Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 3719/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3719/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 26-02-2015 în dosarul nr. 3719/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 3719/2015
Ședința din Camera de Consiliu de la 26.02.2015
Instanta constituita din:
PREȘEDINTE: D. A. G.
GREFIER: E. A.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta L. L. EAST EUROPE SRL și pe pârâta S. C. MARFA SA, având ca obiect cerere de valoare redusă.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 13.02.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea data care face parte integrantă din prezenta și când instanța a amânat pronunțarea pentru astazi, data de 26.02.2015, cand, deliberand, a hotarat urmatoarele:
INSTANȚA
I. PROCEDURA
A. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 03.11.2014 sub numărul_, reclamanta L. L. EAST EUROPE SRL a formulat în contradictoriu cu pârâta CNTFM - C. MARFA SA cerere de valoare redusă solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să fie obligată pârâta la plata sumei de 2.507,40 lei, reprezentând penalități convenționale de întârziere calculate de la data scadenței fiecărei plăți și până la data plății efective, alături de cheltuieli de judecată.
În fapt, creditoarea a învederat instanței că între societățile comerciale aflate în litigiu au avut loc legături comerciale prin care creditoarea a livrat produse debitoarei în baza Contractului de achiziție nr. L2.2/258/12.03.2014.
Creditoarea a arătat că aceasta și-a executat obligațiile pe care și le-a asumat și a livrat produse către societatea debitoare, conform facturilor fiscale emise de creditoare, debitoare achitând cu întârziere aceste facturi potrivit înscrisurilor atașate la dosar.
Pe cale de consecință creditoarea apreciază că respectivele pretenții sunt întemeiate, debitoarea trebuind a fi obligată și la plata penalităților convenționale de întârziere.
În concluzie, reclamanta apreciază că sunt întrunite toate condițiile cerute de art. 1025 și urm. C.p.c. și prin urmare solicită admiterea acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 1.025 și următoarele C.p.c..
În materia timbrajului, cererea a fost legal timbrată potrivit art. 6 din OUG nr. 80/2013 rap. la art. 31 și 33 din același act normativ, cu taxă de timbru în cuantum de 200 lei, conform chitanțelor depuse la dosar.
B. Apărări
Pârâta a depus la dosarul cauzei întâmpinare (f. 66) prin care a arătat că solicită respingerea acțiunii de față ca fiind neîntemeiată, arătând că între aceasta și reclamantă a fost încheiat contractul de achiziție nr. L2.2/258/12.03.2014 urmare a licitației deschise, nr. 39/2014, organizată de BRM SA București, în vederea achiziționării de uleiuri și unsori.
Conform art. 6.2. din Contractul de achiziție nr. L2.2/12.03.2014 plata se efectuează în lei în termen de 30 de zile calendaristice de la data primirii facturii emise de către vânzător, pe baza următoarelor documente: factura cuprinzând denumire produs, cantitatea și valoarea, conform datelor de identificare menționate în anexa 6 la contract și procesul-verbal de recepție cantitativă și calitativă.
Pârâta a arătat că facturile invocată de către reclamantă au fost achitate, iar în ceea ce privește penalitățile de întârziere, pârâta le consideră neîntemeiate, arătând că reclamanta a calculat în mod greșit penalităților, considerând că trebuia să calculeze nu de la momentul depunerii facturii la sediul CNTFM C. MARFĂ și de la momentul de la care aceasta a luat în mod efectiv în primire respectivele facturi.
Cu titlu de exemplu pârâta a arătat instanței că o factura se evidențiază a fi primită de către pârâta la data de 02.05.2014 într-o zi de vineri în care aceasta din urma are program de lucru 08:00 – 14:00.
De asemenea, s-a mai arătat că în ceea ce privește factura nr._/2014, aceasta a fost primită la data de 06.05.2014. Pârâta a arătat că zilele de 01 și 02 mai 2014 au fost zilele libere astfel că aceasta a luat la cunoștință ulterior de respectiva factura.
Pe cale de consecință, reclamanta a apreciat că sumele pretinse nu sunt certe și astfel acțiunea trebuie respinsă ca fiind neîntemeiată.
C. Răspuns la întâmpinare
La data de 12.02.2015, reclamantul a depus la dosarul cauzei răspuns la întâmpinare (f. 83), prin care, în esență, a reiterat cele arătate în cererea introductivă, considerând că apărările pârâtului sunt eminamente neîntemeiate.
Astfel, pârâta a învederat instanței că C.civ prin intermediul art. 1.200 a consacrat sistemul recepției, potrivit căruia actele juridice precum oferta, acceptarea sau revocarea produc efecte din momente în care ajung la destinatar, necontând dacă acesta din urma ia efectiv la cunoștință de ele. În cauza de față pârâtul a apreciat că importantă este data la care facturile au ajuns efectiv la pârâtă, așa cum este aceasta atestată de documentele emise de cureriul Cargus.
D. Probe
În prezenta cauză a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri, conform art. 255 C.p.c..
Reclamanta a depus la dosarul cauzei următoarele înscrisuri în copie certificată: Contract, situație plăți și facturi precum și dovada comunicării acestora.
II. ÎN FAPT
În urma analizării înscrisurilor din dosar, instanța reține următoarea situație de fapt:
Între părțile prezentului litigiu au intervenit Contractul servicii distribuție și colectare plăți nr. 1990 din 27.05.2013 între creditoarea . în calitate de furnizor și debitoarea CNTFM - C. MARFA SA în calitate de beneficiar, având drept obiect furnizarea de servicii.
În baza acestor relații contractuale, creditoarea în executarea obligațiilor sale a emis o . facturi fiscale.
Deși creditoarea și-a respectat obligațiile menționate în Contract, debitoarea nu a executat obligația de plată a respectivelor facturi, dând naștere unui prejudiciu în patrimoniul creditoarei, aceasta solicitând repararea acestuia prin obligarea debitoarei la plata penalităților convenționale de întârziere.
III. ÎN D.
A. Reglementări incidente
În ce privește procedura aplicabilă prezentei cereri, instanța reține aplicabilitatea Codului de procedură civilă 2010 – Legea nr. 134/2010, publicată în M.Of. nr. 545 din 03.08.2012, republicată în temeiul art. 80 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010, publicată în M.Of. din 30.05.2012 – intrat în vigoare la data de 15 februarie 2013.
Cauza de față a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 1 București la data de 3.11.2014 prin urmare procedura se va desfășura conform Codului de procedură civilă intrat în vigoare la 15 februarie 2013.
Instanța reține că la data de 01.10.2011 a intrat în vigoare Codul civil 2009 – Legea nr. 287/2009, publicată în M. Of. nr. 505/15.07.2011, republicată în temeiul art. 218 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul Civil (publicată în M.Of. nr. 409 din 10 iunie 2011).
Potrivit art. 6 din Codul civil 2009 raportat la art. 102 din Legea nr. 71/2011, „contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa”.
Ținând cont că respectivul Contractul de achiziție nr. L2.2/258/12.03.2014 a fost încheiat după . Codului civil 2009, instanța reține că aplicabil în cauza de față va fi Codul civil 2009.
Din punct de vedere al dreptului substanțial în speță sunt aplicabile prevederile art. 1270 C.civ. potrivit cărora contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante și art. 1516 C.civ. conform cărora creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației (2). Atunci când, fără justificare, debitorul nu-și execută obligația și se află în întârziere, creditorul poate, la alegerea sa și fără a pierde dreptul al daune-interese, dacă i se cuvin: 1. să ceară sau, după caz, să treacă la executarea silită a obligației; 2. să obțină, dacă obligația este contractuală, rezoluțiunea sau rezilierea contractului ori, după caz, reducerea propriei obligații corelative; 3. să folosească, atunci când este cazul, orice alt mijloc prevăzut de lege pentru realizarea dreptului său”.
De asemenea, instanța va reține prevederile art. 1535 C.civ. privitor la daunele moratorii în cazul obligațiilor bănești care atestă că „în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu.”.
Mai mult, ținând cont că părțile implicate în procesul de față sunt profesioniști sunt incidente și prevederile art. 1523 C.civ. privitoare la întârzierea de drept în executarea obligației, „debitorul se află de drept în întârziere atunci când s-a stabilit să simpla împlinire a termenului stabilit pentru executare produce un asemenea efect. (2). De asemenea, debitorul se află de drept în întârziere în cazurile anume prevăzute de lege, precum și atunci când: (…) d. nu a fost executată obligația de a plăti o sumă de bani, asumată în exercițiul activității unei întreprinderi”.
B. Soluția instanței
Raportând textele de lege mai sus menționate la situația de fapt reținută, instanța constată că prezenta acțiune este întemeiată și o va admite, cu următoarele argumente:
B.1. Cu privire la pretenția principală
În cazul în care o parte a unui contract nu își îndeplinește obligațiile ce izvorăsc din acesta, atunci cealaltă parte are dreptul să recupereze prejudiciul cauzat de neexecutarea culpabilă a contractului.
Instanța mai constată că prezenta cerere este formulată pe calea procedurii speciale cu privire la cererile de valoare redusă și reține că în conformitate cu art. 1025 C.p.c. prezentul titlu se aplică atunci când valoarea cererii, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței.
Din analiza textului legal menționat, rezultă stabilirea domeniului de aplicare pentru procedura cu privire la cererile de valoare redusă, legiuitorul prevăzând, pe lângă condițiile generale pentru exercitarea oricărei acțiuni în justiție, îndeplinirea cumulativă a unor cerințe speciale. Astfel, este necesar ca acțiunea promovată să fie evaluabilă în bani și, în principiu, să aibă ca obiect o sumă de bani, iar suma pe care reclamantul o solicită pe calea acestei acțiuni speciale, să nu depășească, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, suma de 10.000 lei.
Instanța reține că cererea astfel cum a fost formulată îndeplinește condițiile de a fi soluționată în baza procedurii simplificate privind cererile de valoare redusă.
După cum a menționat chiar și reclamanta, între aceasta și debitoare s-au desfășurat relații contractuale de tipul prestări servicii către aceasta din urmă, relații evidențiate din facturile fiscale depuse la dosarul cauzei – _/29.03.2014,_/29.03.2014,_/29.03.2014,_/29.03.2014,_/25.04.2014,_/28.04.2014,_/28.04.2014,_/28.04.2014,_/28.04.2014,_/29.04.2014,_/29.04.2014,_/29.04.2014.
Dacă în materie de răspundere civilă delictuală creditorul trebuie să demonstreze caracterul ilicit al faptei, prejudiciul, vinovăția și legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciul suferit, în materie de răspundere contractuală creditorul nu este ținut să probeze decât un aspect și anume: existența unei obligații derivând dintr-un contract.
Atunci când creditorul demonstrează existența relației contractuale dintre el și debitor și demonstrează că prin intermediul contractului debitorul s-a obligat la o anumită conduită, atunci fapta ilicită a neexecutării respectivei obligații și vinovăția debitorului se prezumă până la dovada contrară.
În concret, în cazul obligațiilor bănești creditorul este ținut doar să demonstreze existența obligației în sarcina debitorului de a plăti respectiva suma de bani și că această obligație este scadentă, nefiind afectată de modalități, pentru ca acesta să poată pretindă prin intermediul unei acțiuni în justiție executarea în natură a obligației debitorului de a plăti suma de bani.
De asemenea, pentru a obține dezdăunări cu titlu de daune moratorii, creditorul trebuie să facă dovada unui prejudiciu suferit în urma neexecutării obligației din partea debitorului.
În cazul obligațiilor bănești (prin care debitorul s-a obligat ca în schimbul unei contraprestații din partea creditorului să plătească acestuia o sumă de bani, în lipsa unei evaluări anticipate convenționale din partea părților a întinderii prejudiciului sub forma clauzei penale) creditorului nu mai e ținut să dovedească prejudiciul suferit, această componentă a răspunderii civile contractuale fiind prezumată.
Astfel, analizând condițiile răspunderii civile contractuale, instanța constată că între cele două părți implicate a fost încheiat Contractul de achiziție nr. L2.2/12.03.2014, debitorul și-a asumat în virtutea executării contractului o obligație constând în plata unei sume de bani drept echivalent pentru obligația executată de către creditor, obligație pe care nu a executat-o la termen, sumele scadente fiind achitate cu întârziere.
Instanța consideră că apărările exercitate de reclamantă contra întâmpinării pârâtei sunt întemeiate. Astfel, aspectul că pârâta nu a lucrat în anumite zile sau că programul său de lucru într-o anumită zi este mai scurt nu poate conduce la concluzia că respectivele facturi nu erau scadente de la data primirii prin intermediul curierului, ci, cum încearcă să demonstreze pârâta, de la data luării la cunoștință efectiv de acest facturi.
Chiar și în lipsa unei norme generale - art. 1.200 C.civ., între părți a fost încheiat o convenție, care le obligă pe acestea la o anumită conduită.
Conform art. 6.2. din Contractul de achiziție nr. L2.2/12.03.2014 plata se efectuează în lei în termen de 30 de zile calendaristice de la data primirii facturii emise de către vânzător, pe baza următoarelor documente: factura cuprinzând denumire produs, cantitatea și valoarea, conform datelor de identificare menționate în anexa 6 la contract și procesul-verbal de recepție cantitativă și calitativă.
Astfel, chiar potrivit Contractului încheiat între părți, pârâta trebuie să efectueze plata facturilor la momentul primirii facturii, neputând fi admis că acest act al primii să fie condiționat de o manifestare de voință subiectivă a pârâtei – luarea la cunoștință efectivă, ci trebuie să fie momentul în care respectivele facturi au intrat in posesia acesteia.
Acest ultimul aspect a fost demonstrat de către reclamantă, prin dovezile de comunicare prezente la dosar, acest aspect nefiind, în esență, contestat de către pârâtă.
Mai mult instanța conchide în sensul celor arătate de către reclamantă, că aspectul programului de lucru redus al pârâtei, precum și existența unor zile libere nu poate fi opusă pârâtei care și-a exercitat cu bună-credință obligațiile contractuale.
În concluzie, având în vedere aceste considerente și în raport cu art. 1025 C.proc.civ., instanța va admite cererea și va obliga pârâta să plătească reclamantei suma de 2.507,40 lei reprezentând penalități convenționale de întârziere aplicate pentru plata cu întârziere a facturilor :_/29.03.2014,_/29.03.2014,_/29.03.2014,_/29.03.2014,_/25.04.2014,_/28.04.2014,_/28.04.2014,_/28.04.2014,_/28.04.2014,_/29.04.2014,_/29.04.2014,_/29.04.2014, penalități ce au fost calculate de la data scadenței fiecărei facturi și până la data plății fiecărei facturi.
B.2. Cu privire la cheltuielile de judecată
În ceea ce privește obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere modul de rezolvare al cererii de chemare în judecată în sensul admiterii acesteia și dispozițiile art. 453 alin.1 C.p.c., conform cărora partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată, instanța va admite cererea reclamantului cu privire la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 200 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru, ce urmează a fi suportate de către pârât.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulata de reclamanta L. L. EAST EUROPE SRL avand CUI RO_,cu sediul in sector 1, București, .-15, .. A, . cu pârâta S. C. MARFA SA având CUI RO_, J_, cu sediul in sector 1, București, .. 38 .
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 2.507,40 lei reprezentând penalități convenționale de întârziere aplicate pentru plata cu întârziere a facturilor :_/29.03.2014,_/29.03.2014,_/29.03.2014,_/29.03.2014,_/25.04.2014,_/28.04.2014,_/28.04.2014,_/28.04.2014,_/28.04.2014,_/29.04.2014,_/29.04.2014,_/29.04.2014, penalități ce au fost calculate de la data scadenței fiecărei facturi și până la data plății fiecărei facturi.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 200 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 1 București.
Pronunțată în ședință publică azi, 26.02.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D. A. G. E. A.
Dată redactare: 20.04.2015
Redactor: Jud. D. A.-G.
Exemplare tipărite: 2
| ← Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... | Actiune in regres. Sentința nr. 3694/2015. Judecătoria... → |
|---|
