Fond funciar. Sentința nr. 14/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 14/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 14-12-2015 în dosarul nr. 24390/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA S. 1 BUCUREȘTI
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR._/14.12.2015
Ședința publică din data de 14 decembrie 2015
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE: B. M. - judecător
GREFIER: D. V.
Pe rol fiind amânarea pronunțării asupra cererii de chemare în judecată formulată de către reclamanții T. C., D. A. și D. N., prin mandatar I. E., în contradictoriu cu pârâta S. S. 1 AL M. BUCUREȘTI pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, prin Primar, cu pârâta C. M. BUCUREȘTI pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu pârâta AGENȚIA D. STATULUI, cu P. S. 1 BUCUREȘTI, pentru deliberarea asupra actelor și lucrărilor dosarului .
S-a constatat ca mersul dezbaterilor au fost consemnate, conform disp. art. 233 C.proc.civ., în încheierile de amânare a pronunțării din datele de 08.12.2014 și 15.12.2014, ce fac parte integrantă din prezenta hotărâre.
În conformitate cu disp. art. 394 C.proc.civ., instanța de judecată a constatat cauza în stare de judecată, și, socotindu-se lămurită, a reținut-o spre soluționare.
INSTANTA
Deliberând asupra cauzei, în conformitate cu disp. art. 395 alin.1 C.proc.civ., constată următoarele aspecte de fapt și de drept :
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Judecătoria S. 1 București sub nr._ /31.01.2013, reclamanții T. C., D. A. și D. N., prin mandatar I. E., cu domiciliul în municipiul București, ., sector 1, în contradictoriu cu pârâta S. S. 1 AL M. BUCUREȘTI pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, prin Primar, cu sediul în municipiul București, șoseaua București –Ploiești, nr.9-13, sector 1, cu pârâta C. M. BUCUREȘTI pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în municipiul București, Piața Presei Libere, nr.1, corp B, sector 1, cu pârâta AGENȚIA D. STATULUI, cu sediul în municipiul București, ..43, sector 1, cu P. S. 1 BUCUREȘTI, cu sediul în municipiul București, șoseaua București –Ploiești, nr.9-13, sector 1, a solicitat:
● obligarea pârâtei Subcomisiei Sector 1 și a pârâtei ADS ca, în termen de 30 de zile calendaristice de la împlinirea termenului prevăzut de art. 7 din Legea nr.
165/2013, să încheie protocol de predare –primire a terenului în suprafață de 3ha situat în municipiul București, șoseaua București –Ploiești, f.n., sector 1, pentru care a fost validată propunerea de reconstituire a dreptului de proprietate pe numele autoarelor D. P. și D. R. de către C. M. București prin art. 6 din Hotărârea nr. 917/20.04.2006 sub sancțiunea plății de daune cominatorii de către fiecare dintre cele două pârâte de 100 lei/zi de întârziere.
● obligarea pârâtei Subcomisiei Sector 1 și a pârâtului P. S. 1 ca, în termen de 10 de zile calendaristice de la data încheierii protocolului de predare –primire, să facă punerea în posesie a terenului mai sus menționat, sub sancțiunea plății de penalități de 1000 lei/zi de întârziere.
● obligarea pârâtei C. M. București ca, în termen de 10 de zile calendaristice de la punerea în posesie, să elibereze titlul de proprietate pentru suprafața de teren mai sus menționată, sub sancțiunea plății de daune cominatorii de 100 lei/zi de întârziere.
● obligarea pârâtei Subcomisiei Sector 1 și a pârâtului P. S. 1 ca, în termen de 10 de zile calendaristice de la data emiterii titlului de proprietate, să înmâneze titlu de proprietate sub sancțiunea plății de penalități de 1000 lei/zi de întârziere, conform art. 64 alin.2 din Legea nr. 18 /1991.
În motivare, în esență, reclamanții arată că, prin cererile nr. 4697/ 10.03.2000 și nr. 502/31.03.1998, autoarele reclamanților, D. P. și D. R., au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 3 ha arabil deținut de autorul D. I. conform certificatului de împroprietărire nr. 8885/1921 . S. S. 1 București a propus, prin adresa /18.04.2006, reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului conform expertizei tehnice pe vechiul amplasament. C., prin art. 6 din Hotărârea nr. 917/20.04.2006 a validat, cu unanimitate de voturi, propunerea Subcomisiei. După opt luni de la adoptarea prezentei Hotărâri, prin adresa nr._/21.12.2006, S. a propus Comisiei revocarea art. 6 întrucât autoarele reclamanților nu dețin un titlu de împroprietărire, nu au cerere depusă în termenul prevăzut de Legea nr. 247/2005, iar terenul din expertiză nu este vechiul amplasament. Prin art. 5 din Hotărârea nr. 924/28.03.2007, C. aprobă cu unanimitate de voturi amânarea soluționării propunerii Subcomisiei întrucât motivele invocate nu sunt întemeiate și nici susținute cu acte doveditoare . Întrucât Hotărârea nr. 917 /2006 nu a fost atacată de nicio persoană interesată în termenul prevăzut de lege, ea a devenit definitivă și executorie în virtutea caracterului administrativ –jurisdicțional al activității Comisiei . Singurele persoane care au supus controlului judecătoresc Hotărârea nr. 917/2006 au fost autoarele reclamanților, iar, prin sentința civilă nr. 2185/12.02.2007, instanța a respins plângerea ca tardiv introdusă, devenită definitivă și irevocabilă prin nerecurare.
Ulterior, prin art. 2 al Hotărârii nr. 927/11.07.2007, C. a suspendat procedura administrativă privind soluționarea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate în favoarea numitelor D. P. și D. R. întrucât S. a formulat plângere penală împotriva mai multor persoane, printre care și împotriva numitelor D. P. și D. R., precum și împotriva experților N. I. și Marcosanu C. .
Prin rezoluția/ 20.02.2012 din dosarul nr. 9588/P/2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria S. 1 București s-a dispus neînceperea urmării penale față de D. P. .
Prin cererea nr. 8375/20.05.2013, reclamanții s-au adresat Comisiei căreia i s-a solicitat reluarea procedurii administrative și emiterea titlului de proprietate pentru suprafața de 3 ha . Singurul motiv legal și actual al amânării acestei cereri fiind apariția Legii nr. 165/2013 .
În dovedirea cererii, s-au depus la dosarul cauzei înscrisuri .
În drept, reclamantul își întemeiază cererea pe disp. art. 64 alin.2 din Legea nr. 18/1991, art. 7 din Legea nr. 165/2013 .
Reclamanții au formulat și depus întâmpinare la cererea reconvențională formulată de către pârâții S. S. 1 și P. S. 1 prin care a invocat excepția de inadmisibilitate a cererii de constatare a nulității absolute având în vedere procedura specială reglementată de disp. art. 53 alin.2 din Legea nr. 18/1991, de care pârâții nu s-au folosit, iar cererea nu se încadrează în niciunul dintre motivele expres și limitativ prevăzute de art. III din Legea nr. 169/1997 ( motivele fiind de nulitate relativă). Pentru aceleași motive, se mai invocă excepția de tardivitate a cererii ce nu a fost formulată în termenul de 30 de zile de la comunicarea hotărârii. De asemenea, se invocă excepția lipsei calității procesual –active a Subcomisiei dat fiind faptul că cererea în constatare nulitate poate fi promovată exclusiv de subiectele indicate în art. III alin.2 din Legea nr. 169/1997. Se mai arată că sentința civilă nr. 2185/12.02.2007 a intrat în puterea lucrului judecat, fiind respinsă tardivă plângerea împotriva Hotărârii nr. 917/2006. Se invocă excepția lipsei calității procesual –pasive a SCDP Băneasa și a A.S.A.S. G. I. Sisești întrucât terenul solicitat se află în proprietatea statului și aflat în administrarea ADS, și nu s-a efectuat dovada că terenul în suprafață de 3 ha a fost predat spre administrare de către A.S.A.S. sau S.C.D.P. Băneasa . Se invocă faptul că nu există identitate între terenul ce face obiectul art. 6 din Hotărârea nr.917/2006 și cel atribuit ulterior lui N. D. C.. Se mai arată că numitele D. P. și D. R. au calitatea de moștenitoare de pe urma autorului B. I., născut D. I., zis și D. I. B. ( născut la data de 2803.1889 și decedat la data de 12.11.1934), spre deosebire de autorul lui B. P., ce era născut la data de 18.03.1911 și decedat la data de 23.10.1977.
Reclamanții au formulat și depus întâmpinare la cererea reconvențională formulată de către pârâta SCDP Băneasa prin care a invocat inadmisibilitatea cererii reconvenționale raportat la disp. art. 209 C.proc.civ. Se invocă excepția de inadmisibilitate a cererii de constatare a nulității absolute având în vedere procedura specială reglementată de disp. art. 53 alin.2 din Legea nr. 18/1991, de care pârâta nu s-a folosit . De asemenea, se invocă excepția lipsei calității procesual –active a SCDP Băneasa, acesta fiind obligată să dovedească predarea, prin protocol, de către ADS în administrarea fie a SCDP Băneasa, fia a ASAS, a terenului in litigiu, că acest teren este indispensabil cercetării –dezvoltării și că este cuprins în inventarul bunurilor din domeniul public al Satului, reactualizat și aprobat prin Hotărâre de Guvern . Se mai invocă faptul că nu există identitate între terenul ce face obiectul art. 6 din Hotărârea nr.917/2006 și cel atribuit ulterior lui N. D. C..
Cererea formulată de reclamanți este scutită de la plata taxelor judiciare de timbru. S-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă .
Pârâta C. M. BUCUREȘTI pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, legal citată, a formulat și depus întâmpinare prin care a invocat excepția prematurității cererii potrivit disp. art. 7 alin.1 din Legea nr. 165/2013, se mai arată că instanța nu poate suplini manifestările de voință ale autorităților ori a legiuitorului. Se arată că, ulterior emiterii Hotărârii nr. 917/2006, s-a constatat, în urma cercetărilor efectuate, că terenul solicitat nu este vechiul amplasament, luându-se act, prin art. 58 din Hotărârea nr. 921/17.11.2006, de plângerea formulată de Stațiunea de C. și Dezvoltare pentru Pomicultură Băneasa. Astfel, reclamanții au formulat cerere de rectificare a Hotărârii nr. 917/2006 ce a format obiectul dosarului nr._/299/2006, fiind respinsă ca neîntemeiată. Prin Hotărârea nr. 1456/31.07.2013, s-a luat act de rezoluția/20.02.2012 din dosarul penal nr. 9588/P/2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria S. 1 București, iar, la art. 2, s-a arătat că procedura administrativă este suspendată de drept conform disp. art. 7 din Legea nr. 165/2013. S-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
De asemenea, C. M. București a formulat întâmpinare la cererea reconvențională formulată de pârâții S. S. 1 și P. S. 1 prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată și nefondată întrucât, în esență, sunt aplicabile dis. Art. 11 alin.1 din HG nr. 890/2005. De asemenea, potrivit art. 5 din H.G. nr. 890/2005, S. are atribuții de analizare a cererilor, de verificare a îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 98 alin. 4 și 5 din Legea nr. 18 /1991, iar acesta nu a apreciat că cererea de reconstituire nu îndeplinește condiția instituită de art. 11 alin.1 din HG nr. 890/2005. În ceea ce privește cererea nr._/11.11.2005, aceasta a fost formulată de dl. M. N., în baza împuternicirii /07.11.2005, fiind înaintată și procura specială autentificată sub nr. 859/15.03.2006. Anterior emiterii Hotărârii nr. 917/2006, S. nu a sesizat C. asupra unor eventuale erori, fapte ilicite sau greșeli efectuate cu ocazia întocmirii rapoartelor de expertiză privind amplasamentul solicitat de petente. Mai mult, S. nu a formulat plângere în termenul legal de 30 de zile, conform disp. art. 53 alin.2 din Legea nr. 18/1991. Titlu de proprietate nr._/01.11.2007 emis numitului N. D. C. a fost anulat prin sentința civilă nr. 7078/16.12.2010 pronunțată în dosarul nr._ întrucât terenul aparține domeniului public al Statului aflat în administrarea SCDP Băneasa. De asemenea, la adoptarea Hotărârii nr. 917/2006 au fost avute în vedere declarațiile de notorietate coroborate cu actele de identitate, stare civilă și certificatele de moștenitor, neavându-se cunoștință de eventualele neconcordante, calificate ulterior de către Subcomisie ca fiind falsuri în acte .
Pârâta AGENȚIA D. STATULUI, legal citată, a formulat și depus întâmpinare prin care a solicitat suspendarea cererii conform art. 4, art. 6, art. 7 alin. 1 din Legea nr. 165/2013, s –a invocat excepția prematurității acțiunii față de ADS, excepția lipsei calității procesual – active a reclamantului întrucât singura autoritate competentă să solicite ADS predarea terenului este C. M. București, excepția lipsei calității sale procesual –pasive întrucât reclamanții nu au indicat care este dreptul încălcat de către ADS și nu se poate retine în sarcina acestei pârâte nicio culpă, excepția inadmisibilității cererii de
obligare a pârâtelor la plata daunelor cominatorii raportat la prevederile art. 11 din Legea nr. 76/2012. În ceea ce privește fondul, se arată că, dacă terenul de 3 ha cu destinație agricolă și situat în municipiul București, ..n., sector 1, se află în incinta SCDP Băneasa, la această dată, conform inventarierii întocmite în baza Ordinului comun de inventariere nr.150/2002 al MAAP și MAP întreaga suprafață de teren este în domeniul public al Statului, nefiind retrocedabilă. S-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri .
Pârâta S. S. 1 AL M. BUCUREȘTI pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, prin Primar, și pârâtul P. S. 1 București, au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea cererii ca inadmisibilă raportat la disp. art. 11 din Legea nr. 165/2013 . Se solicită încuviințarea probei cu înscrisuri și judecarea cauzei și în lipsă, cu cheltuieli pe cale separată .
De asemenea, pe cale de cerere reconvențională, aceiași pârâți solicită, în contradictoriu și cu SCDP Băneasa și ASAS G. I. Sisesti, constatarea nulității absolute a art. 6 din Hotărârea nr. 917/2006 a Comisiei M. București întrucât, în esență, nici D. P. și nici D. R. nu au făcut dovada calității de moștenitoare de pe urma numitului D. I. Bleancă, zis și B. I., zis și D. I.. De altfel, prin rezoluția /20.02.2012, organele de cercetare penală au reținut că, deși declarația dată este neconformă cu realitatea, la momentul semnării acesteia, datorita unui cumul de factori și împrejurări, declaranta nu a citit ce a semnat, considerent pentru care s-a apreciat ,, că nu se poate retine o intenție a învinuitei de a da declarații neconforme cu realitatea,, . Mai mult, prin decizia civilă nr. 1993 R/26.11.2009 pronunțată de Tribunalul București –Secția a III –a Civilă în dosarul nr._/299/2007 a fost respins recursul declarat de reclamanți împotriva sentinței civile nr._/05.12.2008 prin care instanța reține că reclamanții nu au probat calitatea de succesori în drepturi ai defunctului D. I. B., respectiv nu au probat existența raporturilor de rudenie dintre ei și această persoană. Se invocă art. III alin.1 lit. a din Legea nr. 169/1997.
Se mai arată că atât cererea nr. 502/1998, cât și cererea nr._/2005 au fost formulate exclusiv de D. R., contrar disp. art. 11 din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 890/2005, iar recunoașterea calității de persoană îndreptățită la reconstituire și a numitei D. P. este nelegală. Se mai arată că, în nici un moment, petentele nu au negat că terenul așa - zis vechi amplasament și validat prin art. 6 din Hotărârea nr. 917/2006 nu este în realitate vechiul amplasament al terenului revendicat. Or, așa- zisul amplasament a fost în cea mai mare parte atribuit ulterior, prin titlu de proprietate, numitului N. D. C., având în vedere și sentința civilă nr. 7078/16.12.2010 și decizia civilă nr. 786R/27.12.2011. Se solicită încuviințarea probei cu înscrisuri și judecarea cauzei și în lipsă, cu cheltuieli pe cale separată .
Pârâta STAȚIUNEA DE C. și DEZVOLTARE pentru POMICULTURA BĂNEASA, legal citată cu un exemplar al cererii reconvenționale, a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat constatarea nulității absolute parțiale a Hotărârii nr. 917/2006, respectiv a art. 6
întrucât, în esență, terenul validat reclamanților, și încercat a fi atribuit prin compensare, face parte din suprafața de 430 ha teren aflat în domeniul public al
Statului și aflat în administrarea SCDP Băneasa, fiind destinat și exploatat pentru cercetare științifică în domeniul agricol, conform disp. art. 34 alin.2 din Legea nr. 18/1991, devenit ulterior art. 35 alin.2 ca urmare a modificărilor aduse prin Legea nr. 169/1997, coroborat cu disp. art. 26 și art. 28 din Legea nr. 45/2009. Se solicită încuviințarea probei cu înscrisuri și expertize.
Pârâta A. DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI SILVICE ,, G. I. Sisești,,, legal citată cu un exemplar al cererii reconvenționale, a formulat întâmpinare la cererea reconvențională formulată de pârâții S. S. 1 și P. S. 1 prin care a solicitat, în principal, respingerea cererii ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesual-pasivă ( terenul ce face obiectul art. 6 nu a făcut și nu face parte din patrimoniul său), iar, în subsidiar, admiterea cererii față de ceilalți pârâți întrucât, în ceea ce privește terenurile aflate în perimetrul SCDP Băneasa erau în anul 2006, dar sunt și în prezent în domeniul public al statului indispensabile cercetării. Or, singura instituție abilitată să stabilească dacă aceste suprafețe sunt sau nu indispensabile cercetării era la nivelul anului 2006 și este și în continuare, societatea pârâtă. Mențiunea din HCMB nr.917/2006 cu privire la trecerea terenurilor din domeniul public în cel privat este nelegală. Se solicită încuviințarea probei cu înscrisuri și a expertizei topo, dacă este necesar
Pentru judecarea în condiții de legalitate și temeinicie a cauzei, instanța de judecată a dispus următoarele măsuri: citarea părților cu mențiunile legale corespunzătoare; prin încheierile premergătoare, instanța a pus în discuție excepțiile invocate de către părți și s-a pronunțat asupra cererilor ( inclusiv cele de probatorii) formulate de părți; prin încheierea –suspendare nr._/17.11.2014 instanța a respins, ca neîntemeiată, atât excepția de inadmisibilitate invocată de către Subcomisie, cât și excepția de prematuritate invocată de către C. M. București și Agenția D. Statului asupra cărora Tribunalul București nu s-a pronunțat prin decizia nr. 1569R/01.07.2015 .
Analizând cerere de chemare în judecată prin prisma motivelor formulate, a dovezilor existente la dosar și a dispozițiilor legale incidente, instanța de judecată reține următoarele:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesual –pasive a pârâtei A. de Științe Agricole și Silvice ,, G. I. Sisești,, invocată de această parte, instanța de judecată o va respinge întrucât, raportat la conținutul/motivarea cererii reconvenționale formulată de pârâții S. S. 1 și P. S. 1 –fila nr. 86 dosar, raportat la disp. art. 58 din Hotărârea Comisiei nr. 921/17.11.2006 -fila nr. 432 vol.III dosar- și disp. art. 35 alin.2 din Legea nr. 18/1991, pârâții au justificat interesul și, astfel, și calitatea procesual –pasivă a acestei pârâte în cadrul cererii reconvenționale formulate .
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesual –pasive a pârâtului P. S. 1 București invocată de această parte, instanța de judecată o va respinge dat fiind interesul reclamantului privind opozabilitatea prezentei hotărâri și față de P. S. 1 București, ce conduce activitatea Subcomisiei conform disp. art. 12 din Legea nr. 18/1991 .
De altfel, invocarea acestei excepții este lipsită și de logica procedurală, în condițiile în care chiar P. S. 1 București, prin prisma calității sale de pârât în prezenta cauză, a formulat și cerere reconvențională .
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesual – active a ,, reclamantului,, invocată de această parte, instanța de judecată o va respinge dat fiind interesul justificat al reclamanților în formularea capetelor de cerere din cuprinsul acțiunii introductive, raportat la cererile adresate și înscrisurilor depuse la comisiile de fond funciar, administrate și în prezenta cauză .
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesual – pasive a Agenției D. Statului invocată de această parte, instanța de judecată o va respinge întrucât, raportat și la conținutul capetelor de cerere formulate de reclamant ( ce vizează încheierea protocolul de predare –primire a terenului ce formează obiectul prezentului litigiu), instanța apreciează că interesul reclamantului pentru chemarea în judecată a acestei pârâtei este justificat, totodată, și pentru asigurarea opozabilității față de această parte a prezentei hotărâri .
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesual – active a pârâtei S. în ceea ce privește formularea cererii reconvenționale, ce a fost invocată de către reclamanți, instanța de judecată o va respinge dat fiind regimul juridic al nulității absolute și persoanele ce pot invoca această nulitate, raportat și la temeiurile de drept material civil și procedural civil de care se prevalează această pârâtă, respectiv disp. art. 209 C.proc.civ. și art. III din Legea nr. 169/1997.
În ceea ce privește excepțiile lipsei calității procesual – pasive a Academiei de Științe Agricole și Silvice ,, G. I. Sisești,, șiStațiunii de C. și Dezvoltare pentru Pomicultură Băneasa, instanța de judecată le respinge raportat la conținutul/motivarea cererii reconvenționale formulată de pârâții S. S. 1 și P. S. 1 –fila nr. 86 dosar, raportat la disp. art. 58 din Hotărârea Comisiei nr. 921/17.11.2006 și disp. art. 35 alin.2 din Legea nr. 18/1991 .
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesual – active a pârâtei Stațiunii de C. și Dezvoltare pentru Pomicultură Băneasa și, totodată, excepția de inadmisibilitate a cererii reconvenționale formulată de această parte, instanța de judecată o va respinge întrucât, raportat la calitatea acesteia de pârâtă prin raportare exclusiv la cererea reconvențională, respectiv cererea de chemare în judecată formulată de pârâții S. și P. S. 1 împotriva Stațiunii de C. și Dezvoltare pentru Pomicultură Băneasa, aceasta are dreptul și calitatea, potrivit disp. art. 209 alin. 1și 2 C.proc.civ. raportat la disp. art. 209 alin.5 teza 1 NCPC, dat fiind pretențiile sale formulate, și în strânsă legătură cu pretenția pârâților –reclamanți reconvenționali ( conform și disp. art. 59 NCPC), să formuleze, la rândul său, cerere reconvențională, dată fiind motivarea în fapt și în drept distinctă de cea a pârâților S. și P. S. 1 București. De altfel, singura excepție ( expres și limitativ prevăzută de norma de procedură) de la formularea unei cereri reconvenționale este prevăzută de disp. art. 209 alin.7 NCPC.
În ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat invocată de reclamanți raportat la cererile reconvenționale formulate de pârâții –reclamanți reconvenționali, calificată drept apărare, raportat considerentele și
dispozitivul sentinței civile nr. 2185/12.02.2007 pronunțată în dosarul nr._/299/2016 al Judecătoriei S. 1 București, devenita irevocabilă, și prin care s-a admis excepția de tardivitate a plângerii formulată de reclamanți împotriva Hotărârii nr.917/20.04.2016, raportat la obiectul, părțile și cauza acestei plângeri, dar, îndeosebi la soluția pronunțată ( instanța neanalizând, în fapt și în drept, plângerea întrucât nu a fost legal sesizată), instanța de judecată va cenzura, ca vădit neîntemeiată, excepția /apărarea invocată.
În ceea ce privește excepția de inadmisibilitate a cererii reconvenționale formulată de pârâta Stațiunea de C. și Dezvoltare pentru Pomicultură Băneasa invocată raportat la argumentul procedurii speciale reglementată de disp. art. 53 alin.2 din Legea nr. 18/1991, de care această pârâta nu s-a folosit, instanța o va califica drept exclusiv o apărare asupra fondului cererii reconvenționale .
În ceea ce privește excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei Stațiunea de C. și Dezvoltare pentru Pomicultură Băneasa invocată de pârâta C. M. București, instanța de judecată o va respinge întrucât această pârâtă nu a dovedit cu înscrisuri, dar și cu argumente juridice pertinente faptul că pârâta –reclamantă reconvențional este lipsită de capacitate procesuală de folosință, având în vedere și disp. art. 56 alin.2 NCPC, sub imperiul cărora această pârâtă este parte/pârâtă în proces și a uzat și de disp. art. 209 NCPC .
În ceea ce privește excepția lipsei de interes și a excepției lipsei calității procesual –active a Stațiunii de C. și Dezvoltare pentru Pomicultură Băneasa invocată de pârâta C. M. București, instanța de judecată le va respinge raportat conținutul/motivarea cererii reconvenționale, precum și la disp. art. 58 din Hotărârea Comisiei nr. 921/17.11.2006 – fila nr. 432 vol.III dosar și disp. art. 35 alin.2 din Legea nr. 18/1991 .
În ceea ce privește fondul cererii de chemare în judecată formulată de reclamanți, raportat la conținutul capetelor de cerere formulate, instanța constată următoarele premise de fapt și de drept:
- având în vedere autorul de pe urma căruia s-a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 3 ha teren conform certificatului de împroprietărire nr. 8885/20.03.1921, se constată și reține că reclamanții din prezenta cauză nu au dovedit, în mod fără echivoc, calitatea lor de moștenitori de pe urma numitului D. I. Bleancă . Și, în acest sens, instanța constată că, în niciuna dintre cererile aflate la dosar privind reconstituirea dreptului de proprietate și formulate în anul 1998, și, respectiv, în luna martie 2000 - filele 13 și 14 dosar, nu se menționează data efectivă a decesului autorului invocat. Or, deși există certificatele de calitate de moștenitor nr. 47 si 48 /06.04.2000 – filele 257 și 258 vol. III dosar, având în vedere conținutul actelor de stare civilă depuse la dosarul cauzei –filele 290-299 vol. I dosar, raportat la vârstele consemnate în cuprinsul acestor acte de stare civilă, coroborat cu datele de naștere ale persoanelor indicate, instanța constată neconcordanțe vădite privind vârstele menționate .
- de altfel, deși cererea depusă în anul 2000 –fila nr. 13 dosar - a fost formulată și de numita D. E., fiica pretinsului autor D. I. Bleancă, aceasta nu are calitatea de reclamantă în prezentul procesul civil, în prezentul dosar nefiind invocat și nici depus vreun înscris care să ateste o situație de fapt și de drept care să justifice absența/refuzul acesteia în formularea prezentei acțiuni. Mai mult, art. 6 din Hotărârea nr. 917/20.04.2006 - fila nr. 20 dosar nu vizează cele 4 persoane ce au formulat cereri de reconstituire .
- în ceea ce privește extrasul din Arhivele Naționale –fila nr. 263 - se reține faptul că, în anul 1926, autorului reclamanților i-a fost atribuit doar un loc de casa în vatra satului din terenul expropriat din M. Băneasa, fără a se menționa suprafața efectivă ;
- raportat la extrasul din Arhivele Naționale –fila nr 262 și adresa nr._/05.08.2002, se constată că, în perioada 1947 - 1949, autorul reclamanților dețineau efectiv în proprietate doar un teren în suprafață de 1 ha și 5.000 m.p. .
- în ceea ce privește certificatul de împroprietărire nr._ /20.03.1921 – fila nr. 264 vol. III dosar ( cauza cererilor de reconstituire) și care vizează exclusiv suprafața de 3 ha din M. Băneasa, se constată și se reține că acest înscris nu constituie un titlu de proprietate al autorului reclamanților ( fapt ce se reflectă chiar în evidentele și datele deținute de Arhiva Națională ) întrucât, potrivit chiar mențiunilor din cuprinsul acestui certificat, acesta înscris ( ce constată doar o vocație /un drept la împroprietărire ) trebuia prezentat de titular după terminarea lucrărilor tehnice pentru a fi schimbat în titlu definitiv de proprietate. Or, în prezentul dosar, reclamanții nu au invocat existența unui asemenea titlu de proprietate ( și, de altfel, nici în cuprinsul cererilor de reconstituire ) și nici nu au dovedit această existență . Mai mult, potrivit conținutului acestui certificat, acesta a fost emis pe baza delegațiunii nr._ a Direcțiunii Funciare și a unui Credit ipotecar .
În aceeași ordine de idei, se mai constată și se reține faptul că autorul reclamanților și reclamanții nu dețin și, respectiv, nu au prezentat atât Comisiilor de fond funciar, dar nici în fața instanței de judecată vreo anexă a certificatului de împroprietărire care sa ateste amplasamentul acestui teren ( vecinătăți, întindere pe laturi, poziționare și identificare pe o schiță de plan, etc), în condițiile în care, astfel cum s-a menționat mai sus, acest certificat a fost eliberat chiar de Direcția Funciară.
Prin urmare, acest amplasament al terenului nu este nici măcar cunoscut de reclamanți, aspect relevat chiar de multiplele rapoarte de expertiză extrajudiciare solicitate de mandatarului reclamanților ( mandatar și al altor persoane ce solicită reconstituirea în aceeași zonă. 1, fără număr -filele 340 -426 vol. III dosar, 399-401, 379, 357 ), mai multor experți, aceste rapoarte nefiind însușite, în integralitate, de către experți întrucât ,, actele și locul unde se cere retrocedarea sunt de competența proprietarilor ,, expertul asumându-și răspunderea doar pentru corectitudinea calculelor efectuate prin raportare la actele și locul prezentate doar de ,, proprietari,,, iar, un singur raport extrajudiciar - fila nr. 321 vol. III dosar - menționează titlu definitiv de împroprietărire nr._/26
martie 1926 – fila nr. 290 vol. III, și nicidecum certificatul de împroprietărire nr._ /20.03.1921 .
D. cu titlu de argument în sensul mai sus solicitat, instanța invocă chiar și considerentele și dispozitivul sentinței civile nr. 2185/12.02.2007 pronunțată în dosarul nr._/299/2016 al Judecătoriei S. 1 București, prin care reclamanții, formulând plângere chiar împotriva Hotărârii nr. 917/20.04.2006 ( cauza prezentei cereri) solicită rectificarea acestei
Hotărâri a Comisiei în sensul reconstituirii dreptului de proprietate pe un nou amplasament .
Mai mult, declarațiile de martori depuse de reclamanți la comisiile de fond funciar –de ex. filele 358 -359 vol. III dosar, și, implicit, și în prezentul dosar, nu atestă deținerea și folosința de către autorul reclamanților a terenului în suprafață de 3 ha și nici amplasamentul acestuia.
- Astfel, în această ordine de idei, se constată și se reține faptul că, autorul reclamanților a obținut un titlu definitiv de împroprietărire la data 26 martie
1926 numai pentru suprafața de 1 ha și 4000 de m.p. din moșia Băneasa, ., conform titlului definitiv de împroprietărire nr._/26 martie 1926 – fila nr. 290 vol. III dosar coroborat cu tabloul de la filele 215-218 vol. III dosar .
- în altă ordine de idei, prezenta acțiune formulată și întemeiată de reclamanți pe disp. art. 64 din Legea nr. 18/1991 –fila nr. 2 dosar - se impune a fi respinsă și pentru motive de ordin procedural întrucât, în cauză, nu sunt întrunite premisele, și, implicit, condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 64 din Legea nr. 18/1991, dat fiind faptul că, în cauză, în cadrul procedurii administrative privind reconstituirea dreptului de proprietate, de altfel și suspendată, nu există un titlu de proprietate emis de C. M. București și, exclusiv pentru acest motiv, nici un refuz al Subcomisiei de înmânarea a acestui titlu ( inexistent) și/ sau de punere în posesie implicită și efectivă.
- de altfel, instanța de judecată constată că, ulterior emiterii Hotărârii nr. 917/20.04.2006 ( cauza prezentei cereri de chemare în judecată), următoarele hotărâri, respectiv: Hotărârea nr. 924/28.03.2007- fila nr.22 vol. I dosar, prin care C. M. București a aprobat amânarea soluționării propunerii Subcomisiei de revocare a art. 6 din Hotărârea nr. 917/2006 de la fila nr. 19 dosar, Hotărârea nr. 927/11.07.2007 –fila nr. 28 dosar, prin care C. a suspendat procedura administrativă privind soluționarea cererii de reconstituire întrucât S. a formulat plângeri penale împotriva celor ce au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate, martorilor și experților topografi, precum și Hotărârea nr. 1456/31.07.2013, prin care C. M. București a dispus suspendarea de drept a procedurii administrative conform art. 7 din Legea nr. 165 /2013, nu au fost atacate, în termenele legale, de către reclamanți în condițiile disp. art. 53 din Legea nr. 18/1991, nefiind astfel invocate și motivate, prin intermediul căilor procedurale speciale, cauze /motive de nelegalitate și netemeinicie privind hotărârile ce vizează, exclusiv, atât soluția de amânare a soluționării propunerii Subcomisiei de revocare a art. 6 din Hotărârii nr. 917/20.04.2006, dar și soluțiile de suspendare a procedurii administrative .
Prin urmare, raportat la situația de fapt și de drept mai sus constatată, și, reținând că propunerea Subcomisiei adresată Comisiei privind, în esență, invalidarea propunerii inițiale ce a condus la emiterea HG nr. 917/2006 ( art. 6) nu a fost contestată de reclamanți în condițiile și termenele prevăzute de disp. art. 51 raportat la disp. art. 54 alin.1 și 2 coroborat cu disp. art. 6 lit. d) din HG nr. 890/2005, iar, prin art. 6 din Hotărârea nr. 917/20.04.2006, C. M. București doar a validat o propunere, cu posibilitatea
pentru această Comisie și de a o invalida/revoca, și în condițiile disp. art. 51 alin.1 din Legea nr. 18/1991 coroborat cu disp. art. 6 lit. e) din HG nr. 890/2005, instanța constată că, astfel, propunerea Subcomisiei /21.12.2016 –fila nr. 21 dosar, dar și hotărârile Comisiei mai sus menționate și neatacate (Hotărârea nr. 924/28.03.2007, Hotărârea nr. 927/11.07.2007 Hotărârea nr. 1456/31.07.2013), toate devenite definitive în procedura administrativ –jurisdicțională, lipsesc de eficiență juridică, prin raportare la admisibilitatea
capetelor de cerere formulate în prezenta cauză, efectele Hotărârii nr. 917/20.04.2006 .
În ceea ce privește cererea reconvențională formulată de Subcomisie și P. S. 1 București, raportat la toate considerentele de fapt și de drept procedurale mai sus reținute, instanța de judecată o va respinge având în vedere aplicabilitatea procedurii legale, speciale și administrative, mai sus reținută și, de altfel, inițiată de pârâții –reclamanți reconvenționali, pe de o parte, iar, pe de altă parte, instanța de judecată constată inaplicabilitatea disp. art. III din Legea nr. 169/1997 ( invocate de pârâti), dat fiind faptul că aceste dispoziții legale sunt aplicabile și vizează numai/exclusiv titlurile de proprietate emise ( acte efectiv de constituire ori reconstituire a dreptului de proprietate), iar nu Hotărârea Comisiei de validare a unei propuneri sau orice act administrativ a unui organ administrativ, acestora fiindu-le aplicabile dispozițiile /procedurile speciale prevăzute de art. 51 – art. 56 din Legea nr. 18/1991 .
În ceea ce privește cererea reconvențională formulată de Stațiunea de C. și Dezvoltare pentru Pomicultură Băneasa instanța de judecată o va respinge, ce neîntemeiată, pentru aceleași considerente de ordin procedural cu consecințele/efectele faptice și juridice analizate și incidente asupra cauzei prezentei cereri ( respectiv art. 6 din Hotărârea nr. 917/20.04.2006), dar și cele pentru care este respinsă atât cererea reclamanților, dar și cererea reconvențională a Subcomisiei și Primarului S. 1 București . De altfel, această soluție se impune a fi pronunțată raportat atât la conținutul capetelor de cerere formulate de reclamanți, la situația de fapt reținută de instanță în considerentele de mai sus privind vechiul ,,amplasament,, invocat de reclamanți, precum și în condițiile în care cererea reconvențională a fost formulată exclusiv în considerarea unei eventuale atribuiri a terenului, prin compensare – fila nr. 271 vol. I dosar .
În ceea ce privește excepția inadmisibilității cererii reclamanților privind obligarea Agenția D. Statului la plata de daune cominatorii, calificată drept apărare, raportat la soluția ce va fi dispusă asupra cererii reclamanților, instanța de judecată o va respinge/cenzura, în consecință .
Pentru toate considerentele de fapt și de drept mai sus reținute și expuse, instanța de judecată va respinge, ca neîntemeiate, toate excepțiile invocate de către reclamanții – pârâți reconvențional, de către pârâții – reclamanți reconvențional și de către de către pârâta C., M. București pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, de către pârâta Agentia D. Statului, de către pârâta A. de Științe Agricole și Silvice ,, G. I. Sisești,, .
Totodată, va respinge, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanți și, de asemenea, va respinge cererile reconvenționale formulate . Fără cheltuieli de judecată, nefiind solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge, ca neîntemeiate, toate excepțiile invocate de către reclamanții – pârâți reconvențional T. C., D. A. și D. N., de către pârâții – reclamanți reconvențional S. S. 1 AL M. BUCUREȘTI pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și P. S. 1, de către pârâta C. M. BUCUREȘTI pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, de către pârâtaAGENȚIA D. STATULUI, de către pârâta A. DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI SILVICE ,, G. I. Sisești,, .
Respinge, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanții T. C., D. A. și D. N., prin mandatar I. E., cu domiciliul în municipiul București, ., sector 1, în contradictoriu cu pârâta S. S. 1 AL M. BUCUREȘTI pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, prin Primar, cu sediul în municipiul București, șoseaua București –Ploiești, nr.9-13, sector 1, cu pârâta C. M. BUCUREȘTI pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în municipiul București, Piața Presei Libere, nr.1, corp B, sector 1, cu pârâta AGENȚIA D. STATULUI, cu sediul în municipiul București, ..43, sector 1, cu P. S. 1 BUCUREȘTI, cu sediul în municipiul București, șoseaua București –Ploiești, nr.9-13, sector 1.
Respinge, ca neîntemeiată, cererea reconvențională formulată de către pârâții –reclamanți reconvenționalS. S. 1 AL M. BUCUREȘTI pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, prin Primar, și P. S. 1, în contradictoriu cu reclamanții T. C., D. A. și D. N., prin mandatar I. E., cu pârâta C. M. BUCUREȘTI pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu pârâta AGENȚIA
D. STATULUI, cu pârâta A. DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI SILVICE ,, G. I. Sisești,,, cu sediul în municipiul București, ., cod poștal_, sector 1, și cu pârâta STAȚIUNEA DE C. și DEZVOLTARE pentru POMICULTURA BĂNEASA, cu sediul în municipiul București, . la B., nr.4, sector 1 .
Respinge, ca neîntemeiată, cererea reconvențională formulată de către pârâta –reclamantă reconvenționalSTAȚIUNEA DE C. și DEZVOLTARE pentru POMICULTURA BĂNEASA .
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel, în termen de 30 de zile de la comunicare, ce se depune la Judecătoria S. 1 București .
Pronunțată în ședință publică, azi, 14 decembrie 2015 .
P., GREFIER,
B. M. D. V.
Red/tehnoredactat / 16.01.2016
2 exemplare semnate de membrii ce au constituit completul de judecata
BM/BM
| ← Pretenţii. Sentința nr. 14/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI | Contestaţie la executare. Sentința nr. 03/2015. Judecătoria... → |
|---|
