Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u.. Sentința nr. 3049/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3049/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 19-02-2015 în dosarul nr. 3049/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3049/2015
Ședința publică de la 19.02.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I.-C. H.
GREFIER: E. S.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe creditoarea R. A. SA în contradictoriu cu debitorul E. A. G., având ca obiect ordonanță de plată - OUG 119/2007 / art.1013 C. ș.u.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns debitorul, prin reprezentant convențional, lipsind creditoarea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că la data de 16.02.2015, prin serviciul Registratură, debitorul a depus întâmpinare, iar la data de 19.02.2015, creditoarea a depus note scrise, după care,
Instanța aduce la cunoștință debitorului, prin reprezentant convențional, cele arătate de creditoare prin notele scrise depuse de creditoare la 19.02.2015, într-un singur exemplar.
Instanța acordă cuvântul asupra excepției necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 1, invocată de debitor prin întâmpinare.
Debitorul, prin reprezentant convențional, solicită admiterea excepției necompetenței teritoriale și declinarea de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2, având în vedere că domiciliul debitorului este în sectorul 2.
Instanța rămâne în pronunțare asupra excepției necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 1, invocată de debitor prin întâmpinare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1, la data de 18.12.2014 sub numărul_, având ca obiect ordonanță de plată, creditoarea R. A. SA a chemat în judecată pe debitorul garant E. A. G. solicitând obligarea debitorului la plata următoarelor sume: 32.713,01 lei reprezentând debit chirie, 32.003,36 lei reprezentând penalități calculate pe zi de întârziere pentru neplata chiriei, urmând ca penalitățile să curgă în continuare până la plata efectivă a debitului principal, 1450,8 lei reprezentând utilități, 312,63 lei reprezentând penalități calculate pe zi de întârziere pentru neplata utilităților, urmând ca penalitățile să curgă în continuare până la plata efectivă a debitului principal, plus cheltuieli de judecată.
În motivare, creditoarea a arătat că între R. A. SRL (ulterior forma juridică fiind schimbată în SA), în calitate de locator și ., în calitate de chiriaș, a fost încheiat contractul de închiriere 1004/01.10.2013, având ca obiect închirierea imobilului construcție spațiu comercial situat în București, Sector 1, ., parter, în suprafață de 180,59 mp, pentru perioada 01.10._15, în schimbul unei chirii lunare de 4500 euro. Contractul de închiriere a încetat în data de 17.06.2014, debitoarea procedând la predarea imobilului închiriat pe bază de proces-verbal.
S-a menționat că în baza contractului de închiriere s-au emis facturi, însă debitoarea nu și-a îndeplinit obligația de plată a chiriei și a utilităților la termenul convenit de părți în contract, acumulând debitul arătat. S-au invocat prevederile contractuale, menționând că potrivit acestora, neplata chiriei în termen atrage plata penalităților de 1% pe fiecare zi de întârziere, care curg și în situația rezilierii contractului până la data plății chiriei, iar neplata utilităților atrage sancțiunea plății unor penalități de 0,3% pe fiecare zi de întârziere. S-a precizat, totodată, că penalitățile datorate, respectiv 32.003,36 lei pentru neplata chiriei, cuantumul fiind calculat la 23.07.2014 și 312,63 lei pentru plata utilităților, au fost calculate doar la suma restantă de plată în urma stornării, iar nu la întregul debit.
Creditoarea a subliniat faptul că, față de împrejurarea că debitoarea Fonzi Trading SRL a intrat în data de 07.11.2014 în procedura generală a insolvenței, înțelege să se îndrepte pentru recuperarea debitului, împotriva garantului E. A. G. care și-a asumat obligația de garanție potrivit pct. 38 din contractul de închiriere. S-a apreciat că garantul E. A. G. nu beneficiază și nu poate opune beneficiul diviziunii sau discuțiunii pentru obligațiile asumate, subliniind faptul că fideiusiunea poate îmbrăca, în virtutea caracterului său de act juridic accesoriu, și forma unei clauze incluse în actul juridic principal, în speță clauza inserată la pct. 38 din contractul de închiriere.
Totodată, creditoarea a apreciat că în privința fideiusorului solidar nu devin incidente prevederile art. 36 din Legea nr.85/2006, astfel că se poate îndrepta împotriva acestuia.
Mai mult, creditoarea a menționat și faptul că în conformitate cu dispozițiile art. 1014 C.proc.civ. a transmis debitorului, prin executor judecătoresc, somația de plată a debitului, însă debitorul nu a procedat la plata debitului datorat.
S-a apreciat de către creditoare că deține împotriva debitorului o creanță certă, lichidă și exigibilă.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 113 alin. 1 pct. 4, art. 1013-1024 C.proc.civ., art. 1270 C.civ., prevederile contractuale și art. 102 alin. 2 din Legea nr.85/2006.
În dovedire, creditoarea a depus înscrisuri (f. 7-58).
Cererea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 200 lei (f.6).
Prin întâmpinarea depusă la 16.02.2015 debitorul a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sector 1 și excepția inadmisibilității cererii pentru neîndeplinirea condițiilor impuse de art. 1014 – 1015 C.proc.civ. În susținerea excepției necompetenței teritoriale debitorul a învederat faptul că își are domiciliul în Sectorul 2. Pe fondul cauzei, debitorul a solicitat respingerea cererii ca nefondată, creanța nefiind certă, lichidă și exigibilă, și obligarea creditoarei la plata cheltuielilor de judecată.
În drept au fost invocate prevederile art. 205, art. 1018 C.proc.civ., art. 2293 și urm C.civ.
Deliberând cu prioritate asupra excepției necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 1 București, invocată de debitor, potrivit art. 248 alin. 1 C.proc.civ., instanța constată următoarele:
Prezentul litigiu a fost declanșat de creditoare în vederea obținerii unor sume de bani pretins datorate în baza unei relații derulate în baza contractului de închiriere nr. 1004/01.10.2013, fiindu-i aplicabile prevederile care reglementează procedura ordonanței de plată.
Conform dispozițiilor art. 1015 NCPC, daca debitorul nu plătește in termenul prevăzut la art. 1.014 alin. (1), creditorul poate introduce cererea privind ordonanța de plată la instanța competentă pentru judecarea fondului cauzei in prima instanță.
Instanța de drept comun din punct de vedere teritorial este instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul paratul, daca legea nu prevede altfel (art. 107 alin. 1 C.proc.civ.). Conform art. 113 alin. 1 pct. 3 C.proc.civ., în afară de această instanță mai este competentă și instanta locului prevazut in contract pentru executarea, fie chiar in parte, a obligatiei, in cazul cererilor privind executarea, anularea, rezolutiunea sau rezilierea unui contract.
Alegerea instanței aparține reclamantului, potrivit art. 116 C.proc.civ. Se impune precizarea că opțiunea reclamantului nu poate fi contestată numai dacă a fost sesizată una dintre instanțele competente alternativ. În caz contrar, pârâtul (nu și instanța, întrucât competența teritorială alternativă este reglementată prin norme dispozitive) va putea invoca excepția de necompetență prin întâmpinare sau, daca intampinarea nu este obligatorie, cel mai tarziu la primul termen de judecata la care partile sunt legal citate in fata primei instante.
În speță, debitorul a invocat în termen legal, prin întâmpinare, excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 1 București.
Din actele dosarului rezultă că domiciliul debitorului se află în Mun. București, Sector 2 (f. 63, 79), domiciliu stabilit înainte de introducerea prezentei acțiuni, astfel cum rezultă din copia de pe cartea de identitate depusă la dosarul cauzei. În ceea ce privește executarea obligației, părțile nu au prevăzut expres în contract locul pentru executarea, fie chiar în parte, a obligației, astfel încât acest criteriu nu poate influența stabilirea competenței.
Instanța mai reține că potrivit clauzei 39 din contract (f. 12), părțile au convenit următoarele: orice pretenție sau dispută dintre părți născută din interpretarea sau executarea prezentului contract care nu poate fi soluționată amiabil, va fi soluționată de către instanțele de judecată competente. Conform art. 126 alin. 1 C.proc.civ., partile pot conveni in scris sau, in cazul litigiilor nascute, si prin declaratie verbala in fata instantei ca procesele privitoare la bunuri si la alte drepturi de care acestea pot sa dispuna sa fie judecate de alte instante decat acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial sa le judece, in afara de cazul cand aceasta competență este exclusivă. Părțile au convenit ca orice litigii declanșate în baza contractului să fie judecate de instanțele competente, astfel încât, pentru determinarea acesteia, este necesară apelarea la regulile de drept comun. Instanța constată că debitorul are domiciliul în București, respectiv în sectorul 2, neexistând nici un motiv pentru sesizarea Judecătoriei Sectorului 1 atât timp cât, pentru determinarea competenței, trebuie avut în vedere domiciliul debitorului la data sesizării instanței.
Pe cale de consecință, față de obiectul cererii, de prevederile contractuale și de reglementările incidente în materie, sub aspectul competentei teritoriale, instanța competentă este cea în circumscripția căreia domiciliază debitorul, astfel încât instanța apreciază întemeiată excepția invocată, urmând să o admită și să decline competența de soluționare a cauzei în favoarea judecătoriei de la domiciliul debitorului, respectiv Judecătoria Sectorului 2, căreia i se va înainta dosarul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 1 Bucuresti, invocată de debitor.
Declină competența de soluționare a cauzei privind pe creditoarea R. A. SA cu sediul în București, . nr.3-5, Office Building ., sector 2, în contradictoriu cu debitorul E. A. G. cu domiciliul în București, . nr. 4, ., sector 2 și domiciliu ales - . Demosthen nr.18, . în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 19.02.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
I.-C. HlihorElena S.
Red.ICH/Tehnored.ICH, ES/30.03.2015
Printat – 2 exemplare
Comunicări – 3
JUDECĂTORIA SECTORULUI 1 BUCUREȘTI
București, .. 2 - 4, sector 4
Tel. :_, Fax :_
E-mail:_
Operator de date cu caracter personal nr. 4909
Dosar nr._
Emisă la data de: .
CĂTRE
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2
Potrivit Sentinței civile nr. 3049/2015 pronunțată la data de 19.02.2015 în dosarul civil nr. _ vă înaintăm acest dosar spre competentă soluționare.
Dosarul numerotat și cusut conține 1 volum și .file.
Cauza privește pe creditoarea R. A. SA în contradictoriu cu debitorul E. A. G., având ca obiect ordonanță de plată - OUG 119/2007 / art.1013 C. ș.u.
Vă mulțumim pentru colaborare,
PREȘEDINTE, GREFIER,
| ← Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... | Pretenţii. Sentința nr. 3041/2015. Judecătoria SECTORUL 1... → |
|---|
