Obligaţie de a face. Sentința nr. 9046/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9046/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 14-05-2015 în dosarul nr. 9046/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
Sentința civilă nr. 9046/2015
Ședința publică de la 14.05.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE L. G.
GREFIER L. B.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamant T. E. - D. A., reclamant T. E. și pe pârât P. B. ROMANIA S.A., pârât P. B. ROMANIA S.A. - SEDIUL A. LA C.AV. L., având ca obiect anulare act CLAUZE ABUZIVE.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns pârâtul prin avocat L., lipsind reclamantul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța pune în discuție excepția necompetentei teritoriale invocată de reclamantă.
Pârâtul, prin avocat, depune imputernicire avocațială si solicită respingerea excepției ca fiind neintemeiata.
Instanța rămâne in pronunțare asupra exceptiei necompetenței teritoriale.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-N. la data de 30.09.2014 sub nr._/211/2014, reclamanta T. E. a chemat în judecată pe pârâta . SA solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța, să constate nulitatea absolută a clauzelor abuzive 3.2., 4, 5, 8.6., 3.4., 12.2 din contractul de credit nr._11381/31.01.2008, constatarea denominării creditului și convertirea acestuia în lei la cursul CHF de la momentul acordării creditului, obligarea pârâtei la emiterea unui nou grafic de rambursare urmare a recalculării debitului, cu restituirea sumelor încasate în plus, cu dobânda legală pana la data restituirii, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat în esență că sunt abuzive clauzele referitoare la dobânda variabilă, privind majorarea dobânzii în mod unilateral de bancă, prevederea privind comisionul de acordare, de rambursare anticipată, dobânda penalizatoare, clauza de scadență anticipată și clauza implicită de risc valuar.
În drept, au fost invocate disp. 4 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori, OG nr. 21/1991 privind protecția consumatorului.
În dovedirea cererii, reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri, anexând la dosar înscrisuri.
Cererea este scutită de plata taxei de timbru.
Prin întâmpinarea depusă la data de 05.12.2014, pârâta . SA a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Cluj-N., iar pe fond a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată cu cheltuieli de judecată.
În motivarea întâmpinării, pârâta a arătat că este competentă să soluționeze cauza Judecătoria Sectorului 1 București potrivit art. 13.5 din contractul de credit. În ceea ce privește excepția inadmisibilității, pârâta a susținut că în cauză nu a fost parcursă procedura prealabilă obligatorie a medierii. Pe fond, pârâta a susținut în esență că pretențiile reclamantei sunt neîntemeiate.
În drept, au fost invocate disp. art. 205 și urm. C. proc. civ.
La data de 19.12.2014, reclamanta a depus răspuns la întâmpinare ( f. 148).
Prin sentința civilă nr. 1919/20.02.2015 pronunțată în dosarul nr._/211/2014, Judecătoria Cluj-N. a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.
Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 03.04.2015 sub nr._ .
La termenul de judecată din data de 14.05.2015, instanța a pus în discuție excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 1 București și a rămas în pronunțare asupra acesteia.
Analizând cu prioritate excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorul 1 București, față de prevederile art. 248 Cod procedură civilă, potrivit cărora „Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei”, instanța constată următoarele:
Potrivit art. 107 din Codul de procedură civilă, „Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel”.
Potrivit art. 109 C.pr.civ., „cererea de chemare în judecată împotriva unei persoane juridice de drept privat se poate face și la instanța locului unde ea are un dezmembrământ fără personalitate juridică, pentru obligațiile ce urmează a fi executate în acel loc sau care izvorăsc din acte încheiate prin reprezentantul dezmembrământului ori din fapte săvârșite de acesta”.
Potrivit art. 113 al. 1 pct. 8 din Codul de procedură civilă, în afară de instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, mai este competentă „instanța domiciliului consumatorului, în cererile având ca obiect executarea, constatarea nulității absolute, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist sau în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor”.
Art. 126 al. 2 din codul de procedură civilă prevede că „în litigiile din materia protecției drepturilor consumatorilor, precum și în alte cazuri prevăzute de lege, părțile pot conveni alegerea instanței competente, în condițiile prevăzute la alin. (1), numai după nașterea dreptului la despăgubire. Orice convenție contrară este considerată ca nescrisă”.
Conform art. 116 C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.
Față de disp. art. 126 C.pr.civ., instanța reține că art. 13.5. din contractul de credit este afectat de sancțiunea nulității absolute, exprese, regimul juridic al nulității lipsind de efecte juridice clauza atributivă de competență în favoarea judecătoriei din București, fiind contrară normei juridice precitate.
Raportat la art. 107, 109 și 113 pct.8 C.pr.civ., instanța reține că toate aceste instanțe au reglementată prin lege o competență teritorială alternativă, fiind deopotrivă competente să soluționeze cauza. Urmare a exercitării dreptului de opțiune al reclamantei, devine competentă teritorial o singură instanță, cea aleasă de reclamant pentru a deduce judecății situația litigioasă. În cauză, prin opțiunea reclamantei, a devenit competentă teritorial instanța reglementată de art. 109 C.pr.civ., respectiv instanța de la sediul dezmembrământului pârâtei, la care s-a încheiat contractul de credit și unde urmau a se plăti ratele de credit, potrivit accepțiunii art. 109 C.pr.civ. Orice invocare ulterioară a necompetenței teritoriale nu determină ineficiența alegerii instanței competentă teritorial dintre instanțele competente teritorial alternativ.
Mai reține instanța și faptul că în jurisprudența sa (C. vs. Enel din 15.07.1964), Curtea de Justiție a Uniunii Europene a consacrat principiul supremației dreptului comunitar asupra dreptului intern al statelor membre. Pentru Curtea de Justiție a Uniunii Europene, obiectivul integrării pe care îl urmărește Uniunea nu poate fi realizat decât dacă dreptul comunitar este respectat și interpretat uniform în toate statele membre. De aceea, normele comunitare primează asupra tuturor normelor naționale, chiar ulterioare, indiferent de natura sau rangul textului național în cauză (constituție, lege, decret, hotărâre) ori ale textului comunitar (tratat, regulament, directivă, decizie).În consecință, aplicarea jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene este obligatorie pentru judecătorul național.
În jurisprudența Curții în materia protecției consumatorului, (Cauza Océano Grupo Editorial SA v Roció Murciano Quintero), s-a stabilit că este inechitabil și mult prea oneros să se pretindă consumatorului să formuleze cererea de chemare în judecată împotriva comerciantului care i-a încălcat drepturile la instanța de la sediul acestuia din urmă. Transpunerea în planul dreptului procesual a jurisprudenței precitate se regăsește în art. 126 alin 2 C.pr.civ. prin care s-a instituit sancțiunea nulității clauzelor atributive de competență încheiate anterior nașterii dreptului la despăgubire.
Instanța reține că prin cererea depusă la această instanță la data de 06.05.2015, reclamanta a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 1 București, susținând că este competentă Judecătoria Cluj- N. față de dispozițiile art. 109 C.pr.civ., arătând că a încheiat contractul la insistențele directorului bancii cu sediul în Cluj N., care s-a deplasata la locul său de muncă din localitatea D., că locul încheierii contractului este în Cluj-N., iar ratele contractului de credit se achită tot în municipiul Cluj-N..
Având în vedere că obiectul litigiului de față este acțiunea în constatarea clauzelor abuzive dintr-un contract de credit, fiind aplicabil legislația privind protecția consumatorului, cu precădere art. 126 alin. 2 C.pr.civ., care determină lipsa de efecte juridice a art. 13.5. din contractul de credit, afectat de sancțiunea nulității absolute exprese, iar reclamanții au domiciliul în G., județul Cluj, că au încheiat contractul de credit la Sucursala Cluj T. față de mențiunile de la pct. III pagini 8 din contractul de credit (fila 10 dosarul Judecătoriei Cluj – N.), față de prevederile legale menționate mai sus, precum și față de principiul asigurării accesului efectiv la justiție, instanța apreciază că Judecătoria Sectorului 1 București nu este competentă teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Față de dispozițiile art. 116 coroborat cu art. 107, 109, 113 pct. 8 C.pr.civ., instanța reține că în cauză competența teritorială este guvernată de norme private, alternative, fiind aplicabile deopotrivă atât criteriul sediului principal al pârâtei, cât și criteriul sediului secundar unde s-a încheiat actul juridic prin reprezentantul dezmembrământului sau unde urmează a fi executate obligațiile ce izvorăsc din actul juridic încheiat prin reprezentantul dezmembrământului, cât și instanța domiciliului consumatorului.
Raportat la art. 116 C.pr.civ, reclamanta T. E. a exercitat dreptul de opțiune în favoarea Judecătoriei Cluj-N., ca instanța locului unde pârâta are un dezmembrământ fără personalitate juridică, pentru obligațiile ce urmează a fi executate în acel loc și care izvorăsc din contractul de credit încheiat prin reprezentantul dezmembrământului la Sucursala Cluj T., aceasta devenind instanța competentă material să soluționeze prezenta cerere de chemare în judecată.
Pentru toate aceste considerente, instanța va admite excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sector 1 București și în baza art. 132 din Codul de procedură civilă raportat la art. 246 și 247 din Codul de procedură civilă, va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-N..
Având în vedere că atât Judecătoria Cluj-N., cât și Judecătoria Sectorului 1 București s-au declarat necompetente de a judeca această pricină, în temeiul art. 133 pct. 2 C. proc. civ., instanța va constata ivit conflictul negativ de competență și pe cale de consecință va dispune ca dosarul să fie înaintat la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării unui regulator de competență.
În temeiul art. 134 din Codul de procedură civilă, instanța va suspenda judecata cauzei până la soluționarea conflictului negativ de competență.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței teritoriale.
Declină competența de soluționare a cauzei privind pe reclamant T. E. - D. A. CLUJ N., CALEA DOROBANȚILOR, nr. 97/15, J. CLUJ si pe pârât P. B. ROMANIA S.A cu sediul in sector 1, București, .. 21, ., . în favoarea Judecătoriei Cluj - N..
Constată ivit conflictul negativ de competență între Judecătoria Sectorului 1 București și Judecătoriei Cluj - N., pe cale de consecință, dispune ca dosarul să fie înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiției în vederea soluționării conflictului de competență.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 14.05.2015.
P. GREFIER
Red. L.G., Teh. L.G., L.B.
4 ex./02.06.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 9835/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 8986/2015. Judecătoria... → |
|---|
