Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u.. Sentința nr. 3903/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3903/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 27-02-2015 în dosarul nr. 3903/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
Sentința civilă Nr. 3903/2015
Ședința publică de la 27 Februarie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE A. C.
GREFIER A. H.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe creditor S.C. I. L. S.R.L. și pe debitor S.C. F. B. S.R.L., având ca obiect ordonanță de plată - OUG 119/2007 / art.1013 C. ș.u.
Dezbaterile și susținerile în fond au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 20.02.2015, parte integrantă din prezenta sentință, când instanța a amânat pronunțarea la data de 27.02.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, creditoarea S.C. I. L. S.R.L. a chemat în judecată pe debitoarea S.C. F. B. S.R.L., solicitând instanței să emită o ordonanță de plată prin care să oblige debitoarea să achite suma de 8.413,08 lei, reprezentând debit principal, precum și suma de 2.713,70 lei, cu titlu de penalități. Totodată, s-a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, societatea creditoare a arătat că, în esență, între cele două părți litigante s-au derulat relații comerciale de furnizare produse lactate.
A învederat ca societatea creditoare a livrat produse lactate în valoare totală de 8.413,08 lei, motiv pentru care a emis facturile fiscale nr. nr._/19.12.2011, nr._/13.01.2012, nr._/25.01.2012, nr._/27.01.2012, nr._/10.02.2012, nr._/15.02.2012, nr._/17.02.2012, nr._/22.02.2012, nr._/29.02.2012, nr._/02.03.2012, nr._/21.03.2012, nr._/30.03.2012, nr._/13.04.2012 și, respectiv, nr._/06.06.2012.
A susținut că deși creditoarea și-a îndeplinit întocmai obligațiile asumate, societatea debitoare nu și-a îndeplinit obligațiile de plată pentru prestațiile și bunurile de care a beneficiat.
A arătat că termenul de plată este cel general, respectiv de 30 de zile, calculat de la data primirii de către debitor a facturii sau a oricărei alte asemenea cereri, așa cum este prevăzut de art.3 alin.3 lit.a) din Legea nr.72/2013.
A menționat că penalitățile au fost calculate în conformitate cu art.4 din Legea nr.72/2013.
Creditoarea a învederat că deține împotriva debitoarei o creanță certă, lichidă și exigibilă.
Creditoarea a menționat că a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de art.1014 C.pr.civilă.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.1013 și urm. C.pr.civilă, art.662 C.pr.civilă, Legea nr.72/2013, art.1270, art.1507, art.1509 alin.2 și art.1531 C.civil, art.46 C.comercial, art.3 alin.2¹ din O.G. nr.13/2011.
În probațiune, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, anexând la dosar un set de înscrisuri(f.9-50).
Cererea a fost legal timbrată, în condițiile art.6 din OUG nr.80/2013.
Deși a fost legal citată, debitoarea nu a formulat întâmpinare și nici nu a solicitat administrarea vreunui mijloc de probă în apărare.
În data de 21.01.2015, debitoarea a formulat o cerere prin care a indicat sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură.
În cauză, instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, în perioada 19.12.2011– 06.06.2012, între creditoarea S.C. I. L. S.R.L. și debitoarea S.C. F. B. S.R.L. s-au desfășurat relații comerciale în forma simplificată, în sensul că societatea creditoare a livrat debitoarei produse lactate, în considerarea cărora s-au emis facturile fiscale nr._/19.12.2011, nr._/13.01.2012, nr._/25.01.2012, nr._/27.01.2012, nr._/10.02.2012, nr._/15.02.2012, nr._/17.02.2012, nr._/22.02.2012, nr._/29.02.2012, nr._/02.03.2012, nr._/21.03.2012, nr._/30.03.2012, nr._/13.04.2012, nr._/06.06.2012 (filele 21-34).
Facturile sus-menționate au fost însușite de societatea debitoare prin semnarea și ștampilarea acestora.
Analizând cuprinsul facturilor fiscale, instanța constată că în cuprinsul documentelor justificative atașate cererii nu s-a menționat termenul de plată a produselor livrate.
Potrivit art. 1270 din Codul civil „Contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante”.
În baza art.1495 alin.1 C.civil, în lipsa unui termen stipulat de părți sau determinat în temeiul contractului, al practicilor statornicite între acesta ori a uzanțelor, obligația trebuie executată de îndată.
Conform art. 1516 din Codul civil, creditorul are dreptul îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației, iar daca acest lucru nu este cu putință, el are dreptul la daune-interese. Dreptul la daune interese presupune în mod obligatoriu existenta condițiilor răspunderii contractuale.
Având în vedere faptul că obligația de a plăti o sumă de bani este o obligație de a face, creditorului acestei obligații, în vederea obținerii executării acesteia prin intermediul unei acțiuni în justiție, nu-i revine decât sarcina de a proba existența contractului și executarea propriilor obligații, urmată de afirmarea neexecutării obligației debitorului, acesteia din urma revenindu-i sarcina de a dovedi prin chitanțe de plată faptul că între cele două entități nu mai există nicio obligație valabilă, aceasta fiind stinsă anterior prin plată.
În drept, potrivit art. 1013 alin. 1 C. pr. civ., procedura ordonanței de plată se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege.
În cauza de față, creditoarea, prin înscrisurile depuse la dosar, a făcut dovada existenței unei convenții, precum și executarea propriilor obligații, astfel cum rezultă din facturile fiscale necontestate de parte adversă, afirmând în același timp neexecutarea obligațiilor de către debitor, astfel că acesteia din urmă îi revenea sarcina de a dovedi că și-a executat propriile obligații.
Creanța invocată de creditoare îndeplinește condițiile unei creanțe certe, a cărei existență rezultă din facturile fiscale depuse la dosar ( filele 21-3435), care au fost acceptate la plată potrivit dispozițiilor legale. De asemenea, creanța este lichidă, având cuantumul determinabil potrivit facturilor emise.
Cât privește scadența plății, având în vedere faptul că în cuprinsul facturilor fiscale nu s-a menționat data plății, că debitoarea nu a produs probe în sensul că termenul de plată ar fi fost mai mare de 30 de zile, iar creditoarea învederează că produsele livrate ar fi trebuit achitate în termen de 30 de zile de la emiterea facturii, instanța apreciază, ținând seama de practica statornicită între cele două părțiși de art.1495 C.civil, că debitoarea era ținută să plătească facturile fiscale sus-menționate în termen de 30 de zile de la data emiterii acestora.
Pe de altă parte, debitorul, cu toate că a avut posibilitatea, nu a solicitat instanței administrarea vreunei probe din care să rezulte că a achitat în întregime și în termen obligațiile în cauză sau executarea necorespunzătoare a obligațiilor de către creditor, fapt care va avea ca efect rămânerea în ființă a prezumției relative a neachitării datoriilor.
Pe cale de consecință, în temeiul art.1270 C.civil și art.1021 din noul Cod pr. civila, instanța apreciază că societatea creditoare este îndreptățită să solicite plata facturilor fiscale mai sus arătate.
Cu referire la petitul privind obligarea debitoarei la plata dobânzii legale penalizatoare, se reține că potrivit art.1523 alin.2 lit.d) din noul cod civil (în vigoare începând cu 01 octombrie 2011), debitorul se află de drept în întârziere în cazurile anume prevăzute de lege, precum și atunci când nu a fost executată obligația de a plăti o sumă de bani, asumată în exercițiul activității unei întreprinderi.
Conform art.1535 alin.1 din noul Cod civil, “În cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu”.
Având în vedere dispozițiile legale mai sus arătate, precum și art.1 alin.3 raportat la art.10 din O.G. nr.13/2011, instanța apreciază că societatea creditoare este îndreptățită să primească de la debitoare și dobânda penalizatoare, calculată de la data scadenței fiecărei facturi până la data de 01.11.2014, astfel cum s-a solicitat prin cerere.
Ținând seama de art.21 din Legea nr.72/2013, instanța constată că acest act normativ nu este aplicabil raportului juridic dedus judecății, contrar susținerilor creditoarei.
Față de cele mai sus expuse, în baza art.1021 C.pr.civilă, instanța va admite cererea, în sensul că: va ordona debitoarei să plătească creditoarei, în termen de 10 de zile de la comunicarea prezentei hotărâri, suma de 8.413,08 lei, reprezentând contravaloare produse livrate și neachitate conform facturilor fiscale nr._/19.12.2011, nr._/13.01.2012, nr._/25.01.2012, nr._/27.01.2012, nr._/10.02.2012, nr._/15.02.2012, nr._/17.02.2012, nr._/22.02.2012, nr._/29.02.2012, nr._/02.03.2012, nr._/21.03.2012, nr._/30.03.2012, nr._/13.04.2012, nr._/06.06.2012, la care se adaugă dobânda legala penalizatoare calculata de la data scadenței fiecărei facturi fiscale până la data de 01.11.2014.
Văzând că debitoarea a pierdut procesul, în temeiul art.453 alin.1 C.pr.civilă, instanța va obliga debitoarea să plătească în favoarea creditoarei suma de 200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea pe creditor S.C. I. L. S.R.L. cu sediul în jud Teleorman, oraș Z., .. 56, și pe debitor S.C. F. B. S.R.L. cu sediul social în București, sector 1, .. 17 și cu sediul ales în București, sector 1, .. 2A-2B.
Ordonă debitoarei să plătească creditoarei, în termen de 10 de zile de la comunicarea prezentei hotărâri, suma de 8.413,08 lei, reprezentând contravaloare produse livrate și neachitate conform facturilor fiscale nr._/19.12.2011, nr._/13.01.2012, nr._/25.01.2012, nr._/27.01.2012, nr._/10.02.2012, nr._/15.02.2012, nr._/17.02.2012, nr._/22.02.2012, nr._/29.02.2012, nr._/02.03.2012, nr._/21.03.2012, nr._/30.03.2012, nr._/13.04.2012, nr._/06.06.2012, la care se adaugă dobânda legala penalizatoare calculata de la data scadenței fiecărei facturi fiscale până la data de 01.11.2014.
Obligă debitoarea să achite creditoarei suma de 200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.
Executorie.
Cu drept de a formula cerere în anulare în termen de 10 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria Sectorului 1 București.
Pronunțata in ședința publica, astăzi, 27.02.2015.
P. GREFIER
Red.C.A./tehn. C.A/H.A.
4 ex./29.04.2015
| ← Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 3719/2015. Judecătoria... → |
|---|
