Întoarcere executare. Încheierea nr. 13/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 13/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 16-07-2015 în dosarul nr. 13929/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECATORIA SECTORULUI 1 BUCUREȘTI
ÎNCHEIERE
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN: 13.07.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: N. A.
GREFIER: H. A.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe contestator C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. și pe intimat T. S. I., având ca obiect contestație la executare dosar executare 820/2015, suspendarea executării silite.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns contestatorul prin apărător, lipsă fiind intimatul.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care arată că procedura de citare este legal îndeplinită, după care,
Instanța învederează faptul că s-au depus note scrise de către intimat.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Contestatoarea prin apărător, având cuvântul asupra fondului cauzei, solicită admiterea contestației la executare și anularea executării silite pentru sumele menționate, obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată și a cheltuielilor de executare silită. Solicită anularea încheierilor privind încuviințarea executării silite și întoarcerea executării silite și repunerea în situația anterioară. Se mai arată că executarea s-a finalizat . În ceea ce privește raportul juridic de drept substanțial acesta este suspus dispozițiilor Legii 255 /2010 . În temeiul acestor dispoziții din patrimoniul intimatului a fost expropriată o suprafață de teren pentru care s-a pronunțat o hotărâre de stabilire a despăgubirii. Ulterior, s-a pronunțat o hotărâre prin care cuantumul despăgubirilor a fost modificat, suma stabilită fiind de 16.025 lei iar cuantumul cheltuielilor de judecată fiind de 4.400 lei.Ca urmare a soluționării definitive și irevocabile a acestui dosar suma a fost plătită iar diferența plus cheltuielile de judecată urmează să fie executate de C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A PRIN DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI . Se mai arată că plata urmează să fie efectuată în măsura în care urmează să fie bugetată întrucât sumele pentru exproprieri trebuie stabilite prin raportare la bugetul statului. Apreciază că în speță devin aplicabile dispozițiile art. 9 din OG 22/2002 și ale art.9 cu referire la termenul de 6 luni prevăzut de acest articol care curge din momentul comunicării de către executorul judecătoresc. Se mai arată că somația nu a venit ci direct poprirea. Sunt îndeplinite condițiile pentru constatarea declanșării executării prematur și nelegal. Solicită instanței să țină cont și de dispozițiile art. 3 din OUG 22/2002 precum și cele ale art. 665 alin. 5 pct 4 și 7 față de faptele executorului sens în care solicită și anularea încheierii de încuviințare a executării silite.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Având nevoie de timp pentru a delibera în temeiul dispozițiilor articolului 396 din codul de procedură civilă va amâna pronunțarea pentru data de 16.07.2015.
DISPUNE
Amâna pronunțarea pentru data de 16.07.2015
Pronunțată în ședință publică astăzi, 13.07.2015
Președinte Grefier
Document finalizat
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECATORIA SECTORULUI 1 BUCUREȘTI
SENTINȚA CIVILĂ NR._
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN: 16.07.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: N. A.
GREFIER: H. A.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe contestator C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. și pe intimat T. S. I., având ca obiect contestație la executare dosar executare 820/2015, suspendarea executării silite.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 13.07.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când, având nevoie de timp pentru a delibera instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 03.04.2015 sub nr._, contestatoarea C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. a formulat in contradictoriu cu intimatul T. S. I. contestație la executare, prin care a solicitat anularea/încetare executării silite efectuate în dosarul de executare nr. 820/205 al B.E.J.A. D. G., L. G. și M. P., inclusiv a încheierii din data de 16.03.2015 privind încuviințarea executării silite și a încheierii din data de 16.03.2015 privind stabilirea cheltuielilor de judecată, întoarcerea executării silite și suspendarea executării silite.
Se invocă de către contestatoare faptul că executorul judecătoresc a procedat la executarea silită fără a avea un temei legal, prin executarea silită fiind încălcate dispozițiile O.G. nr. 22/2002.
Intimatul, legal citat, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată.
La cererea instanței de judecată s-au atașat la dosarul cauzei, în copie, toate înscrisurile dosarului de executare silită nr. 820/2015 al B.E.J.A. D. G., L. G. și M. P..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 273/C/09.04.2014 pronunțată de către Tribunalul Bihor în dosarul nr._, astfel cum a fost modificată prin decizia civilă nr. 887/2014-R a Curții de Apel Oradea, definitivă, ce constituie titlu executoriu în prezenta cauză, a fost admisă în parte acțiunea formulată de intimatul din prezenta cauză și s-a stabilit în favoarea acesteia dreptul de a încasa contravaloarea despăgubirii pentru imobilul expropriat în cuantum de_ lei și cheltuielile de judecată în cuantum de 4400 lei.
Această sentință, in ceea ce privește creanța reprezentată de despăgubirile stabilite, a fost pusă in executare silita la cererea intimatului - creditor adresată executorului judecătoresc, constituindu-se dosarul de executare nr. 820/2015.
Analizând motivele învederate de către contestatoare în cuprinsul cererii de chemare în judecată, instanța constată că prezenta contestație la executare este neîntemeiată, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Efectuarea anumitor demersuri de către contestatoare și achitarea unei părți din debit nu pot prezenta relevanță pentru soluționarea contestației, în condițiile în care aceasta nu a probat efectuarea voluntară a plății, iar executarea silită era deplin întemeiată pe existența unui titlu executoriu reprezentat de o hotărâre judecătorească definitivă.
În ceea ce privește criticile contestatoarei vizând nerespectarea dispozițiilor O.G. nr. 22/2002, instanța reține că acestea sunt neîntemeiate, în condițiile în care aceste prevederi legale nu interzic desfășurarea executării silite și nici nu ar fi putut să o facă, având în vedere jurisprudența C.E.D.O., iar contestatoarea nu a probat faptul că ar constitui o instituție publică, fiind o societate comercială pe acțiuni.
Chiar acceptând afirmația contestatoarei că ar constitui o instituție publică, susținerea sa în sensul că executarea silită declanșată împotriva sa nu poate continua, în temeiul dispozițiilor art. 1 si ale art. 2 din OG nr. 22/2002, așa cum acestea au fost modificate prin Legea nr. 110/2007, nu poate fi primită de către instanța de judecată.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 1 din O.G. nr. 22/2002, așa cum acestea au fost modificate prin Legea nr. 110/2007, creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor publice se achită din sumele aprobate in acest scop prin bugetele acestora, iar dispozițiile art. 2 din același act normativ statuează că, în situația în care executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni (termen care curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului), să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată.
Interpretand gramatical și logic dispozițiile anterior citate, instanța constată că obligația instituției publice debitoare ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată, exista doar în ipoteza în care executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri.
per a contrario, dacă există fonduri pentru a se executa de către instituția publică debitoare creanța stabilită prin titlul executoriu, nu mai sunt aplicabile prevederile art. 2 din OG nr. 22/2002, așa cum acestea au fost modificate prin Legea nr. 110/2007 și debitoarea nu mai are la dispoziție un termen de grație de 6 luni pentru efectuarea plății.
Prin urmare daca exista fonduri pentru a se executa de catre institutia publica debitoare creanta stabilita prin titlul executoriu, nu se justifica neefectuarea de catre contestatoare a plății, contestatoarea neaducând nicio probă în sensul unei eventuale lipse de fonduri.
În plus, jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului in aplicarea prevederilor art. 6 din C.E.D.O., care este obligatorie pentru instanțe, față de prevederile art. 11 și 20 din Constituție statuează că executarea unei sentințe sau a unei decizii, indiferent de instanța care o pronunță, trebuie considerată ca făcând parte din „proces”, in sensul art. 6 par. 1 din CEDO, iar dreptul de acces la justiție ar fi iluzoriu daca ordinea juridică internă a unui stat contractant ar permite ca o hotărâre definitivă -în sensul de executorie- și obligatorie să rămână fără efect in detrimentul uneia dintre părți.
În cauza Sacaleanu impotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat că, atunci când administrația refuză sau omite să execute o hotărâre judecătorească ori intârzie in executarea acesteia, chiar și in cazul aplicării unui act normativ derogatoriu de la dreptul comun, garanțiile art. 6 din CEDO de care a beneficiat justitiabilul in fata instanțelor iși pierd orice rațiune de a fi.
Faptul că după aproape un an de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești prin care s-a dispus plata despăgubirilor, hotărâre ce constituie titlu executoriu, aceasta nu a procedat la achitarea despăgubirilor, determină instanța să constate o nesocotire flagrantă a dreptului de creanță al intimatului, garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1 la C.E.D.O., nesocotire ce justifică în sine dreptul intimatei de a declanșa executarea silită.
Se constată astfel in prezenta cauza că nu exista nici un motiv intemeiat pentru care instituția contestatoare să refuze a da curs executării silite declanșate impotriva sa.
Date fiind constatările anterioare, instanța reține în plus că nu există vreun motiv de nelegalitate a încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare, în condițiile în care neîndeplinirea obligației contestatoarei determină instanța să constate că în speță au devenit aplicabile prevederile 669 alin. 2 din Codul de procedură civilă, în sensul că contestatoarea trebuie să suporte cheltuielile de executare, stabilite cu respectarea prevederilor legale.
Pentru considerentele anterior expuse, instanta va respinge contestația la executare ca neîntemeiată.
În temeiul art. 718 alin. 1 din Codul de procedură civilă, având în vedere finalitatea acestor prevederi legale și soluția dată contestației la executare, instanța apreciază că cererea de suspendare a executării silite a rămas fără obiect, urmând a fi respinsă ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația privind pe contestator C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. cu sediul ales la SCA C. P. ȘI ASOCIATII- sector 1, București, .. 20 și pe intimat T. S. I. cu domiciliul în ORADEA, .. 6, ., ca neîntemeiată.
Respinge cererea de suspendare a executării silite ca fiind rămasă fără obiect.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, cerere care se depune la Judecătoria Sectorului 1 București.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 16.07.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red. N.A./ Tehnored N.A./ 4 ex, ./2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 17/2015. Judecătoria... | Acţiune în constatare. Încheierea nr. 13/2015. Judecătoria... → |
|---|
