Întoarcere executare. Sentința nr. 7116/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7116/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 20-04-2015 în dosarul nr. 7116/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 7116/2015
Ședința publică de la 20.04.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. A. G.
GREFIER: E. A.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFĂ "CFR MARFĂ" S.A. și pe pârâtul P. G. I., având ca obiect întoarcere executare.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 10.04.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea data care face parte integrantă din prezenta și când instanța a amânat pronunțarea in mod succesiv, pentru data de 16.04.2015, pentru astazi, data de 20.04.2015, cand, deliberand, a hotarat urmatoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 23.01.2015 reclamanta SNTFM ”CFR MARFA” SA a solicitat în contradictoriu cu pârâtul P. G. I. ca instanța să dispună obligarea acestuia la restituirea sumei de 13.260,13 lei, alături de cheltuielile de judecată ocazionate de proces.
În motivare s-a arătat, în esență, că prin Decizia civilă nr. 1612R/20.05.2014 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._/299/2012, instanța de control a anulat actele de executare în dosarul nr. 887/2012 al B. T. F..
Tribunalul București prin decizia 1612R/2014 a dispus anularea executării silite și a actelor de executare emise în dosarul de executare nr. 887/2012 al B. T. F., în sensul că debitul ce trebuie executat este în cuantum de 5.583 lei, dispunând ca executorul judecătoresc să emită un nou proces-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare, prin raportare la suma de 5.583 lei, motiv pentru care se impune întoarcerea executării, prin restituirea sumei de 13.260,13 lei
În drept, a fost invocat art. 722 – 723 alin. 3 N.C.p.c.
Reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri, precum și orice alte probe a căror utilitate va rezulta din dezbateri.
Cererea a fost timbrată ulterior, ca urmare a dispoziției instanței, cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 300 lei (fila 13).
Ca urmare a adresei instanței, a fost depus dosarul de executare nr. 887/2012 (fila 19 și urm.).
Pârâta, legal citată, nu a depus întâmpinare și nu s-a prezentat pentru a solicita probe sau a formula apărări.
Analizând lucrările dosarului prin prisma dispozițiilor relevante în materie, instanța reține următoarele:
În fapt, prin sentința civilă nr. 560/2012 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul cu nr._ contestatoarea (pârâtă în dosarul respectiv) a fost obligată la plata către intimată (reclamantă în dosarul respectiv) a unor compensații bănești.
În baza acestui titlu executoriu pârâta a formulat cerere de executare silită înregistrată la B. T. F. sub nr. 887/2012 (fila 20).
Executorul judecătoresc a procedat la încetarea executării silite prin procesul-verbal din data de 19.10.2012 (fila 47), ca urmare a executării obligației de 18.843,13 lei reprezentând 16.340 lei – contravaloarea drepturilor salariale (debitul principal) și 2.503,13 lei – cheltuieli de executare (fila 34).
Această sumă a fost virată de reclamantă.
Prin decizia civilă nr. 1612R/20.05.2014 a Tribunalului București (fila 3 și urm.) a fost admis recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 2389/2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București prin care s-a soluționat contestația la executare intentată de contestatoare cu privire la modul de calcul al debitului principal.
Prin acea decizie civilă Tribunalul București a reținut că suma brută totală ce trebuia a fi executată de către executorul judecătoresc este de 5.583 lei, urmând ca executorul judecătoresc să emită un nou proces-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare prin raportare la suma de 5.583 lei, instanța anulând executarea silită și actele de executare emise în dosarul nr. 887/2012 al B. T. F..
În drept, instanța face trimitere la următoarele dispoziții relevante din codul de procedură civilă din 1865, aflat în vigoare la momentul depunerii cererii de executare silită la executorul judecătoresc:
„Art. 274. Partea care cade în pretenții va fi obligată la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
Art. 4041. În toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia. Bunurile asupra cărora s-a făcut executarea se vor restitui celui îndreptățit. În cazul în care executarea silită s-a făcut prin vânzarea unor bunuri mobile, întoarcerea executării se va face prin restituirea de către creditor a sumei rezultate din vânzare, actualizată în funcție de rata inflației, cu excepția situației când își găsește aplicare art. 449.”
În speță, având în vedere dispozițiile art. 4041 C.p.c. și faptul că executarea silită în dosarul de executare nr. 887/2012 a fost desființată în parte, instanța stabilește ca fiind întemeiate pretențiile reclamantei, drept pentru care va admite cererea formulată de aceasta și va dispune întoarcerea executării silite efectuate în dosarul de executare nr. 887/2012 al B. T. F. în sensul că obligă pârâta să restituie reclamantei suma de 13.260,13 lei.
Totodată, analizând dosarul de executare depus la interpelarea instanței de către executorul judecătoresc, acesta nu s-a conformat dispozițiilor Tribunalului București prin care trebuia să emită un nou proces-verbal de cheltuieli în virtutea sumei de 5.583 lei care trebuia să fie executată. Având acestea în vederea, instanța va obliga debitorul să restituite diferența de 13.260,13 lei către contestator (debitorul in dosarul de executare) urmând ca aspectele privind diferența dintre cheltuielile de executare stabilite anterior și cele stabilite la suma ce a fost stabilită prin decizia Tribunalului București să fie reglată între intimat (creditorul în dosarul de executare) și executorul judecătoresc.
Cu privire la cheltuielile de judecată, față de dispozițiile art. 274 alin. 1 C.p.c., având în vedere că instanța va admite cererea reclamantei, fiind stabilită astfel culpa procesuală a pârâtei, instanța o va obliga pe aceasta din urmă la plata către reclamantă a sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamanta S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFĂ "CFR MARFĂ" S.A. cu sediul in B., ., J. B., in contradictoriu cu pârâtul P. G. I. cu domiciliul in A. I., .. 17, ., J. A..
Dispune întoarcerea executării silite efectuate în dosarul de executare nr. 887/2012 al B.E.J. B. T. F. în sensul că obligă pârâta să restituie reclamantei suma de 13.260,13 lei.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 20.04.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D. A. G. E. A.
Data redactării: 12.08.2015
Redactor: D. A.-G..
| ← Pretenţii. Sentința nr. 6042/2015. Judecătoria SECTORUL 1... | Pretenţii. Sentința nr. 7047/2015. Judecătoria SECTORUL 1... → |
|---|
