Pretenţii. Sentința nr. 4418/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4418/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 06-03-2015 în dosarul nr. 4418/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
Sentința civilă Nr. 4418/2015
Ședința publică de la 06 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE – L. R.
GREFIER – M. U.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe reclamant P. V. D. A., reclamant P. N. C. D. A. și pe pârât S.C. R. B. S.A., având ca obiect acțiune în constatare CLAUZE ABUZIVE
La apelul nominal făcut în ședința publică, a pârâta prin consilier juridic, lipsind reclamanta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Pârâta, prin consilier juridic, depune împuternicire.
Instanța, constată că prin cererea de chemare în judecată s-.a solicitat constatarea nulității absolute a unor clauzelor abuzive neevaluabile și pune în discuție excepția necompetenței materiale.
Pârâta, prin consilier juridic, precizează că este competentă judecătoria.
Instanța reține cauza în pronunțare asupra excepției necompetenței materiale.
După rămânerea în pronunțare se prezintă și apărătorul reclamanților, căruia i se aduce la cunoștință că instanța a rămas în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 16.07.2014 sub nr._, reclamanții P. V. și P. N. C. au solicitat ca în contradictoriu cu pârâta R. B. SA, să se constate caracterul abuziv al următoarelor clauze din contractul de credit nr. RM_/12.11.2007 încheiat cu pârâta: din condițiile generale: privitor la comisionul de risc, privitor la dobânda pentru debitul neautorizat, privitor la comisionul de risc, privitor la comisionul de administrare, privitor la comisionul de rambursare în avans, privitor la alte comisioane, privitor la comisionul de administrare garanții, privitor la comisionul de rezervă, privitor la regulile imputației plății, privitor la impunerea obligației de a încheia și menține o asigurare numai cu o societate de asigurări agreată de către pârâtă, privitor la regulile abuzive impuse pentru scadența anticipată, privitor la alte costuri: din condițiile speciale: cu privire la comisionul de penalizare și la rata dobânzii penalizatoare, cu privire la comisioanele de risc, de rambursare în avans, de administrare garanții, de rezervă și cel de monitorizare polița de asigurare, privitor la componența și modul de calcul al ratei de credit (principal și dobânzi), cu privire la impunerea obligației de a încheia și cesiona în favoarea pârâtei o poliță de asigurare numai cu o societate de asigurări agreată de către pârâtă; să se constate nulitatea absolută a clauzelor menționate la primul capăt de cerere ca urmare a constatării caracterului abuziv; să se dispună obligarea pârâtei să înceteze pe viitor de a mai percepe comisioanele nelegale și abuzive încheiate la primul capăt de cerere; să se dispună obligarea pârâtei să modifice corespunzător contractul de credit nr. RM_/12.11.2007 în raport de cele dispune prin hotărâre; să se dispună obligarea pârâtei de a restitui suma încasată nedatorat cu titlu de comision de risc, de administrare și alte comisioane; să se dispună obligarea pârâtei să plătească dobânda legală la suma menționată la capătul anterior de cerere, începând cu data încasării sumelor nedatorate și până la data plății efective; să se dispună obligarea pârâtei la plata daunelor morale.
În motivare reclamanții au arătat că prin contractul de creditare nr. RM_/12.11.2007, au contractat de la R. B. SA un credit în sumă de 43.47,45 CHF pentru o perioadă de 360 luni. La semnarea acestui contract nu a avut posibilitatea să negocieze niciuna dintre clauzele contractului, acestea fiindu-le impuse fără a putea interveni în vreun fel în conținutul lor. În acest mod, li s-au impus prin contract condiții foarte dezavantajoase (dobânzi și comisioane foarte mari precum și o . alte clauze abuzive și nelegale).
În drept s-au invocat dispozițiile art. 4, 8 și 9 din Legea 193/2000 cu modificările ulterioare coroborate cu disp. art. 3 alin. 1 lit h, i, j din HG 700/2012.
Pârâra R. B. SA a formulat la data de 05.01.2015 întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată.
În cuprinsul întâmpinării, pârâta a invocat excepția netimbrării, excepția prescripției și excepția inadmisibilității.
Nu există un text normativ care să permită unei instanțe să oblige pe una dintre părți la modificarea conținutului clauzelor unui contract ci din contră, convenția este supusă principiului de drept al libertății încheierii actelor juridice civile, principiu exprimat în vechiul Cod civil, în art. 969 C.civ – Convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante. D. părțile pot modifica clauzele actului încheiat între ele.
La data acordării împrumutului, pârâta a avut și oferta de credit în lei, însă reclamanții au fost cei care au ales să contracteze un credit în CHF, fiind atrași de condițiile și prețurile acestuia.
Mai mult, în luna octombrie 2010, la cererea reclamanților, pârâta a oferit acestora o soluție temporară (restructurarea ratelor de credit prin reducerea pe o perioadă determinată a dobânzii) însă reclamanții au refuzat oferta băncii.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 205 C.pr.civ.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma excepției necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 1 București, instanța constată următoarele:
Potrivit art.248 alin.1 C.proc.civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.
Competența materială presupune o delimitare între instanțele de grad diferit, iar normele de competență materială sunt stabilite sub aspect funcțional (după felul atribuțiilor jurisdicționale) și sub aspect procesual (după obiectul, valoarea sau natura cererii) în codul de procedură civilă și în alte acte normative speciale.
Competența materială funcțională este aceea care determină și precizează funcția și rolul atribuite fiecăreia dintre categoriile instanțelor judecătorești, în timp ce competența materială procesuală este aceea care determină categoria de pricini ce pot fi rezolvate, în concret, de o categorie de instanțe judecătorești.
Normele care reglementează competența materială sunt norme de ordine publică, acestea având caracter absolut, astfel încât părțile nu pot conveni să deroge de la aceste norme, nici chiar cu autorizarea instanței. În acest sens sunt și dispozițiile art.129 alin. 2 pct. 2 C.proc.civ, care statuează că necompetența este de ordine publică în cazul încălcării competenței materiale, când procesul este de competența unei instanțe de alt grad.
De asemenea, instanța reține că necompetența materială și teritorială de ordine publică poate fi invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, conform art.130 alin. 2 C.proc.civ., la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, judecătorul fiind obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate, potrivit art. 131 alin. 1 C.proc.civ.
Astfel, potrivit art. 95 pct. 1 C.proc.civ., tribunalele judecă în primă instanță toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe. Textul legal antemenționat consacră noua optică pe care legiuitorul a adoptat-o cu privire la judecata în primă instanță, stabilind că tribunalul are plenitudine de jurisdicție pentru judecata în primă instanță. Deci, ori de câte ori legea nu prevede competența altei instanțe, tribunalului îi revine competența de a soluționa pricina în primă instanță.
În speță, reclamanții au sesizat instanța de judecată cu mai multe capete principale de cerere, motiv pentru care se constată incidența art.99 C.proc.civ., potrivit căruia: (1) Când reclamantul a sesizat instanța cu mai multe capete principale de cerere întemeiate pe fapte ori cauze diferite, competența se stabilește în raport cu valoarea sau, după caz, cu natura ori obiectul fiecărei pretenții în parte. Dacă unul dintre capetele de cerere este de competența altei instanțe, instanța sesizată va dispune disjungerea și își va declina în mod corespunzător competența. (2) În cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeași cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecății printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt.”
Capetele de cerere privind constatarea caracterului abuziv al clauzei privitoare la regulile imputației plății; privitoare la impunerea obligației de a încheia și menține o asigurare numai cu o societate de asigurări agreată de pârâtă, privitoare la regulile impuse pentru scadența anticipate; cu privire la impunerea obligației de a încheia și cesionaîn favoarea pârâtei o poliță de asigurare numai cu o societate de asigurări agreată de către pârâtă, au un caracter neevaluabil în bani.
Celelalte clauze pentru care se solicită constatarea caracterului abuziv, sunt capete de cerere principale și evaluabile în bani.
Conform art.99 alin. 2 C.p.c., când reclamantul a sesizat instanța cu mai multe capete de cerere principale, întemeiate pe un titlu comun, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt.
Reclamanta a sesizat instanța cu mai multe capete de cerere principale având ca obiect constatarea caracterului abuziv al unor clauze diferite din același contract de credit, respectiv convenția de credit nr. RM_/12.11.2007.
Conform art. 95 Cod procedură civilă, tribunalul este instanță de drept comun pentru soluționarea cererilor în primă instanță, judecătoria având o competență limitată, conform prevederilor art.94 pct.1 lit.a-j. Cererea având ca obiect constatarea caracterului abuziv al unei clauze neevaluabile în bani nu se încadrează în prevederile art.94 pct.1 lit. a-j și, prin urmare, nu este de competența judecătoriei, ci a tribunalului.
Obiectele cererilor principale formulate în cauză atrag competența materială a unor instanțe diferite, asa cum s-a retinut mai sus.
Prin urmare, instanța constată că cererea formulată de reclamanți se încadrează în ipoteza prevăzută de art. 99 alin. 2 Cod procedură civilă, întrucât cererea cuprinde mai multe capete principale, dintre care unele sunt de competența tribunalului, instanță mai mare în grad decât judecătoria.
Concluzionând, o parte dintre capetele cererii de chemare în judecată sunt neevaluabile în bani iar capetele de cerere sunt întemeiate pe un titlu comun. Prin art. 94 C.proc.civ. nu se prevede competența judecătoriei pentru soluționarea tuturor capetelor de cerere, sens în care competența revine tribunalului, conform art. 95 pct. 1 C.proc.civ., ca instanță de grad mai înalt.
Având în vedere toate aspectele de fapt și de drept reținute, în temeiul art. 95 pct. 1 C.proc.civ., cu referire la art.99 alin.2, art.129 alin.2 pct. 2 și art.130 alin.2, instanța va admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 1 București.
Totodată, făcând aplicarea dispozițiilor art.132 alin.1 și 3 C.proc.civ., instanța va declina competența soluționării prezentei cauze în favoarea Tribunalului București, caruia i se va inainta dosarul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 1 București.
Declină competența de soluționare a cauzei privind pe reclamant P. V., P. N. C., ambii cu domiciliul ales sector 4, București, ., ., . pe pârât S.C. R. B. S.A. sector 1, București, Calea Floreasca Clădirea Sky Tower, nr. 246C, în favoarea Tribunalului București.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, azi 06 martie 2015.
PREȘEDINTEGREFIER
RedRL/tehnRL/MU/18.05.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 4566/2015. Judecătoria... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 4393/2015. Judecătoria... → |
|---|
