestuia.
Interesul superior al copilului implică menținerea unor legături afective, care să conducă la existența unei vieți de familie cu ambii părinți. Or, atingerea acestui deziderat presupune în mod necesar coabitarea copilului cu fiecare dintre părinți pe o durata de timp suficient de îndelungată. De acea, trebuie recunoscut dreptul părintelui la care nu s-a stabilit locuința minorului de a avea legături personale cu acesta prin găzduirea la domiciliul său.
Programul stabilit de către instanța trebuie să realizeze un just echilibru între necesitatea de a se asigura un contact regulat între părinte și copilul său și aceea de menținere a unui mediu consecvent și fără variații majore, care să nu implice scoaterea copilului din mediul familial pe perioade mari de timp și care ar putea să-l destabilizeze.
Cererea reconvențională va fi respinsă integral ca neîntemeiată.
În ceea ce privește solicitarea de exercitare autorității părintești în mod exclusiv de către pârâta-reclamantă, instanța o va respinge ca neîntemeiată, având în vedere considerentele menționate anterior.
Cererea de stabilire a locuinței minorului la domiciliul bunicilor materni până la începerea anului școlar 2014-2015, va fi respinsă ca neîntemeiată.
Se reține că, prin sentința civilă nr. 6516/06.04.2011 pronunțată de Judecătoria Sector 1 București în dosarul nr._, minorul a fost încredințat mamei, domiciliul acestuia fiind stabilit prin urmare la mamă.
Potrivit dispozițiilor art. 496 alin. 1 C. civ. copilul minor locuiește la părinții săi, iar potrivit dispozițiilor art. 496 alin. 2 C. civ., în situația în care părinții nu locuiesc împreună, ei vor decide, de comun acord, la care dintre ei va locui copilul. A.. 3 al aceluiași articol stipulează că, în caz de neînțelegere între părinți, instanța de tutela hotărăște, luând în considerare concluziile raportului de ancheta psihosociala și ascultându-i pe părinți si pe copil, daca a împlinit vârsta de 10 ani.
Potrivit art. 400 alin. 3 C.civ., în mod excepțional, și numai dacă este în interesul copilului, instanța poate stabili locuința acestuia la bunici sau la alte rude sau persoane, cu consimțământul acestora, ori la o instituție de ocrotire.
Dispozițiile legale menționate anterior reglementează ipoteza în care ambii părinți sunt în imposibilitate obiectivă de a se ocupa de minor, nefiind însă incidente în cauză.
Astfel, faptul că bunicii îi oferă condiții bune de locuit, că se ocupă de creșterea și îngrijirea minorului, precum și că și-au dat acordul pentru stabilirea locuinței la ei nu determină în mod necesar stabilirea locuinței copilului în mun. G., departe de locuința părinților.
Din probele administrate, rezultă faptul că părinții se preocupă de creșterea și educarea copilului, că au mijloace materiale pentru a asigura cele necesare minorului, că dețin condiții bune de locuit.
Din referatul de anchetă socială efectuat la domiciliul pârâtei-reclamante, rezultă faptul că aceasta are condiții bune de locuit, cu camere și dependințe amenajate, spațioase și luminoase, corespunzător mobilate și dotate, racordate la utilități, cu încălzire centrală.
Prin urmare, având în vedere că părinții au nu numai dreptul, dar și obligația de a asigura creșterea și educarea minorului, această cerere nu poate fi primită, locuința minorului rămânând la mamă.
Instanța apreciază că interesul minorului este de a crește alături de părinții săi, astfel încât nu constituie un impediment faptul că în ultimii ani a fost crescut de către bunicii materni, mutarea la mama pe care a văzut-o săptămânal neputând să îl afecteze în mod negativ.
În baza art. 453 C.pr.civ., instanta va obliga parata-reclamantă la plata catre reclamantul- parat a sumei de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, având în vedere culpa procesuală a acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiata exceptia inadmisibilitătii, invocata de reclamantul –parat.
Admite in parte cererea principala formulat de reclamantul-parat I. M. A. identificat cu cnp_ domiciliat în sector 1, București, ., ., . cu pârâta-reclamantă I. N. identificată cu cnp_ domiciliată în sector 1, București, .. 1, ., .>
Dispune ca autoritatea parinteasca cu privire la minorul I. C. D. nascut la data de 23.10.2009 să fie exercitata in comun de catre parinti.
Stabileste un program de vizitare in favoarea reclamantului-parat, in cadrul caruia acesta sa aiba legaturi personale cu minorul, astfel:
- comunicarea telefonica cu minorul zilnica, pe cheltuiala reclamantului-parat;
- transmiterea situatiei medicale a minorului, ori de cate ori este necesar;
- pana la data de 01.09.2015: in primul sfarsit de saptamana din luna, incepand de sambata, ora 10.00 pana duminica ora 15.00;
- dupa data de 01.09.2015 si pana la implinirea varstei de 18 ani, in al primul si al treilea sfarsit de saptamana din luna, incepand de sambata, ora 10.00 pana duminica ora 18.00; in anii pari in zilele de C., din 24 decembrie, ora 10.00 pana pe 26 decembrie, ora 18.00; in zilele corespunzatoare Revelionului din 31 decembrie, ora 10.00 pana pe 01 ianuarie, ora 18.00 in anii impari; primele trei zile din vacanta de Paste in anii pari si ultimele trei zile din vacanta de Paste in anii impari; o luna in vacanta de vara a fiecarui an;
in toate cazurile prin luarea minorului din domiciliul mamei si readucerea acestuia la acelasi domiciliu, iar in perioada vacantelor, ora de preluare este 10.00, iar de aducere este 19.00.
Respinge in rest cererea principala ca neintemeiata.
Respinge ca neintemeiata cererea reconventionala, formulate de parata-reclamanta.
Obliga parata-reclamanta la plata catre reclamantul-parat a sumei de 2060 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Cu drept de apel in 30 zile de la comunicare, cererea urmand a se depune la Judecatoria sector 1 Bucuresti.
Pronuntata in sedinta publica azi, 03.02.2015.
PREȘEDINTE I. S. V. | GREFIER A. M. |
Hotărârea se comunică reclamantului-parat I. M. A. domiciliat în sector 1, București, ., ., .-reclamante I. N. domiciliată în sector 1, București, .. 1, ., .>
Red/tehn ISV/M.A. 20.04.2015 2ex
| ← Înregistrare tardiva a nasterii. Sentința nr. 2015/2015.... | Pensie întreţinere. Sentința nr. 1878/2015. Judecătoria... → |
|---|
