Întoarcere executare. Sentința nr. 2467/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2467/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 11-02-2015 în dosarul nr. 2467/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 1 BUCUREȘTI
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2467
Ședința publică de la 11.02.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE R. B. E.
GREFIER R. D.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestatoarea A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR în contradictoriu cu intimata P. A., prin mandatar Z. I. având ca obiect contestație la executare, suspendare executare.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la data de 28.01.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta; la acel termen, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 04.02.2015 și la data de 11.02.2015 când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
P. contestația la executare înregistrata pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 24.09.2014 sub nr._, contestatoarea A. Naționala pentru Restituirea Proprietăților a solicitat, in contradictoriu cu intimatul Z. I., anularea executării silite din dosarul de executare nr. 380/2014 instrumentat de SCPEJ M. și Asociații, suspendarea executării silite până la soluționarea prezentei cauze, iar în situația admiterii contestației, restabilirea situației anterioare punerii în executare a Hotărârii nr 1672/2013 emisă de Comisia Municipiului București pentru Aplicarea Legii 290/2003.
În motivarea contestației, s-a arătat că la data de 26.07.2013, Instituția Prefectului Municipiului București - Comisia Pentru Aplicarea Legii 290/2003 a emis Hotărârea nr. 1672/2013, prin care s-au stabilit compensații bănești în valoare de_,3 lei. S-a mai susținut că, prin înștiințarea privind măsura popririi din data de 16.09.2014, SCPEJ M. și Asociații a înștiințat ANRP despre înființarea popririi asupra conturilor deținute de aceasta din urmă la terțul poprit Trezoreria Municipiului București până la concurența sumei de_,66 lei, reprezentând tranșa I de 40% reprezentând cota de ½ din debitul stabilit prin hotărârea sus-menționată, plus cheltuieli de executare. Contestatoarea a mai susținut că, față de prevederile Ordonanței de Urgență nr. 10/2014, creanța invocată nu este exigibilă, astfel că procedura de executare silită a fost pornită în mod nelegal. Totodată, s-a menționat că SCPEJ M. și Asociații încalcă prevederile OG nr. 22/2002 privind exercitarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titlurile executorii și s-a învederat că poprirea a fost înființată cu nerespectarea dispozițiilor menționate ale OG nr. 22/2002, care stipulează expres procedura executării obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii.
În drept, au fost invocate disp. art. 711 si urm. C.pr.civ., Legea nr. 290/2003, HG nr. 120/2006.
În dovedirea cererii, contestatoarea a solicitat proba cu înscrisuri, anexând la dosar înscrisuri (f. 6-17).
Cererea este scutită de plata taxei de timbru.
Contestatoarea a depus la dosar cerere precizatoare, prin care a învederat că înțelege să se judece cu intimata P. A., prin mandatar Z. I..
Intimata P. A. a formulat întâmpinare, prin mandatar Z. I., prin care a solicitat respingerea contestației la executare, ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării, intimata a arătat că se află sub protecția art. 1 din Protocolul Adițional la Convenția EDO, iar întârzierea la plată sau refuzul de plată din partea contestatoarei constituie atingeri aduse dreptului de proprietate, astfel cum este garantat și protejat de Convenție. S-a mai menționat că obligația stabilită prin acest titlu executoriu nu a devenit cunoscută contestatoarei ANRP la momentul solicitării executării prin intermediul executorului judecătoresc, ci încă de la momentul emiterii titlului.
În drept, au fost invocate disp. art. 715 alin. 3, art. 205 C...
În susținerea întâmpinării, intimatul a solicitat proba cu înscrisuri.
La solicitarea instanței, SCPEJ M. și Asociații a comunicat dosarul de executare nr. 380/2014, relațiile comunicate fiind atașate la dosar, la filele 43-80.
În cauză, instanța a încuviințat și administrat pentru părți proba cu înscrisuri.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța retine următoarele:
P. Hotararea nr. 1672/26.07.2013, astfel cum a fost rectificată prin Hotărârea nr 1725/09.08.2013 a Comisiei Municipiului București pentru Aplicarea Legii 9/1998, Legii 290/2003 și Legii 393/2006 - în sensul indicării numărului acesteia ca fiind 1701 în loc de 1672- a fost admisa cererea intimatei P. A. și a numitului P. V., fiind recunoscut dreptul acestora la despăgubiri in suma de_,04 lei, cu titlu de compensații bănești.
P. declarația autentificată sub nr. 473/20.03.2014 de Biroul Individual Notarial E. S. A. (f. 52) aceștia au convenit ca, din cuantumul total al despăgubirii, fiecăruia să îi revină câte o cotă de ½.
Pentru punerea în executare a titlului executoriu anterior menționat intimata creditoare, prin mandatar Z. I., s-a adresat cu cerere SCPEJ M. și Asociații.
P. încheierea pronuntata la data de 20.08.2015 în dosarul nr._/299/2014, Judecătoria Sectorului 1 București a incuviintat executarea silită a creantei constând în tranșa de 40%, in suma de_,65 lei, la care se adaugă cheltuieli de executare, în temeiul titlului executoriu reprezentat de Hotărârea nr. 1701/26.07.2013 emisă de Comisia Municipiului București pentru aplicarea Legii 9/1998, Legii 290/2003 și Legii 393/2006.
De asemenea, prin încheierea din data de 16.09.2014 executorul judecătoresc a stabilit cheltuielile de executare, în sumă de 8008,8 lei.
La aceeași dată, executorul a emis somația de plată a sumei de_,65 lei reprezentând debit și 8008,8 lei cheltuieli de executare.
Cu privire la susținerea contestatoarei în sensul ca intimata nu deține o creanța exigibila, in condițiile OUG nr. 10/2014, instanta o constata neîntemeiata.
Se retine astfel ca intimata creditoare detine un titlu executoriu, reprezentat de Hotărârea nr. 1701/26.07.2013 emisă de Comisia Municipiului București pentru aplicarea Legii 9/1998, Legii 290/2003 și Legii 393/2006.
Conform art.18 alin. 5 din HG nr.1120/2006, titluri precum cel al creditoarei urmau a fi achitate, in limita sumelor aprobate anual, esalonat in doua transe, pe parcursul a 2 ani consecutivi astfel: 40% in primul an si 60% in anul urmator, daca cuantumul compensatiilor depaseste 100.001 lei.
În ceea ce privește motivul de contestație privind justificarea neexecutării sumei stabilită în titlul executoriu dat fiind că prin OUG nr. 10/2014 a fost reglementată suspendarea plății sumelor stabilite cu titlu de despăgubire prin Hotărârile Comisiilor pe baza Legii nr. 9/1998 și Legii nr. 290/2003, instanța reține că acesta este nefondat.
În cazurile privind titlurile emise în baza Legii nr. 290/2003 și legii nr. 9/1998 statul nu a reglementat o procedură concretă de achitare a reparațiilor recunoscute în mod definitiv prin deciziile emise și a lăsat să se scurgă o perioadă de timp nerezonabilă fără a le executa. Statul nu poate astfel a se prevala de reglementarea unei suspendări a plății despăgubirilor pentru titluri executorii care trebuia a fi executate în termen de maxim un an.
În speță, titlul privind despăgubirile a fost emis în 2013. P. urmare, creanța pe care era îndreptățită a o primi efectiv persoana beneficiară era executorie din anul 2013 și conform Legii nr. 290/2003 și normelor de aplicare a acesteia era necesar a fi achitată în întregime în maxim un an de la comunicarea titlului sau, în caz de eșalonare, în maximum 2 ani.
Or, o nouă eșalonare sau suspendare de la momentul intrării în vigoare a OUG nr. 10/2014, după ce Legea nr. 9/1998 ori Legea nr. 290/2003 stabilea ea însăși eșalonarea pe o perioadă de maxim 2 ani, conduce la ruperea justului echilibru care trebuie să existe între interesul individului de a-i fi achitată creanța stabilită irevocabil și interesul societății de a nu afectat într-o mare măsură bugetul de stat. P. urmare, deși ingerința în asigurarea respectării dreptului persoanelor beneficiare ale hotărârilor la executarea creanței constând în suspendarea instituită de OUG nr. 10/2014 ar răspunde unui interes general, această măsură se vădește a fi disproporționată și nejustificată.
Lipsa justificării rezultă din aspectul că deși a avut la dispoziție o eșalonare reglementată prin chiar Legea specială și prin HG 1120/2006, această eșalonare nu a fost aplicată, imediat după emiterea titlului executoriu. Aplicarea corectă și la timp a eșalonării stabilită de Legea nr. 9/1998 și de Legea nr. 290/2003, precum și reglementarea unei ordini clare în achitarea creanțelor stabilite, ar fi determinat plata la timp și în mod echitabil a sumelor stabilite. Or, ANRP își invocă propria culpă în nerespectarea calendarului de plată a despăgubirilor, a lipsei unei reglementări clare în achitarea despăgubirilor, iar OUG nr. 10/2014 nu produce ca rezultat decât întârzierea excesivă a executării creanțelor. În sine, această perioada de suspendare lipsește creditorii de beneficiul sumelor stabilite în așa măsură prelungind în mod nejustificat aducerea la îndeplinire a obligației de plată. Măsura suspendării reglementată de OUG nr. 10/2014 constituie prin urmare o ingerință nejustificată și disproporționată în dreptul beneficiarilor Legii nr. 290/2003 din speță la executarea creanței stabilite, încă din anul 2013.
De asemenea, raportarea la sumele alocate de la buget, respectiv cu o anume destinație, invocată de contestatoare, nu poate justifica neexecutarea titlurilor executorii.
Astfel, art.6 paragraful 1 din Conventia (Europeana) pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale protejeaza dreptul la un proces echitabil si solutionarea cauzei într-un termen rezonabil, în materie civila si penala.
Acest drept ar ramâne iluzoriu daca nu ar include si faza de executare a hotarârilor judecatoresti definitive. Însa Conventia are în vedere drepturi efective, concrete, iar nu iluzorii, asa cum a stabilit Curtea Europeana a Drepturilor Omului de la Strasbourg în jurisprudenta sa, începând cu cauza Artico vs. Italia (1980).
Statul si institutiile publice au îndatorirea de a veghea la respectarea principiului legalitatii si de a executa de bunavoie hotarârea judecatoreasca de condamnare a lor, termenul rezonabil de solutionare prevazut de art.6 din Conventie fiind aplicabil si în faza executarii silite ( a se vedea cauza Ruianu contra României, Pini si Bertani, Manera si Atripaldi contra României, S. contra României, V. I. contra României, S. P. contra României).
Aceste statuări trebuie respectate în privința oricăror titluri executorii care nu mai pot fi contestate și prin care autoritățile administrative ale statului recunosc drepturi de creanță persoanelor; dacă administrația refuză sau omite să execute o hotărâre judecătorească (ori un titlu executoriu necontestat) ori întârzie în executarea acestora, garanțiile art. 6 care includ și dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărârilor judecătorești sau ale administrației publice, își pierd orice rațiune de a fi (M. I. P. împotriva României par. 40, 29 septembrie 2005), iar mai mult, nu este oportun să-i ceri unei persoane, care în urma unei proceduri judiciare a obținut o creanță împotriva statului ori în urma unei proceduri administrative a obținut o hotărâre definitivă, să recurgă la procedura de executare silită pentru a obține satisfacție (Ș. împotriva României, 24 martie 2005, A. împotriva României, par. 39, 15 iunie 2006, Metaxas c. Greciei, par. 19, 27 mai 2004, Öneryildiz c. Turciei, 30 noiembrie 2004).
Așa cum rezultă din jurisprudența CEDO, statul și instituțiile publice au obligația de a veghea la respectarea principiului legalității și de a executa de bunăvoie titlurile executorii prin care au fost obligați în calitate de debitori.
Curtea Europeană a statuat că dacă se poate admite că statele intervin într-o procedură de executare a unui titlu executoriu, o asemenea intervenție nu poate avea drept consecință împiedicarea, anularea sau întârzierea în mod excesiv a executării, nici, cu atât mai mult, repunerea în discuție a fondului acestei hotărâri – ImmmobiliareSaffi c. Italiei, par. 63,66, 28 iulie 1999; Satka c. Greciei, par. 57, 27 martie 2003 (concluzie reluată și în alte cauze împotriva României, S. P. c. României, 2 martie 2004, M. I. P. c. României, par. 39, 29 septembrie 2005, A. împotriva României, par. 33). Atunci când autoritatea obligată face parte din administrație, aceasta constituie un element al statului de drept, interesul său identificându-se cu cel al unei bune administrări a justiției (cauza M. I. P. c României par. 40, 29 septembrie 2005 ). Or, dacă administrația refuză sau omite să execute, ori întârzie să o facă, garanțiile art. 6 își pierd orice rațiune de a fi (Hornsby c. Greciei, par. 41, 19 martie 1997, D. și alții c. României, par.26,7 aprilie 2005).
D. fiind cele prezentate, se constată că nu s-a relevat niciun motiv de nelegalitate a actelor de executare contestate.
Pentru considerentele de fapt și de drept mai sus expuse, instanța va respinge contestația la executare, ca neîntemeiată.
În ceea ce privește cererea de suspendare a executării silite, având în vedere dispozițiile art. 718 NCPC, conform cărora aceasta se poate dispune până la soluționarea contestației la executare, precum și faptul că prin prezenta sentință contestația a fost soluționată pe fond, instanța va respinge cererea de suspendare a executării, ca rămasă fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația la executare modificată formulată de contestatoarea A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, cu sediu în sector 1, București, CALEA FLOREASCA, nr. 202 în contradictoriu cu intimata P. A., prin mandatar Z. I., cu domiciliul în București, ., sector 2 și domiciliul ales la CIA N. L. în sector 3, București, .. 2, ., ., ca neîntemeiată.
Respinge cererea de suspendare a executării silite, ca rămasă fără obiect.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11.02.2015 .
PREȘEDINTE GREFIER
Pentru grefier aflat în CM
semnează grefier șef
Red. RBE/Tehn. RBE/RD/5ex/26.06.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 2488/2015. Judecătoria SECTORUL 1... | Asigurare dovezi. Sentința nr. 2474/2015. Judecătoria SECTORUL... → |
|---|
