Întoarcere executare. Sentința nr. 19/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 19/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 19-10-2015 în dosarul nr. 18975/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 1 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ nr._
Ședința publică din data de 19 octombrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. C.
GREFIER: A. I. M.
Pe rol se află pronunțarea cauzei civile privind pe contestatoarea A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI - A.A.A.S., pe intimata S.C. M. S.A. și pe terții popriți C. NAȚIONALĂ A METALELOR PREȚIOASE ȘI NEFEROASE REMIN S.A. - C.N.M.P.N. S.A., S.C. B. S.A., B. L. R. S.A., B. T. S.A., S.C. B. S.A., M. B. R. S.A., O. B. R. S.A., M. B. S.A., P. B., U. Ț. B., R. B. S.A., P. B. S.A., V. R. S.A., G. B. S.A., B. R. S.A., B. S.A., C. B. S.A., B. C. S.A., R. I. B. S.A., L. I. B. S.A., B. B. FRANCE S.A., A. B. S.A., B. OF C. R. S.A., C. E. B. S.A., N. S.A., R. B. I., B. DE E. IMPORT A ROMÂNIEI EXIMBANK S.A., I. B. R. și A. DE T. ȘI contabilitate PUBLICĂ A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, având ca obiect contestație la executare, suspendare executare.
Dezbaterile în fond și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la 14.09.2015 și au fost consemnate în încheierea de la acea dată, parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat succesiv pronunțarea până astăzi, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
P. cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 06.03.2015, sub numărul de mai sus, contestatoarea A. pentru Administrarea Activelor Statului- A.A.A.S. a formulat, în contradictoriu cu intimata S.C. M. S.A., prin lichidatori judiciari Evex MRM IPURL, Pro Insolv IPURL și Pareto G. IPURL, contestație împotriva actelor de executare efectuate de Biroului Executorilor Judecătorești Asociați D. G., L. G. și M. P. în dosarul de executare nr. 222/2015, respectiv somația din data de 16.02.2015 privind plata sumei totale de 891.958,23 lei, încheierea din data de 11.02.2015 de încuviințare a executării silite, încheierea din data de 16.02.2015 privind cheltuielile de executare și raportul de expertiză contabilă extrajudiciară întocmit de expertul contabil P. S. M., solicitând suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare irevocabil, conform art. 718 alin. (1) și urm. C.proc.civ., anularea actelor de executare arătate și întoarcerea executării în conformitate cu art. 722 și urm. C.proc.civ. în situația admiterii contestației la executare și anularea actelor de executare contestate.
În motivare, contestatoarea a arătat că se impune suspendarea executării silite întrucât executarea silită începută este nelegală și va produce un prejudiciu foarte mare AAAS., creditorul fiind o persoană juridică, a căruia solvabilitate în viitor nu poate fi garantată.
În ceea ce privește primul motiv de nelegalitate a executării silite, contestatoarea a arătat că au fost încălcate dispozițiile O.G. nr. 22/2002, care stabilesc pentru instituțiile publice un regim special și derogatoriu de la normele generale. Somația comunicată de B. nu îndeplinește condițiile unei somații de plată conform art. 2 din O.G. nr. 22/2002 în vederea executării voluntare a obligației de plată. Acestea sunt acte de executare efectuate pentru începerea executării silite de drept comun, conform art. 632 și urm. C.proc.civ. Termenul de 6 luni acordat de legiuitor, ca termen de grație pentru executarea voluntară a titlurilor executorii este perioada în care instituțiile publice pot face rectificările bugetare, în vederea introducerii la titlurile de cheltuieli a sumelor necesare onorării titlurilor executorii. P. O.G. nr. 22/2002 se instituie anumite limite ale executării silite, în sensul că se pot efectua numai operațiuni privind plăți dispuse de ordonatorii de credite, cu respectarea destinațiilor aprobate potrivit legii. AAAS, în calitate de ordonator principal de credite este singura instituție care poate dispune efectuarea de plăți către debitori, B. nu poate, în această fază procesuală, să înfăptuiască niciun act de executare silită. Patrimoniul debitorilor instituții publice nu a fost exceptat de la executarea silită, fiind instituită doar o procedură specială de aducere la îndeplinire a obligațiilor stabilite prin titluri executorii în sarcina acestora. Dispozițiile legale speciale constituie o normă de protecție de interes general, fiind de neconceput ca pe calea executării silite a unui titlu executoriu să se ajungă la lipsirea unei instituții publice de resursele financiare destinate acoperirii altor cheltuieli decât cele stabilite prin titlul executoriu.
În ceea ce privește al doilea motiv de nelegalitate, contestatoarea a invocat nerespectarea dispozițiilor art. 39 din Legea nr. 188/2000, Ordinului Ministrului Justiției nr. 2550/C/2006, astfel cum a fost modificat prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 2561/2012. Dispoziția legală privitoare la onorariu trebuie interpretată restrictiv în sensul că plafonul nu trebuie depășit sub nicio formă, deci nici prin adăugarea TVA-ului. În caz contrar s-ar ajunge la consecințe inacceptabile, în sensul că finalmente debitorul ar suporta un onorariu mai mare decât plafonul legal fără a avea posibilitatea deducerii sumei plătite cu titlu de TVA. Atunci când a intenționat ca la onorariul maximal să adauge și contravaloarea taxei pe valoare adăugată, legiuitorul a stipulat-o expres în cuprinsul actului normativ- art. 1 alin. (2) din Ordinul MJLC nr. 772&C/05.03.2009. Trebuie aplicat, în opinia contestatoarei, principiul ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus și principiul in dubio pro debitori.
În cauză, executorul judecătoresc a depășit plafonul legal prin solicitarea unui onorariu de executare mult mai mare. Cheltuielile de executare sunt arbitrar stabilite, deoarece nu sunt justificate prin dovezi clare, ca fiind conforme în raport de costurile reale ale executării silite. Mai mult, deși executorul avea obligația de a trimite o notificare conținând somația de plată, a considerat că somația de plată face parte din dosarul de executare existent, a solicitat ca suma cuvenită creditorului să fie plătită de către el și nu a calculat onorariul de executor la prețul unei notificări.
În ceea ce privește cel de-al treilea motiv de nelegalitate, contestatoarea a apreciat că raportul de expertiză este nelegal deoarece încalcă dispozițiile art. 628 C.proc.civ., art. 324 din O.U.G. nr. 88/1997, art. 30 din Legea nr. 137/2002 și decizia nr. 18/17.10.2011 pronunțată de completul competent să judece recursul în interesul legii din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție. P. titlul executoriu nu s-a stabilit cuantumul sumei datorate intimatei, astfel că aceasta trebuie stabilit în cadrul executării.
Potrivit art. 324 din O.U.G. nr. 88/1997, prejudiciul suferit de pârâtă, urmare a restituirii în natură a bunurilor imobile trebuie limitat la valoarea contabilă a acelor bunuri imobile înregistrate în registrele contabile ale societății la data când societatea a fost privatizată și nu la valoarea de piață. În caz contrar, societatea se va îmbogăți fără justă cauză, prejudiciind statul prin stabilirea unei valori a bunurilor imobile cu mult mai mare decât cea existentă în registrele contabile ale societății și avută în vedere în situația patrimonială a societății la data privatizării. Din valoarea contabilă a imobilului restituit s-ar cuveni despăgubiri în proporție de 51% întrucât prin contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni MM/38/21.10.1999 invocat ca temei al despăgubirii AAAS a vândut acțiuni reprezentând numai 74,4904% din capitalul social al S.C. M. S.A. În consecință, diferența rezultată urmează a fi suportată de ceilalți acționari ai societății.
Rațiunea legiuitorului cu privire la obligarea instituției publice la o despăgubire care să reprezinte echivalentul bănesc al prejudiciului cauzat prin restituire, stabilit legal, și deci previzibil, este menținerea capitalului social la nivelul avut la momentul privatizării, consemnat în dosarul de privatizare, conform principiului fixități capitalului social, al corespondenței lui cu bunurile înscrise în bilanț la activ. Obligația de reparare a respectivului prejudiciu este o obligație comercială, instituția implicată în privatizare având calitatea de comerciant, calitate pe care o are, de asemenea, și societatea comercială reclamantă, obligația de plată nefiind nici fiscală și nici civilă. Este adevărat că obligația de despăgubire este una legală, dar legiuitorul a înțeles să confere acest drept de despăgubire societății în baza raportului comercial prin care instituția publică-comerciant garantează dreptul de proprietate al societății care este de asemenea comerciant, însă nu poate face acest lucru decât pentru aportul statului la capitalul social al acestei societăți. Prejudiciul cauzat se raportează la proporția între valoarea bunului restituit în valoarea capitalului social (reprezentat prin acțiuni), la care va aplica procentul de capital vândut, iar rezultatul se va raporta, prin regula de trei simplă, la prețul încasat.
S-au încălcat, în opinia contestatoarei, și dispozițiile art. 30 din Legea nr. 137/2002, prin care se arată că în toate cazurile valoarea despăgubirilor acordate nu va putea depăși cumulat 50% din prețul efectiv plătit de cumpărător.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 711 și urm., art. 718 alin. (1) și urm., art. 722 și urm. C.proc.civ., Legea nr. 92/2011, O.G. nr. 22/2002, O.U.G. nr. 51/1998, Legea nr. 92/2011.
Contestatoarea a alăturat cererii sale înscrisuri.
Cererea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru.
La data de 08.04.2015, intimata S.C. M. S.A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiată, respingerea cererii de suspendare a executării silite, respingerea cererii de întoarcere a executării, în principal, ca inadmisibilă, iar în subsidiar ca neîntemeiată și obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată.
În ceea ce privește cererea de suspendare a executării, intimata a arătat că legea a prevăzut o procedură specială- O.G. nr. 22/2002, potrivit căreia instanța competentă să dispună suspendarea executării silite este instanța care a pronunțat hotărârea a cărei executare silită se solicită.
A apreciat intimata că au fost respectate dispozițiile O.G. nr. 22/2002, contestatoarea nerăspunzând solicitării executorului judecătoresc și neaducând dovezi din care să reiasă că nu dispune de fondurile necesare plății creanței. Înainte de a se adresa executorului, intimata a solicitat contestatoarei îndeplinirea obligației stabilite prin titlul executoriu, demers care a rămas fără niciun rezultat. Acordarea termenului de grație sau/și stabilirea unor termene de plată eșalonată a obligației se solicită instanței judecătorești potrivit art. 6 din O.G. nr. 22/2002. Contestatoarea nu a formulat o asemenea cerere.
Intimata a solicitat respingerea cererii de anulare a încheierii privind stabilirea cheltuielilor de executare ca tardiv formulată, având în vedere că trebuie atacată în termen de 5 zile de la comunicare.
Sentința pusă în executare cuprinde toate elementele pentru determinarea sumei ce face obiectul executării, respectiv valoarea contabilă a terenului în suprafață de 9.407 mp retrocedat. Valoarea este cea reflectată în bilanț la momentul ieșirii efective a bunului din patrimoniul intimatei (toate bunurile aparținând M. au fost evaluate în anul 2006, în cadrul procedurii insolvenței și valoarea este reflectată în mod corect în balanța de verificare sintetică pe luna decembrie 2006), iar aceasta este valoarea pe care a avut-o în vedere expertul contabil. Ieșirea efectivă a bunului din patrimoniul intimatei s-a realizat la 24.05.2012. Actualizarea valorii terenului cu indicele de inflație s-a realizat de către expertul contabil pentru perioada mai_14, conform comunicării online din data de 20.01.2015, adresată Pareto G. IPURL de către Institutul Național de S.. Debitoarea nu a contestat modalitatea de calcul a sumei reprezentând contravaloarea despăgubirii. Contestatoarea critică dispozițiile sentinței invocând art. 3 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, care puteau fi valorificate în timpul judecării cauzei, critici inadmisibile în procedura contestației la executare.
În drept, au fost invocate dispozițiile O.G. nr. 22/2002, art. 622 alin. (1) și (2), art. 623, art. 712 alin. (1) C.proc.civ., art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Intimata a depus înscrisuri.
La data de 10.04.2015, contestatoarea a depus o cerere adițională, prin care, în contradictoriu cu intimata și cu terțul poprit C. Națională a Metalelor Prețioase și Neferoase Remin S.A.- C.N.M.P.N. S.A., a contestat și încheierea de încuviințare a executării silite din data de 11.02.2015, înștiințarea privind măsura popririi din data de 01.04.2015 și adresa de înființare a popririi din data de 01.04.2015.
A arătat contestatoarea că au fost încălcate dispozițiile art. 452 și urm. C.proc.civ., terțul poprit neavând față de A.A.A.S. nicio obligație legală cu obiect bani, bunuri mobiliare.
La data de 15.04.2015, contestatoarea a depus o altă cerere adițională, prin care, în contradictoriu cu terții popriți S.C. B. S.A., B. L. R. S.A., B. T. S.A., S.C. B. S.A., M. B. R. S.A., O. B. R. S.A., M. B. S.A., P. B., U. Ț. B., R. B. S.A., P. B. S.A., V. R. S.A., G. B. S.A., B. R. S.A., B. S.A., C. B. S.A., B. C. S.A., R. I. B. S.A., L. I. B. S.A., B. B. FRANCE S.A., A. B. S.A., B. OF C. R. S.A., C. E. B. S.A., N. S.A., R. B. I., B. DE E. IMPORT A ROMÂNIEI EXIMBANK S.A., I. B. R. și A. DE T. ȘI contabilitate PUBLICĂ A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, a contestat și încheierea de încuviințare a executării silite din data de 11.02.2015, înștiințarea privind măsura popririi din data de 01.04.2015 și adresa de înființare a popririi din data de 01.04.2015.
La data de 11.05.2015, intimata a depus întâmpinare la prima cerere adițională, prin a solicitat respingerea cererii adiționale.
A arătat intimata că procedura de încuviințare a executării silite este o procedură desfășurată fără citarea debitorului, a cărei finalitate este exclusiv verificarea formală a existenței unui titlu executoriu, a unei creanțe certe, lichide și exigibile și a existenței unor impedimente legale în calea executării silite, fiind așadar în prezența unui control anterior care nu implică dezbateri contradictorii și formularea de apărări. Nu s-au invocat de către contestatoare motivele de fapt și de drept pe care și-a întemeiat contestația împotriva încheierii de încuviințare a executării silite.
De asemenea intimata a precizat că terțul poprit CNMP Remin S.A. Baia M. are o datorie față de contestatoare, astfel cum rezultă din tabelul definitiv consolidat.
La data de 25.06.2015, terțul poprit V. R. S.A. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 și urm. C.proc.civ.
La data de 24.06.2015, terțul poprit C. B. S.A. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
A arătat că și-a îndeplinit obligațiile prevăzute de lege.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 C.proc.civ.
La data de 24.06.2015, terțul poprit B. B. France a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive.
La data de 29.06.2015, terțul poprit B. Comercială C. S.A. a depus întâmpinare, prin care a arătat că AAAS nu figurează cu conturi deschise la această bancă.
La data de 29.06.2015, terțul poprit B. T. S.A. a depus întâmpinare, prin care a invocat lipsa calității sale procesuale pasive, întrucât AAAS nu are conturi deschise la această instituție. Aceleași aspecte au fost reiterate prin întâmpinarea depusă la data de 16.09.2015.
La data de 06.08.2015, terțul poprit B. of Cyprus Public Company Limited Nicosia Sucursala România a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, întrucât contestatoarea nu are deschise conturi la această bancă.
Instanța a încuviințat și administrat în cauză proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Cercetând, cu prioritate potrivit art. 237 alin. (2) pct. 1 și art. 248 alin. (1) C.proc.civ., excepțiile invocate în cauză, instanța constată că sunt neîntemeiate astfel că le va respinge ca neîntemeiate.
În ceea ce privește excepția tardivității introducerii contestației la executare, instanța constată că cererea de anulare a încheierii privind cheltuielile de executare silită a fost formulată în termen legal de 15 zile prevăzut de art. 715 alin. (2) C.proc.civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 138/2014.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității cererii de suspendare a executării silite, instanța apreciază că această cale este deschisă contestatoarei, fiind reglementată de dispozițiile art. 719 C.proc.civ., instanța de executare fiind competentă să analizeze această cerere. Contestatoarea nu a înțeles să-și întemeieze cererea pe dispozițiile O.G. nr. 22/2002 invocate de intimată.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității cererii de întoarcere a executării silite, instanța reține că se poate dispune întoarcerea executării în condițiile art. 722 C.proc.civ., cererea nefiind inadmisibilă.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a terților popriți V. R. S.A., B. B. France, B. T. S.A., B. of Cyprus Public Company Limited Nicosia Sucursala România, instanța reține că aceștia au fost chemați în judecată în calitate de terți popriți, indicați în adresele de înființare a popririi emise de Biroul Executorilor Judecătorești Asociați în dosarul de executare. Criticile acestora pot fi invocate, potrivit art. 787 alin. (5) C.proc.civ., doar în instanța de validare.
În continuare, instanța reține că prin sentința civilă nr. 220/14.02.2012 pronunțată de Tribunalul Maramureș- Secția I civilă în dosarul nr._ (filele 164-173 vol. I) a fost obligată A. pentru Valorificarea Activelor Statului să plătească S.C. M. S.A., cu titlu de despăgubiri, suma reprezentând valoarea contabilă a terenului în suprafață de 9.407 mp retrocedat, astfel cum această sumă este reflectată în bilanț la momentul ieșirii efective a bunului din patrimoniul S.C. M. S.A., valoare ce va fi actualizată cu indicele de inflație de la momentul plății despăgubirii.
P. punerea în executare a acestei sentințe, intimata S.C. M. S.A. s-a adresat la data de 11.02.2015 (filele 161-163 vol. I) Biroului Executorilor Judecătorești Asociați D. G., L. G. și M. P., care a deschis dosarul de executare nr. 222/2015.
P. încheierea pronunțată în data de 11.02.2015 (fila 195 vol. I), Biroul Executorilor Judecătorești Asociați D. G., L. G. și M. P. a admis cererea și a încuviințat executarea silită.
P. încheierea întocmită la data de 16.02.2015 (fila 196 vol. I), Biroul Executorilor Judecătorești Asociați D. G., L. G. și M. P. a stabilit suma de 20.882,77 lei, cheltuieli de executare silită.
P. somația emisă la data de 16.02.2015 (fila 198 vol. I), Biroul Executorilor Judecătorești Asociați D. G., L. G. și M. P. a somat contestatoarea ca în termen de 15 zile să dispună luarea tuturor măsurilor ce se impun pentru virarea sumei de 891.958 lei.
La data de 01.04.2015, Biroul Executorilor Judecătorești Asociați D. G., L. G. și M. P. a dispus înființarea popririi asupra sumelor datorate contestatoarei de către terțul poprit C.N.M.P.N. Remin S.A. (fila 200 vol. I), contestatoarea fiind înștiințată în acest sens (fila 199 vol. I).
La aceeași dată au fost dispuse popriri asupra conturilor deținute de contestatoare la mai mulți terți popriți, bănci și Trezoreria Sector 1 București.
Instanța reține că potrivit art. 712 alin. (1) C.proc.civ. „Împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. […]”
Criticile contestatoarei sunt, în opinia instanței, nefondate.
În primul rând, instanța reține că, fiind parte în procesul finalizat cu pronunțarea hotărârii judecătorești în baza căreia a fost începută executarea, contestatoarea AAAS cunoștea foarte bine obligațiile de plată stabilite în sarcina sa, astfel că trebuia să aibă inițiativa plății sumelor datorate către intimată, fără să aștepte o solicitare expresă în acest sens din partea acesteia, în acest sens fiind și dispozițiile art. 622 alin. (1) C.proc.civ., conform cărora „Obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu se aduce la îndeplinire de bunăvoie.” și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care consideră executarea unei sentințe ca parte integrantă a unui proces în sensul art. 6 alin. (1) din Convenție.
În speță, creanța nefiind satisfăcută de bună voie de către debitoarea AAAS (nici după ce a fost notificată la data de 22.01.2015- fila 53 vol. I), conform art. 622alin. (2) C.proc.civ., intimata s-a adresat executorului judecătoresc.
Reprezentând o instituție publică, contestatoarei îi sunt aplicabile dispozițiile O.G. nr. 22/2002, astfel că, potrivit art. 2 din acest act normativ, „Dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului.”, iar potrivit art. 3 „În cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie.”
Rezultă așadar că legiuitorul a stabilit o procedură specială și obligatorie pentru ipoteza în care instituția debitoare face dovada lipsei de fonduri, executorul judecătoresc fiind obligat să adreseze instituției publice debitoare o somație prin care să-i solicite acestuia executarea de bună voie a obligației sale. De la primirea somației, debitorul beneficiază de un termen de 6 luni în care să îndeplinească obligația de plată.
Or, în cauză, instanța constată că societatea contestatoare nu a făcut dovada lipsei de fonduri, pentru a beneficia de termenul de grație de 6 luni, și, mai mult, de la data când hotărârea instanței de fond a rămas irevocabilă a trecut o perioadă foarte mare de timp.
Finalitatea instituirii termenului de șase luni este acela de a evita blocarea activității instituției publice urmărite, și prin aceasta evitarea afectării interesului public deservit de instituția respectivă.
Cu toate acestea, instanța are în vedere faptul că etapa executării hotărârii judecătorești intră sub incidența art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, fapt confirmat printr-o jurisprudență constantă a Curții, în caz contrar, respectiv dacă ordinea juridică a unui stat ar permite ca o hotărâre definitivă și obligatorie să rămână fără efect în detrimentul unei părți, dreptul de acces la o instanța ar deveni iluzoriu (cauza Hornsby contra Greciei).
În ceea ce privește situația în care statul- prin instituțiile sale este debitor, Curtea a statuat în mod neechivoc faptul că ar fi excesiv, și prin urmare, contrar dreptului la un proces echitabil, să se pretindă unui creditor al statului sa recurgă la o procedura de executare silita pentru a-si realiza dreptul de creanța stabilit în urma derulării unei proceduri judiciare (cauza S. contra României). Creanța intimatei pentru a cărei realizare s-a început procedura de executare silita si s-a emis somația de executare a fost recunoscută într-o procedura jurisdicțională desfășurată în fata instanțelor judecătorești, calitatea de debitor aparținând contestatoarei AAAS, iar aceasta este organizată ca instituție publică.
Așadar, în considerarea interesului public pe care se presupune că îl deservește instituția publică, debitorul stat trebuie să depună toate diligențele pentru a executa obligațiile de bunăvoie ori, dacă s-a început executarea silită (prin emiterea somației de un organ de executare competent) și nu are fonduri special alocate, trebuie să depună toate diligențele pentru ca în 6 luni de la primirea somației (ori de la momentul – ulterior primirii somației și efectuării diverselor acte de executare – în care se constată epuizarea fondurilor special alocate executării obligațiilor din titluri executorii) să obțină fondurile necesare astfel încât executarea silită să nu continue prin poprire asupra altor fonduri ori / și prin executare mobiliară/imobiliară.
În cazul de față AAAS nu a executat de bunăvoie obligația executorie (potrivit art. 851 din O.U.G. nr. 51/1998) stabilită într-o hotărâre judecătorească definitivă din data de 14.02.2012, astfel încât creditoarea a fost nevoită să apeleze la forța coercitivă a statului în vederea realizării creanței sale, adresându-se unui organ competent de executare, contestatoarea prevalându-se formal de termenul de șase luni prevăzut de art. 2 din O.G. nr. 22/2002.
În al doilea rând, susținerile contestatoarei în sensul că nu pot fi solicitate cheltuieli de executare nu pot fi reținute, în condițiile în care chiar art. 2 din O.G. nr. 22/2002 stabilește că somația se trimite debitorului de către executorul judecătoresc, la care a fost nevoită să apeleze creditorul pentru a-și realiza pe cale silită creanța și să facă anumite cheltuieli de executare.
Dispozițiile din art. 2 din O.G. nr. 22/2002 fac referire la o somație de plată comunicată debitorului, iar nu la o simplă notificare.
De asemenea, potrivit art. 670 alin. (2) C.proc.civ. „Cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, afară de cazul când creditorul a renunțat la executare, situație în care vor fi suportate de acesta, sau dacă prin lege se prevede altfel. De asemenea, debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare stabilite sau, după caz, efectuate după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu, chiar dacă el a făcut plata în mod voluntar.”
Susținerea contestatoarei referitoare la includerea nelegală a TVA-ului în onorariul de executare ce se solicită a-l rambursa este neîntemeiată. Executorii judecătorești sunt ținuți a respecta Ordinul nr. 2250/2006 și a stabili onorariile în limitele legale prevăzute. La onorariile astfel calculate, executorii judecătorești au obligația calculării și reținerii TVA-ului, taxă ce este suportată potrivit codului fiscal de destinatarul final, în cazul de față: debitorul obligat a rambursa cheltuielile de executare.
Executorul a respectat prevederile legale, calculând onorariul în raport de valoarea urmărită, în procentul impus de art. 37 alin. (1) din Legea nr. 188/2000, la acest onorariu calculând și percepând T.V.A., întregul onorariu calculat urmând a fi suportat de debitoare.
În al treilea rând, în opinia instanței, creanța a fost corect determinată, în raport de criteriile oferite de instanță prin dispozitivul sentinței puse în executare- valoarea contabilă a terenului în suprafață de 9.407 mp retrocedat, astfel cum această sumă este reflectată în bilanț la momentul ieșirii efective a bunului din patrimoniul S.C. M. S.A., valoare ce va fi actualizată cu indicele de inflație de la momentul plății despăgubirii.
Expertul a constatat că valoarea totală a terenurilor aparținând intimatei a fost de 9.975.950 lei, astfel cum au fost evaluate în anul 2006, valoarea fiind reflectată și în balanța de verificare sintetică pe luna decembrie 2006. Valoarea terenului în suprafață de 11.497 mp este de 1.007.470 lei, rezultând o valoare de 87,63 lei/mp. P. urmare, valoarea suprafeței de 9.407 mp este de 824.335,41 lei, aceasta fiind actualizată cu indicele de inflație pentru perioada mai 2012- decembrie 2014 (potrivit datelor furnizate de Institutul Național de S.), rezultând o despăgubire de 871.075,23 lei.
Deși A. pentru Administrarea Activelor Statului a înțeles să conteste această valoare, nu a prezentat un mod de calcul propriu al sumei datorate și nici nu a solicitat administrarea vreunei probe (expertiză) în acest sens.
Din considerentele titlului executoriu rezultă că instanța a avut în vedere dispozițiile invocate de contestatoare- art. 324 din O.U.G. nr. 88/2007, art. 30 din Legea nr. 137/2002 și Decizia nr. 18/17.10.2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii. În virtutea principiului autorității de lucru judecat, soluția Tribunalului Maramureș nu mai poate fi repusă în discuție.
În al patrulea rând, calitatea de debitor al terțului poprit C.N.M.P.N. față de contestatoare a fost dovedită prin depunerea tabelului definitiv publicat în buletinul procedurilor de insolvență nr._/28.05.2014 (filele 147-148 vol. I).
P. aceste considerente de fapt și de drept, în temeiul art. 719 C.proc.civ., instanța va respinge ca neîntemeiată contestația la executare.
De asemenea, față de dispozițiile art. 719 alin. (1) C.proc.civ., potrivit cărora „Până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, la solicitarea părții interesate și numai pentru motive temeinice, instanța competentă poate suspenda executarea [...]” și față de soluționarea contestației la executare prin prezenta sentință, instanța va respinge petitul privind suspendarea executării silite ca rămas fără obiect, apreciind că prezenta instanță poate dispune suspendarea executării doar până la soluționarea contestației în primă instanță.
În temeiul art. 722 C.proc.civ., constând că nu s-a desființat nici titlul executoriu și nici executarea silită, instanța va respinge ca neîntemeiat și petitul privind întoarcerea executării silite.
În temeiul art. 451- art. 453 C.proc.civ., instanța va face aplicarea principiului disponibilității care guvernează procesul civil, potrivit art. 9 alin. (2) și art. 22 alin. (6) C.proc.civ., și va lua act de manifestarea de voință a intimatei de a solicita cheltuielile de judecată pe cale separată.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată excepția tardivității introducerii contestației la executare, invocată de intimata S.C. M. S.A.
Respinge ca neîntemeiată excepția inadmisibilității cererii de suspendare a executării silite.
Respinge ca neîntemeiată excepția inadmisibilității cererii de întoarcere a executării silite.
Respinge ca neîntemeiate excepțiile lipsei calității procesuale pasive a terților popriți V. R. S.A., B. B. France, B. T. S.A., B. of Cyprus Public Company Limited Nicosia Sucursala România.
Respinge ca neîntemeiată contestația la executare, formulată de contestatoarea A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI - A.A.A.S., cu sediul în București, . Ș. nr.50, sector 1, în contradictoriu cu intimata S.C. M. S.A., cu sediul în Baia M., ., jud. Maramureș, cu sediul procesual ales în București, ., sector 3, prin lichidator judiciar EVEX MRM IPURL, din Baia M., ./70, jud. Maramureș, prin lichidator judiciar PRO INSOLV IPURL, din Baia M., . B/3, jud. Maramureș și prin lichidator judiciar PARETO G. IPURL, din Baia M., ., . și cu terții popriți C. NAȚIONALĂ A METALELOR PREȚIOASE ȘI NEFEROASE REMIN S.A. - C.N.M.P.N. S.A., cu sediul în Baia M., ., .,, S.C. B. S.A., cu sediul în București, ..5, sector 3, B. L. R. S.A., cu sediul în București, ., sector 1, B. T. S.A., cu sediul în Cluj-N., ..8, jud. Cluj, S.C. B. S.A., cu sediul în București, ..1-7, sector 1, M. B. R. S.A., cu sediul în București, ..90-92, sector 1, O. B. R. S.A., cu sediul în București, .-68, sector 1, M. B. S.A., cu sediul în București, Piața Presei Libere nr.3-5, Clădirea City Gate, Turnul Sudic, ., P. B., cu sediul în București, .-64, sector 1, U. Ț. B., cu sediul în București, ., sector 1, R. B. S.A., cu sediul în București, Calea Floreasca nr.246C, Clădirea Sky Tower, sector 1, P. B. S.A., cu sediul în București, ..29-31, sector 1, V. R. S.A., cu sediul în București, ., ., sector 2, G. B. S.A., cu sediul în București, . nr.42, Clădirea F, . Park 3, sector 2, B. R. S.A., cu sediul în București, ..11, . 2, B. S.A., cu sediul în București, ..6A, sector 2, C. B. S.A., cu sediul în București, Calea Victoriei nr.11-13, sector 3, B. C. S.A., cu sediul în Sibiu, ., jud. Sibiu, R. I. B. S.A., cu sediul în București, ..5-7, ., L. I. B. S.A., cu sediul în București, ., sector 6, B. B. FRANCE S.A., cu sediul în București, ., .+M, sector 3, A. B. S.A., cu sediul în București, Calea Dorobanților nr.237B, sector 1, B. OF C. R. S.A., cu sediul în București, Calea Dorobanților nr.187B, sector 1, C. E. B. S.A., cu sediul în București, ., Corp B, ., N. S.A., cu sediul în Târgu M., . nr.93, jud. M., R. B. I., cu sediul în București, ..301-311, Clădirea Lakeview, ., B. DE E. IMPORT A ROMÂNIEI EXIMBANK S.A., cu sediul în București, ..6A, sector 1, I. B. R., cu sediul în București, . nr.48, sector 1 și A. DE T. ȘI CONTABILITATE PUBLICĂ A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, cu sediul în București, Splaiul Unirii nr.6-8, sector 4.
Respinge ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a executării silite.
Respinge ca neîntemeiată cererea de întoarcere a executării silite.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria Sectorului 1 București.
Prezenta hotărâre se va comunica, la rămânerea definitivă, din oficiu și de îndată, și executorului judecătoresc.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19 octombrie 2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
A. ConstantinescuAlexandra I. M.
Red. Jud. A.C./ Gref. A.I.M./ 15 februarie 2016
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 04/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 13/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI → |
|---|
